Constatare existenta drept de administrare si folosinta drum public

Prin cererea inregistrata sub nr. 3199/104/2012, reclamanta Compania Nationala De Autostrazi Si Drumuri Nationale Romania SA  a chemat in judecata pe parata Consiliul Local al comunei Valea Mare, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa constate existenta dreptului de administrare si folosinta al reclamantei cu privire la suprafata de 3642,13 mp teren situat pe DN 65 km 59+400 ocupat de Districtul de Drumuri Valea Mare  apartinand DRDP Craiova - Sectia de Drumuri Nationale Slatina.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta  a aratat ca pentru buna desfasurare si intretinere a sectorului de drum national repartizat SDN Slatina are pe drumul national DN 65 km 59+400 ocupat de Districtul de Drumuri Valea Mare, care isi desfasoara activitatea atat in incinta districtului cat si pe drum, iar in incita districtului se afla sediul administrativ, magazii pentru materiale, dormitoare pentru muncitorii care actioneaza la deszapezire si combaterea alunecusului pe timp de iarna.  Totodata a aratat ca suprafata de 3642,13 mp pe care se afla amplasat Districtul de Drumuri a fost atribuita printr-un document care nu a mai fost gasit sau reconstituit.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile OG nr. 43/1997, art. 111 cod procedura civila si s-a solicitat judecata in lipsa potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Paratul nu a formulat intampinare.
Instanta a respins cererea reclamantei ca neintemeiata retinand  urmatoarele:
Potrivit art.3 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificarile si completarile ulterioare, drumurile se impart, avand in vedere criteriul destinatiei, in drumuri publice si drumuri de utilitate privata. Drumurile publice sunt drumuri de utilitate publica si/sau de interes public destinate circulatiei rutiere si pietonale, in scopul satisfacerii cerintelor generale de transport ale economiei, ale populatiei si de aparare a tarii; acestea sunt proprietate publica si sunt intretinute din fonduri publice, precum si din alte surse legal constituite. Din punct de vedere functional si administrativ-teritorial, in ordinea importantei, drumurile publice se impart in urmatoarele categorii: drumuri de interes national, drumuri de interes judetean si drumuri de interes local.
Potrivit art. 20 din acelasi act normativ "Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei este organul administratiei publice centrale care exercita prerogativele dreptului de proprietate publica a statului in domeniul drumurilor nationale", iar potrivit art. 21 "Ministerul Transporturilor si Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes national, direct sau prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A. Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A. isi realizeaza atributiile prevazute de prezenta ordonanta in conditiile contractului de concesiune incheiat in acest scop intre aceasta si Ministerul Transporturilor si Infrastructurii. Pentru drumurile de interes national nou-construite administrarea se poate realiza de catre Ministerul Transporturilor si Infrastructurii si prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune incheiat in conditiile legii".
Concesiunea ca forma de exercitare a dreptului de proprietate publica presupune incheierea unui contract de concesiune, insa raporturile dintre parti nu tin doar de domeniul dreptului civil, ci trebuie avute in vedere si elementele de drept public care sunt prezente in cadrul lor.
Concesiunea de bunuri este definita ca fiind acel contract prin care o autoritate publica permite unei persoane fizice sau juridice sa exercite posesia si sa foloseasca in conditiile legii si ale contractului de concesiune , un bun ce apartine domeniului public al statului ori unitatilor sale administrativ teritoriale.
In prezenta cauza reclamanta sustine existenta unui act in temeiul caruia ar beneficia de dreptul de administrare si folosire a sectorului de drum, act care potrivit dispozitiei legale sus mentionate nu poate fi decat un contract de concesiune.
Contractul de concesiune ca oricare alt contract presupune  realizarea consimtamantului partilor, consimtamant care in conditiile date nu poate fi suplinit de instanta de judecata .Sustinerea reclamantei potrivit careia pentru suprafata de teren de 3642,13 m.p ar exista un inscris care sa-i confere un drept de folosinta si administrare  si care nu ar mai fi gasit sau care nu poate fi reconstituit nu poate conduce la concluzia certa privind incheierea intre cele doua parti a unui contract de concesiune. Pe de alta parte existenta unui contract de concesiune  presupune ca acest contract exista incheiat  in atatea exemplare cate parti sunt, astfel incat nu este necesara interventia instantei pentru pronuntarea unei hotarari care sa constate ca reclamanta are drept de administrare si folosinta asupra acestui teren.
Simplul fapt ca reclamanta  a achitat impozitele aferente suprafetei de teren mentionate mai sus nu indreptateste pe aceasta sa solicite constatarea existentei dreptului sau de administrare cu privire la acest teren .
Totodata nu poate fi  retinuta ca fiind o dovada in sensul solicitat de reclamanta sustinerea acesteia potrivit careia suprafata de teren nu a fost revendicata de nicio persoana in temeiul legii 10/2001.

Data publicarii pe portal:13.05.2013