Verificarea temeiniciei si legalitatii arestarii preventive la primirea dosarului la instanta in cazul inculpatului caruia nu i s-a pus in executare mandatul emis in acest sens

In acest sens avem in vedere  pe aceea referitoare la existenta sau nu a obligatiei de  verificare a temeiniciei si legalitatii masurii preventive a arestarii  in cazul in care  masura mentionata nu a fost pusa in executare.
Mentionam ca speta dosarul nr. 5397/207/2008 de pe rolul Judecatoriei Caracal in care  in Camera de consiliu  in baza art. 300/1 c.p.p. s-a pronuntat incheierea din 7.11.2008 prin care  "s-a mentinut mandatul de arestare preventiva" privind pe inculpatul SDC, mandat emis in baza incheierii din 20.06.2008 si s-a dispus ca masura sa se comunice organelor de politie pentru continuarea urmaririi generale a inculpatului.
Pentru a se pronunta aceasta incheiere s-a avut in vedere ca la data de 20.06.2008 prin incheiere s-a admis propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 30 zile cu incepere de la 20.06.2008, mentionandu-se in baza unei incheieri ulterioare de indreptare a acestei incheieri ca acest termen curge de la data prinderii inculpatului, motivat de faptul ca masura arestarii preventive s-a dispus in lipsa acestuia in conditiile in care din  procesul verbal de cautare rezulta ca acesta s-a sustras urmaririi penale si cercetarii judecatoresti.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul care invoca nelegalitatea sa pe baza faptului ca procedura de citare a sa nu a fost legal indeplinita la termenul cand s-a solutionat propunerea de arestare preventiva si nici la termenul de judecata.
Cu privire la acest recurs  s-a dat decizia cu nr. 363/10.11.2008 de catre Tribunalul Olt in dosarul nr. 4733/104/2008 prin care cu majoritate de  doua voturi s-a decis admiterea  recursului inculpatului si s-a casat aceasta incheiere in totalitate , mentionandu-se ca in sarcina statului raman cheltuielile judiciare.
Intre considerentele celor doua opinii care au determinat opinia majoritara se invoca urmatoarele argumente :
1.  Ca s-a dat de catre prima instanta o solutie nelegala de mentinere a mandatului de arestare preventiva a inculpatului.  In acest sens se arata ca, desi instanta a invocat prevederile art. 300/1 c.p.p. aceste dispozitii legale nu reglementeaza o astfel de masura ( anume  mentinerea mandatului de arestare preventiva) ci se refera la mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului .
           2. Se considera ca nu sunt indeplinite conditiile din ipoteza normei procedurale de la art. 300/1 alin. 1 c.p.p. privind existenta starii de arest a inculpatului cu ocazia trimiterii sale in judecata si pe cale de consecinta ca nu opereaza obligatia de verificare a temeiniciei si legalitatii masurii arestarii preventive in termenul legal de dupa inregistrarea dosarului la instanta. Cu privire la aceasta se mai invoca faptul ca dispozitiile art. 13/1 c.p.p. opereaza numai dupa prinderea inculpatului  in care caz este indeplinita conditia mentionata.
           In speta,  s-a formulat opinie separata ce este in sensul respingerii recursului ca nefondat si al obligarii recurentului la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
In sprijinul acestei opinii separate s-au invocat mai multe considerente de fapt si de drept :
          1.Nu exista temei pentru excluderea inculpatului SDC de la indeplinirea obligatiei ce revine instantei de verificare a temeiniciei si legalitatii arestarii preventive la primirea dosarului conform art.300 alin. 1-3 c.p.p. Cu privire la aceasta constatare se invoca faptul ca opereaza dreptul de acces la justitie al inculpatului ca drept fundamental pe baza caruia nu poate fi exclusa aceasta verificare a arestarii preventive la primirea dosarului. Pe de alta parte se mai arata ca daca sa ne raportam chiar la prevederile art. 300/1 alin. 1 c.p.p. se constata ca sunt indeplinite conditiile legale din ipoteza acestei norme procedurale pentru a se  dispune verificarea din oficiu a acestei arestari prevebtive.  In acest sens se retine ca sintagma " trimis in judecata in stare de arest" include nu numai pe inculpatul fata de care s-a luat aceasta masura preventiva si a fost executat mandatul de arestare preventiva ci pe acela fata de care s-a luat masura arestarii preventive prin incheierea judecatorului dar mandatul emis nu a fost pus inca in executare. Altfel zis, notiunea "stare de arest" include in continutul sau  drept conditie necesara si suficienta pentru indeplinirea acestei obligatii de verificare a arestarii preventive starea de drept ce se refera la masura preventiva fara a impune cu caracter cumulativ si pe aceea ca actul  procesual al arestarii sa fi fost pus efectiv in executare si inculpatul sa fie incarcerat. Aceleasi conditii  se constata ca sunt indeplinite si sub aspectul trimiterii ce o  face art. 313 alin. 4 c.p.p. care in ce priveste aplicarea art. 300/1 c.p.p. stabileste un termen ce nu poate fi mai mare de 48 ore atunci cand se refera de asemenea la inculpatul care este trimis in judecata in stare  de arest.
          2. Aceasta constatare  privind includerea recurentului inculpat in sfera celor fata de care exista obligatia de verificare a temeiniciei si legalitatii arestarii preventive este impusa si de alte argumente ce se refera la faptul ca in cazul in care nu s-ar proceda la verificarea aratata, acesta ar fi lipsit de posibilitatea cenzurarii acestei masuri preventive in raport de probele aflate la dosar in masura in care acestea ar determina o solutie favorabila de revocare ori de inlocuire a sa cu o alta masura preventiva restrictiva de libertate.
3. Cu privire la conditia impusa de art. 300/1 alin. 1 c.p.p. ca verificarea temeiniciei si legalitatii arestarii preventive sa aiba loc inainte de expirarea duratei acesteia, se constata ca este indeplinita si in speta de fata. In acest sens, se retine ca, aceasta conditie este dovedita nu numai in cazul inculpatului fata de care arestarea a fost efectiv pusa in executare ci si in cazul inculpatului  la care mandatul de arestare nu a fost executat chiar daca termenul de durata a arestarii nu a inceput ca curga.
         4. Aspectul ca in dispozitivul incheierii atacate cu recurs este mentionat ca se prelungeste mandatul de arestare preventiva rezulta in mod implicit ca prima instanta a mentinut masura arestarii preventive.
         5.  In speta, desi in mod expres pentru termenul de 48 ore in  care in baza art. 313 alin. 4 c.p.p. opereaza obligatia de verificare a temeiniciei si legalitatii arestarii preventive conform art. 300/1 c.p.p. nu este prevazuta conform art.140 alin. 1 lit. a  c.p.p. incetarea de drept a acestei masuri, totusi  trebuie avut in vedere ca  indeplinirea obligatiei in conditiile mentionate se impune tocmai in vederea respectarii termenului prevazut de art. 160/b alin. 1 c.p.p. de 60 zile de verificare periodica a acestei masuri. In aceste sens avem in vedere ca  timpul necesar  pentru exercitarea cailor de atac cel  ce curge in privinta obligatiei de redactare a  sentintei cat si timpul material inerent necesar pentru trimiterea si sosirea dosarului la instanta de control judiciar poate determina depasiri  ale acestui din urma termen pentru care este prevazuta incetarea de drept a masurii preventive.
Data publicarii pe portal : 10.02.2009