Inadmisibilitatea cererii procurorului

       Titlu jurisprudenta -Inadmisibilitatea cererii procurorului de introducere in proces ca  parte responsabila civilmente in alte cazuri decat cele prevazute de art. 17 alin.1 C.p.p. si inexistenta pentru instanta a obligatiei de introducere in aceasta calitate  in proces din oficiu in aceasta  situatie. Inexistenta pentru instanta a obligatiei de a identifica bunurile din patrimoniul inculpatei inainte de a dispune masura asiguratorie a sechestrului  in baza obligatiei prevazuta de art. 11 din legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscala.         Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt cu nr. 777/P/2011 emis la data de 20.12.2012 , inregistrat pe rolul Tribunalului Olt la nr. 8240/104/2012, a fost trimisa in judecata inculpata P.A.  pentru comiterea   faptei prevazuta de art. 9 alin.1 litera b din legea nr. 251/2005.
       In motivarea rechizitoriului se arata ca  inculpata in calitate de administrator al SC S. M. SRL    nu a evidentiat in actele contabile operatiunile  comerciale de aprovizionare cu marfuri efectuate cu referire la un numar de 6 bonuri fiscale emise de SC R R Srl si 11 facturi fiscale emise de Sc T. D. G. Srl si ca nu a declarat veniturile realizate in suma de 24.298,10 lei cauzand  bugetului statului un prejudiciu reprezentat pe impozitul pe profit nerealizat  in suma de  3342 lei si TVA  5669 lei.
       Instanta  a luat act  de  faptul ca  prin adresa  nr. 1232/7.02.2013    A.N.A.F. -D.G.F.P. Olt   s-a  constituit in calitate de parte civila impotriva inculpatei  cu despagubiri in  acest cuantum si ca in plus a pretins si obligarea la despagubiri  cu titlul de  obligatii fiscale accesorii a acesteia.
     Ca urmare a acestei  manifestari de vointa a  partii civile  instanta la termenul din data de  18.03.2013 a respins ca inadmisibila cererea procurorului de introducere  in proces in calitate de parte responsabila civilmente a  firmei SC S. M. Srl pentru argumentele  ce urmeaza. In primul rand , se retine ca actul procesual de constituire ca parte civila se refera doar la inculpata , nu si la persoana  juridica mentionata. Pe de alta parte, chiar daca in plangerea formulata ca act de sesizare  a organelor de urmarire penala se mentioneaza aceasta firma  acest lucru nu are decat semnificatia  de expunere  a conditiilor in care s-a comis fapta penala si nu rezulta vreo manifestare expresa sau cel putin implicita de a se solicita introducerea acesteia in proces ca parte responsabila civilmente inclusiv prin pretentia de a fi obligata la plata despagubirilor pe temeiul obligatiei de garantie pentru inculpata ca prepus al sau ce opereaza in cadrul institutiei raspunderii pentru fapta altuia(art.1373 din noul Cod civil).In al doilea rand,  sunt de mentionat ca incidente prevederile art.16 alin.1 C.p.p. potrivit carora introducerea in proces ca parte responsabila civilmente are loc la cerere iar prin coroborarea acestui articol in privinta referirii sale ca acest lucru are loc si din oficiu cu prevederile  art. 17 alin.1 si art. 18 alin. 2 C.p.p., care se refera la exercitarea din oficiu  si la sustinerea actiunii civile in cazul persoanei fara capacitate  sau cu capacitate de exercitiu restransa, ca se pune problema introducerii in proces din oficiu in aceasta calitate de parte responsabila civilmente doar in cazul acestei din urma categorii de persoane nu si al partii civile de fata.
     Se mai retine ca instanta la termenul din data de  4 martie 2013 in sedinta a admis cererea  procurorului si a dispus schimbarea incadrarii juridice a  faptei  de evaziune fiscala din aceea prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b   din legea nr. 241/2005 in  aceea de evaziune fiscala in forma continuata prevazuta de art. 9 alin.1 lit. b  din legea  nr. 241/2005  rap. la  art. 41 alin. 2 C.p. Cererea  s-a   retinut   ca   intemeiata     deoarece    s-au constatat ca intrunite conditiile referitoare la forma continuata a  faptei in cauza deoarece  in raport de intervalul de timp dintre actele materiale  si de conditiile comerciale mentionate  este vorba de o singura rezolutie ca hotarare de a le comite dar si pentru ca fiecare din acestea poate realiza continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala.
     Pe de alta parte , s-a retinut ca  la  termenele de judecata din   datele de  18.02.2013 si  4 martie 2013  inculpata a optat pentru procedura prevazuta de art. 3201  C.p.p.  deoarece a recunoscut vinovatia sa in raport de fapta de evaziune fiscala in forma continuata si a fost de acord ca judecata sa aiba loc pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale pe care le cunoaste si la insuseste si ca nu a solicitat probe noi  cu exceptia inscrisurilor. Ca urmare s-a retinut ca inculpata a prezentat  proba cu privire la buna sa conduita de la locul de munca pe baza inscrisului intitulat ,,Caracterizare" emis la data de 26.02.2013 de seful statiei trafic a orasului D.  din cadrul R. C.
    Pe baza probelor administrate in cauza in conditiile de mai sus  instanta a retinut situatia de fapt in sensul ca inculpata in calitate de administrator al SC S. M. Srl desi a perfectat la diferite intervale de timp cursul anului 2010(lunile mai-august ) si 2011 (lunile ian.-martie)raporturi  comerciale  cu alti comercianti de la care a aprovizionat marfuri pentru care i s-au emis de catre SC R.  R. Srl un numar de 6 bonuri fiscale si de catre S.c. T. D. G.  Srl un numar de 11 facturi fiscale nu a evidentiat in actele contabile aceste operatiuni  ca si veniturile realizate din  vanzarea acestor marfuri. In acest mod se constata ca inculpata nu a declarat la organele fiscale veniturile realizate si ca urmare a prejudiciat bugetul statului cu drepturile fiscale cuvenite de felul si  la nivelul mentionat in rechizitoriu.
     Ca probe in acest sens se retin elementele de fapt ce reies din chiar declaratia inculpatei in care aceasta recunoaste comiterea faptei penale,cele din  procesul verbal  din 29.02.2012 al G. F.  ca si in raportul de expertiza contabila nr. 777/22.11.2012  al I.P.J. Olt - Politia oras D. jud. Olt in care se consemneaza aceiasi situatie si acelasi nivel al prejudiciului  ca si cu proba cu inscrisuri  reprezentate de  bonurile fiscale si facturile pe baza carora  inculpata a efectuat operatiunile de aprovizionare dar si cu consemnarile din cele doua  registre format caiet studentesc privind aceleasi operatiuni.
       Faptele  comise de catre inculpata s-a constatat  ca intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala  in forma continuata prevazuta de art.9 alin. 1 lit. b din legea nr.241/2005  rap. la art. 41 alin. 2C.p. Sub aspectul laturii obiective se constata  actele materiale ale inculpatei care la diferite intervale de timp in baza aceleiasi rezolutii infractionale nu a evidentiat in actele contabile operatiunile de aprovizionare si desfacere de marfuri  ca si  veniturile realizate din acestea care se afla in raport de la cauza la efect cu urmarea materiala constand in prejudicierea  bugetului statului cu  drepturile de natura fiscala mentionate. Sub aspectul laturii subiective s-a  retinut vinovatia  inculpatei sub forma intentiei caracterizata prin scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale care rezulta pe  baza criteriului obiectiv din conduita de mai sus a  acesteia in conditiile in care a avut reprezentarea  faptelor si a urmarit scopul aratat.
      Ca urmare instanta in baza art. 3201 alin. 7  rap. la art. 345 C.p.p. s-a solutionat actiunea penala prin condamnarea inculpatei.
      La individualizarea  pedepsei ce a fost aplicata inculpatei instanta a avut in vedere  criteriile  cu caracter general prevazute de art. 72 alin. 1 C.p. dar si cele cu caracter particular ale cauzei. Intre acestea s-au retinut  modalitatea de comitere a  infractiunii, forma continuata a acesteia, limitele de pedeapsa reduse cu 1/3 in conditiile normelor mentionate dar si criteriile cu caracter personal ce se refera la faptul ca aceasta este integrata  profesional avand un loc de munca potrivit datelor din ,,Caracterizarea"  depusa.ca urmare instanta va pronunta o pedeapsa principala a inchisorii relativ apropiata de  minimul special.
     Intrucat  nivelul pedepsei principale este sub 2 ani in baza prevederilor art.  65 alin.1, 2 si 3 C.p. s-a inlaturat aplicarea pedepsei complementare de interzicere a drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a-e Cp.
    Continuand operatiunea de individualizare a pedepsei  instanta a constatat ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 82 alin.1 C.p. deoarece  nivelul pedepsei principale este in limita de 3 ani inchisoare, inculpata nu are antecedente penale iar in raport de criteriile de individualizare mentionate se constata ca scopul preventiv al pedepsei poate fi realizat fara executarea efectiva a acesteia . De aceea , s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata prevazuta de art. 82 alin.1 C.p. si se vor pune in vedere inculpatei prevederile art. 83 si 84 C.p.      
    In baza art. 71  alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a(dreptul de  fi ales), litera b (dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat)  si litera c ( dreptul de a ocupa functia de administrator de societati comerciale) C.p. tinand cont de legatura dintre aceste drepturi activitatea infractionala a inculpatei iar per a contrario de lipsa acestei legaturi cu celelalte drepturi prevazute de art. 64 alin.1 C.p. In baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executarii acestei pedepse accesorii pe durata termenului de incercare.
    Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat ca  sunt intrunite conditiile rasapunderii delictuale a inculpatei prevazute de art. 1349 din noul Cod civil. Ca probe in acest sens s-au avut in vedere cu privire la faptele ilicite, inculpata ca  autor al acestora si vinovatia sa constatarile de mai sus  ocazionate de rezolvarea actiunii penale dat fiind caracterul aaccesoriu al actiunii civile fata de aceasta iar cu referire la nivelul prejudiciului cauzat reprezentat de  impozitul pe profit si T.V.A. neachitate prin faptele ilicite ale inculpatei  sunt constatarile din procesul verbal de  control fiscal  si din raportul de expertiza contabila  mentionate mai sus in coroborare cu recunoasterea obligatiei de plata a despagubirilor si a obligatiei fiscale accesorii de plata a majorarilor de intarziere de catre inculpata in instanta in data  de 18 febr. 2013.Cu privire la penalitatile de intarziere s-a constatat regimul juridic al acestora de sanctiune civila care se regasesc in continutul raportului juridic stabilit intre inculpata si partea civila prin faptul intarzierii in plata a obligtiilor fiscale principale mentionate, pe temeiul art. 119 si 1201 din Codul de procedura fiscala. De asemenea , pe aceste din urma temeiuri obligatiile fiscale accesorii privid majorarile si penalitatile de intarziere  s-a stabilit ca se calculeaza  asupra despagubirilor pentru daune materiale  incepand cu ziua urmatoare scadentei   pana la stingerea debitului. De aceea , inculpata a fost obligata la plata despagubirilor pentru daune materiale mentionate , a celor moratorii si la plata penalitatilor de intarziere in conditiile mentionate catre  partea civila.
      S-a remarcat faptul ca obligatia de plata a acestor despagubiri si a penalitatilor de intarziere nu s-a stabilit in solidar cu partea responsabila civilmente ci doar asupra inculpatei  deoarece, dupa cum s-a aratat mai sus, nu  s-a solicitat de catre  partea in drept( partea civila) introducerea in proces a firmei mentionata mai sus in calitate de parte responsabila civilmente,  nici expres si nici implicit, respectiv pentru ca procurorul nu este in drept sa formuleze o astfel de cerere atata timp cat nu are atributia de a exercita ori sustine actiunea civila de fata conform prevederilor legale invocate mai sus .
      In baza art.11 din legea nr. 241/2005 s-a dispus masura asiguratorie  a sechestrului asupra bunurilor inculpatei pana la concurenta sumelor stabilite mai sus cu titlul de despagubiri in vederea repararii prejudiciului produs partii civile.Argumentele pentru care din nou aici  nu s-a aplicat aceasta masura prevazuta de articolul mentionat din legea nr. 241/2005 dar si de art. 163 alin. 2 C.p.p. si asupra patrimoniului firmei mentionate este acelasi de mai sus , anume ca aceasta nu are in  acest proces calitatea de parte responsabila civilmente.Pe de alta parte s-a constatat ca obligatiile de identificare a bunurilor sechestrabile nu revin instantei de judecata  deoarece conform art. 164 alin. 2 C.p.p. aceasta  atributie de aducere la indeplinire a hotararii instantei revine executorului judecatoresc  iar conform art. 165  alin. 1  C.p.p. acesta din urma este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate. Solutia legiuitorului se arata ca este conforma cu situatia de fapt in care in patrimonial unei persoane pot sa se regaseasca o multitudine de bunuri mobile si imobile a caror identificare reprezinta o operatiune materiala ce tine de  punerea in executare a hotararii si nu de faza procesuala a judecatii.
      In baza art. 191 alin. 1 C.p.p. s-a stabilit doar asupra inculpatei obligatia de plata a cheltuielilor judiciare catre stat. De asemenea, tot pentru argumentatia de mai sus nu se va stabili conform art. 191 alin. 3 C.p.p. o obligatie in solidar cu acelasi obiect ce sa se refere si la firma mentionata deoarece aceasta nu are in acest proces calitatea de persoana responsabila civilmente.

Data publicare portal:13.05.2013