Constatarea caracterului politic al condamnarilor penale potrivit L.221/2009

Constatarea caracterului politic al condamnarilor penale potrivit L.221/2009 Prin cererea inregistrata sub nr.4552/104/2011 pe rolul Tribunalului Olt - Sectia I  Civila, reclamantul I. V. A. a chemat in judecata pe paratul S. R. prin M. F. P. B. - DGFP Olt, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se constate caracterul politic al condamnarilor penale suferite de tatal sau, I. V., prin procesul verbal nr. 149 din 27 ianuarie 1949 incheiat de Tribunalul Militar Bucuresti, Sectia a I-a, in dosar nr.4715/1948, precum si prin sentinta nr.136 din 29.03.1960 pronuntata in dosar nr.2/1960 de Tribunalul Militar Bucuresti; sa fie obligat S. R. prin M. F. la plata de despagubiri catre reclamant in suma de 1.800.000 euro sau echivalent in lei la curs BNR din ziua platii, pentru prejudiciul moral suferit prin cele doua condamnari cu caracter politic ale tatalui sau, I. V. astfel;
- pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea si executarea in intregime de catre tatal sau a pedepsei de 3 ani temnita grea si 1 an de inchisoare corectionala, pronuntata prin procesul verbal nr. 149 din 27.01.1949 de Tribunalul Militar Bucuresti si pentru inca 3 ani de inchisoare in care a fost mentinut in continuare, asa cum reiese din fisele matricole penale, solicita obligarea Statului Roman la plata sumei de 1.000.000 euro sau echivalentul in lei din ziua platii stabilit de BNR;
         - pentru  prejudiciul moral suferit prin condamnarea si executarea de catre tatal sau I. V. la 10 ani inchisoare corectionala si 5 ani de interdictie corectionala pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti prin sentinta nr.136 din 29.03.1960 in dosar nr.2/1960, solicita obligarea Statului Roman la plata sumei de 800.000 euro sau echivalentul in lei din ziua platii stabilit de BNR, cu cheltuieli de judecata.
        In motivare, reclamantul a aratat ca are calitatea de descendent de gradul I  al numitului I.V., nascut la data de 01.02.1919 si decedat la data de 07.07.1991.
In fapt, autorul I. V. a suferit mai multe condamnari politice in timpul regimului comunist care i-au afectat integritatea fizica si psihica.
Astfel, tatal sau a fost initial condamnat politic de regimul comunist la pedeapsa de 3 ani temnita grea si 1 an inchisoare corectionala, pronuntata prin procesul verbal nr.149 din 27.01.1949 de Tribunalul Militar Bucuresti.
S-a retinut prin actul de condamnare ca  fapta era  prevazuta si pedepsita  de art. 209 p.III din codul penal si consta  in organizarea si participarea la o organizatie de tip fascist, politic si paramilitar, iar delictul era prevazut si pedepsit de art. 328 al.II cod penal.
Precizeaza reclamantul ca tatal sau a fost mentinut in inchisoare inca 3 ani dupa executarea celor 4 ani de condamnare prin procesul verbal nr. 149 din 27.01.1949 al Tribunalului Militar Bucuresti, asa cum rezulta din fisele penale, desi pentru aceasta perioada nu a intrat in posesia hotararii judecatoresti.
Solicita reclamantul ca in temeiul art.2 al.1 pct.a)  din Legea 221/2009 sa se constate ca faptele prevazute in textele de lege indicate prin hotararea penala de condamnare, respectiv art. 209 si art. 328 cod penal, constituie de drept, condamnari cu caracter politic, situatie in care nu mai este necesara administrarea de probatorii pentru a dovedi cele sustinute.
Mentioneaza reclamantul ca, asa cum rezulta din continutul actului de condamnare, respectiv sentinta penala nr.136 din 29.3.1960,  tatal sau a executat in intregime pedeapsa de 3 ani de temnita grea si 1 an inchisoare corectionala, perioada in care a fost dezumanizat de catre gardieni, infometat si umilit.
Ulterior, la putin timp dupa executarea celor 7 ani de inchisoare, I. V. a fost din nou incarcerat si apoi condamnat politic de acelasi regim comunist prin sentinta nr. 136  din 29.03.1960  pronuntata in dosarul nr.2/1960 de Tribunalul Militar Bucuresti  la pedeapsa de 10 ani inchisoare corectionala si 5 ani interdictie corectionala.
Temeiul juridic al condamnarii a fost acelasi ca si la prima condamnare, respectiv art. 209 pct.2 lit.a) cod penal pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, iar din aceasta pedeapsa de 10 ani inchisoare, tatal sau a executat aproape 5 ani de detentie, fiind gratiat prin Decretul 310/16.06.1965 al Consiliului de Stat, in total acesta a executat 8 ani inchisoare, din care 3 ani de temnita grea.
Considera reclamantul ca, prin atrocitatile comise de regimul comunist impotriva tatalui sau , s-a urmarit distrugerea fizica totala a acestuia si ca toate aceste suferinte au afectat intreaga familie.
In drept, au fost invocate prevederile art.1 alin.2 lit.a) coroborate cu art. 4 si 5 din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora.
Au fost depuse la dosar, in copie,  sentinta penala nr.136 din 29 martie 1960 pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti, proces verbal nr. 149 din 27 ianuarie 1949, certificat de deces, certificat de nastere, fisa matricola penala, copie CI reclamant.
D. G. a F. P.  pentru M. F. P. in numele Statului Roman a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii reclamantului, ca neintemeiata.
Referitor la capatul de cerere prin care se solicita  despagubiri pentru prejudiciul moral suferit de  autorul reclamantului, paratul a aratat ca atat prin decizia
nr.1358/21.10.2010 cat si prin  decizia nr.1360/21.10.2010, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate  si a constatat ca dispozitiile  art.5 al.1 lit.a) teza intai,  privind acordarea unor despagubiri morale din legea nr.221/2009 sunt neconstitutionale.
La termenul din data de 11 aprilie 2012 instanta a invocat si a pus in discutia contradictoie a partilor exceptia  lipsei de interes a reclamantului in promovarea primului capat de cerere, privind constatarea caracterului abuziv al condamnarilor penale suferite de tatal sau, retinand acest petit in pronuntare pe exceptie.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, s-a administrat in cauza proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand in conditiile art.137 al.1 C.pr.civ. exceptia invocata, instanta constata urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 1 al.(2) din Legea nr.221/2009 ,, Constituie de drept condamnari cu caracter politic condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute in:  a) art. 185 - 187, 190, 191, 1931, 194, 1941 - 1944, 1961, 197, 207 - 209_din Codul penal din 1936_"(subl.n.).
Legea nr.221/2009  enumera in alin.(3) al art.1 si alte condamnari pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru  fapte prevazute de legea penala, care pot constitui condamnari cu caracter politic, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile  prevazute  la art.2 alin.(1) din OUG nr.214/1999.
Potrivit art.1 alin.(4) din legea nr.221/2009 caracterul politic al condamnarilor prevazute la alin.(3), se constata de instanta judecatoreasca, in conditiile prevazute la art.4.
Art.4 alin.1 din legea nr.221/2009 statueaza ca ,,Persoanele condamnate penal in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decat cele prevazute la art. 1 alin. (2) pot solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al condamnarii lor, potrivit art. 1 alin. (3)."(subl.n.).
In cauza reclamantul nu justifica interesul sesizarii instantei de judecata, deoarece caracterul politic al condamnarii suferite de autorul sau este stabilit de drept, in temeiul dispozitiilor art.1 al.(2) din legea nr.221/2009, cata vreme condamnarile au fost dispuse in temeiul art.209 Cod penal din 1936.
Sesizarea instantei de judecata se justifica numai in situatia  reglementata de art. 1 alin.(3) din lege, aspect ce rezulta din  prevederile art.4.
Pe cale de consecinta, instanta va admite exceptia lipsei de interes, invocata din oficiu si va respinge cererea reclamantului I. V. A., formulata in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin M. F. P. B. - DGFP Olt, privind constatarea caracterului politic al condamnarilor penale suferite de autorul sau, I. V., ca lipsita de interes.
 Relativ la cel de-al doilea capat de cerere, prin care reclamantul solicita despagubiri pentru  prejudiciul moral  suferit prin  condamnarea si executarea de catre tatal sau a pedepselor stabilite prin procesul verbal nr. 149 din 27 ianuarie 1949 incheiat de Tribunalul Militar Bucuresti, Sectia a I, in dosar nr.4715/1948, precum si prin sentinta nr.136 din 29.03.1960 pronuntata in dosar nr.2/1960 de Tribunalul Militar Bucuresti, instanta constata urmatoarele:
Prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispoz. art.5 alin.1 din legea nr.221/2009 care stabileau un drept la despagubiri pentru persoanele condamnate si mostenitorii acestora, si pe care reclamantul si-a intemeiat cererea de chemare in judecata, au fost declarate neconstitutionale,  astfel ca instanta trebuie sa aiba in vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 si dispozitiile art. 147 din Constitutie potrivit carora, decizia prin care o norma de drept a fost declarata neconstitutionala isi inceteaza efectele dupa 45 zile de la publicarea deciziei in Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen  dispozitiile sunt suspendate de drept. La data solutionarii cererii de fata termenul de 45 zile prevazut de textul constitutional  a expirat, astfel ca cererea este lipsita de temei juridic.
In conditiile stabilite de art. 31 alin.1 si 3 din Legea 47/1992 si art.147 alin.4 din Constitutie, decizia care a declarat neconstitutionala o dispozitie legala este definitiva si obligatorie, efectele sale se rasfrang si in alte cauze, nu numai in cauza in care a fost invocata exceptia. Decizia este general obligatorie, opozabila erga omnes, inclusiv pentru instantele judecatoresti si are putere numai pentru viitor, ceea ce inseamna ca, dupa publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate in curs de solutionare sau care se vor solutiona in viitor.
Caracterul obligatoriu opozabil tuturor al deciziilor Curtii Constitutionale, prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, implica antrenarea raspunderii juridice in cazul nerespectarii acestor decizii, raspundere similara cu aceea a nerespectarii unei legi adoptate de catre Parlament sau a unei ordonante emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozitiilor art.1 alin.(3) din Constitutie, potrivit cu care Romania este stat de drept. Concluzia care se impune este aceea ca dispozitia din lege declarata neconstitutionala nu se mai poate aplica, instanta investita cu solutionarea unei actiuni careia i se aplica norma declarata neconstitutionala avand obligatia sa nu aplice in acea cauza dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost constatata prin decizia Curtii Constitutionale.
De altfel prin Decizia in interesul legii nr.12/19.09.2011 pronuntata de ICCJ, s-a statuat ca declararea neconstitutionalitatii dispozitiilor art.5 alin. (1) lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 a avut drept consecinta atat incetarea efectelor juridice ale acestora, cat si  imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic in cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.
Constatand aceasta situatie de fapt, tribunalul apreciaza ca actiunea reclamantului nascuta din dispozitiile normei invocate mai sus nu poate fi primita, atata timp cat legiuitorul nu a modificat sau completat dispozitiile art. 5 ce a fost declarat neconstitutional, situatie ce impune respingerea si a celui de-al doilea capat de cerere, ca neintemeiat.
In temeiul dispoz. art.274 C.pr.civ., cum reclamantul este cel care a cazut in pretentii, se va respinge ca neintemeiata, cererea acestuia privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Data publicarii pe portal : 18.06.2012