Recurs.Condamnare dispusa de catre instanta de fond in lipsa unor probe certe de vinovatie a inculpatilor. Apreciere gresita a probelor administrate. Prezumtia de nevinovatie.
(Decizie nr. 72 din data de 08.02.2007 pronuntata de Tribunalul Olt)Recurs.Condamnare dispusa de catre instanta de fond in lipsa unor probe certe de vinovatie a inculpatilor. Apreciere gresita a probelor administrate. Prezumtia de nevinovatie.
Nu se poate dispune condamnarea unui inculpat cata vreme probele administrate nu au demonstrat cu certitudine implicarea acestuia in savarsirea infractiunii pentru care s-a formulat plangere prealabila.
Pe de alta parte in cauza prezumtia de nevinovatie consacrata expres de dispoz. art. 5/2 art. 66 al.1 c.p.p. si art. 23 alin 11 din Constitutie dar si de dispoz. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce o reglementeaza ca pe o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil nefiind rasturnata prin probe concludente de natura a inlatura orice urma de indoiala care potrivit principiului "in dubio pro raeo" profita persoanei acuzate, este incidenta in cauza.
(Tribunalul Olt - Sectia penala, decizia penala nr.72/8 februarie 2007)
Prin sentinta penala nr. 961/16.11.2006 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 3501/2006 in baza art. 180 al.2 c.p. cu aplic.art. 73 lit. b c.p. si art. 76 lit. e c.p. s-a dispus condamnarea inculpatilor D. T. si D. G., la cate 300 lei RON fiecare, amenda penala.
S-au pus in vedere inculpatilor dispozitiile art. 63/1 c.p.
A fost respinsa ca neintemeiata cererea partii civile D. F., privind acordarea despagubirilor civile in suma de 150.000.000 lei ROL.
Inculpatii au fost obligati la cate 30 lei RON fiecare cheltuieli judiciare in favoarea statului si la 100 lei RON cheltuieli judiciare catre partea vatamata D. F.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca pe fondul unei stari conflictuale mai vechi intre partea vatamata D. F. si inculpatii D. T. si D. G. care sunt vecini, in seara zilei de 20 august 2005 partea vatamata fiind sub influenta bauturilor alcoolice a mers in localul proprietatea inculpatilor unde era organizata o nunta, imprejurare in care inculpata D.G. i-a solicitat sa plece din local intrucat nu era invitat la nunta respectiva,insa partea vatamata a inceput sa adreseze injurii si amenintari celor doi inculpati, apoi a prins-o de par pe inculpata D. G. si a lovit-o, aceasta cazand la pamant. Auzind galagie la fata locului a venit si inculpatul D. T. care a sarit in ajutorul sotiei sale D. G.,iar partea vatamata potrivit depozitiei martorei T. I. a adresat injurii si amenintari si acestui inculpat pe care l-a si lovit si apoi a rupt o uluca dintr-un gard pentru a-i lovi pe ambii inculpati.
S-a mai aratat ca in timp ce se aflau in strada la o distanta de aproximativ 50 m. de poarta domiciliului partii vatamate unde s-ar fi aflat mama si fratele acesteia, inculpatii ar fi aplicat lovituri partii vatamate care a cazut la pamant si ca in timpul incidentului care a durat 10-15 minute au venit si ceilalti membri ai familiei partii vatamate care au aruncat cu pietre.
Instanta de fond a retinut ca desi martorii audiati la solicitarea partii vatamate sunt mama si fratele acesteia, depozitiile acestora nu pot fi inlaturate si ca acestea se coroboreaza cu mentiunile din certificatul medico legal nr.1080/C/26.08.2005.
S-a apreciat ca faptele savarsite de inculpati intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 180 al. 2 c.p. iar la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpati prima instanta a retinut ca in cauza sunt aplicabile dispoz. art. 73 lit. b c.p. privind scuza provocarii constand in aceea ca partea vatamata fiind sub influenta bauturilor alcoolice a mers in localul administrat de inculpati, le-a adresat injurii ,i-a amenintat si i-a lovit, iar acestea au fost de natura sa provoace inculpatilor o tulburare puternica sub influenta careia au aplicat partii vatamate lovituri.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatii D.T. si D.G., invocand nelegalitatea si netemeinicia sentintei primei instante in sensul ca aceasta a retinut in mod gresit situatia de fapt si vinovatia celor doi inculpati, ca nu exista probe care sa demonstreze cu certitudine vinovatia acestora in comiterea infractiunii pentru care au fost condamnati ci probele administrate demonstreaza contrariul.
Prin decizia penala nr.72/ 8 februarie 2007 pronuntata de Tribunalul Olt s-a apreciat ca recursul declarat de cei doi inculpati este fondat.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs a retinut in motivare printre altele ca materialul probator administrat de prima instanta nu a demonstrat cu certitudine implicarea inculpatilor D.T. si D.G.,in savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin.2 c.p.,iar potrivit art. 345 al.2 c.p.p. inculpatul nu poate fi condamnat decat daca s-au administrat probe din care sa rezulte ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, fiind necesar ca vinovatia acestuia sa fie dovedita cu certitudine.
In cauza s-a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii penale a inculpatilor asa cum acestea sunt prevazute expres in aceste norme procesual penale,cata vreme probele administrate, respectiv martorii audiati in cauza au relevat numai existenta unui incident determinat chiar de comportamentul partii vatamate care fiind sub influenta bauturilor alcoolice a mers in localul proprietatea inculpatilor unde era organizata o nunta, a adresat injurii si amenintari celor doi inculpati, apoi a prins-o de par pe inculpata D. G. si a lovit-o, aceasta cazand la pamant.
In aceste imprejurari, auzind galagie la fata locului a venit si sotul inculpatei D.G. , inculpatul D.T. care a incercat sa o ajute pe sotia sa insa partea vatamata potrivit depozitiilor martorilor T. I. si D. C. a adresat injurii si amenintari si acestui inculpat pe care l-a si lovit si apoi a rupt o uluca dintr-un gard pentru a-i lovi pe ambii inculpati,iar ulterior au venit la fata locului si alte rude ale partii vatamate care au aruncat cu pietre.
S-a retinut ca simpla existenta a unui certificat medico legal si a unor relatii conflictuale vechi nu pot reprezenta probe concludente de natura a dovedi fara putinta de tagada savarsirea infractiunii de lovire de catre inculpati in absenta altor probe relevante cu care acestea sa poata fi coroborate.
Aceasta cu atat mai mult cu cat ambii martori mentionati anterior -T. I.si D.C- au declarat ca au observat nemijlocit incidentul si ca niciunul dintre cei doi inculpati nu au aplicat lovituri partii vatamate, dimpotriva acesta din urma si membri familiei sale care manifesta frecvent comportament agresiv au procedat in acest mod si in seara respectiva asupra celor doi inculpati.
Pe de alta parte s-a constatat ca si declaratiile martorilor propusi de partea vatamata -mama si fratele acesteia -D.I. si D.M.- sunt contradictorii,martora D. I. declarand ca nu a observat ca inculpata D.G. sa fi lovit partea vatamata si ca numai ulterior partea vatamata ar fi sesizat ca este lovit sub brat, in timp ce partea vatamata si fratele acestuia au declarat ca inculpata mentionata l-ar fi lovit in alta zona a corpului respectiv zona spatelui, iar ceilalti martori audiati in cauza,desi sunt persoane care au observat in mod direct incidentul au declarat contrariul.
In acelasi timp potrivit dispoz. art. 75 c.p.p. declaratia partii vatamate poate servi la aflarea adevarului numai in masura in care se coroboreaza cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul celorlalte probe existente in cauza impunandu-se a se corobora deci cu probe concludente care sa fie de natura sa demonstreze cu certitudine vinovatia inculpatului, insa asemenea probe in cauza nu exista.
Totodata, art. 63 al.2 c.p.p. impune ca probele sa fie analizate in ansamblu, astfel ca s-a apreciat ca instanta de fond trebuia sa examineze plangerea prealabila dedusa judecatii in contextul tuturor probelor administrate intrucat nu poate fi acordata valoare probatorie absoluta unui certificat medico legal care desi confirma existenta unor leziuni, nu este in masura sa demonstreze si faptul ca autorii agresiunii ce ar fi determinat aceste leziuni sunt inculpatii, iar in cauza celelalte probe administrate nu au confirmat in mod cert ca acestia ar fi savarsit infractiunea de lovire sau alte violente.
Contradictiile existente chiar intre declaratiile martorilor propusi de partea vatamata,dar si intre acestea si ceilalti martori audiati in cauza determina incertitudine cu privire la vinovatia inculpatilor in raport de faptele reclamate de catre partea vatamata.
Rezultand astfel un dubiu, potrivit nu doar normelor nationale dar si jurisprudentei Curtii Europene "indoiala va profita persoanei acuzate", retinandu-se ca dispunerea condamnarii unei persoane in lipsa unor probe temeinice,convingatoare si ferme care sa fie de natura a inlatura cea mai mica indoiala si care sa sustina temeinicia in fapt si in drept a acuzatiei reprezinta o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil.
Pe de alta parte s-a apreciat ca in cauza prezumtia de nevinovatie consacrata expres de dispoz. art. 5/2, art. 66 al.1 c.p.p. si art. 23 alin 11 din Constitutie dar si de dispoz. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce o reglementeaza ca pe o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil nu a fost rasturnata prin probe concludente de natura a inlatura orice urma de indoiala,care potrivit principiului "in dubio pro raeo", profita persoanei acuzate.
In ceea ce priveste depozitiile martorilor D.I. si D.M.,- mama si fratele partii vatamate - se impunea ca acestea sa fie apreciate ca fiind subiective nu doar in raport de relatiile de rudenie dintre acestea si partea vatamata, dar si pentru faptul ca nu sunt confirmate in nici un fel de ceilalti doi martori T.I. si D.C.,prezenti la conflictul dintre parti, si mai mult si rudele partii vatamate au fost implicate in conflict,acestea aruncand cu pietre in directia inculpatilor incercand sa-i loveasca pe acestia, si pe de alta parte, acestea sunt contradictorii atat intre ele cat si in raport de declaratia partii vatamate care a solicitat audierea lor.
In mod gresit instanta de fond a retinut savarsirea infractiunii reclamate de partea vatamata exclusiv pe baza acestor declaratii ale rudelor partii vatamate, intrucat desi in principiu calitatea de ruda a acestor martori nu diminueaza valoarea probatorie a declaratiei sale in sensul ca simpla legatura de rudenie nu creeaza "ab initio" o prezumtie de lipsa de obiectivitate,la aceasta concluzie se putea ajunge prin analizarea acestor declaratii in contextul intregului material probator administrat in cauza,in speta dedusa judecatii acestea fiind contrare celorlalte declaratii ale martorilor oculari,care nu au fi confirmat in nici un fel faptul ca inculpatii ar fi lovit partea vatamata .
S-a retinut astfel ca in cauza prezumtia de nevinovatie a celor doi inculpati nu a fost inlaturata intrucat sustinerile partii vatamate sunt intemeiate doar pe depozitiile mamei si fratelui sau si acestia implicati in conflict,in vreme ce apararea inculpatului este intemeiata pe depozitiile a doi martori - T.I. si D.C. care au observat nemijlocit incidentul si nu exista nici un temei pentru care sa fie inlaturate declaratiile acestora,iar acestia au confirmat o situatie de fapt contrara celei relatate de rudele partii vatamate, declarand ca incidentul a fost generat chiar de partea vatamata care a venit in localul administrat de inculpati unde era organizata o nunta,a provocat scandal, le-a adresat injurii, i-a amenintat si i-a lovit (fapte pentru care partea vatamata fusese anterior condamnat prin sentinta penala nr.1579/13.12.2005 pronuntata de Judecatoria Caracal la pedeapsa rezultanta de 650 lei RON pentru comiterea infractiunilor prev.de art. 205,193 si 180 alin.2 C.p.), dar ca nu a fost lovit de inculpati.
In consecinta Tribunalul pentru toate argumentele expuse,a apreciat ca motivul invocat de inculpati in sensul ca in mod gresit s-a dispus condamnarea lor, este intemeiat, intrucat in cauza nu s-a demonstrat cu certitudine prin probe concludente vinovatia acestora si prin urmare in baza art.385 /15 pct.1 lit. d c.p.p. a dispus admiterea recursului declarat de recurentii - inculpati D.T. si D.G. impotriva sentintei penale nr. 961/16.111.2006 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 3501/2006, casarea in totalitate a sentintei sub aspectul laturii penale si civile in baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c c.p.p. achitarea celor doi inculpati cu privire la infractiunea prev. de art. 180 al. 2 c.p
Nu se poate dispune condamnarea unui inculpat cata vreme probele administrate nu au demonstrat cu certitudine implicarea acestuia in savarsirea infractiunii pentru care s-a formulat plangere prealabila.
Pe de alta parte in cauza prezumtia de nevinovatie consacrata expres de dispoz. art. 5/2 art. 66 al.1 c.p.p. si art. 23 alin 11 din Constitutie dar si de dispoz. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce o reglementeaza ca pe o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil nefiind rasturnata prin probe concludente de natura a inlatura orice urma de indoiala care potrivit principiului "in dubio pro raeo" profita persoanei acuzate, este incidenta in cauza.
(Tribunalul Olt - Sectia penala, decizia penala nr.72/8 februarie 2007)
Prin sentinta penala nr. 961/16.11.2006 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 3501/2006 in baza art. 180 al.2 c.p. cu aplic.art. 73 lit. b c.p. si art. 76 lit. e c.p. s-a dispus condamnarea inculpatilor D. T. si D. G., la cate 300 lei RON fiecare, amenda penala.
S-au pus in vedere inculpatilor dispozitiile art. 63/1 c.p.
A fost respinsa ca neintemeiata cererea partii civile D. F., privind acordarea despagubirilor civile in suma de 150.000.000 lei ROL.
Inculpatii au fost obligati la cate 30 lei RON fiecare cheltuieli judiciare in favoarea statului si la 100 lei RON cheltuieli judiciare catre partea vatamata D. F.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca pe fondul unei stari conflictuale mai vechi intre partea vatamata D. F. si inculpatii D. T. si D. G. care sunt vecini, in seara zilei de 20 august 2005 partea vatamata fiind sub influenta bauturilor alcoolice a mers in localul proprietatea inculpatilor unde era organizata o nunta, imprejurare in care inculpata D.G. i-a solicitat sa plece din local intrucat nu era invitat la nunta respectiva,insa partea vatamata a inceput sa adreseze injurii si amenintari celor doi inculpati, apoi a prins-o de par pe inculpata D. G. si a lovit-o, aceasta cazand la pamant. Auzind galagie la fata locului a venit si inculpatul D. T. care a sarit in ajutorul sotiei sale D. G.,iar partea vatamata potrivit depozitiei martorei T. I. a adresat injurii si amenintari si acestui inculpat pe care l-a si lovit si apoi a rupt o uluca dintr-un gard pentru a-i lovi pe ambii inculpati.
S-a mai aratat ca in timp ce se aflau in strada la o distanta de aproximativ 50 m. de poarta domiciliului partii vatamate unde s-ar fi aflat mama si fratele acesteia, inculpatii ar fi aplicat lovituri partii vatamate care a cazut la pamant si ca in timpul incidentului care a durat 10-15 minute au venit si ceilalti membri ai familiei partii vatamate care au aruncat cu pietre.
Instanta de fond a retinut ca desi martorii audiati la solicitarea partii vatamate sunt mama si fratele acesteia, depozitiile acestora nu pot fi inlaturate si ca acestea se coroboreaza cu mentiunile din certificatul medico legal nr.1080/C/26.08.2005.
S-a apreciat ca faptele savarsite de inculpati intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 180 al. 2 c.p. iar la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpati prima instanta a retinut ca in cauza sunt aplicabile dispoz. art. 73 lit. b c.p. privind scuza provocarii constand in aceea ca partea vatamata fiind sub influenta bauturilor alcoolice a mers in localul administrat de inculpati, le-a adresat injurii ,i-a amenintat si i-a lovit, iar acestea au fost de natura sa provoace inculpatilor o tulburare puternica sub influenta careia au aplicat partii vatamate lovituri.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatii D.T. si D.G., invocand nelegalitatea si netemeinicia sentintei primei instante in sensul ca aceasta a retinut in mod gresit situatia de fapt si vinovatia celor doi inculpati, ca nu exista probe care sa demonstreze cu certitudine vinovatia acestora in comiterea infractiunii pentru care au fost condamnati ci probele administrate demonstreaza contrariul.
Prin decizia penala nr.72/ 8 februarie 2007 pronuntata de Tribunalul Olt s-a apreciat ca recursul declarat de cei doi inculpati este fondat.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs a retinut in motivare printre altele ca materialul probator administrat de prima instanta nu a demonstrat cu certitudine implicarea inculpatilor D.T. si D.G.,in savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin.2 c.p.,iar potrivit art. 345 al.2 c.p.p. inculpatul nu poate fi condamnat decat daca s-au administrat probe din care sa rezulte ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, fiind necesar ca vinovatia acestuia sa fie dovedita cu certitudine.
In cauza s-a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii penale a inculpatilor asa cum acestea sunt prevazute expres in aceste norme procesual penale,cata vreme probele administrate, respectiv martorii audiati in cauza au relevat numai existenta unui incident determinat chiar de comportamentul partii vatamate care fiind sub influenta bauturilor alcoolice a mers in localul proprietatea inculpatilor unde era organizata o nunta, a adresat injurii si amenintari celor doi inculpati, apoi a prins-o de par pe inculpata D. G. si a lovit-o, aceasta cazand la pamant.
In aceste imprejurari, auzind galagie la fata locului a venit si sotul inculpatei D.G. , inculpatul D.T. care a incercat sa o ajute pe sotia sa insa partea vatamata potrivit depozitiilor martorilor T. I. si D. C. a adresat injurii si amenintari si acestui inculpat pe care l-a si lovit si apoi a rupt o uluca dintr-un gard pentru a-i lovi pe ambii inculpati,iar ulterior au venit la fata locului si alte rude ale partii vatamate care au aruncat cu pietre.
S-a retinut ca simpla existenta a unui certificat medico legal si a unor relatii conflictuale vechi nu pot reprezenta probe concludente de natura a dovedi fara putinta de tagada savarsirea infractiunii de lovire de catre inculpati in absenta altor probe relevante cu care acestea sa poata fi coroborate.
Aceasta cu atat mai mult cu cat ambii martori mentionati anterior -T. I.si D.C- au declarat ca au observat nemijlocit incidentul si ca niciunul dintre cei doi inculpati nu au aplicat lovituri partii vatamate, dimpotriva acesta din urma si membri familiei sale care manifesta frecvent comportament agresiv au procedat in acest mod si in seara respectiva asupra celor doi inculpati.
Pe de alta parte s-a constatat ca si declaratiile martorilor propusi de partea vatamata -mama si fratele acesteia -D.I. si D.M.- sunt contradictorii,martora D. I. declarand ca nu a observat ca inculpata D.G. sa fi lovit partea vatamata si ca numai ulterior partea vatamata ar fi sesizat ca este lovit sub brat, in timp ce partea vatamata si fratele acestuia au declarat ca inculpata mentionata l-ar fi lovit in alta zona a corpului respectiv zona spatelui, iar ceilalti martori audiati in cauza,desi sunt persoane care au observat in mod direct incidentul au declarat contrariul.
In acelasi timp potrivit dispoz. art. 75 c.p.p. declaratia partii vatamate poate servi la aflarea adevarului numai in masura in care se coroboreaza cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul celorlalte probe existente in cauza impunandu-se a se corobora deci cu probe concludente care sa fie de natura sa demonstreze cu certitudine vinovatia inculpatului, insa asemenea probe in cauza nu exista.
Totodata, art. 63 al.2 c.p.p. impune ca probele sa fie analizate in ansamblu, astfel ca s-a apreciat ca instanta de fond trebuia sa examineze plangerea prealabila dedusa judecatii in contextul tuturor probelor administrate intrucat nu poate fi acordata valoare probatorie absoluta unui certificat medico legal care desi confirma existenta unor leziuni, nu este in masura sa demonstreze si faptul ca autorii agresiunii ce ar fi determinat aceste leziuni sunt inculpatii, iar in cauza celelalte probe administrate nu au confirmat in mod cert ca acestia ar fi savarsit infractiunea de lovire sau alte violente.
Contradictiile existente chiar intre declaratiile martorilor propusi de partea vatamata,dar si intre acestea si ceilalti martori audiati in cauza determina incertitudine cu privire la vinovatia inculpatilor in raport de faptele reclamate de catre partea vatamata.
Rezultand astfel un dubiu, potrivit nu doar normelor nationale dar si jurisprudentei Curtii Europene "indoiala va profita persoanei acuzate", retinandu-se ca dispunerea condamnarii unei persoane in lipsa unor probe temeinice,convingatoare si ferme care sa fie de natura a inlatura cea mai mica indoiala si care sa sustina temeinicia in fapt si in drept a acuzatiei reprezinta o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil.
Pe de alta parte s-a apreciat ca in cauza prezumtia de nevinovatie consacrata expres de dispoz. art. 5/2, art. 66 al.1 c.p.p. si art. 23 alin 11 din Constitutie dar si de dispoz. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce o reglementeaza ca pe o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil nu a fost rasturnata prin probe concludente de natura a inlatura orice urma de indoiala,care potrivit principiului "in dubio pro raeo", profita persoanei acuzate.
In ceea ce priveste depozitiile martorilor D.I. si D.M.,- mama si fratele partii vatamate - se impunea ca acestea sa fie apreciate ca fiind subiective nu doar in raport de relatiile de rudenie dintre acestea si partea vatamata, dar si pentru faptul ca nu sunt confirmate in nici un fel de ceilalti doi martori T.I. si D.C.,prezenti la conflictul dintre parti, si mai mult si rudele partii vatamate au fost implicate in conflict,acestea aruncand cu pietre in directia inculpatilor incercand sa-i loveasca pe acestia, si pe de alta parte, acestea sunt contradictorii atat intre ele cat si in raport de declaratia partii vatamate care a solicitat audierea lor.
In mod gresit instanta de fond a retinut savarsirea infractiunii reclamate de partea vatamata exclusiv pe baza acestor declaratii ale rudelor partii vatamate, intrucat desi in principiu calitatea de ruda a acestor martori nu diminueaza valoarea probatorie a declaratiei sale in sensul ca simpla legatura de rudenie nu creeaza "ab initio" o prezumtie de lipsa de obiectivitate,la aceasta concluzie se putea ajunge prin analizarea acestor declaratii in contextul intregului material probator administrat in cauza,in speta dedusa judecatii acestea fiind contrare celorlalte declaratii ale martorilor oculari,care nu au fi confirmat in nici un fel faptul ca inculpatii ar fi lovit partea vatamata .
S-a retinut astfel ca in cauza prezumtia de nevinovatie a celor doi inculpati nu a fost inlaturata intrucat sustinerile partii vatamate sunt intemeiate doar pe depozitiile mamei si fratelui sau si acestia implicati in conflict,in vreme ce apararea inculpatului este intemeiata pe depozitiile a doi martori - T.I. si D.C. care au observat nemijlocit incidentul si nu exista nici un temei pentru care sa fie inlaturate declaratiile acestora,iar acestia au confirmat o situatie de fapt contrara celei relatate de rudele partii vatamate, declarand ca incidentul a fost generat chiar de partea vatamata care a venit in localul administrat de inculpati unde era organizata o nunta,a provocat scandal, le-a adresat injurii, i-a amenintat si i-a lovit (fapte pentru care partea vatamata fusese anterior condamnat prin sentinta penala nr.1579/13.12.2005 pronuntata de Judecatoria Caracal la pedeapsa rezultanta de 650 lei RON pentru comiterea infractiunilor prev.de art. 205,193 si 180 alin.2 C.p.), dar ca nu a fost lovit de inculpati.
In consecinta Tribunalul pentru toate argumentele expuse,a apreciat ca motivul invocat de inculpati in sensul ca in mod gresit s-a dispus condamnarea lor, este intemeiat, intrucat in cauza nu s-a demonstrat cu certitudine prin probe concludente vinovatia acestora si prin urmare in baza art.385 /15 pct.1 lit. d c.p.p. a dispus admiterea recursului declarat de recurentii - inculpati D.T. si D.G. impotriva sentintei penale nr. 961/16.111.2006 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 3501/2006, casarea in totalitate a sentintei sub aspectul laturii penale si civile in baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c c.p.p. achitarea celor doi inculpati cu privire la infractiunea prev. de art. 180 al. 2 c.p
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Probe, dovezi
Cerere de asigurare dovezi respinsa. Lipsa cerin?ei legale ca dovada sa fie in primejdie sa dispara - Decizie nr. 945 din data de 02.12.2015Revocarea suspendarii sub supraveghere. Cunoasterea de catre condamnat a masurilor de supraveghere impuse. - Decizie nr. 166 din data de 13.07.2009
Achitare - dubiu care profita inculpatului. - Decizie nr. 101 din data de 22.03.2010
Plangere contra solutiei procurorului. Solutie netemeinica a instantei de fond de admitere a plangerii. Lipsa probelor. - Decizie nr. 261 din data de 16.11.2009
Recurs. Incalcarea dreptului la aparare. Motive contradictorii. Nepronuntarea instantei asupra unei cereri. - Decizie nr. 67/R din data de 27.01.2009
Simulatie. Regim probator - Decizie nr. 485/R din data de 01.11.2006
Lipsa calitatii procesuale active a Parchetului, in actiunile care au ca obiect anularea unui act juridic. - Decizie nr. 3/R din data de 04.01.2006
Masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea. Termen rezonabil. Lipsa de diligenta a organelor de urmarire penala in efectuarea actelor procesuale. - Sentinta penala nr. 71/R din data de 05.08.2005
Proces verbal de contraventie - Decizie nr. 306/R din data de 20.04.2012
Proba contractului de imprumut. Inscris recognitiv. Dobanda legala. - Sentinta civila nr. 798/R din data de 30.10.2007
Sarcina probei. Potrivit art. 1169 Cod civil sarcina probei revine celui ce face o afirmatie in fata instantei. Rasturnarea sarcinii probei. - Decizie nr. 459 din data de 05.11.2010
Grupa de Munca. Mijloc de proba - Decizie nr. 316 din data de 01.03.2010
Divort cu copii. Motive de divort. Evaluarea probelor. - Decizie nr. 781 din data de 13.10.2004
Comorientii. Incidenta art. 21 din D. 31/1954. Probe. Rolul expertizelor medico – legale. Principiul liberei aprecieri a probelor invocat netemeinic. - Decizie nr. 419/A din data de 18.03.2004
Revenire asupra declaratiei de renuntare data de inculpat la urmarirea penala. Consecinte. - Decizie nr. 131 din data de 13.04.2004
Cheltuieli judiciare. Lipsa actelor doveditoare. Consecinte. - Decizie nr. 100 din data de 18.03.2004
Evacuare - Sentinta civila nr. 2265/2012 din data de 02.07.2014
Obligatia de „a face” - Sentinta civila nr. 1800 din data de 05.07.2010
Art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 R - Sentinta penala nr. 366 din data de 03.12.2009
ACHITARE. MIJLOACE DE PROBA ADMINISTRATE ILEGAL. - Decizie nr. 119 din data de 18.02.2010