Hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare. Bunuri individual determinate. Vanzare in bloc. Pret nedeterminat la momentul incheierii promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare. Pret nedeterminabil. Consecinte.

Hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare. Bunuri individual determinate. Vanzare in bloc. Pret nedeterminat la momentul incheierii promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare. Pret nedeterminabil. Consecinte.
Imputatia platii. Raporturi juridice multiple, incheiate intre debitor, creditor si terti. Inexistenta mai multor datorii ale unui debitor fata de acelasi creditor. Consecinte.

Articolul 5 alineat 2 din Titlul X al legii nr. 247/2005. Articolul 725 alineat 1 Cod procedura civila. Articolul 1295, articolul 1299, articolul 1300, articolele 1303-1304 Cod civil. Articolele 60-62 Cod comercial.
Articolele 1111-1113 Cod civil.
      (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
      decizia comerciala nr. 303 din 13 mai 2010)
      
          Asupra apelului comercial de fata
Prin cererea inregistrata la nr. 9380 din 27 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, reclamanta   SC  R. P. E. SRL a chemat-o in judecata pe parata  SC T. SA . si a solicitat ca instanta sa ia act ca intre parti a intervenit un contract de vanzare-cumparare pentru Hala 1 si Hala 2 situate in Targul Comercial V. si sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare  pentru cele doua hale. A solicitat sa o oblige pe parata sa-i lase reclamantei in deplina proprietate si pasnica folosinta hala 1 situata in Targul Comercial V., construita pe terenul cu nr. cadastral 783/14 , situat in intravilanul Orasului V. A solicitat obligarea paratei la despagubiri evaluate provizoriu la 15.000 USD, reprezentand prejudiciul constand in lipsa de folosinta corespunzatoare halei 1 si terenului aferent. A solicitat  cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la 20 decembrie 2002 intre partile litigante s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare olograf , prin care parata ii vindea reclamantei pentru 80.000 USD doua constructii metalice situate in Targul Comercial V., denumite hala 1 si hala 2, impreuna cu terenurile aferente, plata urmand sa se faca in mai multe transe.
Reclamanta a identificat amplasamentul celor doua hale si al terenurilor aferente si a aratat ca plata pretului s-a facut astfel: 20.000 USD s-au platit la data incheieri  contractului, 40.000 USD urmau sa fie platiti la data semnarii actelor la notariat, dar nu mai tarziu de 20 februarie 2003,  iar 20.000  USD pana la 15 aprilie 2003.
A aratat ca intr-o prima faza, i-au fost vandute terenurile pe care se afla cele doua hale, incheindu-se contractul de vanzare-cumparare autentificat la BNP M. S. P. sub nr.418/12 februarie 2003, la data incheierii contractului platindu-se inca 20.000 USD, iar in contract mentionandu-se expres ca halele metalice  nu fac obiectul acestuia.
A aratat reclamanta  si ca  ulterior intre parti s-au derulat o serie de alte tranzactii, inclusiv efectuarea unor plati si vanzarea altor bunuri, precum si diferite compensari, iar la 19 mai 2003 s-a incheiat actul numit "analiza", din care reiese ca pentru cele doua hale metalice se mai datora  suma de 18.380 USD.
A aratat si ca la 1 aprilie 2003 i-a fost predata folosinta halei nr. 2.
Totodata,  a aratat ca raporturile comerciale dintre parti au continuat, ca au fost efectuate alte plati si compensari, ca la 23 iunie 2003 pentru cele doua hale ramasese de platit suma de 5.035 USD, la data respectiva, conform inscrisului numit "analiza", platindu-se inca 1.775 USD, ramanand o diferenta de pret pentru cele doua hale de 3.260 USD.
In fine, a aratat ca la 30 iunie 2003 a platit paratei 15.310 USD, conform "intelegerii de vanzare-cumparare", din care 3.260 USD reprezentau ultima transa pentru cele doua hale metalice, iar diferenta reprezenta o parte din pretul altui teren achizitionat de la parata, care nu face obiectul prezentului litigiu.
Reclamanta a sustinut ca, desi pretul halelor a fost platit integral,  parata a refuzat sa se prezinte la notariat pentru incheierea actelor in forma autentica, a refuzat sa predea folosinta halei nr. 1, continuand sa incaseze chiriile de la societatile carora le inchiriase spatii in aceasta hala.
A pus in evidenta demersurile intreprinse in vederea rezolvarii litigiului pe cale amiabila, precum si esecul acestor demersuri si a indicat ca temeiuri juridice ale cererii de chemare in judecata dispozitiile articolelor 1073, 1074, 1077, 1084, 1176, 1312 - 1315, 1320, 1321 si 1324 Cod civil, precum si  dispozitiile articolelor 7, 889 si 890 Cod comercial.
La 26 octombrie 2004, parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii introductive de instanta, invocand exceptiile inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pentru neindeplinirea proceduri de conciliere in conditiile articolului 7201 Cod procedura civila si a netimbrarii cererii de chemare in judecata in raport de dispozitiile OG nr. 12/1998 si ale articolului 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.
A formulat aparari si pe fondul cauzei,  sustinand in legatura cu primul capat de cerere ca actul invocat de reclamanta reprezinta in fapt o promisiune de vanzare-cumparare, promisiune incheiata de parata printr-un reprezentant care nu avea mandat de reprezentare.
In aceasta situatie, parata a apreciat ca instanta nu poate suplini consimtamantul societatii la incheierea contractului in forma autentica, atata timp cat societatea nu si-a exprimat consimtamantul in sensul promisiunii de a vinde.
La termenul din 15 noiembrie 2004, tribunalul a respins exceptiile invocate, retinand ca reclamanta a indeplinit procedura concilierii prealabile in conditiile articolului 7201 Cod procedura civila , astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la filele 22- 41 din dosar.
  In ce priveste exceptia netimbrarii, a apreciat-o ca neintemeiata in raport de chitantele aflate la filele 12 si 65 din dosar, cu care s-a facut dovada achitarii taxei de timbru aferente fiecarui capat de cerere.
La acelasi termen de judecata, instanta a respins si exceptia necompetentei sale materiale, motivat de faptul ca litigiul priveste bunuri aflate in patrimoniul unei societati comerciale, fiind incidente astfel dispozitiile articolelor 56 si 893 Cod comercial.
A respins si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, in raport de conventia aflata la fila 13 a dosarului, semnata si stampilata de reprezentantul paratei.
Prin sentinta comerciala nr. 2802 din 13 iunie 2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a respins ca neintemeiata actiunea reclamantei si a obligat-o pe reclamanta sa plateasca paratei cheltuieli de judecata in suma de 5.000 lei vechi.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca la 20.12.2002, intre parata, in calitate de vanzator si reclamanta, in calitate de cumparator, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare sub semnatura privata avand ca obiect vanzarea-cumpararea Halelor 1 si 2 din Targul Comercial V. impreuna cu terenurile aferente, pentru pretul total de 80.000 USD in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, care urma a fi platit in transe astfel:20.000 USD la data semnarii contractului, 40.000 USD la semnarea actelor de vanzare-cumparare la notariat, dar nu mai tarziu de 20.02.2003 si 20.000 USD pana la data de 15.04.2003. S-a mai retinut ca la 12.02.2003 partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.418 la BNP M. S. P., avand ca obiect  vanzarea-cumpararea terenurilor in suprafata de 1147,14 mp cu numar cadastral 783/14, respectiv in suprafata de 1018,59 mp cu numar cadastral 793/13, situate in intravilanul comunei V., facandu-se mentiunea ca cele doua hale aflate pe respectivele terenuri, in suprafata de 903,49 mp si 801,99 mp nu fac obiectul contractului. Pretul total al vanzarii-cumpararii celor doua terenuri a fost de 985.950.000 lei, echivalentul a 30.000 USD inclusiv TVA, suma pe care parata, in calitate de vanzator, a declarat ca a primit-o in intregime la data autentificarii actului. Ulterior, reclamanta a notificat parata sa se prezinte la notariat pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica pentru cele doua hale, insa aceasta a refuzat.
  Din inscrisurile aflate la filele 19-21 din dosarul de fond, Tribunalul a retinut ca, in urma unor compensari intervenite intre parti, reclamanta, in calitate de cumparator, mai avea de achitat din pretul celor doua hale (50.000 USD) sumele de 18.380 USD la 19.05.2003, 5.035 USD la 23.06.2003 si 6.626,48 USD la 30.06.2003, iar din notificarile aflate la filele 22 si 24 din dosarul de fond s-a retinut ca pretul celor doua hale, de aceasta data in suma de 60.000 USD, a fost aproape integral achitat de catre reclamanta cumparatoare, care mentioneaza ca a mai ramas de plata doar o suma derizorie in raport cu valoarea totala.
  Instanta de fond a constatat ca reclamanta nu a dovedit achitarea pretului pentru cele doua imobile constructii, desi a sustinut prin actiune ca pretul acestora a fost achitat integral la 30.06.2003, astfel incat nu poate cere celeilalte parti executarea obligatiei de predarea a bunurilor, primul capat de cerere fiind respins ca neintemeiat si, pe cale de consecinta si celelalte capete de cerere, ca accesorii ale primului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel motivat reclamanta, inregistrat sub nr.26719/2/2005 la 8 august 2005 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI- a Comerciala.
In motivarea apelului a fost reiterata situatia de fapt expusa in cererea de chemare in judecata, s-a subliniat ca , in apararile formulate pe fondul cauzei, respectiv in intampinare si in concluziile orale, intimata parata nu a contestat nici un moment primirea integrala a pretului si nici faptul ca ocupa in continuare abuziv hala amplasata pe terenul cu numar cadastral 783/14.
A subliniat faptul ca principala problema in jurul careia graviteaza solutia  primei instante este legata de plata integrala a pretului aferent celor doua hale.
A sustinut ca instanta fondului nu a inteles in mod corespunzator si a interpretat in mod total eronat unele inscrisuri incheiate de parti, in special inscrisul denumit intelegere de vanzare-cumparare, datat 30 iunie 2003.
Apelanta reclamanta a sustinut ca instanta trebuia sa analizeze inscrisurile incheiate intre parti avand in vedere stransa legatura dintre acestea si faptul ca actele olografe incheiate intre parti nu se refera exclusiv la cele doua hale. Astfel, sustine apelanta, daca la 23.06.2003 mai avea de achitat pentru cele doua hale suma de 5035 USD, la 30.06.2003 , platind suma de 12.000 USD, a achitat integral pretul celor doua hale, restul de 6.626,48 USD fiind pentru un teren de 2959,56 mp.
      Apelanta considera ca in acelasi sens trebuia interpretata si atitudinea paratei , care nu a contestat achitarea integrala a pretului halelor decat prin concluziile scrise depuse dupa incheierea dezbaterilor. Mai arata ca, desi pentru terenul de 2.959,56 mp parata primise deja suma de 17.050 USD pana la 30.06.2003 prin contractele autentificate sub numerele 2643/14.08.2003 si 2644/14.08.2003, parata intimata a incheiat fara stirea sa promisiuni bilaterale de vanzare cu o terta persoana, cu privire la aceleasi terenuri, prin contractele nr.3670/14.10.2003 si 3671/14.10.2003, tot in frauda sa, parata instrainand aceste terenuri numitei A. T. M . Mai sustine apelanta ca si in situatia in care la data de 30.06.2004 ar mai fi avut de achitat o suma de 6.626,48 USD pentru hale si terenul de 2959,56 mp, instrainand acest teren, parata ar fi cea care ii datoreaza suma primita in avans si pentru acest teren, respectiv 17.050 USD.
      Intimata a formulat intampinare , solicitand respingerea apelului ca nefondat.
      In motivare, arata ca apelanta nu sustine niciun moment ca a achitat sumele asa cum a fost prevazut in contract, integral si pana la termenele stipulate de parti. Partile au prevazut un termen esential pentru executarea obligatiei de plata, respectiv 15.04.2003 si , cum apelanta recunoaste , fara insa a dovedi , ca a facut plata abia la 30.06.2003,nu mai au relevanta toate celelalte sustineri, fiind evidenta existenta unei executari culpabile necorespunzatoare din partea promitentei cumparatoare.
      Mai arata ca suma care se pretinde a fi fost platita nu a intrat niciodata in patrimoniul sau, prin actul incheiat la 19.05.2003 partile compensand creante personale ale persoanelor fizice cu sumele datorate de apelanta intimatei, reprezentand contravaloarea halelor, ceea ce inseamna ca partile recunosc faptul ca sumele datorate pentru hale sunt creante nascute intre cele doua persoane fizice si nu intre societatile pe care le reprezinta si au servit la reglarea conturilor dintre domnii C. C. si Y. A. Z. Cum compensatia nu putea opera pentru creante personale ale celor doua persoane fizice cu creantele societatilor, rezulta ca apelanta nu si-a executat obligatia de plata a sumei de 21.620 USD, aceasta reprezentand un argument in plus in sensul neexecutarii obligatiei asumate de catre reclamanta.
      Intimata considera ca instanta de fond a interpretat corect inscrisurile aflate la dosar, confuziile si neclaritatile din acestea derivand din obscuritatea obligatiilor reciproce existente intre parti si din lipsa de cunostinte juridice a acestora. Mai arata ca din actul incheiat la 30.06.2003 nu rezulta asupra caror datorii urmeaza sa se impute suma platita la acel moment, cu atat mai mult cu cat antecontractul avand ca obiect vanzarea-cumpararea terenului , pentru care se pretinde ca ar fi ramas de platit suma respectiva, nu face obiectul cauzei. Mai mult, intimata sustine ca inscrisurile cu data ulterioara nu fac decat sa confirme interpretarea instantei de fond in sensul ca partile nu disting intre cele doua obligatii-pentru teren si pentru hale, obligatia de plata a sumei restante fiind inteleasa ca una globala in executarea ambelor contracte. In concluzie, in opinia intimatei, neincheierea contractului in forma autentica este imputabila exclusiv reclamantei, care nu si-a respectat obligatia de a plati sumele stabilite in termenul prevazut in antecontract (cel tarziu 15.04.2004). Reclamanta nu poate invoca o obligatie asumata in anul 2003 care nu a putut fi executata la termen din culpa sa, pentru a obtine executarea acesteia in 2005 si cu daune-interese.
      Prin decizia comerciala nr. 643 din 4 decembrie 2006 , Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI- a Comerciala a respins apelul ca nefondat.
      Prin decizia nr. 2096 din 12iunie 2008, pronuntata  in dosarul  cu acelasi numar  unic al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala, a fost admis recursul declarat de reclamanta, a fost casata decizia comerciala nr. 643 din 4 decembrie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI- a Comerciala si a fost trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
      Instanta de recurs a retinut , in esenta,  ca instanta de apel a preluat motivarea instantei de fond, fara sa clarifice in ce masura partile si-au respectat obligatiile asumate prin contract, fara sa verifice ce sume au fost platite, pentru ce s-au platit, daca s-a acoperit pretul si daca da , la ce data. A apreciat ca aceste verificari trebuiau facute, deoarece, fata de dispozitiile articolului 1295 Cod civil, era suficient numai acordul partilor pentru a opera transferul de proprietate asupra halelor, intelegerile succesive dintre parti cu privire la acest transfer trebuind sa fie analizate prin prisma acestor dispozitii legale.
      Instanta de recurs a retinut si ca,  fata de dispozitiile articolelor 1073 si 1077 Cod civil , in masura in care s-ar fi stabilit ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile asumate cu privire la plata integrala a pretului , ea era indrituita sa ceara debitorului indeplinirea intocmai a obligatiei de transfer a dreptului de proprietate , asumata  prin conventie.
      Pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Comerciala apelul a fost inregistrat, in rejudecare, sub nr. 5501/2/2008 la 18 septembrie 2008.
      Cu ocazia rejudecarii s-a suplimentat probatoriul  cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza tehnica judiciara.
      Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat apelul ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
          Esential in rejudecare este sa se stabileasca , in functie de hotararea instantei de recurs, care sunt limitele rejudecarii. Curtea a constatat,, sub acest aspect,  ca instanta de recurs a facut referire la dispozitiile articolului 1295 Cod civil, care prevad ca vanzarea este perfecta chiar daca bunul nu s-a predat si pretul nu s-a platit, insa nu a statuat indubitabil ca in speta a  operat transferul  proprietatii asupra halelor  in  litigiu chiar la momentul incheierii contractului de vanzare - cumparare sub semnatura privata.
          Dimpotriva, retinand in paragraful urmator al considerentelor ca reclamanta, sub conditia indepliniri obligatiilor de plata a pretului, era indrituita sa ceara paratei indeplinirea obligatiei de transfer al proprietatii, instanta de recurs pare a acredita ideea ca in cauza transferul  proprietatii nu a operat solo consensu, in conditiile articolului 1295, ci ca este necesara o hotarare judecatoreasca avand rolul de a suplini consimtamantul vanzatorului .
      Singura  dispozitie lipsita de echivoc este cea relativa la obligatia instantei de apel de a verifica in ce masura partile si-au  respectat obligatiile asumate prin contract, de a stabili platile facute si  destinatia acestora, de a  clarifica daca s-a acoperit pretul convenit pentru cele  doua hale si la ce data s-a intamplat acest lucru.
       Conformandu-se acestei obligatii in conditiile articolului 315 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a constatat si retinut urmatoarele:
      Dreptul  dedus judecatii in cauza de fata  isi are izvorul  in contractul de vanzare-cumparare  incheiat de parti la 20 decembrie 2002, care constituie un inscris sub semnatura privata. Prin acest contract s-a hotarat vanzarea  de catre parata in favoarea reclamantei a halei nr. 1 si a halei nr. 2,  situate in Targul Comercial V.,  impreuna cu terenurile  aferente, astfel cum  apar acestea in lucrarile de cadastru .
       Conform articolului 3  din contract, partile  au convenit ca aceasta conventie sa imbrace forma autentica .
       Aceasta din urma prevedere contractuala este deosebit de  relevanta, intrucat ea exprima  vointa partilor cu privire la natura juridica a intelegerii  dintre ele.
       Astfel, daca in ceea ce priveste  terenurile aferente halelor  aceasta conventie este indiscutabil  un antecontract,  respectiv o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare  prin raportare la dispozitiile articolului 2 alin. 1 din legea nr. 54/1998 ( in vigoare la momentul incheierii conventiei - 20 decembrie 2002), aceeasi este natura conventiei si cu privire  la cele doua hale.
       Dispozitiile articolului 1295  Cod civil consacra caracterul funciarmente  consensual al contractului de vanzare-cumparare, ceea ce presupune ca vanzarea este perfecta inca de la momentul realizarii acordului de vointa al partilor,  chiar daca bunul nu s-a  predat, iar  pretul nu s-a platit. Astfel spus, conventia se naste valabil la momentul cand partile realizeaza o vointa concordanta, fara a avea vreo legatura cu executarea obligatiei asumate prin conventie.
       Aceste dispozitii legale  nu au, insa , caracter imperativ, partile putand deroga de la ele.  In speta, aceasta derogare este legata de forma actului, partile convenind ca transferul proprietatii sa aiba loc la momentul autentificarii contractului la notariat. Aceasta conventie cade sub incidenta dispozitiilor articolului 969  Cod civil, intrucat nu contravine nici unei dispozitii legale imperative, asadar ea obliga atat partile, cat si instanta sa o respecte.
       Din acest punct de vedere, Curtea a apreciat ca inscrisul sub semnatura privata numit " contract de vanzare-cumparare" , datat  20 decembrie 2002,  are si in privinta  celor doua hale tot valoare de promisiune  bilaterala de vanzare-cumparare.
       Determinarea naturii juridice a acestei  conventii are importante implicatii, in  primul rand sub aspect procedural.
       Raportat la cadrul legislativ de la momentul sesizarii instantei - 27 iulie 2004, Curtea a apreciat ca apelanta reclamanta avea la indemana doar actiunea izvorand expres din antecontract, respectiv actiunea  in  obligarea  paratei sa incheie act autentic de  vanzare-cumparare , la acea data neexistand nici o dispozitie legala care sa autorizeze expres instanta sa pronunte hotarari cu valoare de act autentic de vanzare -  cumparare .
       Numai ca pe parcursul derularii prezentei proceduri a intrat in vigoare legea nr.247/2005, care in Titlul X,  articolul 5  alin. 2  a conferit apelantei - reclamante vocatia de a  sesiza instanta de fond cu o cerere de pronuntare a  unei hotarari care sa tina loc de contract.
        Acest aspect nu a fost contestat de intimata parata si a fost invocat de apelanta reclamanta in concluziile orale pe fondul apelului, la termenul din 15 aprilie 2010. Curtea a apreciat ca dispozitiile legale sus - amintite pot fi considerate drept norme de procedura, intrucat   reglementeaza conditiile in care o parte poate sesiza instanta de judecata si, in conformitate cu dispozitiile articolului 725 alin. 1 Cod procedura civila (in forma in vigoare la momentul intrarii in vigoare a legii  nr. 247/2005) , aceste norme sunt de imediata aplicare si nu pot fi inlaturate in conditiile alineatului  ultim al aceluiasi  articol, intrucat nu exista alta norma de procedura la momentul formularii cererii de chemare in judecata care sa reglementeze regimul juridic al acestui tip de cerere  .
       Asadar, Curtea a apreciat, in considerarea caracterului devolutiv al apelului, ca este chemata a verifica daca apelanta - reclamanta intruneste cerintele promovarii unei cereri de pronuntare a unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract, cerinte impuse de Titlul X, articolul 5 alin. 2  din legea nr. 247/2005. De altfel, in acelasi sens sunt si recomandarile din decizia de casare, ca  urmare instanta de apel  are a stabili daca apelanta - reclamanta se afla in situatia  partii care si-a indeplinit obligatia de plata a pretului.
       Revenind la promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare, Curtea a constatat ca aceasta vizeaza doua hale si terenurile  aferente acestora, asadar doua unitati imobiliare.  Acestea sunt descrise sumar, doar sub aspectul situarii in  Targul Comercial V., dar  pot fi identificate in functie de lucrarile de cadastru ce le sunt aferente. In  ciuda acestei descrieri sumare,  eliptice si care are nevoie de elemente complementare, cele doua  bunuri sunt , indiscutabil , doua bunuri individual determinate, res certa, fiind identificate prin expertiza si necontestate de partile litigante.
       Din acest punct de vedere, nici o neregularitate nu afecteaza antecontractul .
       Privitor, insa, la pret, Curtea a constatat ca cele doua unitati imobiliare au fost instrainate pe un pret  unic de 80.000 USD, fara nici un element de calcul  care sa permita defalcarea pretului pe  fiecare unitate, cu atat mai putin pe fiecare componenta a unitatii.
       Practic , partile au convenit ca acest antecontract sa functioneze dupa regulile de vanzare in bloc (cu gramada), desi  bunurile instrainate nu sunt res genera, astfel  cum  prevad dispozitiile  articolelor 1299 si 1300 Cod civil.
       Acest aspect prezinta o semnificatie deosebita. Pentru  ca instanta sa dea  curs atat  dispozitiilor din decizia de casare, care  fac referire la "pretul  convenit", cat si  dispozitiilor articolului 5 alin.  2 din Titlul X al  legii  nr.247/2005, trebuie sa stabileasca inainte de toate care este pretul stabilit de parti privitor la fiecare dintre cele doua hale , pentru a fi ulterior in masura sa verifice plata lui .
       Acest lucru se impune in mod imperios pe de o parte in considerarea naturii acestor bunuri,  care sunt bunuri individual determinate, nu lucruri de gen,  asadar nu sunt susceptibile de a fi cantarite, numarate sau masurate .
       Pe de alta parte, acest lucru este strict necesar avand in vedere ca dreptul de proprietate  asupra acestor bunuri este supus  intabularii, precum si pentru ca aceste bunuri sunt achizitionate de o societate comerciala si trebuie  evidentiate in contabilitatea  acesteia  cu valori distincte de inventar, intrucat nu formeaza o singura entitate, fiind amplasate pe terenuri  cu numere cadastrale distincte , asa cum  reiese din  raportul de expertiza aflat la fila 82 a prezentului dosar de apel.
       Curtea a reafirmat ca una dintre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca pretul unei vanzari este acea de a fi determinat sau determinabil , in acest sens  fiind dispozitiile articolelor 1303 - 1304 Cod civil.
       Aceasta conditie nu este indeplinita in speta, intrucat in antecontract este prevazut un pret global,  aparent  determinat, dar care, din pricina modalitatii  fractionate in care s-a executat acest contract, nu poate fi determinat  in ceea ce priveste halele .
       Se constata ca intimata - parata  si-a indeplinit obligatia privitoare la terenuri, incheind cu apelanta - reclamanta contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 418 la 12 februarie 2003 de BNP M. S. P.. In acest contract, prin vointa partilor, pretul a fost determinat pentru fiecare din cele doua terenuri la  echivalentul in lei a cate 15.000 USD  ( fila 16 a dosarului de fond), ceea ce  confirma cele retinute de Curte in precedent  privitor la necesitatea determinarii  pretului pe fiecare bun din antecontract.
       In ceea ce priveste, insa, halele, se constata ca o astfel de determinare nu s-a facut la momentul incheierii antecontractului si nici nu exista in acest antecontract elementele care sa faca pretul determinabil pe fiecare bun.
       In acest fel, s-a incalcat una dintre conditiile referitoare la pret, respectiv identificarea lui sau indicarea la momentul facerii actului a elementelor de identificare ulterioara .
       Mai mult, Curtea a constatat ca partile nu au complinit aceasta omisiune nici la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare  nr. 418 din 12 februarie 2003, desi aveau  posibilitatea de a o face atunci cand au mentionat expres ca halele nu formeaza obiectul acestui contract.
       Echivocul privitor chiar la pretul global al celor doua hale este sporit la prima "analiza" facuta de parti dupa vanzarea terenurilor, la 19 mai 2003  (fila 19 dosar fond), in care pretul datorat al halelor, cumulat, apare de 40.000 USD, nu de 50.000 USD cum s-ar fi dedus din compararea antecontractului cu contractul autentic  (80.000 USD  - 30.000 USD  =  50.000 USD) .
       In atare situatie, Curtea a apreciat ca nu poate proceda, in lipsa vointei concordante a partilor, la stabilirea elementului pret al fiecarei hale, pentru urmatoarele considerente:
       Se recunoaste ca pretul poate fi determinat si ulterior incheierii contractului,  in urmatoarele situatii :
       Conform articolului 60 Cod comercial, vanzarea facuta pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma. O astfel de prevede nu exista in antecontractul partilor.
       Conform articolului 61 alin. 1 Cod comercial, vanzarea  facuta pe adevaratul  pret sau pe pretul curent este de asemenea valabila, pretul fiind determinat ulterior in conditiile articolului 40 Cod comercial, respectiv dupa listele bursei, dupa mercurialele locului  unde contractul a fost incheiat sau ale locului cel mai apropiat sau dupa orice altfel de proba. Aceste prevederi nu au incidenta in speta, intrucat bunurile ce formeaza obiectul antecontractului nu sunt nici tranzactionate pe bursa , nici obiect al vreunui mercurial.
       Conform articolului 61 alin.2  Cod comercial, determinarea pretului  poate  fi incredintata unei a treia persoane,  desemnata in contract  sau aleasa ulterior, in acelasi sens fiind si dispozitiile articolului 1304 Cod civil . Nu exista stipulatie in acest sens in antecontractul partilor.
       Dispozitiile articolului 62 Cod comercial  nu sunt incidente, intrucat vizeaza res genera,
       Fata de toate aceste dispozitii legale, Curtea a apreciat ca partile aveau obligatia de a determina pretul sau de a indica modalitatea de determinare a lui  la momentul  realizarii acordului de vointa, instanta de judecata nefiind autorizata de nici o dispozitie legala sa determine ea insasi pretul in locul partilor, pe calea hotararii care sa tina loc de contract, prin deductii si in urma  analizei unor inscrisuri contradictorii.
       Ca obligatia  de a determina pretul  la momentul incheierii conventiei revine partilor, nu  ulterior  instantei de  judecata , rezulta si din caracterul comutativ al contractului de vanzare-cumparare, care presupune ca natura si intinderea obligatiilor reciproce trebuie sa fie cunoscute de fiecare parte  ab initio .
       In aceeasi ordine de idei, se cuvine   remarcat  si faptul ca  apelanta reclamanta nu indica in nici un act de  procedura pretul celor doua hale , facand referire la acesta cumulat pe ambele hale doar in concluziile orale de la 15 aprilie2010 .  Mai mult, sustinerea acesteia despre achitarea integrala a pretului este infirmata in mod constant de intimata - parata , putandu-se constata ca sub  aceste aspect partile au avut pozitii contradictorii si in corespondenta purtata anterior sesizarii  instantei.
       Se cuvine subliniata nu numai omisiunea apelantei - reclamante de a indica in fata instantelor de judeca pretul  bunurilor, ci si atitudinea contradictorie pe care aceasta o are relativ  la pret  inainte de promovarea acestei actiuni in justitie,ceea ce confirma Curtii faptul ca reclamanta insasi nu are reprezentarea acestui pret si autorizeaza  concluzia ca nu exista acord de vointa al partilor cu privire la pretul  halelor. Concluzie fireasca, altfel, in  conditiile in care partile vand cu gramada  bunuri individual determinate.
       Exemplificative, sub acest aspect, sunt "analiza" datata 19 mai 2003, in care pretul cumulat al  halelor apare de 40.000 USD, nu de 50.000 USD,  cum s-ar fi dedus in urma vanzarii terenurilor cu cate 15.000 USD, precum si notificarea expediata de apelanta - reclamanta catre intimata parata la 17 octombrie 2003  (fila 22 a  dosarului de fond), in care aceasta sustine ca terenurile s-au vandut (contrar actului autentic)  cu 20.000 USD, asadar pentru hale pretul este de 60.000 USD, ceea ce este in contradictie cu toate inscrisurile depuse si confirma o data in plus ca apelanta  reclamanta nu are reprezentarea intinderii propriei datorii , in consecinta nici nu poate pretinde valabil ca a stins-o prin plata .
       Fata de inscrisurile numite "analiza" din 19 mai 2003, "analiza"  din 23 iunie 2003 si "intelegere de vanzare-cumparare" din 30 iunie 2003, in care partile, prin reprezentanti, si-au precizat pozitia cu privire la platile si compensarile facute , ca si cu privire la datoriile pe care le mai au de achitat, Curtea a constatat ca intre parti, dar si intre reprezentantii acestora si  terte persoane s-au derulat mai multe operatiuni cu caracter patrimonial, iar la  cele trei  momente (19 mai, 23 iunie si 30 iunie 2003) partile si reprezentantii lor  au facut  o sinteza   a platilor facute si au operat compensari conventionale in urma  carora au rezultat datorii complexe, care au facut  imposibil de stabilit datoria legata de hale, sporind incertitudinea intinderii acesteia.
       Efectul acestui amalgam de plati si compensari, in care au fost implicati si terti si in care reprezentantii partilor nu au actionat numai pentru societatile comerciale, dar si nomine proprio, a fost acela al sporirii confuziei cu privire la pretul ramas de achitat pentru  hale.
       In plus, vazand ca titulari ai operatiunilor de compensare, deci ai obligatiilor, nu sunt exclusiv societatile comerciale litigante, Curtea a apreciat ca nu se verifica sustinerile apelantei reclamante referitoare la imputatia platilor, intrucat aceasta  presupune identitatea partilor in raportul obligational, conform articolului 1111 Cod civil, si numai astfel justifica stingerea  datoriei celei mai vechi pe care un debitor o are fata de acelasi creditor (articolul 1113 Cod civil). Altfel spus, pentru a se putea prevala de imputatia platii in conditiile articolului 1113 Cod civil, un debitor trebuie sa aiba mai multe datorii fata de acelasi creditor.
       Si daca in cauza ar fi fost dovedita plata integrala a pretului cumulat al halelor, in lipsa unei determinari a acestuia in conformitate cu considerentele ce preced Curtea nu putea sa ii acorde eficienta j uridica. Aceasta  cu atat mai mult cu atat mai mult cu cat, potrivit articolului 5 alin.2 din titlul X al legii nr.247/2007, hotararea judecatoreasca trebuie sa tina loc de contract, iar unul dintre elementele contractului este pretul.
       In raport de toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca nefondate criticile  formulate de apelanta reclamanta impotriva  interpretarii date de prima instanta inscrisurilor  cu care tinde a dovedi plata pretului, retinand  ca prevalent trebuia determinat pretul si abia apoi urmarita achitarea lui. Cererea principala fiind gasita neintemeiata , aceeasi solutie s-a mentinut si in privinta capetelor de cerere accesorii.
       Avand in vedere toate aceste argumente, care vin in complinirea motivarii primei instante, Curtea a apreciat ca in cauza s-a pronuntat o hotarare legala si temeinica,  care a fost mentinuta urmare a respingerii apelului in conformitate cu dispozitiile articolelor 295 - 296 Cod procedura civila.
       S-a  luat act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata (E.V.).