Societati Comerciale

SOCIETATI COMERCIALE Prin sentinta nr. 572/10.05.2011, pronuntata de Judecatoria Slatina, in dosarul nr. 11415/311/2010 s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantului parat MC in cererea reconventionala formulata de parata reclamanta si invocata prin intampinare de reclamantul-parat ca neintemeiata.
S-a admis in parte cererea principala formulata de reclamantul MC,  astfel cum a fost precizata si completata la data de 15.02.2011 in contradictoriu cu parata SC C SA,   avand ca obiect pretentii comerciale.
A fost obligata parata-reclamanta SC C SA sa plateasca reclamantului-parat MC contravaloarea indemnizatiei lunare restante conform contractului de administrare nr.361/30.03.2007 si a Hotararii AGA nr. 4/2007  in cuantum de 1000 lei brut lunar aferenta lunilor noiembrie 2009-iulie 2010.
A fost obligata  parata-reclamanta sa achite catre reclamantul-parat dobanda legala aferenta debitului principal reprezentand indemnizatia restanta, calculata potrivit OG 9/2000 de la data scadentei obligatiei de plata si pana  in luna februarie 2011.
A fost obligata  parata-reclamanta sa achite catre reclamantul-parat suma de 8000 lei  brut, actualizata cu indicele de inflatie pana la momentul platii integrale cu titlu de daune interese, respectiv despagubiri pentru revocarea fara justa cauza.
A fost obligata parata sa achite dobanda legala aferenta sumei de 8000 lei brut de la data pronuntarii hotararii si pana la data platii integrale a sumei.                                                                                                                                        
S-a respins cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta, astfel cum a fost completata la data de 8.03.2011, ca neintemeiata.
A fost obligata parata-reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in suma de 3279,88 lei reprezentand onorariu de avocat,  taxa judiciara de timbru si timbru judiciar precum si contravaloarea combustibilului necesar transportului pe ruta Bucuresti- Slatina si retur.
Pentru a pronunta aceasta sentinta  instanta de fond a retinut ca la data de 30.03.2007 Adunarea Generala a Actionarilor SC C SA a decis prin Hotararea nr.1/30.03.2007  ca administrarea societatii sa se faca de un Consiliu de Administratie compus din 3 membrii respectiv PV-presedinte, MCsi SS - membrii.
De asemenea, prin Hotararea nr.4/30.03.2007, aceeasi adunare a stabilit remuneratia membrilor Consiliului de Administratie la valoarea de 1.000 lei lunar brut pentru fiecare administrator. Conform contractului de administrare nr.361/30.03.2007 intervenit intre societatea parata si reclamantul MC, s-a stabilit si data platii acestei indemnizatii ca fiind ultima zi a lunii pentru care se datoreaza .
Contractul de administrare nr.361/ 30.03.2007 a fost incheiat pe o perioada de 4 ani, respectiv 30.03.2007-30.03.2011 si are ca obiect prestarea de servicii in calitate de membru CA- administrator neexecutiv. De asemenea, se precizeaza in art. 4 din contract ca activitatea se presteaza la sediul beneficiarului.
Indemnizatia lunara a fost achitata reclamantului pana in luna octombrie 2009 inclusiv, dupa care acesta nu a mai primit suma de bani stabilita prin contractul de administrare.
Prin hotararea nr. 1/31.07.2010 a Adunarii Generale Ordinare a actionarilor a fost ales in calitatea de administrator unic al SC C SA dl. PV, durata mandatului fiind de 4 ani.
Aceste modificari intervenite ca urmare a Hotararii AGA din 31.07.2010 au fost inscrise la Registrul Oficiului Registrului Comertului, asa cum rezulta din rezolutia nr. 3427 din 5.08.2010.
In conformitate cu prevederile art. 153 indice 18 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale remuneratia membrilor consiliului de administratie se stabileste prin hotarare de catre Adunarea Generala a Actionarilor. In speta, indemnizatia administratorului neexecutiv MC a fost stabilita prin Hotararea AGA nr. 4/30.03.2007 si prin contractul de administrare nr. 361/30.03.2007.
Acest contract reprezinta un contract de mandat comercial prin care s-au stabilit drepturile si obligatiile partilor.
Astfel,  potrivit art. 374 Cod comercial  mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si pe socoteala mandantului, iar acesta nu se prezuma a fi gratuit. Asadar, din interpretarea dispozitiilor mai sus citate mandatul comercial este un contract cu titlu oneros, astfel ca mandatarul este indreptatit la o remuneratie pentru activitatea desfasurata. Remuneratia mandatarului este stabilita prin conventia partilor.
Una din obligatiile mandantului este de a plati mandatarului remuneratia datorata pentru indeplinirea mandatului, astfel cum a fost stabilita in contract.
Art. 72 din Legea societatilor comerciale prevede ca obligatiile si raspunderea administratorilor societatilor comerciale sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandatul comercial.
De asemenea,  conform art. 969 Cod civil contractul incheiat cu respectarea legii reprezinta legea partilor contractante.
Prin aplicarea dispozitiilor legale mai sus citate la situatia de fata, instanta a constatat ca prezentul contract de administrare a fost legal incheiat ca urmare a hotararilor AGA nr. 1 si 4 din 30.03.2007. Prin acesta s-a stabilit o indemnizatie de 1000 lei brut lunar pentru prestarea serviciilor prevazute in contract.
Cum reclamantul a facut dovada prin probatoriul administrat in cauza ca si-a indeplinit obligatiile contractuale, respectiv a luat parte la toate sedintele Consiliului de Administratie pana in luna aprilie 2010, cand a avut loc ultima sedinta, astfel cum a rezultat inclusiv din depozitia martorului paratei reclamante, DVA si a participat la stabilirea strategiei intreprinderii pentru obtinerea de profit precum si la buna gestiune a patrimoniului acesteia, instanta apreciaza ca cererea sa de a obliga parata sa ii achite contravaloarea indemnizatiei stabilite conform Adunarii AGA nr. 4/30.03.2007, respectiv 1000 lei brut pe luna pentru perioada noiembrie 2009-iulie 2010, respectiv pana la data la care s-a produs revocarea reclamantului din functia de administrator,  este intemeiata.
In ceea ce priveste sustinerea paratei ca nu a fost achitata indemnizatia din lipsa de fonduri ci din cauza situatiei financiare a societatii nu poate fi retinuta pe de o parte pentru ca atata timp cat reclamantul si-a indeplinit obligatiile contractuale si parata este obligata sa isi indeplineasca obligatia corelativa de a-i achita indemnizatia lunara, iar pe de alta parte din materialul probator administrat in cauza a rezultat ca societatea parata a avut lucrari de executat si a incasat sume de bani considerabile, astfel incat avea posibilitatea sa achite suma de bani cuvenita reclamantului cu titlu de indemnizatie. Aceste aspecte au rezultat atat din declaratia martorului paratei cat si din contractele depuse chiar de parata la dosar si care atesta efectuarea lucrarilor respective.
In ceea ce priveste acordarea dobanzii legale este de mentionat ca potrivit art. 43 C.com., datoriile comerciale lichide si platibile in bani, produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.
Potrivit art. 2 din OG nr. 9/2000, in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala, iar conform art. 3 din acelasi act normativ, dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.
Art. 4 din Codul comercial  stabileste ca faptele savarsite de un comerciant au caracter comercial daca nu sunt de natura civila sau nu rezulta contrariul. Fata de situatia de fapt prezentata instanta constata ca  obligatia de plata a indemnizatiei izvoraste dintr-un contract de mandat comercial, astfel cum s-a aratat, fiind aplicabile dispozitiile art. 43 Cod comercial si art. 3 din OG 9/2000.
In acest context, si raportandu-se la cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata la data de 15.02.2011, instanta a obligat parata-reclamanta sa achite reclamantului-parat dobanda legala aferenta debitului principal reprezentand indemnizatia restanta, calculata potrivit OG 9/2000 de la data scadentei obligatiei de plata si pana  in luna februarie 2011.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind plata unei despagubiri pentru revocarea fara justa cauza instanta retine ca unul din efectele numirii unui administrator unic al societatii prin Hotararea nr.1 din 30.07.2010 il constituie si incetarea mandatului dat reclamantului prin Hotararea nr. 1 din 30.03.2007.
 Potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
De asemenea, potrivit art. 132 alin. 4 "membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie".
Insa, in conformitate cu dispozitiile art. 137 indice 1 alin. (4) din acelasi act normativ  "administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara a actionarilor. In cazul in care revocarea survine fara justa cauza, administratorul este indreptatit la plata unor daune-interese."
Asa fiind,  legea prevede in prezent ca administratorul este indreptatit la plata unor daune-interese in cazul revocarii sale din functie fara justa cauza, daune-interese care, evident, pot fi obtinute, in cazul in care societatea refuza plata de buna voie a acestora, doar pe cale judecatoreasca. Cu alte cuvinte, in prezent, legea legitimeaza, fara putinta de tagada, calitatea procesuala activa a administratorului in formularea unei cereri introductive avand ca obiect pretinderea de daune-interese pentru revocarea sa fara justa cauza, ramanand insa sa dovedeasca producerea prejudiciului care sa-l indreptateasca la primirea sumelor de bani cu titlu de daune-interese, precum si intinderea acestuia, potrivit regulilor generale consfintite prin art. 1169 C. Civil.
In speta din ansamblul materialului probator, respectiv proba cu interogatoriile partilor  si proba testimoniala cu martorii SS si DVA a rezultat faptul ca reclamantul a fost revocat fara o justa cauza, motivul indepartarii sale din Consiliul de Administratie fiind determinat de discutiile avute cu presedintele Consiliului de Administratie in data de 25.06.2010 cu privire la cedarea unor lucrari  in baza unor contracte de subantrepriza catre alte intreprinderi, in contextul in care acesta invoca lipsa fondurilor pentru plata indemnizatiilor restante.
Cum hotararea prin care au fost revocati cei doi administratori neexecutivi nu este motivata in niciun fel, iar din probele administrate in cauza a rezultat ca reclamantul si-a indeplinit obligatiile contractuale in mod corespunzator, instanta apreciaza ca revocarea acestuia din functie s-a produs fara o justa cauza, astfel cum prevad dispozitiile art. 137 indice 1 alin. 4 care devin incidente in speta.
Astfel, prin revocarea reclamantului din functie acestuia i s-a produs un prejudiciu ce consta in diminuarea patrimoniului sau cu suma de 1000 lei brut lunar pana la expirarea termenului contractului de administrare, respectiv 30.03.2011. Cum reclamantul nu are nici posibilitatea sa conteste in instanta legalitatea hotararii AGA prin care a fost revocat, acesta este indreptatit la plata unei despagubiri in valoare de 8000 lei brut, reprezentand valoarea cu care s-a diminuat patrimoniul sau prin revocarea nejustificata din functie, respectiv contravaloarea indemnizatiei pentru perioada 1 august 2010 (data revocarii din functie) -30.03.2011 (data expirarii mandatului conform contractului de administrare).
Avand in vedere dispozitiile art. 43 din Codul comercial, instanta retine ca reclamantul are dreptul si la acordarea dobanzii legale aferente sumei de 8000 lei brut cu titlu de despagubiri de la data pronuntarii hotararii si pana la data platii integrale a sumei. 
In concluzie, cererea principala a fost admisa doar in parte, urmand a fi obligata parata SC C SA sa achite suma de 1000 lei brut lunar pentru perioada noiembrie 2009-iulie 2010, si nu suma neta astfel cum s-a mentionat in precizarea cererii de la data de 15.02.2011 precum si dobanda legala aferenta acestui debit. De asemenea a fost obligata parata la plata unei despagubiri in cuantum de 8000 lei brut si nu net asa cum se mentioneaza in completarea cererii de chemare in judecata, la care se adauga dobanda legala. Acordarea unor sume nete ar echivala cu imbogatirea fara justa cauza a reclamantului pe seama paratei ceea ce nu poate fi acceptat.                                                                                                                                      
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parata reclamanta SC C SA instanta retine urmatoarele:
Referitor la obligarea reclamantului la restituirea sumei de 2708 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor decontate de parata, respectiv cheltuieli cu transportul de la domiciliul reclamantului la sediul paratei pentru a lua parte la sedintele Consiliului de Administratie si contravaloarea unui abonament telefonic suportat de catre parata, instanta retine ca o alta obligatie a mandantului in cadrul contractului de mandat comercial este aceea de a pune la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului. Cum activitatea mandatarului este facuta in interesul mandantului pe seama si pe cheltuiala acestuia, mandantul trebuie sa procure mandatarului mijloacele necesare realizarii imputernicirii sale. Aceasta obligatie nu poate fi indeplinita decat fie prin avansarea sumelor necesare indeplinirii mandatului, fie prin decontarea acestora in situatia in care mandatarul intelege sa acopere cheltuielile din bugetul propriu.
De altfel, chiar in contractul de administrare semnat de parti s-a mentionat la art. 6.1 obligatia beneficiarului (mandantul) de a crea prestatorului (mandatarului) conditii  corespunzatoare de munca cu respectarea normelor de protectie a muncii, iar la art. 4 s-a mentionat ca activitatea se desfasoara la sediul beneficiarului.
In aceste conditii cum domiciliul reclamantului este in Bucuresti, iar sediul beneficiarului in Slatina, decontarea transportului dus-intors pe ruta Bucuresti-Slatina, in vederea participarii reclamantului  la sedintele Consiliului de Administratie apare ca necesara si in conformitate cu dispozitiile contractuale.
Cum reclamantul a facut dovada ca a participat la toate sedintele Consiliului de Administratie, astfel cum a recunoscut chiar martorul paratei, instanta a apreciat ca neintemeiata solicitarea paratei de a restitui sumele achitate acestuia cu acest titlu.
Aceeasi este si situatia contravalorii abonamentului de telefonie mobila, care i-a fost pus la dispozitie acestuia in vederea desfasurarii activitatii si imbunatatirii comunicarii intre membrii Consiliului de Administratie. Asa cum a rezultat si din depozitia martorului DVA si acesta a beneficiat de o astfel de cartela SIM din partea societatii parate in perioada in care a fost angajatul acesteia si dupa ce a parasit firma nu i s-a solicitat restituirea sumelor respective.
Intrucat acestea sunt cheltuieli efectuate de catre mandant pentru a crea mandatarului conditii corespunzatoare pentru a executa mandatul, instanta a apreciat ca cererea reclamantei de a solicita restituirea acestor sume este neintemeiata.
In drept, se retine ca potrivit art. 970 Cod civil conventiile trebuie executate cu buna credinta, iar conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres prevazut intr-insele, dar si la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere al cererii reconventionale, prin care parata reclamanta a solicitat daune morale in valoare de 1000 lei pentru incalcarea obligatiei de confidentialitate de catre reclamat sunt de mentionat urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de reclamant aceasta este neintemeiata deoarece cererea nu este formulata referitor la contractul nr. 360 din 30.03.2007 ci tocmai se invoca faptul ca reclamantul si-a incalcat obligatia de confidentialitate ce ii incumba acestuia potrivit contractului de administare prin depunerea la dosar a unui contract in care acesta nu este parte si il priveste pe presedintele Consiliului de Adiministratie al paratei respectiv contractul nr. 360/2007.
In ceea ce priveste fondul cauzei este de mentionat faptul ca prin contractul de administrare nr. 361 din 30.03.2010 a fost reglementata intr-adevar obligatia de confidentialitate a reclamantului, insa aceasta a incetat odata cu mandatul sau, neexistand o predevere prin care sa se instituie in sarcina acestuia obligatia de a pastra confidentialitatea si dupa incetarea contractului.
De asemenea, chiar daca ar fi existat o astfel de obligatie, prin faptul depunerii unor documente la instanta de judecata in vederea dovedirii pretentiilor si sustinerilor sale nu se  incalca  obligatia de confidentialitate, intrucat la dosarul cauzei au acces doar partile, membrii completului de judecata si personal auxiliar al instantei, toti avand la randul lor obligatia de mentinere a confidentialitatii informatiilor de care iau cunostinta in exercitarea atributiilor de serviciu.
Avand in  vedere aceste considerente, instanta a respins si acest capat de cerere ca neintemeiat.
Cu privire la cheltuielile de judecata, in temeiul art. 274 Cod proc. civila, constatand ca parata -reclamanta a cazut in pretentii o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3279,88 lei reprezentand onorariu de avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar precum si contravaloarea combustibilului necesar transportului pe ruta Bucuresti- Slatina si retur, conform borderoului de cheltuieli depus la fila 216 din dosar si a chitantelor si facturilor aferente.
 Impotriva acestei sentinte  a declarat recurs  recurenta- parata SC C SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Un prim motiv  de recurs l-a constituit faptul ca instanta de fond a manifestat  o totala lipsa de rol activ incalcand normele dispozitive prin art. 129 alin 4 si 5 cu raportare la art 105 alin 2 din c.pr.civ, in sensul examinarii  sustinerii pretentiilor si apararilor partilor. Se arata ca instanta de fond a ignorat si nu a examinat toate probele din dosar din care rezulta  fara putinta de tagada ca situatia economico-financiara deosebit de grea a societatii a condus la neplata indemnizatiei stabilita pentru administratorii societatii, dar si la incetarea mandatului reclamantului.
Precizeaza ca nici o clauza din contractul de mandat nu prevedea obligatia societatii de a deconta reclamantului contravaloarea unui abonament de telefonie mobila si a cheltuielilor de transport, astfel ca,  trebuia admisa cererea reconventionala.
In continuare se arata ca societatea nu trebuia sa fie obligata la plata indemnizatiei pana la incetarea contractului de mandat, deoarece motive obiective, respectiv situatia economica precara au determinat revocarea reclamantului din Consiliul de Administratie.
Precizeaza de asemenea ca hotararea de revocare din functia de administrator a reclamantului a fost una temeinica si legala, convocarea fiind facuta in conditiile legii 3l/l990/modificata, de actionarul majoritar.
Sustine recurenta ca nu-i revenea obligatia de a deconta reclamantului cheltuielile mentionate anterior deoarece potrivit dispoz. art 6 .1.1 din contractul de administrare , reclamantului i s-au asigurat conditii corespunzatoare pentru asigurarea mandatului,fiindu-i amenajat un birou completat dotat si utilat, neavand insa obligatia de a asigura acestuia telefon si de a-i achita contravaloarea transportului.  Mentioneaza ca  telefonul a fost utilizat si in scopuri personale, motiv pentru care sentinta este netemeinica.
Conchide recurentul prin aceea ca se impune potrivit art 312 raportat la art 304 indice 1 si art 304 pct 9 c.p.c. ,admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii cererii principale  si admiterii cererii reconventionale.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat sentinta este una temeinica si legala, instanta de fond respectand dispoz. art 129 alin 4 si 5 din c.pr.civila, administrand si apreciind corect toate probele  propuse de parti.
De asemenea, se arata ca instanta de fond a adoptat o solutie in concordanta cu probatoriul administrat.
Analizand sentinta prin prisma motivelor de recurs se constata ca aceasta este temeinica si legala pentru cele ce urmeaza:
Nu se poate sustine ca instanta de fond a incalcat dispoz.art 129 alin 4 si 4 c.p.c. in sensul ca nu a manifestat rol activ pentru lamurirea  cauzei,in conditiile in care au fost administrate toate probele  solicitate de parti,iar din continutul recursului nu rezulta ca ce explicatii  trebuia sa mai ceara partilor judecatorul, orice probe trebuiau sa mai fie administrate pentru lamurirea imprejurarilor de fapt si de drept.
Nu se regaseste in cauza nici motivul de recurs prev de art 304 pct 9 c.p.c. deoarece instanta de fond a evaluat corect probatoriul administrat in cauza, si in mod justificat a retinut ca  pentru rezolvarea litigiului trebuie sa se raporteze la dispozitiile ce reglementeaza  situatia  contractului de mandat comercial.
In mod corect s-a constatat ca se impune reclamantului se i se acorde despagubiri constand in indemnizatia ce i se cuvenea potrivit contractului de administrare nr. 36l/30.03.2007, pana la momentul incetarii contractului ca urmare a adoptarii Hotararii Adunarii Generale a Actionarilor nr.1/30.07.2010, avand in vedere ca incepand cu luna noiembrie 2009 reclamantului nu i s-a mai platit aceasta indemnizatie la care era indreptatit, pentru ca din probele administrate in cauza a rezultat cu certitudine ca acesta a desfasurat in mod corespunzator activitate  in interesul societatii recurente.
De asemenea se impunea acordarea de despagubiri reprezentand
De asemenea, si modul de rezolvare a capatului de cerere privind obligarea recurentei parate la plata cheltuielilor de judecata a fost argumentat,judecatorul fondului facand o aplicare corecta a dispozitiilor art. 274 c.p.c. echivalentul indemnizatiei pentru perioada cuprinsa intre momentul incetarii mandatului ca urmare a Hotararii l/30.07.2010, adoptata de adunarea actionarilor, pana la incetarea contractului de mandat, pentru ca  din continutul hotararii de incetare a mandatului nu rezulta ca masura a fost luata ca urmare a culpei reclamantului  intimat.
Aceasta culpa nu a fost demonstrata de catre  recurenta parata, situatie ce impunea acordarea despagubirilor potrivit art 137/1 alin. 4 din Legea societatilor comerciale, care stipuleaza ca  in situatia in care revocarea survine fara justa cauza,  administratorul este indreptatit la plata unor daune interese. Cuantumul acestora  a fost bine determinat de instanta de fond intrucat  prejudiciul  ce i s-a creat intimatului reclamant ca urm,are a incetarii mandatului sau fara justa cauza, consta in indemnizatia  ce i se cuvenea pentru activitatea  ce o presta lunar.
Argumentele retinute pentru  plata  dobanzii legale aferente debitului la care a fost obligata recurenta sunt  convingatoare, dispoz.art 43 din cod comercial  dandu-li-se o aplicare corespunzatoare.
Justificat a fost respinsa cererea reconventionala  deoarece  pentru desfasurarea  in bune conditii a contractului de mandat, reclamantul trebuia sa beneficieze de decontarea cheltuielilor de transport ocazionate de deplasarea  de la domiciliul sau la sediul paratei recurente,dar si de decontarea abonamentului de telefonie mobila, cunoscut  fiind ca prin intermediul telefonului se pot rezolva multe din problemele unei societati, acest mijloc de comunicare  fiind indispensabil unui administrator de societate pentru realizarea obiectivelor acesteia.
Avand in vedere  ca in cauza nu este incident  niciunul din motivele de casare sau modificare a hotararii prev. de art 304 c.p.c. , urmeaza ca in baza art 3l2 c.p.c. recursul declarat de  recurenta- parata,  sa  fie respins ca nefondat.  
Data publicarii pe portal: 03.11.2011