Acordarea despagubirilor derivand din dreptul de proprietate in conditiile art.480 Cod civil si art.1 din Protocolul nr.1

Acordarea despagubirilor derivand din dreptul de proprietate in conditiile art.480 Cod civil si art.1 din Protocolul nr.1 Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 23.09.2008 sub nr.7718/311/2008, reclamanta A. M. a chemat in judecata pe parata R. S.A-divizia operare acces, solicitand instantei sa oblige parata sa reamplaseze elementele de retea de comunicatii electronice care afecteaza proprietatea reclamantei si sa oblige parata la despagubiri, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului ca urmare a afectatiunii aduse proprietatii reclamantei prin existenta in subteran a cablurilor de comunicatii electronice si a camerei de tragere, incepand cu luna august 2007.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este proprietara suprafetei de 520 m.p. teren cu constructii, inscris in CF 408 Scornicesti, cu numar cadastral 572, iar pe terenul proprietatea sa se gasesc amplasate in subteran elemente de comunicare de retea electronice si o camera de tragere, apartinand paratei.
A sustinut ca incepand cu luna august 2007 a notificat parata, in sensul ca a initiat demersuri in vederea efectuarii unor lucrari de constructii pe proprietate, iar extinderea de constructie ar urma sa se faca pe amplasamentul actual al camerei de tragere.
Releva ca prin procesele-verbale incheiate la data de 20.09.2007 si 09.10.2007 s-au purtat negocieri, iar la data de 16.10.2007 parata s-a obligat ca pana la data de 30.04.2008 sa reamplaseze elementele de retea de comunicatii electronice. Reamplasarea nu s-a facut si din acest motiv reclamanta a fost obligata sa promoveze actiunea.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 480, art. 998 si urmatoarele Cod civil.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii.
Pe cale de exceptie, parata invoca lipsa capacitatii procesuale de folosinta si de exercitiu a paratei, aratand ca actiunea a fost indreptata impotriva unuia sediu secundar (punct de lucru), care nu are nici folosinta si nici exercitiul drepturilor subiective civile.
Invoca, de asemenea, exceptia neindeplinirii procedurii prealabile, sustinand ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.7201 C.proc.civ., in raport de natura comerciala a litigiului.
In plus, in opinia paratei, actiunea este prematur formulata de reclamanta, conform art. 1079 C.civ., aratand ca pana la momentul actual reclamanta nu a solicitat reamplasarea elementelor de retea, ci doar negocierea conditiilor si chiriei pe care urma sa o pretinda pentru cablul amplasat subteran pe proprietate dobandita la data de 06.07.2007.
Pe fond, parata sustine ca nu poate fi obligata sa mute caburile, invocand prevederile OUG nr. 79/2002, relevand ca aceste cabluri au fost instalate cu mult anterior dobandirii dreptului de proprietate de reclamanta.
Prin sentinta nr.7321/08.12.2008, Judecatoria Slatina a admis exceptia necompetentei materiale in solutionarea cauzei, invocata din oficiu, si a declinat competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Olt - Sectia Comerciala.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr.5414/04/2008.
Prin cererea formulata la data de 22.01.2009, reclamanta a aratat ca solicita judecata in contradictoriu cu SC R. SA cu sediul procesual ales in Craiova, strada Nicolaescu Plopsor, nr. 4, judetul Dolj.
Prin sentinta comerciala nr. 45/23.01.2009, Tribunalul Olt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Olt si a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Dolj.
Dosarul a fost inregistrat sub nr. 54/104/2008 pe rolul Tribunalului Dolj - Sectia Comerciala, instanta care, prin sentinta nr.174/18.03.2009, a admis exceptia necompetentei si a declinat competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei Slatina.
S-a constat ivit conflictul negativ de competenta intre Judecatoria Slatina, Tribunalul Olt si Tribunalul Dolj  si a fost inaintata cauza la Curtea de Apel Craiova pentru solutionarea conflictului.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinta nr. 21/07.04.2009 pronuntata in dosarul nr. 905/54/2009, a respins sesizarea privind pronuntarea unui regulator de competenta si a dispus restituirea dosarului la Tribunalul Dolj pentru a fi inaintat Judecatoriei Slatina, in favoarea careia si-a declinat competenta.
Dosarul a fost reinregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 28.05.2009, sub nr. 4936/311/2009.
  Prin sentinta civila nr. 5036/11.12.2010 prima instanta a respins ca neintemeiate exceptia neindeplinirii procedurii prealabile si exceptia prematuritatii cererii, invocate de parata, si a respins actiunea precizata formulata de reclamanta A. M., in contradictoriu cu paratele SC R. Craiova si SC R. SA Bucuresti, ca neintemeiata.
A fost obligata reclamanta la plata sumei de 600 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut, ca la termenul din 04.10.2010 reclamanta si-a precizat in scris cuantumul pretentiilor la valoarea de 141.960 lei.
Cu referire la exceptia  neindeplinirii procedurii prealabile prevazuta de art. 1079 C.civ. si art. 109 alin. 2 C.p.c, prima instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata, avand in vedere inscrisurile de la dosar din care rezulta ca reclamanta a notificat-o pe societatea parata cu privire la pretentiile sale rezultate din existenta in subsolul terenului in suprafata de 520 m.p. proprietatea sa a elementelor de telecomunicatii.
Faptul notificarii rezulta din adresa paratei nr. 203/04/06/08/5788/16.10.2007 prin care parata a comunicat refuzul sau de a achita o chirie de 500 euro/luna si ca va proceda la reamplasarea elementelor de  comunicatii electronice pana la termenul scadent acordat, respectiv 30.04.2008.
Sustinerile paratei ca nu a fost notificata cu privire la reamplasarea elementelor de comunicare electronice si ca a fost notificata numai cu privire la cuantumul pretentiilor au fost appreciate neintemeiate, din cuprinsul adresei nr. 203/04/06/08/5788/ 16.10.2007, al notificarii inregistrate sub nr. 201/01/02/386/19.05.2008 si al procesului-verbal de negociere din 20.09.2007 rezultand ca   negocierile dintre parti  s-au purtat cu privire la toate optiunile care puteau fi luate in calcul, atat incheierea unui contract de acces pe durata existentei pe proprietate a elementelor de comunicatii electronice, cat si optiunea R. de a muta de pe proprietate aceste elemente.
Astfel, prima instanta a concluzionat ca nu se poate considera ca parata nu a fost “notificata" (pusa in intarziere) cu privire la mutarea elementelor de comunicatii, intrucat au fost analizate optiunile pe care le avea pentru solutionarea pe cale amiabila a litigiului rezultat din existenta pe terenul proprietatea reclamantei a acestor elemente de comunicatii si posibila afectare a proprietatii reclamantei, in interpretarea art. 1079 C.civ. fiind vorba de doua posibilitati alternative in indeplinirea obligatiei paratei de “a face", obligatie cu privire la care parata a fost notificata.
Cu privire la exceptia prematuritatii cererii, prima instanta a retinut, pe de o parte. ca prin sentinta comerciala nr. 21/07.04.2009 s-a retinut ca Tribunalul Dolj si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Slatina ca instanta civila, litigiul fiind civil, situatie in care nu se impune urmarea procedurii concilierii directe prevazute de art. 720 ind. 1 C.proc.civ..
  Pe de alta parte, prima instanta a retinut ca parata a invocat prematuritatea cererii rezultata din  faptul ca reclamanta nu a raspuns la ultima oferta, insa  din procesele verbale din 09.10.2007 si 20.09.2007 rezulta ca intre parti s-au purtat discutii  anterior sesizarii instantei de judecata, iar  ultima oferta la care face referire parata privind acceptarea de catre aceasta a sumei de 4.200 lei cu titlul de despagubiri a fost facuta prin adresa nr. 100/05/02/06/06/01/51/08.01.2009, ulterior sesizarii instantei de judecata.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca prin actiunea precizata reclamanta a solicitat obligarea societatii parate la plata sumei de 141.960 lei reprezentand prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinta a terenului incepand cu august 2007, temeiul de drept invocat fiind  art. 480, art. 998 si urmatoarele C.civ.
Desi reclamanta prin concluziile scrise a invocat dispozitiile art.26 din OUG nr. 79/2002, instanta nu a fost investita cu pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract intre parti, in temeiul art. 27 din OUG nr. 79/2002, actiunea are ca obiect obligarea paratei de a reamplasa elementele de comunicatii si despagubiri reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta, reclamanta fiind tinuta in temeiul art.1169 C.civ. sa faca proba lipsei de folosinta a suprafetei de teren si a cuantumului prejudiciului adus, conform art. 998-999 C.civ.
Din probele administrate in cauza, prima instanta a retinut ca reclamanta a realizat venituri in perioada 05.11.2007-31.08.2009 prin inchirierea spatiilor cu destinatie comerciala din imobilul situat pe suprafata de 520 m.p., conform contractului de inchiriere nr. 179393/12.11.2007, iar societatea SC E.SRL la care reclamanta este asociat cu sediul in Scornicesti, satul Margineni, judetul Olt si-a desfasurat activitatea pana la data de 06.05.2009.
Din contractul de inchiriere nr. 146237/14.04.2010 a rezultat ca reclamanta a incheiat un contract de inchieiere cu SC E. SRL a imobilului cu destinatie de  magazin ce face parte din constructia C 1- popas turistic situate pe suprafata de 520 m.p., astfel ca s-au apreciat neintemeiate pretentiile reclamantei privind contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de 520 m.p.teren, aceasta realizand venituri atat prin inchirierea unor spatii din imobilul  C 1 in calitate de proprietar persoana fizica, cat si prin desfasurarea activitatii SC E. SRL pana la data de 06.05.2009.
Pentru acordarea unor despagubiri constand in lipsa de folosinta a terenului, reclamanta trebuia sa faca dovada imposibilitatii efective a utilizarii suprafetei de teren, respectiv a demersurilor efectuate prin realizarea unei documentatii tehnice, obtinerea avizului pentru certificatul de urbanism, autorizarii de construire pentru extinderea imobilului popas turistic si refuzul autoritatilor de a elibera  avizele si autorizatia necesare, ca urmare a existentei retelei de comunicatii in subteran.
Simpla sustinere a secretului comercial cu privire la destinatia unui imobil extins pe suprafata de 520 m.p. fara a fi insotita de documente prin care sa se faca dovada imposibilitatii edificarii acestuia nu justifica acordarea despagubirilor, prejudiciul  invocat trebuind sa fie  dovedit, atat sub aspectul existentei sale, cat si sub aspectul intinderii sale, al existentei raportului de cauzalitate intre imposibilitatea obiectiva de edificare si existenta elementelor de comunicatii.
In plus, prima instanta a retinut din adresa nr. 1260/08.02.2010 a P. O.i S.ca elementele de comunicatii erau amplasate in subteran anterior anului 1997, ca a fost eliberata autorizatia de construire nr. 61/11.08.1998 fostului proprietar A. F. si certificat de urbanism, fara ca elementele de comunicatie sa reprezinte un impediment in edificarea popasului turistic existent in prezent, iar reclamanta nu figureaza in evidentele primariei cu autorizatie de construire sau certificat de urbanism, privind posibile extinderi.
In ceea ce priveste reamplasarea elementelor de comunicatii, solicitata de reclamanta, prima instanta a retinut din dispozitiile art. 31 raportate la dispozitiile art. 22 si  23 alin. 2  din OUG nr. 79/2002 ca “Titularul dreptului instituit in conditiile art. 23 are obligatia sa reaseze elementele retelelor de comunicatii electronice, in cadrul aceleiasi proprietati, pe cheltuiala proprie, cand aceasta reasezare este necesara pentru constructia de cladiri sau pentru efectuarea de lucrari de catre proprietar sau, dupa caz, de catre titularul dreptului de administrare, in conditiile convenite prin contractul incheiat potrivit prevederilor art. 26 sau prin hotararea judecatoreasca pronuntata in conditiile art. 27", reamplasarea fiind conditionata tot de dovada imposibilitatii efectuarii lucrarilor sau edificarii imobilelor din cauza acestor elemente de comunicatii.
Impotriva sentintei, in termen legal, a declarat apel reclamanta Arie M., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Arata apelanta ca solutia primei instante asupra primul capat de cerere este nelegala, intrucat dispozitiile art. 31 din OUG nr. 79/2002 nu sunt aplicabile in speta.
 Releva apelanta ca prima instanta nu a fost investita cu pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract intre parti, in temeiul art.27 din OUG nr. 79/2002, ci cu o actiune in despagubiri, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de teren ca urmare a afectatiunii aduse proprietatii.
In opinia apelantei, nu se poate sustine ca nu a facut dovada imposibilitatii efective a utilizarii suprafetei de teren, aratand ca, in urma negocierilor din data de 20.09.2007 si 09.10.2007, parata a inteles sa plateasca pentru perioada cuprinsa intre data notificarii si momentul eliberarii proprietatii, la data de 21.05.2008 acceptand o chiriei de 250 euro/luna.
De asemenea, s-a apreciat ca in mod gresit instanta de fond s-a situat pe taram delictual pentru ca de fapt sunt in ipoteza prezumarii unui prejudiciu, iar legea speciala respectiv OUG 79/2002 instituie obligarea la plata contravalorii folosintei, fiind suficienta dovada faptului ca pe terenul proprietatea reclamantei sunt amplasate retele de comunicatie electronice.
 Intimata parata S.C. R. SA a formulat intampinare prin care a aratat ca instanta de fond a analizat aspectele legate de prejudiciu cu privire la art. 998-999 Cod civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala, deoarece reclamanta a investit instanta cu aceasta cerere, intimata parata si-a manifestat disponibilitatea pentru incheierea unui contract in temeiul OUG nr. 79/2002 insa valoarea chiriei  acceptata de S.C. R. SA nu a fost agreata de catre petenta.
Prin decizia nr.73/10.03.2011 Tribunalul Olt a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta A. M..
S-a retinut ca din cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta, se observa ca aceasta solicita obligarea paratei sa reamplaseze elementele de retea de comunicatii electronice care afecteaza proprietatea sa si obligarea paratei la despagubiri  reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului proprietatea sa ca urmare a afectatiunii aduse proprietatii prin existenta in subteran a cablurilor de comunicatie electronice si a camerei de tragere incepand cu luna august 2007.
Temeiul de drept invocat de petenta a fost art. 480, 998 si urmatoarele Cod civil.
Prin motivele de apel  formulate de apelanta reclamanta s-au invocat dispoz. art. 31 rap. la art. 22 si 23 alin. 2 din OUG nr. 79/2002 si s-a imputat instantei de fond faptul ca  a analizat aspectele legate de prejudiciu cu trimitere la art. 998 - 999 Cod civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala.
Fata de aceste aspecte s-a apreciat ca instanta de fond a analizat corect in fapt si in drept cererea formulata de reclamanta si s-a pronuntat in mod corect asupra ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare in judecata.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta A. M. solicitand casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare; in subsidiar a solicitat modificarea deciziei iar pe fond obligarea intimatilor la reamplasarea elementelor retelei de comunicatii si plata de despagubiri reprezentand lipsa de folosinta a terenului.
In motivarea recursului a sustinut in esenta ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina solutia instantei, ca instanta nu s-a pronuntat pe toate capetele de cerere  din actiune.
Prin decizia civila nr. 1014/28.06.2011 Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamanta, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, Tribunalul Olt.
S-a retinut ca decizia recurata nu contine considerentele pentru care instanta de apel a respins apelul reclamantei, iar lipsa oricaror considerente face imposibil controlul judiciar.
In consecinta, cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului  Olt la data de 25.07.2011, sub nr. 4936/311/2009*.
La rejudecare, din oficiu, dupa punerea in discutia contradictorie a partilor, tribunalul a incuviintat administrarea probei cu expertiza de specialitate, avand ca obiectiv determinarea contravalorii lipsei de folosinta a terenului.
Analizand sentinta prin prisma motivelor de apel, in considerarea dispozitiilor legale incidente in cauza, prin raportare la probele administrate in cauza, tribunalul constata ca apelul este fondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Este cert in speta ca reclamanta este proprietara terenului in litigiu. Aceasta calitate a reclamantei este dovedita cu contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1600/06.07.2007, prin care a cumparat de vanzatorii G. M. si G. L.-C. imobilul compus din suprafata de 520 mp impreuna cu constructii C1-Popas turistic, compus din doua depozite, magazie si magazin, si C2-WC, situat in intravilanul orasului Scornicesti, sat Margineni, jud. Olt, parcela 1, avand numar cadastral 572, pretul vanzarii fiind in suma de 59.410 lei.
 Este cert, de asemenea, in speta, ca pe o portiune din acest teren se aflau amplasate elemente de telecomunicatii ce apartineau paratei SC R. SA, care se identifica, potrivit raportului de expertiza de specialitate topografie cadastru efectuat la fond, astfel: "camera de tragere", cu dimensiuni de 2,0 m x 1,60 m, avand adancimea de 1,40 m; cablu subteran de telecomunicatie, aflat la adancimea de 1,40 m, care traverseaza terenul pe lungimea de 44,71 m; cablu subteran de telecomunicatie, aflat la adancimea de 1,40 m, care traverseaza terenul pe lungimea de 2,45 m.
Functie de dimensiunile camerei de tragere si grosimea cablului subteran, expertul a stabilit ca elementele de telecomunicatie identificate anterior ocupa efectiv din terenul reclamantei suprafata de 7,96 mp.
De la momentul solutionarii pricinii in prima instanta, astfel cum rezulta din procesul-verbal de receptie nr. 100/05/01/04/11701 din data de 26.07.2011 coroborat cu autorizatia de construire nr.40/12.11.2010, inscrisuri depuse in aparare de intimata in prezentul apel, cablurile de telecomunicatii existente pe proprietatea reclamantei au devenit inactive, traficul de comunicatii electronice fiind  deviat pe un nou traseu, in afara terenului in litigiu.
 In aceste conditii, cum obligatia ce constituia obiectului primului petit al reclamantei a fost executata pe parcursul procesului, tribunalul constata ca se impune respingerea acestei cereri ca ramasa fara obiect.
Cat priveste capatul doi de cerere, tribunalul apreciaza ca acesta este intemeiat, urmand ca in continuare sa fie expuse argumentele care fundamenteaza aceasta solutie.
Intr-adevar, la data la care reclamanta a achizitionat imobilul in litigiu, elementele de comunicatii existau deja amplasate, fiind instalate anterior anului 1997, astfel ca este evident ca la momentul cumpararii reclamanta avut cunostinta de eventuala afectatiune adusa proprietatii.
Reala este si retinea primei instante  in sensul ca a fost eliberata autorizatia de construire nr. 61/11.08.1998 fostului proprietar Arie Florin si certificat de urbanism, fara ca elementele de comunicatie sa reprezinte un impediment in edificarea popasului turistic existent in prezent, iar reclamanta nu figureaza in evidentele primariei cu autorizatie de construire sau certificat de urbanism, privind posibile extinderi.
Totusi, tribunalul considera ca acceptarea de catre reclamanta a unui teren pe care se afla elementele de telecomunicatie nu inlatura culpa intimatei SC R. SA pentru ca terenul reclamantei a fost mai greu de folosit. Nu se poate aprecia ca parata nu are calitatea de debitor in vreun raport juridic obligational cu reclamanta.
Obligatia paratei de a acorda despagubiri reclamantei deriva din caracterele dreptului de proprietate. In conditiile art. 480 C.civ., reclamanta are dreptul de a dispune juridic de bunul sau si de a-l folosi. Orice atingere adusa acestui drept trebuie sa aduca in patrimoniul proprietarului o valoare economica proportionala cu atingerea suferita. Art. 44 alin. 5 din Constitutie stabileste cu valoare de principiu acest drept, in ipoteza in care daunele sunt determinate de lucrarile de interes general, obligatia de dezdaunare apartinand autoritatii publice. Atunci cand statul cedeaza dreptul sau unui particular, cum este cazul in speta, transmite corelativ si obligatiile care deriva din folosinta imobilului unui tert pentru un interes public.
In acest mod se interpreteaza si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, care dau dreptul statului de a limita exercitiul dreptului de proprietate privata atunci cand limitarea este justificata de un interes general, dar cu conditia acordarii unei indemnizatii pentru prejudiciul adus proprietarului, in scopul mentinerii unui just echilibru intre interesul general si cel particular( cauza Sporrong et Lonnroth c. Suediei, hot. din 23 sept. 1982, cauza James c. Marii Britanii, hot. din 21.02.1986).
In aceste conditii, tribunalul constata ca suma de 7.281 euro, stabilita prin raportul de expertiza intocmit de expert Nicula Dumitru, reprezinta o justa si echitabila despagubire a reclamantei pentru lipsa de folosinta pana la data de 26.07.2011, cand parata a deviat traficul de comunicatii electronice pe un nou traseu, in afara terenului reclamantei.
Tribunalul nu poate accepta drept criteriu de stabilire a despagubirilor cel dorit de apelanta, respectiv cuantumul chiriei pe care reclamanta l-ar fi obtinut in urma inchirierii spatiului comercial.
Si aceasta, dat fiind faptul ca afectata de elementele de retea ale paratei a fost doar suprafata totala de 7,96 mp, iar nu intreaga proprietate. In plus, acordarea unei sume in acest scop ar ascunde in speta un caracter speculativ, posibilitatea si randamentul unei locatii fiind in functie de mai multe variabile.
Astfel fiind, in temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba in parte sentinta, in sensul ca va admite in parte actiunea, precizata ulterior, va respinge ca ramas fara obiect capatul 1 de cerere si  va obliga pe parata SC. R. S.A.  sa plateasca reclamantei suma de 7.281 Euro, in echivalent lei la cursul oficial al BNR la data platii, reprezentand despagubiri civile, pastrand celelalte mentiuni ale sentintei.
In ceea ce priveste suma datorata de intimata cu titlu contravaloare onorariul de avocat in apel, instanta va reduce valoarea acestuia cu suma de 3000 lei, ramanand in sarcina intimatei sa achite cu acest titlu numai suma de 2000 lei, pentru argumentele ce urmeaza:
Potrivit art. 274 alin. 3 C.proc.civ., instanta este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul pentru aparatorul ales, platit de partea care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretentiilor si complexitatea cauzei, intrucat prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca impovararea partii cazute in pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de a valorifica pretentii alegate.
Sub acest aspect si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in nenumarate cazuri asupra temeiurilor acordarii cheltuielilor de judecata astfel: in hotararea din 17 decembrie 2004 in cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei Curtea reaminteste ca, in aplicarea art. 41 din Conventie, aceasta acorda doar cheltuieli de judecata cu privire la care se stabileste ca au fost cu adevarat suportate, ca acestea au fost necesare si ca au o valoare rezonabila.
Pe temeiul raspunderii civile delictuale, cel care a castigat procesul are dreptul de a obtine de la adversar sumele pe care le-a platit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicita a fost savarsita de cel care a pierdut procesul in sensul ca datorita atitudinii sale a avut loc procesul respectiv) dar, tot pe temeiul raspunderii civile delictuale cel care a castigat procesul nu ar putea obtine de la adversar decat o parte din sumele pe care le-a platit cu titlu de onorariu de avocat. De data aceasta fapta ilicita a fost savarsita de catre cel care a castigat procesul constand in exercitarea abuziva a dreptului de a obtine restituirea cheltuielilor de judecata.
In concret, se observa ca in faza prezentului apel, apelanta a platit cu titlu onorariu avocat suma de 5.000 lei, potrivit chitantei nr. 163/14.09.2011 emise de Cabinet Individual de Avocat.
In cauza dedusa judecatii, prin raportare la primul criteriu rezultat din dispozitiile art. 274 alin. 3, dat de valoarea pricinii-32.159 lei, onorariul perceput de avocat (5.000 lei) se dovedeste a fi disproportionat de mare.
Chiar daca s-ar trece peste acest prim aspect, prin raportare la cel de-al doilea criteriu prevazut de lege, fara a contesta activitatea aparatorului ales al apelantei, instanta are in vedere faptul ca in faza apelului probele au fost administrate din oficiu de tribunal.
Prin urmare, onorariul perceput in suma de 5000 lei, este apreciat de tribunal ca excesiv, astfel ca fata de munca depusa si de complexitatea cauzei, suportarea de catre intimata a unui onorariu de 2000 lei, este mai mult decat rezonabila.
Ca urmare, in temeiul art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga pe intimata SC. R. S.A.  sa plateasca apelantei suma de 6.098,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, fond si cai de atac, in raport de pretentiile admise.

Data publicarii pe portal : 15.10.2012