InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Bucuresti

Drept de autor. Remuneratii pentru copia privata. Aplicarea legii in timp. Categorii de aparate ce permit reproducerea care sunt supuse remuneratiei.

(Decizie nr. 165A din data de 24.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Proprietate intelectuala | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

      Drept de autor. Remuneratii pentru copia privata. Aplicarea legii in timp. Categorii de aparate ce permit reproducerea care sunt supuse remuneratiei.
      
      Legea nr. 8/1996, art.34 alin.2, art.107 alin.1, 2; art.109 (in forma anterioara modificarii prin Legea nr. 285/2004)
      Legea nr. 285/2004, art.4;
      Legea nr. 24/2000, art.62 alin.3
      
      1. Conform prevederilor art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativa, abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv; abrogarile partiale sunt asimilate modificarilor de acte normative, actul normativ abrogat partial ramanand in vigoare prin dispozitiile sale neabrogate.
       Nu se poate retine, deci, ultraactivitatea prevederilor art. 109 in forma anterioara Legii nr. 285/2004, numai motivat de existenta, in cuprinsul art. 4 din Legea nr. 285/2004, a sintagmei "actele normative in vigoare", deoarece ultraactivitatea, ca si exceptie de la principiul activitatii legii civile, trebuie prevazuta in mod expres, cu referire exacta si particularizata la articolul de lege pastrat in vigoare.
       Or, sintagma mai sus mentionata, avand o formulare ambigua, nu poate fi considerata ca fiind o referire exacta si particularizata la articolul 109, necesitand astfel o opera de interpretare juridica cu privire la cuantumul remuneratiei compensatorii pe aceasta perioada, situata intre abrogarea art. 109 in forma veche si adoptarea noilor metodologii prin negocierea partilor.
       Singurul text in vigoare dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 285/2004 si care sa prevada cuantumul remuneratiei compensatorii este art. 107 lit.b, astfel ca prevederile art. 4 din Legea nr. 285/2004 nu se pot referi decat la acest text si nu la cel prevazut de art. 109 din Legea nr. 8/1996, abrogat expres la momentul intrarii in vigoare a legii modificatoare.
       In consecinta, pentru perioada 01.06.2004-30.07.2004 (avand in vedere si principiul disponibilitatii procesului civil, reclamanta invocand aplicarea procentului de 5 % numai pana la data de 30.07.2004, desi legea a intrat in vigoare la data de 30 august 2004, conform prev. art. 2), parata datoreaza procentul de 5 % din valoarea rezultata cu privire la toate articolele evidentiate in expertiza efectuata, in temeiul dispozitiilor  art. 109 din Legea nr. 8/1996, in forma initiala.
       2. Din interpretarea sistematica a art. 34 alin. 2 si art. 107 alin. 1 si 2 din Legea 8/1996 modificata prin Legea 285/2004 reiese in mod evident ca, incepand cu data modificarilor aduse Legii 8/ 1996 prin Legea nr.285/2004, se datora remuneratie compensatorie pentru copia privata - aferenta dreptului autorilor operelor reproduse de pe hartie pe orice alt tip de suport - numai pentru aparatele de sine statatoare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere.
       De mentionat ca in aceasta noua reglementare nu se mai face vorbire de dreptul la remuneratia compensatorie pentru copia privata a  "autorilor si editorilor de opere fixate pe suport grafic sau analog", ci se includ in categoria titularilor unui astfel de drept "autorii ... operelor reproduse de pe hartie pe orice alt tip de suport...".
       Or, aparatele a caror singura functie este aceea de imprimare nu numai ca nu au o existenta autonoma (de sine statatoare, in sensul legii), ele fiind concepute sa functioneze ca atare numai in conditiile in care sunt conectate si comandate de echipamente IT, dar nici nu au aptitudinea de reproducere a operelor de pe hartie, asa cum cere norma enuntata. (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala, Decizia Civila nr. 165.A din data de 24.06. 2010)
       
       Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III a Civila la data de 3 aprilie 2007, reclamanta COPYRO -  Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor a chemat in judecata pe parata S.C. X. S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa oblige parata la plata sumei totale de 1.014.838,83 lei, reprezentand diferenta procentului de 5 % aferenta importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate in perioada 1.06.2004 - 14.06.2005, suma actualizata la nivelul dobanzii legale a BNR.
       In motivare, reclamanta a aratat ca parata are ca obiect de activitate importul si comercializarea de echipamente electronice, iar in perioada 1.06.2004 - 14.06.2005 a importat aparate ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog, revenindu-i astfel obligatia de plata a procentului de 5% prevazut de art.109 din Legea nr.8/1996. Din suma totala de 1.142.710,27 lei, calculata potrivit evidentelor organelor vamale, parata a efectuat o plata partiala de 127.871,44 lei pentru copiatoare, fotocopiatoare, scannere, imprimante si multifunctionale cu/fara functie de reproducere.
       In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 109 si 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996 si pe dispozitiile OG nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti - art. 3 alin. 3 si art. 5.
       Parata S.C. X. S.R.L. nu a formulat intampinare, insa, prin notele de sedinta depuse la data de 26.10.2007, a contestat, raportat la obiectivele expertizei contabile incuviintate la cererea reclamantei, categoriile de aparate asupra carora se aplica procentul legal si cuantumul remuneratiei datorate.
       Sub primul aspect, parata a aratat ca legea nu stabilea expres care sunt categoriile de aparate pentru care se datora remuneratia. Din adresa ORDA nr. 1175/22.05.2001, rezulta ca in categoria aparatelor prevazute de art. 109 din Legea nr. 8/ 1996 se incadrau doar fotocopiatoarele, scannerele si aparatele multifunctionale, asadar nu si imprimantele.
       In ceea ce priveste cuantumul remuneratiei datorate, parata a aratat ca dispozitiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 au fost abrogate expres de pct. 71 din Legea 285/2004, motiv pentru care temeiul de drept invocat nu poate sustine actiunea in pretentii a reclamantei. Aceeasi lege stabileste ca procentul datorat ca remuneratie compensatorie pentru copia privata se stabileste prin negocierea partilor insa, potrivit art. 68 pct. 7, nu trebuie sa depaseasca procentul de 1,5 %. Ulterior, prin hotararea arbitrala din 23.05.2005 a Comisiei arbitrale de pe langa ORDA acest procent a fost stabilit diferentiat pentru categorii de aparate.
       Prin sentinta civila nr. 349/11.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, a fost admisa in parte cererea; a fost obliga parata la plata catre rec1amanta a sumei de 108.484 lei, reprezentand remuneratie compensatorie pentru copia privata in ceea ce priveste toate aparatele importate, in cuantum de 5 % pentru perioada 1.06.2004 - 30.07.2004 si de 0,5%/1,5% pentru perioada 30.07.2004 - 14.06.2005 si la plata dobanzii legale la nivelul dobanzii de referinta a BNR de la data scadentei pana la data platii efective a debitului; a fost obligata parata la plata catre rec1amanta a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecata.
       In motivarea sentintei, s-a retinut ca legitimarea procesuala activa a reclamantei rezulta din dispozitiile art. 123 si urmatoarele ale Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe si din Decizia nr. 147 din 13 iulie 2005 a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, prin care COPYRO a fost desemnata ca organism de gestiune colectiva, drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privata - opere reproduse de pe hartie.
       Obligatia de plata a remuneratiei compensatorii pentru copia privata in cuantum de 5% datorata in temeiul art. 109 din Legea nr. 8/1996 a fost asumata de parata S.C. X. S.R.L. si prin Protocolul (fila 71) incheiat la data de 27.03.2002 cu reclamanta (a carei fosta denumire era Fondul Literar potrivit actelor de modificare a denumirii - incheiere din 7.03.2001 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul 86/ PJ / 2001). Asa cum au precizat si partile in protocol, obligatia paratei este una legala, iar nu contractuala, protocolul fiind incheiat doar pentru stabilirea modalitatii de plata.
       Perioada in litigiu, pentru care reclamanta a formulat pretentii in baza art. 109 din Legea nr.8/1996, este de la 1.06.2004 la 14.06.2005, perioada de timp in care a intrat in vigoare Legea nr. 285/2004, respectiv la data de 30.07.2004, cf. art. II din lege. Prin aceasta lege au fost abrogate expres dispozitiile art.109 din Legea nr.8/1996.
       In forma sa initiala, art. 109 prevedea ca "(1) Autorii si editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneratie compensatorie pentru copia privata efectuata in conditiile art. 34 din prezenta lege. (2) Remuneratia prevazuta la alin. (1) va fi platita de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneratia se va plati in momentul punerii in circulatie pe teritoriul national a acestor aparate si va reprezenta 5% din pretul de vanzare al aparatelor fabricate in tara, respectiv 5% din valoarea inscrisa in documentele vamale pentru aparatele importate" .
       In consecinta, pentru perioada 1.06.2004 - 30.07.2004, parata datora procentul legal de 5 % din valoarea inscrisa in documentele vamale ale aparatelor importate, aspect care nu a fost contestat de parat sub aspectul cuantumului, ci numai sub aspectul categoriilor de aparate supuse acestei remuneratii.
       Sub acest aspect, nu au fost contestate de parata ca aparate pentru care se datoreaza remuneratia pentru copia privata urmatoarele: scannere, copiatoare si multifunctionale, parata contestand numai faptul ca datoreaza aceasta remuneratie pentru imprimante, mini-imprimante care tiparesc exclusiv bonuri fiscale si cititoare de coduri de bare.
       In ceea ce priveste imprimantele, avand in vedere definitia reproducerii data de art. 14 din Legea 8/1996, respectiv "realizarea uneia sau mai multor copii prin orice mijloc si sub orice forma" si avand in vedere ca cu ajutorul imprimantei continutul unei pagini aflate in memoria calculatorului poate fi redata ca si al unei pagini "reproduse de pe hartie", tribunalul a constatat ca acestor aparate le sunt aplicabile dispozitiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 8/1996 ("Pentru suporturile pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum si pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie compensatorie").
       In ceea ce priveste mini-imprimantele, daca acestea ar fi destinate exclusiv tiparirii de bonuri fiscale, si cititoarele de coduri de bare, tribunalul a constatat ca, sub rezerva dovedirii celor afirmate de catre parata, aceste doua tipuri de aparate nu sunt apte de reproducerea unei opere in sensul Legii nr. 8/ 1996. Insa, cum reclamanta sustinandu-si pretentiile pe baza declaratiilor vamale de import a facut dovada ca toate aparatele importate de parata au fost identificate prin atribuirea a trei coduri vamale: 84716040000, 84716090000 si 90091200000, rezulta ca parata nu a facut proba contrara, raportat la art.1169 C.Civ., in ceea ce priveste destinatia acestor aparate, respectiv imposibilitatea ca ele sa fie folosite pentru reproducerea de creatii artistice. Or, cum chiar expertul a aratat in concluziile sale ca a retinut categoria de mini-imprimante si cititoare de coduri de bare exclusiv pe baza afirmatiilor paratei (anexa 8 - fila 458), tribunalul a inlaturat cu totul aceasta aparare.
       In consecinta, pentru perioada 1.06.2004-30.07.2004, parata datoreaza procentul de 5 % din valoarea rezultata cu privire la toate articolele evidentiate in expertiza efectuata.
       Pentru perioada 30.07.2004 - 14.06.2005, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 285/2004, tribunalul constata ca art. 109 din Legea nr. 8/1996 care prevedea procentul de 5% a fost abrogat expres, stabilindu-se in art. 107, cu privire la remuneratia pentru copia privata, urmatoarele: ,,(4) Lista suporturilor si a aparatelor pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata, precum si cuantumul acestei remuneratii se negociaza, anual, intre organismele de gestiune colectiva care reprezinta fiecare categorie de beneficiari si asociatiile importatorilor si fabricantilor de suporturi sau aparate. (...) (7) Remuneratiile negociate de parti sunt procentuale si trebuie sa se inscrie intre urmatoarele limite: (...) B. pentru aparate: de la 0,5% la 1,5%. (8) Remuneratia compensatorie pentru copia privata se calculeaza la valoarea in vama, in cazul importurilor (...)". De asemenea, in art. urmator s-a prevazut ca pentru intarzierile la plata de pana la sase luni, partile care au negociat remuneratiile compensatorii pot conveni penalitati.
       Reclamanta si-a intemeiat pretentiile pentru acordarea procentului de 5% pe dispozitiile art. IV, teza a II din aceasta lege, in lipsa unor astfel de liste negociate, pana la aprobarea noilor metodologii, se aplica remuneratiile stabilite prin actele normative in vigoare. Insa tribunalul, nu poate primi ca intemeiata aceasta sustinere in conditiile in care art. 109 a fost abrogat expres si, mai mult, s-a stabilit ca aceasta remuneratie este intre 0,5 si 1,5 %, cota inferioara celei de 5 %.
       Ulterior, inclusiv perioadei deduse judecatii, a fost adoptata Hotararea arbitrala din 23 mai 2005 a Comisiei arbitrale a Oficiului Roman pentru Drepturi de Autor (fila 116) prin care s-a stabilit cuantumul remuneratiei pentru copia privata in functie de aparat dupa cum urmeaza: fotocopiatoare - 1 %... imprimante, scannere si aparate multifunctionale cu sau fara functie de fotocopiere - 0,5 %.
       Fara a da efecte retroactive acestei hotarari, avand in vedere faptul ca aceasta are putere executorie de la data publicarii in Monitorul Oficial - 14.07.2005, insa pentru aceleasi argumente referitoare la procentele practicate pe plan european (pe care tribunalul le preia mutatis mutandis) si avand in vedere ca parata nu a contestat procentele aratate pentru perioada ulterioara abrogarii art. 109 din Legea 8/ 1996 si anterioara hotararii arbitrale, tribunalul a apreciat ca aceste procente sunt echitabil a fi aplicate in prezenta cauza.
       In consecinta, in limitele aratate atat pentru pretentiile reclamantei, cat si pentru apararile paratei si raportat la calcul efectuat pentru expert in suplimentul la raportul de expertiza contabila (fila 6 a suplimentului si fila 469 a dosarului), constatand ca acest calcul raspunde criteriilor retinute, tribunalul a admis in parte cererea de chemare in judecata si va obliga parata la plata sumei de 108.484 lei.
       In ceea ce priveste dobanda legala solicitata de reclamanta, tribunalul a retinut, pe de o parte, ca reclamanta a invocat dispozitiile art. 3 din OG 9/2000, iar parata a sustinut ca litigiul este de natura civila, astfel incat nu se poate stabili dobanda in materie comerciala, respectiv curgerea sa de drept fara punere in intarziere si nivelul sau la dobanda de referinta a BNR nediminuat cu 20 %.
       Tribunalul a constatat ca parata datoreaza dobanda legala la nivelul dobanzii de referinta a BNR, potrivit art. 3 din OG 9/2000 fiind pusa de drept in intarziere, raportat la dispozitiile art. 43 raportat la art. 56 si 4 C.Com. (respectiv "daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel" si "Se socotesc ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul").
       Impotriva acestei sentinte a formulat apel la data de 12.05.2009 reclamanta COPYRO - Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor, solicitand admiterea apelului si obligarea intimatei-parate la plata integrala a procentului legal de 5% din valoarea importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog si a dobanzilor legale la zi, pentru perioada dedusa judecatii respectiv 01.06.2004 -14.06.2005, cu cheltuielile de judecata efectuate cu desfasurarea procesului.
       In motivarea cererii de apel, s-au aratat urmatoarele:
       I. Hotararea instantei de fond este data cu incalcarea si aplicare gresita a legii civile si de proprietate intelectuala nr.8/1996. Solutia instantei cu referire la perioada aplicabila in speta nu tine seama de faptul ca legislatia in vigoare, era vechea metodologie stabilita de dispozitiile Legii nr. 8/1996 nemodificata - art.109 - deoarece noua metodologie stabilita de art. 107 din Legea nr. 285/2004 se afla In stadiul de negocieri intre partile expres stabilite de lege.
       Art. IV din Legea nr.285/2004 dispune ca "in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, organismule de gestiune colectiva sunt obligate sa initieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologii lor privind remuneratiile cuvenite titulari lor de drepturi. Pana la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabele si metodologii le stabilite prin actele normative in vigoare".
       Legea nr. 8/1996 in forma initiala nu a fost abrogata prin legea nr. 285/2004, ci doar modificata si completata, astfel ca, referirile Legii nr. 285/2004 se refera la dispozitiile Legii nr. 8/1996 in forma initiala.
       Principiile neretroactivitatii legii civile si al aplicarii imediate a legii civile noi cunosc si exceptii, una din aceasta constand in ultraactivitatea legii civile vechi. Aceasta exceptie presupune aplicarea, inca un timp oarecare, a legii civile vechi, desi a intrat in vigoare legea noua, la unele situatii determinate, precizate de legea noua. Or, referirea Legii nr.285/2004 la "metodologiile stabilite prin actele in vigoare" se referea la aplicarea prevederilor Legii nr.8/1996. Aceasta este interpretarea corecta intrucat legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii (actus interpretandus est potius ut qualeat, quam ut pereat). In acest sens este si adresa din 03.08.2004 a ORDA aflata la dosarul cauzei de fond.
       II. Instanta nu a tinut seama si de platile efectuate de celelalte firme importatoare, atat prin raportari directe, cat si pe baza hotararilor instantelor de judecata depuse de COPYRO - Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor la dosarul cauzei, ce au statuat in mod ineluctabil atat aparatele pentru care se datoreaza remuneratie compensatorie pentru copia privata, cat si plata procentului legal de 5% din valoarea importurilor pana la intrarea in vigoare a noii metodologii respectiv 14.06.2005.
       De altfel, instanta nu putea sa intervina pe perioada 30.07.2004 - 14.06.2005 prin aplicarea imediata a dispozitiilor art. 107 alin. 1 din Legea nr.285/2004 datorita negocierilor, domeniul abordat fiind rezolvabil numai prin negocierile stabilite de lege care sa reflecte vointa comuna a partilor (dispozitie expres prevazuta la art.107 alin.4, 5 si 6 din Legea nr.285/2004).
       De asemenea, instanta nu a tinut seama de rezultatul negocierilor, adica Arbitrajul intervenit intre parti, in sensul ca acesta a statuat aplicarea noilor procente de 0,5% pentru imprimante, scanere si multifunctionale cu sau fara functie de fotocopiere si 1 % pentru fotocopiatoare incepand cu data de 14.06.2005, procentele datorate si stabilite de comisia de arbitraj neavand efect retroactiv.
       III. Se arata ca diferenta de remuneratie solicitata de apelanta - reclamanta prin cererea introductiva de instanta are ca sursa situatia importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog transmisa de Autoritatea Nationala a Vamilor prin intermediul ORDA, pe baza declaratiilor vamale de import si a facturilor externe de import ale intimatei - parate realizate odata cu procedura de vamuire si clasificare a aparatelor pe grupe de produse prin atribuirea de coduri vamale (84716040000, 84716090000 si 90091200000).
       Astfel, aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, respectiv: imprimante, scannere, multifunctionale, copiatoare, prin caracteristicile lor de imprimare, printare, scanare, faximilare ce au ca finalitate reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog conform art.14 din Legea nr.8/1996 legitimand plata remuneratiei compensatorii pentru copia privata inca de la aparitia Legii nr.8/1996 nemodificata.
       Se arata ca, pentru colectarea cat mai eficienta a acestor remuneratii, Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor si Autoritatea Nationala a Vamilor au incheiat un Protocol in baza caruia obtine, in calitatea lor de unic colector al copiei private in domeniul operelor scrise, situatia exacta a importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog pentru fiecare subiect obligat la plata remuneratiei compensatorii pentru copia privata.
       Impotriva aceleiasi sentinte a formulat apel la data de 07.05.2010 (data postei) parata SC X. SRL, solicitand admiterea apelului si modificarea hotararii apelate in sensul respingerii cererilor reclamantei, avand in vedere concluziile suplimentului la raportul de expertiza refacut, care la punctul 4 a evidentiat faptul ca, prin neincluderea imprimantelor, miniimprimantelor si cititoarelor de coduri de bare in baza de calcul, apelanta parata a platit catre apelanta reclamanta cu 109.277 lei mai mult decat datora. Prin urmare, pretentiile reclamantei nu sunt intemeiate.
       In motivarea cererii de apel, se arata urmatoarele:
       I. Pe perioada anterioara emiterii metodologiilor, apelanta parata nu datoreaza remuneratie compensatorie pentru imprimante, din urmatoarele motive:
       Remuneratia compensatorie a fost instituita prin Legea 8/l996, si in temeiul art. 109 se datora pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii. Insa:
       a)  La momentul adoptarii legii apelanta reclamanta si ORDA au apreciat ca aparatele ce corespund acestei definitii sunt: scannerele, copiatoarele si multifunctionalele. Aceasta interpretare corespundea unei realitati sociale din acea perioada (1996), cand in special copiatoarele erau utilizate pentru multiplicarea de opere scrise, respectiv carti, brosuri, e.t.c., dar s-a apreciat ca si multifunctionalele si scannerele ar indeplini aceasta functie. Acestea erau singurele aparate care, de sine statatoare fiind, puteau efectua reproducerea unor copii al acestor tipuri de opere.
       b)  Inca din anul 2000, dand dovada de buna credinta, apelanta parata a comunicat apelantei reclamante, prin adresa 8209/01.09.2000 (Anexa 2 la prezente le motive) faptul ca importa: imprimante, scanere, camere digitale, proiectoare, piese de schimb si consumabile si i-a solicitat lista aparatelor pentru care se datoreaza taxe de copyright. Solicitarea era intemeiata de faptul ca aceasta taxa urma sa fie adaugata pretului de distributie, cumparatorul final fiind cel care o va suporta.
       c)  Prin adresa 1176 /28.05.2001 emisa de ORDA si destinata COPYRO, ORDA a apreciat ca aparatele pentru care se datoreaza remuneratia, conform art. 109 din Legea 8/l996 sunt: copiatoarele, scanerele si multifunctionalele care permit fotocopierea si scanarea operelor fixate pe suport grafic sau analog si care au ca destinatie din fabricatie aceea de reproducere. Asadar, definitoriu pentru aceste aparate s-a considerat a fi faptul ca permit fotocopierea.
       d)  Prin adresa 331/31 iulie 2001 (Anexa 4), apelanta reclamanta a comunicat faptul ca este indreptatita sa solicite remuneratia compensatorie, astfel cum reiese si din adresa ORDA nr. 1176/28 mai 2001, adica scanere, copiatoare si multifunctionale.
       II. Protocolul incheiat in data de 27.03.2002 (Anexa 5) confirma interpretarea ca art. 109 din Legea 8/1996 s-a intocmit pentru "aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog" (art. 2 din Protocol). Prin urmare imprimantele, nefiind de sine statatoare, ci presupunand lucrul in paralel cu un computer, erau excluse de la aceasta remuneratie.
       III. Pentru motivele prezentate, anterior emiterii metodologiei, apelanta reclamanta nu a solicitat remuneratie compensatorie pentru imprimante. Ca urmare, apelanta parata a calculat continuu si a virat catre COPYRO remuneratia compensatorie in procent de 5% pentru copiatoare, scannere si multifunctionale (Anexa 6). Pentru imprimantele distribuite anterior emiterii metodologiei, apelanta parata nu a calculat procentul datorat COPYRO care ar fi trebuit adaugat pretului de vanzare pentru a fi suportat de consumatorul final.
       Prin urmare, dupa modificarea Legii 8/1996 si abrogarea art. 109, s-a dat posibilitatea partilor sa stabileasca de comun acord, prin negociere, lista aparatelor pentru care urmeaza sa fie achitata remuneratie compensatorie. Introducerea in aceasta lista si a imprimantelor, nu poate indreptati COPYRO sa solicite remuneratie si pe perioada anterioara pana la limita prescriptiei.
       O astfel de atitudine este nelegala si imorala intrucat, in conditiile in care, anterior metodologiilor, nimeni nu a solicitat aceasta remuneratie, nu a fost calculata si adaugata la imprimantele vandute. Prin urmare, admiterea unei astfel de cereri, retroactiv, aduce un grav prejudiciu apelantei parate aceasta trebuind sa plateasca o remuneratie pe care, datorita atitudinii culpabile a apelantei reclamante si in special a ORDA, nu a incasat-o de la utilizatorii finali, imprimantele fiind vandute inainte de emiterea metodologiei prin care au fost introduse in lista aparatelor pentru care este datorata.
       IV. Instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii.
       Retinerea imprimantelor ca aparate pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie anterior modificarii legii, a fost facuta de instanta de fond prin referire la legea modificata.
       Astfel, motivatia instantei de fond pentru retinerea imprimantelor in categoria aparatelor pentru care se datoreaza remuneratie, pe perioada 01.06.2004 - 30.07.2004 (pana la modificarea legii) este data in alineatul (1) pagina 4 din sentinta apelata unde se retine ca: "In ceea ce priveste imprimantele ... tribunalul constata ca acestor aparate le sunt aplicabile dispozitiile art. 34 alin, 2 din Legea 8.1996 (Pentru suporturile pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum si pentru aparatele concepute pentru realizarea acestor copii ... se va plati o remuneratie compensatorie)"
       Dar, instanta a citat si a dat forta probanta textului de lege modificat pe care l-a aplicat situatiei anterioare, cand sintagma "operelor exprimate grafic" nu exista in lege. Astfel, continutul art. 34 alin. (2) in forma adoptata in anul 1996, si pe a carui interpretare anterior modificarii nimeni nu a inclus imprimantele in lista aparatelor pentru care se datoreaza remuneratie, era urmatorul: " Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari, sonor sau audiovizual, cat si pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie stabilita conform prevederilor prezentei legi."
       Or, faptul ca legiuitorul a inteles sa modifice textul in cauza, face dovada faptului ca forma anterioara nu era completa.
       V. Instanta de fond nu a cercetat pe deplin fondul cauzei.
       Astfel, respingerea apararilor apelantei parate privitor la faptul ca mini-imprimante si cititoare de coduri de bare, s-a facut astfel cum reiese din pagina 4 alin (2) al hotararii apelate, "sub rezerva dovedirii celor afirmate de parata".
       Prin aceasta retinere, instanta de fond recunoaste implicit ca nu a epuizat pe deplin fondul cauzei fiind de neacceptat pronuntarea unei hotarari judecatoresti date sub rezerva dovedirii in viitor a ceva". Prin urmare se recunoaste implicit ca instanta de fond apreciaza probatoriul administrat ca fiind incomplet. In aceste conditii, instanta de fond trebuia sa dispuna completarea ansamblului probator, cu probele pe care le-ar fi apreciat necesare pronuntarii unei hotarari judecatoresti neconditionate. Practic, instanta a admis faptul ca intre parti urmeaza a se derula o noua judecata, in care urmeaza a se stabili daca sustinerile apelantei parate se dovedesc sau nu.
       Trebuie retinut faptul ca, refacerea raportului de expertiza, la instanta de fond, s-a dispus tocmai pentru motivul ca parata a facut dovada faptului ca intre aparatele importate exista doua categorii care nu sunt apte de a reproduce opere, acestea fiind miniimprimantele (imprimante de bonuri fiscale) si cititoarele de coduri de bare (scannere de coduri de bare).
       Prin urmare, instanta de fond a apreciat diferit, aceleasi probe depuse de parata, respectiv inscrisuri reprezentand tipurile de imprimante fiscale si scanere de coduri de bare pe baza carora s-a acceptat refacerea raportului de expertiza, dar care nu au mai avut nicio relevanta la luarea hotararii. Din aceste inscrisuri reiese evidenta celor sustinute, neputandu-se sustine ca o imprimanta fiscala care tipareste un bon de 6 - 10 cm latime poate reproduce o opera sau un cititor de coduri de bara poate scana o carte.
       VI. Instanta de fond a interpretat in mod eronat probele, in favoarea reclamantului, incalcand principiul "in dubio pro reo".
       Astfel, se retine in sentinta apelata, pag. 4 alin. 2, ca reclamanta a facut dovada ca au fost atribuite trei coduri vamale: 84716040000, 84716090000 si 90091200000 la toate produsele importate, fara a preciza ce reprezinta acestea, dar trage concluzia, prin raportare la art. 1169 C civ. ca parata nu a facut proba contrara a destinatiei acestor aparate, respectiva imposibilitatii de a reproduce opere.
       Dar, din ansamblul probator a reiesit clar cel putin existenta a patru categorii de aparate, respectiv imprimante, scannere, copiatoare si multifunctionale. Prin urmare, se pune intrebarea cum a dedus instanta de fond ce coduri vamale trebuie folosite, cand sunt trei coduri si patru categorii de aparate, astfel incat in respectivele coduri sa nu se regaseasca cele excluse, miniimprimantele si cititoarele de coduri de bare. Nu reiese nici cum si-a dovedit reclamanta cererea in sensul ca toate cele trei coduri vamale reprezinta doar aparate pentru care se plateste remuneratie compensatorie.
       In aceste conditii, exista cel putin dubiul cu privire la relevanta sau nerelevanta in solutionarea cestei pricine a codurilor vamale. In realitate imprimantele au acelasi cod vamal indiferent ca pot printa formaturi A3, A4 de hartie sau un bon fiscal, precum si scannerul care are acelasi principiu de functionare, este deci acelasi tip de aparat cu acelasi cod vamal dar destinatie total diferita. Prin urmare dezlegarea pricinii trebuia facuta pe baza destinatiei aparatelor importate si a functiunilor acestora si nu pe baza unor coduri vamale nerelevante.
       Ca urmare, instanta a acceptat sustinerile nedovedite ale reclamantei, a respins sustinerile paratei care dovedise importul si a altor categorii de aparate, incalcand principiul "in dubio pro reo". Acest aspect reprezinta de asemenea necercetarea fondului cauzei, instanta de fond nelamurind cauza sub toate aspectele.
       VII. Miniimprimantele (imprimante fiscale) si cititoarele de coduri de bare (scannere de coduri de bare) trebuiau excluse din baza de calcul.  Aceste aparate nu sunt apte de a efectua reproducerea unor opere pentru care apelanta reclamanta este indreptatita sa solicite remuneratie compensatorie. Valoarea importurilor de astfel de aparate, a fost calculata, fara dubiu, de catre expertul contabil prin raspunsul 4 la suplimentul de expertiza dispus, pagina 6 a suplimentului la raport.
       Prin urmare, instanta de fond era obligata fie sa tinta cont de aceste fapte stabilite de expert. respectiv valoarea importurilor de miniimprimante si cititoare de coduri de bare, fie sa arate motivele pentru care aceste retineri cifre relevate in supliment nu sunt preferate celor din raportul initial. Daca instanta de fond aprecia ca nerelevante concluziile expertului contabil, trebuia sa dispuna efectuarea unei expertize tehnice care sa identifice care din aparatele importate erau apte de a efectua copii ale operelor si care nu.
       VIII. Referitor la data de la care trebuie calculata dobanda legala solicitata de reclamanta COPYRO, se arata ca hotararea apelata este data cu incalcarea legii, intrucat, drepturile de autor sunt drepturi de proprietate intelectuala, litigiile cu privire la plata acestora nefiind de natura comerciala, ci de natura civila. Insasi reclamanta COPYRO a indicat ca si temei legal al cererii de acordare a dobanzii legale, art. 3 alin. 3 si art. 5 din OG 9/2000, care prevad: Asadar, potrivit principiului disponibilitatii, instanta nu poate schimba temeiul de drept.
       Or, "Art. 3 alin (3) prevede: (3) In toate celelalte cazuri dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, diminuat cu 20 %." si art.5 "in raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an; dobanda trebuie sa fie stabilita prin inscris. In lipsa acestuia se datoreaza numai dobanda legala".
       Prin urmare, fiind obligatii civile, sunt aplicabile dispozitiile art. 1088 cod civil, care prevede: "(1) La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fideiusiune si societate. (2) Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept".
       In concluzie, fiind obligatii civile si nu comerciale, iar dobanda nefiind stabilita prin inscris intre parti, cazul in care se datoreaza remuneratie compensatorie pentru copia privata, dobanda legala solicitata de catre reclamanta COPYRO trebuie calculata de la data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv de la data de 03.04.2007 si la nivelul dobanzii de referinta a BNR diminuat cu 20%.
       In drept, au fost invocate prev. art. 282 si urmatoarele si 287, alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si celelalte texte anterior invocate.
       Apelanta SC X SRL a formulat apel intampinare fata de apelul reclamantei, solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
       Pentru dovedirea cererilor de apel, apelanta-reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu expertiza contabila, iar apelanta-parata proba cu expertiza contabila si expertiza tehnica, prin incheierea de sedinta de la data de 4 februarie 2010 fiind incuviintata proba cu inscrisuri si respinsa proba cu expertiza contabila, pentru considerentele retinute in aceeasi incheiere.
       La acelasi termen, s-a luat act de sustinerile apelantei-reclamante, in sensul ca recunoaste ca pentru cititoarele de coduri de bare si miniimprimante nu este necesara plata remuneratiei compensatorii pentru copia privata si cu contesta ca aceste aparate nu permit reproducerea.
        La termenul din 10.06.2010, a fost respinsa proba cu expertiza contabila, solicitata de apelanta-reclamanta, pentru considerentele retinute in cuprinsul incheierii de sedinta de la acea data.
       Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanti, a apararilor aratate prin intampinare, precum si fata de ansamblul probator administrat in cauza, Curtea retine urmatoarele:
       1. Cu privire la apelul formulat de apelanta-reclamanta, intr-un prim motiv de apel se invoca faptul ca hotararea instantei de fond este data cu incalcarea si aplicarea gresita a Legii nr. 8/1996, deoarece, in esenta, a fost aplicat un alt procent de calculare a remuneratiei decat cel legal.
       Curtea constata ca, in fapt, reclamanta a pretins obligarea paratei la plata sumei totale de 1.014.838,83 lei, reprezentand diferenta procentului de 5 % aferenta importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate in perioada 1.06.2004 - 14.06.2005, suma actualizata la nivelul dobanzii legale a BNR.
       Prin sentinta apelata, a fost obligata parata la plata catre rec1amanta a sumei de 108.484 lei, reprezentand remuneratie compensatorie pentru copia privata in ceea ce priveste toate aparatele importate, in cuantum de 5 % pentru perioada 1.06.2004-30.07.2004 si de 0,5 % / 1,5 % pentru perioada 30.07.2004-14.06.2005.
       Curtea constata ca prima instanta a aplicat in mod corect procentele de calculare a remuneratiei, pentru argumentele ce vor fi prezentate in continuare.
       In drept, potrivit prevederilor art.109 din Legea nr. 8/1996, in forma initiala, "autorii si editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneratie compensatorie pentru copia privata efectuata in conditiile art. 34 din prezenta lege.
       Remuneratia prevazuta la alin. (1) va fi platita de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneratia se va plati in momentul punerii in circulatie pe teritoriul national a acestor aparate si va reprezenta 5 % din pretul de vanzare al aparatelor fabricate in tara, respectiv 5 % din valoarea inscrisa in documentele vamale pentru aparatele importate.
       Remuneratia prevazuta la alin. (1) se repartizeaza prin intermediul organismelor de gestiune colectiva a dreptului de autor, in mod egal, intre autor si editor.
       Colectarea sumelor datorate in temeiul alin. (1) se face de catre un singur organism de gestiune colectiva pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizarii acestor sume intre beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat intre acestia."
       Prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicata in Monitorul Oficial  nr. 587 din 30 iulie 2004 (si intrata in vigoare la 30 de zile de la data publicarii, conform art. 2, deci la 30 august 2004), art. 109 a fost abrogat.
       Prin acelasi act normativ modificator, la art. 107 s-au prevazut urmatoarele:
       "Autorii operelor reproduse dupa inregistrari sonore sau audiovizuale, precum si cei ai operelor reproduse de pe hartie, pe orice alt tip de suport, au dreptul, impreuna cu editorii, producatorii si cu artistii interpreti sau executanti, dupa caz, la o remuneratie compensatorie pentru copia privata, efectuata in conditiile prevazute la art. 34 alin. (2). Dreptul la remuneratia compensatorie pentru copia privata nu poate face obiectul unei renuntari din partea beneficiarilor.
       Remuneratia compensatorie pentru copia privata se plateste de catre fabricantii si importatorii de suporturi sau aparate, prevazute la art. 34 alin. (2), indiferent daca procedeul folosit este unul analog sau digital.
       Importatorii si fabricantii de suporturi si aparate, prevazute la art. 34 alin. (2), sunt obligati sa se inscrie la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, in Registrul National al Copiei Private, si pot desfasura activitatile respective de import sau de productie numai dupa obtinerea de la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a Certificatului de inregistrare. Acest certificat se elibereaza de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat legal si a Certificatului unic de inregistrare la registrul comertului.
       Lista suporturilor si a aparatelor pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata, precum si cuantumul acestei remuneratii se negociaza, anual, intre organismele de gestiune colectiva care reprezinta fiecare categorie de beneficiari si asociatiile importatorilor si fabricantilor de suporturi sau aparate.
       Negocierea prevazuta la alin. (4) se desfasoara in cadrul unei comisii constituite prin decizia directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, emisa, din oficiu, in prima decada a lunii ianuarie a anului calendaristic pentru care se negociaza. Decizia directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Comisia de negociere este constituita din:
       a) cate un reprezentant al organismelor de gestiune colectiva care functioneaza pe un domeniu;
       b) cate un reprezentant al principalelor structuri asociative ale fabricantilor si importatorilor de aparate sau, in lipsa acestor structuri, cate un reprezentant al primilor trei importatori sau fabricanti majori din domeniu, stabiliti pe baza cifrei de afaceri
       In vederea desfasurarii negocierilor prevazute la alin. (5), organismele de gestiune colectiva si asociatiile fabricantilor si importatorilor, prevazute la alin. (4), vor depune la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, in ultima luna a anului anterior negocierilor, propuneri privind lista suporturilor si aparatelor, precum si cuantumurile remuneratiilor ce urmeaza a fi negociate.
       Remuneratiile negociate de parti sunt procentuale si trebuie sa se inscrie intre urmatoarele limite:
       A. pentru suporturi:
       a) coli de hartie pentru copiator, format A4: de la 0,5% la 1%;
       b) alte suporturi: de la 3% la 7%;
       B. pentru aparate: de la 0,5% la 1,5% .
       Remuneratia compensatorie pentru copia privata se calculeaza la valoarea in vama, in cazul importurilor si, respectiv, la valoarea facturata fara T.V.A., cu ocazia punerii in circulatie a produselor de catre producatori, se mentioneaza distinct pe factura si se plateste in luna urmatoare datei de facturare.
       Negocierile pentru stabilirea cuantumului remuneratiei compensatorii se convoaca de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor si se desfasoara potrivit procedurilor prevazute la art. 1311".
       Potrivit art. 4 din Legea nr. 285/2004, "in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectiva sunt obligate sa initieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi. Pana la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative in vigoare."
       Conform prevederilor art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativa, abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv; abrogarile partiale sunt asimilate modificarilor de acte normative, actul normativ abrogat partial ramanand in vigoare prin dispozitiile sale neabrogate.
       Curtea nu poate retine, deci, ultraactivitatea prevederilor art. 109 in forma anterioara Legii nr. 285/2004, numai motivata de existenta, in cuprinsul art. 4 din Legea nr. 285/2004, a sintagmei "actele normative in vigoare", deoarece ultraactivitatea, ca si exceptie de la principiul activitatii legii civile, trebuie prevazuta in mod expres, cu referire exacta si particularizata la articolul de lege pastrat in vigoare.
       Or, sintagma mai sus mentionata, avand o formulare ambigua, nu poate fi considerata ca fiind o referire exacta si particularizata la articolul 109, necesitand astfel o opera de interpretare juridica cu privire la cuantumul remuneratiei compensatorii pe aceasta perioada, situata intre abrogarea art. 109 in forma veche si adoptarea noilor metodologii prin negocierea partilor.
       Singurul text in vigoare dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 285/2004 si care sa prevada cuantumul remuneratiei compensatorii este art. 107 lit. b,  astfel ca prevederile art. 4 din Legea nr. 285/2004 nu se pot referi decat la acest text si nu la cel prevazut de art. 109 din Legea nr. 8/1996, abrogat expres la momentul intrarii in vigoare a legii modificatoare.
       In consecinta, pentru perioada 01.06.2004-30.07.2004 (avand in vedere si principiul disponibilitatii procesului civil, reclamanta invocand aplicarea procentului de 5 % numai pana la data de 30.07.2004, desi legea a intrat in vigoare la data de 30 august 2004, conform prev. art. 2), parata datoreaza procentul de 5 % din valoarea rezultata cu privire la toate articolele evidentiate in expertiza efectuata, in temeiul disp. art. 109 din Legea nr. 8/1996, in forma initiala.
       Curtea nu va putea retine insa nici retroactivitatea prevederilor Hotararii arbitrale din 23.05.2005, in vigoare de la data de 14.06.2005, dar are in vedere ca pe perioada 30.07.2004-14.06.2005 parata datora remuneratie compensatorie, urmand a fi stabilit pe cale de interpretare modul de calcul al acesteia.
       Or, fara a face o aplicare retroactiva a hotararii arbitrale, fata de principiul echitatii, al previzibilitatii legii (care impiedica "invierea" unui text de lege expres abrogat), fata de principiul vointei partilor ( a carui expresie ulterioara este continutul hotararii arbitrale), fata de acordul expres al paratei exprimat prin intampinare si apelul de fata, in lipsa oricaror alte criterii obiective de stabilire a unui procent (aflandu-ne de altfel in situatia unui vid legislativ), Curtea retine ca fiind aplicabil in speta procentul de 1,5 %, respectiv de  0,5 %, in functie de aparat.
       Faptul ca organismele obligate sa ia initiativa negocierii au facut acest lucru abia la 17 ianuarie 2005, nu poate reprezenta un argument activ pentru interpretarea legii si nici un argument in favoarea paratei, cat timp aceasta datora remuneratia, cuantumul ei urmand a fi stabilit ca urmare a negocierilor.
       Cat priveste continutul adresei ORDA nr. 4414 /03.08.2004, potrivit cu care prin "tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative in vigoare" s-ar intelege art. 109 din Legea nr. 8/1996 in forma nemodificata, care stabileste procentul de 5 % si care s-ar aplica pana la data publicarii, in Monitorul Oficial, a noii metodologii negociate, Curtea nu il poate retine ca fiind corespunzator realitatii, fata de toate argumentele anterior prezentate.
       2.  Intr-un al doilea motiv de apel, se arata ca instanta nu a tinut seama si de platile efectuate de celelalte firme importatoare, atat prin raportari directe, cat si pe baza hotararilor instantelor de judecata depuse de COPYRO la dosarul cauzei, ce au statuat in mod ineluctabil atat aparatele pentru care se datoreaza remuneratie compensatorie pentru copia privata, cat si plata procentului legal de 5% din valoarea importurilor pana la intrarea in vigoare a noii metodologii, respectiv 14.06.2005.
       Curtea constata ca, asa cum a invocat si apelanta-parata, daca intre apelanta-reclamanta si alte firme s-au efectuat alte plati, pe baza de intelegeri, tranzactii sau alte forme de concesii reciproce, aceasta nu inseamna ca respectivele plati sunt opozabile apelantei parate.
       Cat priveste argumentul existentei unei practici judiciare in sensul platii procentului legal de 5% din valoarea importurilor pana la intrarea in vigoare a noii metodologii, respectiv 14.06.2005, Curtea constata ca nu s-a facut dovada unei practici constante si suficient de raspandite, ci la dosarul de fond a fost depusa sentinta civila nr. 1504 /21.10. 2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a III a Civila in dosar nr. 42646/3/2006, cu privire la care nu s-a facut dovada ramanerii irevocabile, in sensul solutiei de prima instanta. La dosarul de apel, a fost depusa sentinta civila nr. 1118/ 29.06.2008 pronuntata de Tribunalul Galati-Sectia Civila in dosar nr. 3585/121/2008 si decizia civila nr. 79 A/ 10.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Galati-Sectia Civila de respingere a apelului impotriva sentintei mentionate anterior, pe langa aspectul ca nu s-a facut dovada ramanerii irevocabile, cele doua hotarari solutioneaza doar aspectul categoriei de aparate cu privire la care trebuie aplicata remuneratia, iar nu si problema procentului aplicabil, astfel incat nu au relevanta pe acest ultim aspect.
       Se mai arata de catre apelanta-reclamanta ca instanta nu putea sa intervina pe perioada 30.07.2004 - 14.06.2005 prin aplicarea imediata a dispozitiilor art. 107 alin. 1 din Legea nr. 285/2004 datorita negocierilor, domeniul abordat fiind rezolvabil numai prin negocierile stabilite de lege care sa reflecte vointa comuna a partilor (dispozitie expres prevazuta la art.107 alin.4, 5 si 6 din Legea nr.285/2004). De asemenea, instanta nu a tinut seama de rezultatul negocierilor, adica Arbitrajul intervenit intre parti in sensul ca acesta a statuat aplicarea noilor procente de 0,5% pentru imprimante, scanere si multifunctionale cu sau fara functie de fotocopiere si 1 % pentru fotocopiatoare incepand cu data de 14.06.2005, procentele datorate si stabilite de comisia de arbitraj neavand efect retroactiv.
       Cu privire la aceste ultime argumente, Curtea a raspuns la punctul anterior, fiind nefondate pentru aceleasi considerente.
       3. Intr-un al treilea motiv de apel, se arata de catre apelanta-reclamanta ca diferenta de remuneratie solicitata de apelanta - reclamanta prin cererea introductiva de instanta are ca sursa situatia importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog transmisa de Autoritatea Nationala a Vamilor prin intermediul ORDA, pe baza declaratiilor vamale de import si a facturilor externe de import ale intimatei - parate realizate odata cu procedura de vamuire si clasificare a aparatelor pe grupe de produse prin atribuirea de coduri vamale (84716040000, 84716090000 si 90091200000).
       Astfel, aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, respectiv: imprimante, scannere, multifunctionale, copiatoare, prin caracteristicile lor de imprimare, printare, scanare, faximilare ce au ca finalitate reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog conform art.14 din Legea nr.8/1996 legitimand plata remuneratiei compensatorii pentru copia privata inca de la aparitia Legii nr. 8/1996 nemodificata.
       Se arata ca, pentru colectarea cat mai eficienta a acestor remuneratii, Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor si Autoritatea Nationala a Vamilor au incheiat un Protocol in baza caruia obtine, in calitatea lor de unic colector al copiei private in domeniul operelor scrise, situatia exacta a importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog pentru fiecare subiect obligat la plata remuneratiei compensatorii pentru copia privata.
       Practic, acest motiv de apel se refera la categoriile de aparate ce pot face obiectul remuneratiei pentru copia privata.
       Pentru respectarea principiului unitatii hotararii judecatoresti si pentru o mai mare coeziune, acest motiv de apel va fi analizat o data cu apelul formulat de apelanta-parata, care in esenta invoca aceeasi problema de drept.
       4. Astfel, in primele 4 motive de apel, apelanta-parata a aratat ca, pe perioada anterioara emiterii metodologiilor, nu datoreaza remuneratie compensatorie pentru imprimante.
       Curtea va raspunde grupat primelor 4 motive de apel formulate de apelanta-parata, cat si ultimului motiv de apel formulat de apelanta-reclamanta.
       Prin sentinta atacata, s-a retinut ca nu au fost contestate de parata ca aparate pentru care se datoreaza remuneratia pentru copia privata: scannerele, copiatoarele si multifunctionalele, parata contestand numai faptul ca datoreaza aceasta remuneratie pentru imprimante, mini-imprimante care tiparesc exclusiv bonuri fiscale si cititoare de coduri de bare.
       In ceea ce priveste imprimantele, tribunalul a constatat ca acestor aparate le sunt aplicabile dispozitiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 8/1996.
       Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum si pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie compensatorie stabilita prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.
       Potrivit art. 109 in forma initiala, autorii si editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneratie compensatorie pentru copia privata efectuata in conditiile art. 34 din prezenta lege.
       Remuneratia prevazuta la alin. (1) va fi platita de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneratia se va plati in momentul punerii in circulatie pe teritoriul national a acestor aparate si va reprezenta 5% din pretul de vanzare al aparatelor fabricate in tara, respectiv 5% din valoarea inscrisa in documentele vamale pentru aparatele importate.
       Curtea constata ca, in speta, disputa partilor poarta in principal asupra includerii sau nu a imprimantelor in sfera aparatelor pentru care se datora, in baza Legii 8/1996, remuneratia compensatorie pentru copia privata in perioada in litigiu.
       Legii nr. 8/1996 publicata in Monitorul Oficial din 26.03.1996 i-a fost adusa o prima modificare prin Legea 285 /30.07.2004.
       Prin art. 4 al acestei din urma legi s-a statuat in sensul ca "In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectiva sunt obligate sa initieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi. Pana la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative in vigoare".
       Aceasta reglementare cu caracter tranzitoriu se refera in mod neechivoc la aplicarea tabelelor si metodologiilor din vechea reglementare, pana la momentul la care se vor fi finalizat procedurile de negociere (impuse de legea noua) pentru noile metodologii.
       Pe cale de consecinta, ea duce la amanarea aplicarii modificarilor aduse Legii nr. 8 /1996 prin Legea nr. 285 /2004 exclusiv in privinta tabelelor si metodologiilor din legea veche, iar nu si cu privire la alte aspecte (tinand de substanta drepturilor conferite titularilor de drepturi de autor, dar si a obligatiilor corelative unor asemenea drepturi) ce au facut obiect de reglementare al legii noi.
       Astfel, dispozitia Legii nr. 285 /2004 de abrogare a art. 109 din forma initiala a Legii nr. 8 /1996 si includerea in continutul art. 107 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ pe care l-a modificat si completat, a dreptului la remuneratia compensatorie pentru copia privata (si a obligatiei corelative acestui drept) si-au produs efectele specifice inca de la data intrarii in vigoare a legii noi.
       Potrivit art. 107 alin. 1 si 2 din Legea 8/1996 modificata prin Legea 285/2004 "(1)Autorii operelor reproduse dupa inregistrari sonore sau audiovizuale, precum si cei ai operelor reproduse de pe hartie, pe orice alt tip de suport, au dreptul, impreuna cu editorii, producatorii si cu artistii interpreti sau executanti, dupa caz, la o remuneratie compensatorie pentru copia privata, efectuata in conditiile prevazute la art. 34 alin. (2). Dreptul la remuneratia compensatorie pentru copia privata nu poate face obiectul unei renuntari din partea beneficiarilor.
       (2) Remuneratia compensatorie pentru copia privata se plateste de catre fabricantii si importatorii de suporturi sau aparate, prevazute la art. 34 alin. (2), indiferent daca procedeul folosit este unul analog sau digital".
       Pe de alta parte, art. 34 alin. 2 din Legea 8/1996 modificata prin legea 285/2004 (la care se face trimitere prin norma enuntata anterior) dispunea in sensul ca "Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri grafice ale operelor, precum si pentru aparatele de sine statatoare, indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie compensatorie stabilita prin negociere, conform prevederilor prezentei legi".
       Din interpretarea sistematica a normelor enuntate reiese in mod evident ca, incepand cu data modificarilor aduse Legii 8/ 1996 prin Legea 285 /2004, se datora remuneratie compensatorie pentru copia privata - aferenta dreptului autorilor operelor reproduse de pe hartie pe orice alt tip de suport - numai pentru aparatele de sine statatoare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere.
       De mentionat ca in aceasta noua reglementare nu se mai face vorbire de dreptul la remuneratia compensatorie pentru copia privata a  "autorilor si editorilor de opere fixate pe suport grafic sau analog", ci se includ in categoria titularilor unui astfel de drept "autorii ... operelor reproduse de pe hartie pe orice alt tip de suport...".
       Or, aparatele a caror singura functie este aceea de imprimare nu numai ca nu au o existenta autonoma (de sine statatoare, in sensul legii), ele fiind concepute sa functioneze ca atare numai in conditiile in care sunt conectate si comandate de echipamente IT, dar nici nu au aptitudinea de reproducere a operelor de pe hartie, asa cum cere norma enuntata.
       O noua modificare a Legii nr. 8 /1996 a survenit prin efectul OUG nr. 123/01.09.2005, deci la un moment ulterior perioadei pentru care s-au formulat pretentiile deduse judecatii.
       Prin mentionatul act normativ s-au eliminat: din continutul art. 34 alin. 2 al legii 8/1996, conditia ca aparatele pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata sa aiba o existenta de sine statatoare, iar din continutul art. 107 alin. 1 al aceleasi legi conditia de a se percepe remuneratia compensatorie pentru opere reproduse de pe hartie.
       Aceasta din urma lamurire este considerata utila de catre Curte.
       Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca prima instanta a retinut, cu neobservarea modificarilor legislative intervenite, dar si a limitelor aplicarii art. 4 din Legea 285/2004, ca reclamanta ar fi indreptatita sa obtina de la societatea parata remuneratia compensatorie pentru copia privata aferenta imprimantelor pe care aceasta din urma le-a importat in perioada in discutie.
       Este de observat ca intimata-reclamanta a sustinut ca pentru aceeasi perioada a incasat de la alti importatori/fabricanti remuneratia compensatorie pentru copia privata aferenta aparatelor de acelasi tip (imprimante), insa probatoriul administrat nu releva o atare situatie. Nici hotararile judecatoresti depuse, si nici celelalte acte administrate nu releva  incasarea, sau stabilirea dreptului de a incasa remuneratia pentru copia privata pentru imprimante in intervalul de timp anterior adoptarii hotararii arbitrale din data de 23.05.2005.
       5. In motivele V, VI si VII de apel, apelanta-parata a aratat ca nu datoreaza remuneratie nici pentru mini-imprimante si cititoare de coduri de bare.
       Curtea va admite aceasta aparare, fata de recunoasterea expresa facuta de apelanta-reclamanta la ter
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Proprietate intelectuala

Folosire si stocare in format digital in cadrul societatii de programe de calculator fara acordul titularului de drepturi. Inchirierea calculatoarelor fundatiei catre diverse persoane fizice in scopul rularii programelor reproduse pe acestea fara a a... - Sentinta penala nr. 75 din data de 23.04.2008
Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017