Cerere pentru acordarea de daune morale formulata de o persoana in privinta careia s-a luat o masura administrativa cu caracter politic. Interpretarea art.5 din Legea nr. 221/2009.
(Decizie nr. 171A din data de 29.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Cerere pentru acordarea de daune morale formulata de o persoana in privinta careia s-a luat o masura administrativa cu caracter politic. Interpretarea art.5 din Legea nr. 221/2009.
- Legea nr. 221/2009, art.5 alin.1 lit.a;
- OUG nr.62/2010, art.I pct.1;
Apreciem ca sintagma "prejudiciul moral suferit prin condamnare", este folosita intr-un sens larg, incluzand atat prejudiciul moral suferit ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare, cat si cel produs prin luarea unei masuri administrative cu caracter politic, tinand cont ca pe de o parte nu exista nicio ratiune pentru care sa fie excluse de la acordarea de despagubiri pentru acest motiv persoanele persecutate din motive politice, in functie de natura actului prin care s-a realizat, fara a se constata existenta unei discriminari, atat timp cat nu se poate nega existenta unui prejudiciu moral si in cazul luarii unei masuri administrative cu caracter politic.
Fiind vorba de discriminare politica in ambele situatii, nu exista vreo ratiune pentru care in cazul condamnarii penale printr-o hotarare sa se acorde daune morale, iar cand s-a luat o masura administrativa, din aceleasi motive, sa nu se permita acordarea daunelor morale.
Pe de alta parte, se poate observa la reglementarile din cadrul literelor b) si c) ca de fiecare data cand legiuitorul a dorit sa se refere la condamnare in sens strict a mentionat expres prin hotarare de condamnare.
O confirmare a acestei interpretari este data si de continutul art.I, pct.1 din OUG nr.62/2010, prin care se modifica art.5 alin.1 lit.a, sub un alt aspect si anume al cuantumului maxim al despagubirilor ce pot fi acordate, dar ceea ce este relevant pentru motivarea in speta este faptul ca legiuitorul porneste de la premisa ca despagubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare pot fi acordate "persoanei care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic" (pct.1 al lit.a), modificate). (Decizia nr.171.A din 29.06.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita la data de 10.02.2010, reclamanta T.A. a chemat in judecata paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Ialomita, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, acesta din urma sa fie obligat la plata sumei de 175.000 Euro, echivalentul in lei la cursul B.N.R. de la data efectuarii platii, cu titlul de despagubiri civile pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a masurilor administrative abuzive cu caracter politic luate de statul roman impotriva sa, prin stramutarea din zona frontierei de vest - localitatea Becicherecul Mic, judetul Timis si stabilirea domiciliului obligatoriu in localitatea Urleasca Noua, judetul Braila, in perioada 18.06.1951 - 27.07.1955, masura luata prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951.
In motivarea cererii sale reclamanta a aratat ca la data de 18.06.1951, impreuna cu intreaga familie, a fost stramutata din zona frontierei de vest - localitatea Becicherecul Mic, judetul Timis in localitatea Urleasca Noua, judetul Braila, unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu pana la data de 27.07.1955, cand restrictiile au fost ridicate.
Potrivit Deciziei nr. 3014/06.12.2007 emisa de Comisia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista reclamantei i-a fost recunoscuta calitatea de luptator in rezistenta anticomunista in temeiul dispozitiilor O.U.G. nr. 214/1999.
In baza Decretului-lege nr. 118/1990 reclamanta a obtinut hotararea nr. 364/21.03.1991, prin care i s-a stabilit o indemnizatie lunara in cuantum de 821 lei.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea sa pe dispozitiile art. 5 si urmatoarele din Legea nr. 221/02.06.2009.
Prin sentinta civila nr. 524 F din data de 16.03.2010 Tribunalul Ialomita a fost respinsa cererea.
In motivarea sentin?ei s-au re?inut urmatoarele:
In data de 18.06.1951 reclamanta impreuna cu familia sa a fost stramutata in baza Deciziei nr. 200 a M.A.I., din zona frontierei de vest - localitatea Becicherecul Mic, judetul Timis, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu in aceasta localitate, pana la data de 27.07.1955, cand au fost ridicate restrictiile respective, cu cheltuieli de judecata. Rezulta deci ca masura luata impotriva petentei constituie o masura administrativa cu caracter politic in sensul prevazut de art. 3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile asimilate acestora, pronuntate in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumul despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Rezulta deci ca despagubirile se acorda doar in cazul condamnarilor, si sunt echivalentul prejudiciului moral suferit prin condamnare.
Pentru cei care au facut obiectul unor masuri administrative, conform alin. b din art. 5 al Legii nr. 221/2009, acestia au dreptul la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Cum, in cauza, petenta nu a suferit o condamnare, ci a facut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a primi despagubiri pentru prejudiciul moral, cererea acesteia urmand a fi respinsa, ca nefondata.
Impotriva sentin?ei men?ionate anterior a declarat apel reclamanta.
In motivarea apelului s-a aratat ca hotararea atacata, este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente.
1. Instanta de fond a facut o interpretare restrictiva a textului de lege mentionat - art.5 din lege, in sensul ca, a limitat aplicabilitatea acestui text numai la cei care au suferit "condamnari", insa, art.5 alin.1 lit.a) se refera in mod evident la "prejudiciul moral" suferit de cei persecutati din punct de vedere politic, categorie de persoane in care intra nu numai cei condamnati dar si cei care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, cu alte cuvinte, cei din urma fiind asimilati persoanelor care au suferit condamnari politice, aspect care rezulta din chiar definirea legii (Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 dec.1989).
Pe de alta parte, legiuitorul a adoptat si alte reglementari pentru obtinerea de despagubiri materiale (si nu morale) prin adoptarea Legii m.112/1995, Legea nr.10/2001, Legea m.247/2005. Singurul act normativ prin care s-au adoptat masuri reparatorii cu caracter moral este Decretul-Lege nr.118/1990 si actuala Lege cu nr.221/2009.
2. Instanta de fond o pronuntat o solutie gresita, nelegala, si pentru ca nu au fost avute in vedere dispozitiile art.5 alin. 4 din lege, text potrivit caruia: "Prezenta lege se aplica si persoanelor carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-Lege nr.118/1990, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanelor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, potrivit OUG nr.214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea m.568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in masura in care se incadreaza in prevederile art. 1. 3. 4, precum si persoanelor care au fost condamnate ..." Cu alte cuvinte, apelanta, ca de altfel si multe alte persoane aflate in aceeasi situatie, nu sunt excluse de la aplicarea legii, singura conditie fiind aceea de a se incadra in dispozitiile art.1, 3, si 4 din lege.
Impotriva sa s-a luat masura administrativa cu caracter politic si evident abuziva, aceea a stramutarii si stabilirii domiciliului obligatoriu, prin decizia nr.200/1951 a M.A.I., masura enumerata intre altele de acelasi fel, la art.3 lit. e) din Legea nr.221/2009. Legiuitorul a reglementat o norma obligatorie ?i anume, aceea prevazuta in dispozitiile art.5 alin.1 lit. a teza 2, conform cu care, la stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate in temeiul Decretului Lege m.118/1990.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.287 alin.2 si art.297 alin. 1 cod procedura civila.
Analizand materialul probator administrat in cauza, prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
Reclamanta a cerut despagubiri morale conform art.5 alin.1 lit.a), drepturi de care nu s-a facut dovada ca ar fi beneficiat, conform hotararii nr.364/1991 data in baza DL nr.118/1990, dar nici in temeiul deciziei nr.3014/2007 emisa in baza OUG nr.214/1999, astfel ca nu se pune problema aplicarii alin.4 teza finala, al aceluiasi articol, care sa o excluda de la posibilitatea de a avea astfel de pretentii.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a) din Legea nr.221/2009: "(1) Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare."
Apreciem ca sintagma "prejudiciul moral suferit prin condamnare", este folosita intr-un sens larg, incluzand atat prejudiciul moral suferit ca urmare a unei hotararii judecatoresti de condamnare, cat si cel produs prin luarea unei masuri administrative cu caracter politic, tinand cont ca pe de o parte nu exista nicio ratiune pentru care sa fie excluse de la acordarea de despagubiri pentru acest motiv persoanele persecutate din motive politice, in functie de natura actului prin care s-a realizat, fara a se constata existenta unei discriminari, atat timp cat nu se poate nega existenta unui prejudiciu moral si in cazul luarii unei masuri administrative cu caracter politic.
Fiind vorba de discriminare politica in ambele situatii, nu exista vreo ratiune pentru care in cazul condamnarii penale printr-o hotarare sa se acorde daune morale, iar cand s-a luat o masura administrativa, din aceleasi motive sa nu se permita acordarea daunelor morale.
Pe de alta parte, se poate observa la reglementarile din cadrul literelor b) si c) ca de fiecare data cand legiuitorul a dorit sa se refere la condamnare in sens strict a mentionat expres prin hotarare de condamnare.
O confirmare a acestei interpretari este data si de continutul art.I, pct.1 din OUG nr.62/2010, prin care se modifica art.5 alin.1 lit.a, sub un alt aspect si anume al cuantumului maxim al despagubirilor ce pot fi acordate, dar ceea ce este relevant pentru motivarea in speta este faptul ca legiuitorul porneste de la premisa ca despagubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare pot fi acordate "persoanei care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic" (pct.1 al lit.a), modificate).
Ca atare, reclamanta se incadreaza in dispozitiile art.5 alin.1 lit a), pentru a cere despagubiri pentru prejudiciul moral produs prin luarea unei masuri administrative cu caracter politic impotriva sa, fiind stramutata, impreuna cu parintii, in baza deciziei nr.200/1951 a MAI pe data de 18.06.1951, din localitatea Becicherecul mic, Timis si li s-a fixat domiciliu obligatoriu in localitatea Urleasca noua, Braila, in comuna Mazareni unde au avut domiciliu obligatoriu pana la 27 07. 1955 cand s-au ridicat restrictiile prin decizia 6100/1955.
In ceea ce priveste cuantumul acestei despagubiri, Curtea a avut in vedere perioada in care a avut domiciliu obligatoriu, varsta acesteia (13-18 ani), gravitatea masurii luate impotriva parintilor sai care s-au rasfrant si asupra sa, consecintele negative produse in plan fizic, psihic si social, produse de sentimentele de nedreptatire si dezradacinare, pe care le-a resimtit, obligarea de a se obisnui cu alt mediu, alti oameni, fara a avea o explicatie rezonabila. Raportat la aceste criterii cuantumul despagubirii cuvenite a fost apreciat ca indestulator raportat la suma de 4000 de euro.
In consecinta, in temeiul art.296 raportat la art.295 C.proc.civ., Curtea va admite apelul, va schimba, in tot, sentinta apelata, in sensul ca va admite cererea, in parte, va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 4000 EURO in lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale.
- Legea nr. 221/2009, art.5 alin.1 lit.a;
- OUG nr.62/2010, art.I pct.1;
Apreciem ca sintagma "prejudiciul moral suferit prin condamnare", este folosita intr-un sens larg, incluzand atat prejudiciul moral suferit ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare, cat si cel produs prin luarea unei masuri administrative cu caracter politic, tinand cont ca pe de o parte nu exista nicio ratiune pentru care sa fie excluse de la acordarea de despagubiri pentru acest motiv persoanele persecutate din motive politice, in functie de natura actului prin care s-a realizat, fara a se constata existenta unei discriminari, atat timp cat nu se poate nega existenta unui prejudiciu moral si in cazul luarii unei masuri administrative cu caracter politic.
Fiind vorba de discriminare politica in ambele situatii, nu exista vreo ratiune pentru care in cazul condamnarii penale printr-o hotarare sa se acorde daune morale, iar cand s-a luat o masura administrativa, din aceleasi motive, sa nu se permita acordarea daunelor morale.
Pe de alta parte, se poate observa la reglementarile din cadrul literelor b) si c) ca de fiecare data cand legiuitorul a dorit sa se refere la condamnare in sens strict a mentionat expres prin hotarare de condamnare.
O confirmare a acestei interpretari este data si de continutul art.I, pct.1 din OUG nr.62/2010, prin care se modifica art.5 alin.1 lit.a, sub un alt aspect si anume al cuantumului maxim al despagubirilor ce pot fi acordate, dar ceea ce este relevant pentru motivarea in speta este faptul ca legiuitorul porneste de la premisa ca despagubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare pot fi acordate "persoanei care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic" (pct.1 al lit.a), modificate). (Decizia nr.171.A din 29.06.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita la data de 10.02.2010, reclamanta T.A. a chemat in judecata paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Ialomita, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, acesta din urma sa fie obligat la plata sumei de 175.000 Euro, echivalentul in lei la cursul B.N.R. de la data efectuarii platii, cu titlul de despagubiri civile pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a masurilor administrative abuzive cu caracter politic luate de statul roman impotriva sa, prin stramutarea din zona frontierei de vest - localitatea Becicherecul Mic, judetul Timis si stabilirea domiciliului obligatoriu in localitatea Urleasca Noua, judetul Braila, in perioada 18.06.1951 - 27.07.1955, masura luata prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951.
In motivarea cererii sale reclamanta a aratat ca la data de 18.06.1951, impreuna cu intreaga familie, a fost stramutata din zona frontierei de vest - localitatea Becicherecul Mic, judetul Timis in localitatea Urleasca Noua, judetul Braila, unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu pana la data de 27.07.1955, cand restrictiile au fost ridicate.
Potrivit Deciziei nr. 3014/06.12.2007 emisa de Comisia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista reclamantei i-a fost recunoscuta calitatea de luptator in rezistenta anticomunista in temeiul dispozitiilor O.U.G. nr. 214/1999.
In baza Decretului-lege nr. 118/1990 reclamanta a obtinut hotararea nr. 364/21.03.1991, prin care i s-a stabilit o indemnizatie lunara in cuantum de 821 lei.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea sa pe dispozitiile art. 5 si urmatoarele din Legea nr. 221/02.06.2009.
Prin sentinta civila nr. 524 F din data de 16.03.2010 Tribunalul Ialomita a fost respinsa cererea.
In motivarea sentin?ei s-au re?inut urmatoarele:
In data de 18.06.1951 reclamanta impreuna cu familia sa a fost stramutata in baza Deciziei nr. 200 a M.A.I., din zona frontierei de vest - localitatea Becicherecul Mic, judetul Timis, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu in aceasta localitate, pana la data de 27.07.1955, cand au fost ridicate restrictiile respective, cu cheltuieli de judecata. Rezulta deci ca masura luata impotriva petentei constituie o masura administrativa cu caracter politic in sensul prevazut de art. 3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile asimilate acestora, pronuntate in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumul despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Rezulta deci ca despagubirile se acorda doar in cazul condamnarilor, si sunt echivalentul prejudiciului moral suferit prin condamnare.
Pentru cei care au facut obiectul unor masuri administrative, conform alin. b din art. 5 al Legii nr. 221/2009, acestia au dreptul la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Cum, in cauza, petenta nu a suferit o condamnare, ci a facut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a primi despagubiri pentru prejudiciul moral, cererea acesteia urmand a fi respinsa, ca nefondata.
Impotriva sentin?ei men?ionate anterior a declarat apel reclamanta.
In motivarea apelului s-a aratat ca hotararea atacata, este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente.
1. Instanta de fond a facut o interpretare restrictiva a textului de lege mentionat - art.5 din lege, in sensul ca, a limitat aplicabilitatea acestui text numai la cei care au suferit "condamnari", insa, art.5 alin.1 lit.a) se refera in mod evident la "prejudiciul moral" suferit de cei persecutati din punct de vedere politic, categorie de persoane in care intra nu numai cei condamnati dar si cei care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, cu alte cuvinte, cei din urma fiind asimilati persoanelor care au suferit condamnari politice, aspect care rezulta din chiar definirea legii (Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 dec.1989).
Pe de alta parte, legiuitorul a adoptat si alte reglementari pentru obtinerea de despagubiri materiale (si nu morale) prin adoptarea Legii m.112/1995, Legea nr.10/2001, Legea m.247/2005. Singurul act normativ prin care s-au adoptat masuri reparatorii cu caracter moral este Decretul-Lege nr.118/1990 si actuala Lege cu nr.221/2009.
2. Instanta de fond o pronuntat o solutie gresita, nelegala, si pentru ca nu au fost avute in vedere dispozitiile art.5 alin. 4 din lege, text potrivit caruia: "Prezenta lege se aplica si persoanelor carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-Lege nr.118/1990, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanelor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, potrivit OUG nr.214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea m.568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in masura in care se incadreaza in prevederile art. 1. 3. 4, precum si persoanelor care au fost condamnate ..." Cu alte cuvinte, apelanta, ca de altfel si multe alte persoane aflate in aceeasi situatie, nu sunt excluse de la aplicarea legii, singura conditie fiind aceea de a se incadra in dispozitiile art.1, 3, si 4 din lege.
Impotriva sa s-a luat masura administrativa cu caracter politic si evident abuziva, aceea a stramutarii si stabilirii domiciliului obligatoriu, prin decizia nr.200/1951 a M.A.I., masura enumerata intre altele de acelasi fel, la art.3 lit. e) din Legea nr.221/2009. Legiuitorul a reglementat o norma obligatorie ?i anume, aceea prevazuta in dispozitiile art.5 alin.1 lit. a teza 2, conform cu care, la stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate in temeiul Decretului Lege m.118/1990.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.287 alin.2 si art.297 alin. 1 cod procedura civila.
Analizand materialul probator administrat in cauza, prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
Reclamanta a cerut despagubiri morale conform art.5 alin.1 lit.a), drepturi de care nu s-a facut dovada ca ar fi beneficiat, conform hotararii nr.364/1991 data in baza DL nr.118/1990, dar nici in temeiul deciziei nr.3014/2007 emisa in baza OUG nr.214/1999, astfel ca nu se pune problema aplicarii alin.4 teza finala, al aceluiasi articol, care sa o excluda de la posibilitatea de a avea astfel de pretentii.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a) din Legea nr.221/2009: "(1) Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare."
Apreciem ca sintagma "prejudiciul moral suferit prin condamnare", este folosita intr-un sens larg, incluzand atat prejudiciul moral suferit ca urmare a unei hotararii judecatoresti de condamnare, cat si cel produs prin luarea unei masuri administrative cu caracter politic, tinand cont ca pe de o parte nu exista nicio ratiune pentru care sa fie excluse de la acordarea de despagubiri pentru acest motiv persoanele persecutate din motive politice, in functie de natura actului prin care s-a realizat, fara a se constata existenta unei discriminari, atat timp cat nu se poate nega existenta unui prejudiciu moral si in cazul luarii unei masuri administrative cu caracter politic.
Fiind vorba de discriminare politica in ambele situatii, nu exista vreo ratiune pentru care in cazul condamnarii penale printr-o hotarare sa se acorde daune morale, iar cand s-a luat o masura administrativa, din aceleasi motive sa nu se permita acordarea daunelor morale.
Pe de alta parte, se poate observa la reglementarile din cadrul literelor b) si c) ca de fiecare data cand legiuitorul a dorit sa se refere la condamnare in sens strict a mentionat expres prin hotarare de condamnare.
O confirmare a acestei interpretari este data si de continutul art.I, pct.1 din OUG nr.62/2010, prin care se modifica art.5 alin.1 lit.a, sub un alt aspect si anume al cuantumului maxim al despagubirilor ce pot fi acordate, dar ceea ce este relevant pentru motivarea in speta este faptul ca legiuitorul porneste de la premisa ca despagubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare pot fi acordate "persoanei care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic" (pct.1 al lit.a), modificate).
Ca atare, reclamanta se incadreaza in dispozitiile art.5 alin.1 lit a), pentru a cere despagubiri pentru prejudiciul moral produs prin luarea unei masuri administrative cu caracter politic impotriva sa, fiind stramutata, impreuna cu parintii, in baza deciziei nr.200/1951 a MAI pe data de 18.06.1951, din localitatea Becicherecul mic, Timis si li s-a fixat domiciliu obligatoriu in localitatea Urleasca noua, Braila, in comuna Mazareni unde au avut domiciliu obligatoriu pana la 27 07. 1955 cand s-au ridicat restrictiile prin decizia 6100/1955.
In ceea ce priveste cuantumul acestei despagubiri, Curtea a avut in vedere perioada in care a avut domiciliu obligatoriu, varsta acesteia (13-18 ani), gravitatea masurii luate impotriva parintilor sai care s-au rasfrant si asupra sa, consecintele negative produse in plan fizic, psihic si social, produse de sentimentele de nedreptatire si dezradacinare, pe care le-a resimtit, obligarea de a se obisnui cu alt mediu, alti oameni, fara a avea o explicatie rezonabila. Raportat la aceste criterii cuantumul despagubirii cuvenite a fost apreciat ca indestulator raportat la suma de 4000 de euro.
In consecinta, in temeiul art.296 raportat la art.295 C.proc.civ., Curtea va admite apelul, va schimba, in tot, sentinta apelata, in sensul ca va admite cererea, in parte, va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 4000 EURO in lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Drepturile omului
Discriminare. Conditiile legale pentru existenta contraventiei cunoscute sub denumirea de „hartuire”. - Sentinta civila nr. 63 bis/F din data de 18.06.2015Potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001 „(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.” Spitalul Judetean este institutie publica obl... - Decizie nr. 1072/R din data de 03.11.2010
Minorul care a locuit cu parintii sai se incadreaza in prevederile art. 18 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008 , avand personal de suferit de pe urma participarii tatalui la revolta din 15 noiembrie 1987 de la Brasov. - Decizie nr. 927/R din data de 15.10.2010
Art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede ca „ (1) Dovedirea situatiilor prevazute la art. 1 se face, de catre persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar in cazul in care nu este posibil, prin orice mijloc de p... - Decizie nr. 994/R din data de 26.10.2010
Daune morale. Modificarea cuantumului acestora in recurs - Decizie nr. 461/R din data de 02.07.2009
Durata arestarii preventive raportat la termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraf 3 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului. - Decizie nr. 670/R din data de 12.09.2008
Legea nr. 248/2005. Restrangerea dreptului la libera circulatie in strainatate, dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. - Decizie nr. 11/Ap din data de 20.09.2007
Exceptia lipsei capacitatii de folosinta a recurentei, ca urmare a decesului acesteia pe parcursul solutionarii apelului, fapt neadus la cunostinta instantei si exceptia nulitatii recursului declarat de avocat in numele acestei persoane - Decizie nr. 456/R din data de 11.10.2005
Dreptul la aparare - Decizie nr. 1054/R/C din data de 23.10.2009
Dreptul partii la ascultarea argumentelor aduse in fata instantei. Respectarea principiului contradictorialitatii, oralitatii si al dreptului la aparare din perspectiva art. 6 CEDO si art. 151 Cod procedura civila. - Decizie nr. 97 din data de 04.03.2010
Drept la aparare . Civil. Incalcare. Respingerea cereri de acordare a unui nou termen pentru angajare de aparator in conditiile rezilierii unilaterale a contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales. - Decizie nr. 17 din data de 09.02.2009
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 738 din data de 26.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 503 din data de 19.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4977 din data de 29.06.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4592 din data de 15.06.2011
Penal rejudecare dupa extradare cedo - Sentinta penala nr. 229 din data de 18.11.2011
Suspendarea platii pensiei - Decizie nr. 1584 din data de 09.11.2011
Sanctiune disciplinara aplicata nelegal - Decizie nr. 1599 din data de 14.11.2011
Desfacerea contractului de munca ca urmare a deschiderii procedurii insolventei - Decizie nr. 1587 din data de 09.11.2011
Drept procesual civil. Incheiere premergatoare prin care nu s-a intrerupt cursul judecatii. Recurs. Inadmisibilitate - Decizie nr. 1681 din data de 21.11.2011