Perspectiva jurisprudentei europene asupra inadmisibilitatii cererii de liberare provizorie sub control judiciar

Prin decizia nr.22 pronuntata la data de 18 martie 2013 de Tribunalul Olt in dosarul nr. 2850/311/2013 a fost respins ca nefondat recursul formulat  de inculpatul N. C. I. impotriva incheierii pronuntata de  Judecatoria Slatina la data de 15.03.2013 in dosarul cu acelasi numar2850/311/2013
Pentru a se pronunta aceasta decizie au fost avute in vedere cele de mai jos.
Prin incheierea  din Camera de Consiliu  din   data de 15.03.2013 pronuntata  de Judecatoria Slatina  in dosarul nr.2850/311/2013, in baza art. 160 ind. 8 alin 1 C.p.p. s-a respins ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de petentul-inculpat N. I. C., aflat in stare de arest preventiv la IPJ OLT, cercetat in dosarul nr. 6668/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina, sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat in forma continuata, prevazuta de art. 208-209 alin.1, lit.a , g alin.3, lit.a si alin. 4 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat. 
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina  la data de 08.03.2013, sub nr. 2850/311/2013, petentul inculpat N.C.I., cercetat in stare de arest preventiv in dosarul nr. 6668/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat in forma continuata, prevazuta de art. 208-209 alin.1 lit. a, g si alin.3, lit. a si alin. 4 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
   La termenul din data de 15.03.2013 inculpat a invederat faptul ca isi insuseste cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pe care a semnat-o in fata instantei, si ca are cunostinta despre cazurile de revocare a liberarii provizorii sub control judiciar prevazute de dispozitiile art. 16010 C.p.p.
In motivarea cererii inculpatul a aratat ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru a se dispune aceasta masura intrucat nu exista date sau indicii din care sa rezulte ca exista pericolul ca in situatia in care va fi pus in libertate ar influenta buna desfasurare a procesului penal ori ar savarsi alte fapte de natura penala, iar pe de alta parte in dosarul de urmarire penala au fost audiati martorii astfel incat nu ii mai poate influenta si, de asemenea, nu ar avea cum sa altereze sau sa distruga mijloacele de proba, avand in vedere ca in urma perchezitiei domiciliare s-a instituit sechestru pentru asigurarea mijloacelor de proba, bunurile sechestrate fiind in custodia politiei.
Prima instanta a constatat ca temeiurile arestarii le-au constituit dispozitiile art. 1491 alin 9 C.p.p  rap. la art. 136, art. 143 alin.1 si 148 alin.1 lit. f C.p.p., respectiv imprejurarea ca din datele existente rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, in raport de pericolul social concret ridicat al faptei pentru care se efectueaza cercetari (luandu-se in acest sens in considerare natura infractiunii savarsite respectiv infractiunea de furt calificat in forma continuata, prevazute de art. 208-209 alin.1, lit. a, g alin.3, lit. a si alin. 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen., modul de comitere, scopul urmarit de inculpat,  impactul asupra membrilor societatii in care acest gen de fapte sunt comise) cat si de circumstantele personale ale inculpatului (atitudinea de dispret fata de valorile sociale consacrate de lege, ce rezulta si din condamnarile anterioare ale inculpatului) astfel ca avand in vedere toate circumstantele expuse  s-a apreciat ca sunt probe din care rezulta ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
 Verificand potrivit dispozitiile art. 1607 C.p.p. daca cererea de liberarea provizorie cuprinde mentiunile prevazute in art.1606 alin. 2 s-a constatat ca aceasta corespunde sub aspectul continutului dispozitiilor legale incidente in cauza.
Analizand admisibilitatea in principiu a cererii formulate conform art. 160 ind. 8 alin. 1 C.p.p. prin prisma dispozitiilor art. 160 ind. 2 C.p.p., prima  instanta a apreciat ca, raportat la conditia pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea sub aspectul careia s-a inceput urmarirea penala si s-a pus in miscare actiunea penala, aceea a pedepsei inchisorii care sa nu depaseasca 18 ani, aceasta nu este realizata, intrucat pentru infractiunea pentru care este cercetat inculpatul pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 10 la 20 de ani.
S-a retinut ca sustinerile aparatorului inculpatului privind cuantumul prejudiciului vizeaza incadrarea juridica a faptei pentru care este cercetat inculpatul, insa instanta se afla in imposibilitate sa analizeze acest aspect in cadrul prezentei cereri care nu vizeaza fondul cauzei, ci doar liberarea provizorie din starea de arest preventiv.
S-a apreciat ca nerealizarea acestei conditii formale conduce la respingerea ca inadmisibila a cererii potrivit art. 160 ind. 8 alin 1 C.p.p.
Fata de toate considerentele expuse, in baza art. 1608 alin 1 C.p.p.  prima instanta a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de petentul-inculpat N. C. I., ca inadmisibila.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 lei, reprezentand cheltuieli judiciare  avansate de stat pe parcursul solutionarii cauzei.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs recurentul inculpat, care nu a depus motive scrise la dosar insa cu ocazia dezbaterii recursului , prin aparatorul ales, a criticat incheierea primei instante pentru netemeinicie, sustinand ca in mod nejustificat prima instanta nu a analizat pe fond cererea, ingradind astfel inculpatului dreptul de acces la justitie, astfel cum este reglementat de normele internationale.
A aratat ca desi dispozitiile art. 1602 alin. 1 C.p.p. exclud de la  vocatia liberarii provizorii inculpatii cercetati pentru comiterea unor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 18 ani,  dreptul acestora de a formula astfel de cereri si de a fi analizate pe fond rezulta din dispozitiile art. 5 din Conventia Europeana  a Drepturilor Omului care au prevalenta fata de normele interne conform art. 20 alin. 2 din Constitutie.
Examinand recursul formulat prin prisma motivelor invocate si a celor ce pot fi examinate din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C.p.p. si 385/9 alin. 3 C.p.  tribunalul constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele motive :
Asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului de urmarire penala al Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina nr. 6668/P/2012 impotriva inculpatului N. C. I. s-a inceput urmarirea penala si s-a pus in miscare actiunea penala pentru savarsirea infractiunii de furt calificat cu consecinte deosebit de grave in forma continuata, preazute de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g , alin. 3 si alin. 4 C.p. cu aplicarea. art. 41 alin. 2 C.p., pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 ani  si interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 1602 alin. 1  C.p.p. "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsire din culpa precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede   pedeapsa inchisorii ce  nu depaseste 18 ani".
Analizand conditiile de admisibilitate in principiu a cererii formulate, in considerarea  dispozitiei legale aratate, in mod judicios prima instanta a retinut ca recurentul inculpat nu are vocatie la liberarea provizorie sub control judiciar, deoarece pedeapsa  prevazuta de lege, pentru care este cercetat depaseste 18 ani.
In ceea ce priveste motivele de recurs invocate, respectiv sustinerea recurentului inculpat ca o  asemenea  interpretare care duce la restrangerea accesului la institutia  liberarii provizorii sub control judiciar, nu este in spiritul si nici in litera dispozitiilor constitutionale, respectiv a prevederilor art. 23 alin. 10 din Constitutie, si ale art. 5 paragraf. 5 din CEDO, nu poate fi primita.
Si aceasta deoarece accesul la justitie constituie intr-adevar, un principiu fundamental al oricarui sistem judiciar democratic, fiind consacrat atat in Constitutie, cat  si intr-un numar important de documente internationale, astfel ca el are semnificatii deosebite si pentru dreptul procesual penal.
Liberul acces al persoanei la justitie reprezinta practic facultatea oricarei persoane de a introduce, dupa libera sa apreciere, o actiune in justitie si implica obligatia corelativa a statului ca prin instanta competenta sa solutioneze aceste actiuni.
Orice  conditionare a accesului liber la justitie ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constitutional si a unor standarde internationale universale.
Pe plan procedural insa, accesul liber la justitie se concretizeaza in prerogativele pe care le implica dreptul la actiune ca aptitudine legala ce este recunoscuta de ordinea juridica oricarei persoane fizice sau juridice.
Cu toate acestea, dreptul de acces la justitie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitari, cat timp acestea sunt rezonabile si proportionale cu scopul urmarit.
Ori, infractiunea pentru care recurentul inculpat este cercetat in stare de arest preventiv, prezinta o gravitate deosebita reflectata in limitele de pedeapsa cu care este sanctionata si care depaseste cuantumul prevazut de textul legal evocat, astfel ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu care a fost investita prima instanta nu este admisibila.
Tribunalul a mai retinut ca dispoz. art. 1602 alin. 1 si 2 C.p.p. si ale art. 1604 alin.1 C.p.p. au facut obiectul unor exceptii de neconstitutionalitate  prin raportare la dispoz. art. 23 alin. 10  din Constitutie, potrivit carora "persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune".
Examinand aceasta exceptie instanta de control constitutional prin decizia nr. 207/4.05.2004 (dar si anterior prin deciziile nr. 92/11.05.2000, nr. 15/18.01.2001, nr. 41/7.02.2002, nr. 36/29.01.2004,  nr. 344/25.07.2000, nr. 167/2.04.2001, nr. 144/25.02.2002, nr. 130/13.02.2004)  a statuat ca ridicarea acestei exceptii se bazeaza pe o gresita intelegere a prevederilor constitutionale invocate deoarece dreptul constitutional al persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe  cautiune, nu se poate realiza decat in conditiile prevazute de codul de procedura penala, care arata in ce situatii poate functiona  o masura procesuala, oricare ar fi aceasta.
Restrangerea exercitiului dreptului constitutional mentionat se face pe baza prevederilor constitutionale ale art. 53 care impun necesitatea asigurarii desfasurarii instructiei penale iar interzicerea liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune a arestatilor preventiv care au savarsit infractiuni sanctionate cu inchisoare ce depaseste 18 ani se face in scopul bunei desfasurari a procesului penal.
Mai constata tribunalul ca  aceeasi apreciere a facut-o Curtea Europeana a Drepturilor Omului - Sectia a III -a asupra cererii nr. 37217/03 prin hotararea din 2.11.2010 pronuntata in cauza Bujac impotriva Romaniei, statuand ca, desi reclamantul nu putea obtine liberarea sa sub control judiciar in temeiul art. 1602 alin. 1 C.p.p., avand in vedere infractiunea grava  de care era acuzat,  totusi  codul de procedura penala ii oferea posibilitatea de a formula alte recursuri ( de care a si facut uz de altfel) putand  astfel sa obtina  punerea sa in libertate in cursul procedurii.
Astfel, cererea de revocare a masurii arestarii preventive si cererea de inlocuire a acestei masuri cu interdictia de a  parasi localitatea permiteau amandoua obtinerea punerii imediate in libertate cu conditia ca instantele nationale sa fi  constatat ca motivele care justificau privarea de libertate a persoanei in cauza, disparusera. Avand in vedere ca aceste cereri au fost respinse dupa o analiza pe fond a motivelor care justificau arestarea preventiva, Curtea nu a putut considera ca reclamantul a fost privat de orice control al persistentei motivelor plauzibile pentru a fi suspectat ca a savarsit infractiunea in cauza si a altor motive care puteau justifica privarea sa de libertate.
In considerarea acestor aprecieri instanta de control european a hotarat in cauza precitata "ca nu a fost incalcat art. 5 paragraf. 3 din conventie in ceea ce priveste capatul de cerere privind pretinsa imposibilitate de a  obtine punerea in libertate sub control judiciar n timpul procedurii".
Asa fiind, si fata de consideratiunile expuse anterior, tribunalul constata ca incheierea primei instante este legala si temeinica, recurentul inculpat neavand vocatie la liberarea provizorie, dreptul sau de a  cere punerea in libertate sub control judiciar exercitandu-se in limitele prevazute de dispoz. art. 160/2 alin. 1 C.p.p., fara a constitui un impediment  in exercitarea  accesului sau liber la justitie, deoarece are posibilitatea de a obtine punerea sa in  libertate pe calea invocarii altor proceduri judiciare.
Pentru aceste motive, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p. tribunalul  va respinge recursul  formulat, ca nefondat, culpa sa procesuala  determinand angajarea acestuia pentru plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DISPUNE :

Respinge recursul declarat de inculpatul Nedelea Cosmin Ionut, fiul lui Ilie si Ioana, nascut la 04.09.1981 in municipiul Slatina, jud. Olt, domiciliat in comuna Icoana, sat Ursoaia, jud. Olt, CNP 1810904284544, impotriva incheierii din data de 15.03.2013 pronuntate de Judecatoria Slatina in dosarul nr.2850/311/2013, ca nefondat.
Obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 18.03.2013 la Tribunalul Olt.

Data publicarii pe portal:13.05.2013