Incidenta prevederilor art. 61 alin. 4 din legea nr. 78/2000 privind masura de siguranta a confiscarii speciale in cazul infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 alin. 1 C.p.

Titlu jurisprudenta -  Incidenta prevederilor art. 61  alin. 4  din legea nr. 78/2000 privind masura de siguranta a confiscarii speciale in cazul infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 alin. 1 C.p.

  Prin sentinta penala nr. 180 pronuntata la data de 17 oct. 2012 de Tribunalul Olt in dosarul nr. 5143/104/2012 a fost condamnat  inculpatul C. I.  la 2 (doi) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 257 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedura penala.
 In baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal.
In baza art. 81 alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata de patru ani, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atentia inculpatului C. I. asupra dispozitiilor prevazute de art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal  s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare.
 In baza art. 257 alin. 2 Cod penal s-a confiscat de la inculpatul C. I. suma de 2200 lei RON.
 In baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 250 lei aferenta fazei de urmarire penala, iar suma de 30 lei reprezinta onorariu avocat oficiu, conform delegatiei nr.1042/23.09.2012.
            Pentru a se pronunta aceasta sentinta au fost avute in vedere cele ce urmeaza:
            ,,Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt nr.201/P/2012 din 6 septembrie 2012 a fost trimis in judecata inculpatul C. I. pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prevazuta  de art. 257 alin.1 Cp. retinandu-se in sarcina acestuia ca a pretins si a primit de la numitii P. M. I. si P. F. suma de 2200 lei sustinand ca are influenta asupra unui agent de politie examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. si ca astfel ii garanteaza primului promovarea probei practice pentru obtinerea  permisului de conducere pe care urma sa o sustina.
Stare de fapt
In data de 28.03.2012 numitul P. M. I. a sesizat cu denunt organele de cercetare penala, reclamand faptul ca in cursul lunii august 2011, inculpatul C. I. a pretins si primit de la el si tatal sau P. F. suma totala de 2.200 lei sustinand ca are influenta asupra unui agent de politie examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V.  si ca astfel ii garanteaza promovarea probei practice pentru obtinerea  permisului de conducere pe care urma sa o sustina.
Conform probelor administrate in cauza, la data de 20.07.2011, martorul denuntator P. M. I. a promovat proba teoretica a examenului pentru obtinerea permisului de conducere categoria B.
In perioada urmatoare a fost abordat de inculpatul C. I. care l-a intrebat daca este interesat sa aiba asigurata promovarea probei practice pe care urma sa o sustina, sens in care invinuitul  s-a deplasat la domiciliul acestuia din comuna I. pentru a discuta cu P. F..
In aceste circumstante  i-a spus martorului denuntator P. F. ca ar cunoaste unul dintre agentii de politie examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Olt si ca datorita influentei pe care ar avea-o asupra acestuia ii garanteaza faptul ca P. M. I. va promova proba practica si isi va obtine permisul de conducere. Totodata, inculpatul i-a pretins martorului denuntator suma de 2.000 lei despre care a spus ca ii va remite agentului de politie examinator pentru ca acesta sa-l declare admis pe fiul sau la proba practica.
Inculpatul a pretins ca il cunoaste de mai multe vreme pe agentul de politie si ca prin intermediul acestuia ar fi asigurat obtinerea permisului de conducere si pentru alte persoane, indicandu-l pe acesta sub apelativul de "C.".
Martorul P. F. a fost de acord cu solicitarea inculpatului si i-a dat acestuia in trei transe suma de 2.000 lei precum si alti 200 lei solicitati pentru acoperirea cheltuielilor de transport, suma totala de 2.200 lei pretinsa si primita de inculpatul C. I. fiind imprumutata de la familia V. din aceeasi localitate.
Dupa primirea sumei de 2.200 lei, inculpatul a depus personal la S.P.C.R.P.C.I.V. Olt dosarului lui P. M. I. pentru a fi programat in vederea sustinerii probei practice. De asemenea, inculpatul s-a deplasat in doua randuri cu martorul denuntator in mun. S., stabilind ca martorul sa nu sustina examenul deoarece examinarea  era efectuata de un alt agent si nu de cel cu care se facuse aranjamentul.
In data de 11.10.2011, martorul P. M. I. a sustinut proba practica, fiind declarat respins de catre agentul examinator G. C., in pofida asigurarilor date anterior de inculpat, care l-a si insotit in mun. S.
In aceste conditii, P. F. i-a reprosat inculpatului ca nu a respectat intelegerea avuta si i-a solicitat restituirea sumei de 2.200 lei, inculpatul declarandu-se de acord si insistand ca banii au ajuns la agentul de politie si ca ii va recupera.
Ulterior, inculpatul i-a propus martorului P. F. ca in schimbul primirii unei alte sume de 500 lei sa asigure reprogramarea fiului sau si promovarea probei practice, martorul nefiind de acord si sesizand organele de urmarire penala.
Incepand cu luna noiembrie 2011, inculpatul i-a restituit lui P. F. in mai multe transe suma totala de 1.450 lei, situatie confirmata de declaratiile martorilor P. M. I. P. F., P. T. si V. M. precum si inscrisurile de la dosar.
De asemenea, a rezultat ca agentul de politie la care a facut referire inculpatul are identitate de G. C., acesta avand printre atributiile de serviciu, conform fisei postului si examinarea teoretica si practica a candidatilor pentru obtinerea permisului de conducere.
           In raport de stadiul cercetarilor, prin Ordonanta din 24.07.2012 a Parchetului de pe langa Tribunalul Olt,  s-a dispus, pe o durata de 48 de ore, autorizarea cu titlu provizoriu a interceptarii si inregistrarii convorbirilor telefonice precum si a discutiilor ce urmau a fi purtate in mediu ambiental intre martorul denuntator P. F. si inculpatul C. I..
          Prin incheierea nr. 36 din 27.07.2012, Tribunalul Olt a confirmat ordonanta susmentionata si a validat masurile dispuse prin aceasta.
Conform proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice si a celor purtate in mediu ambiental, a rezultat ca in perioada 24.07.2012 - 25.07.2012, martorul denuntator si invinuit au avut mai multe discutii privind restituirea integrala a sumei de bani ce a facut obiectul infractiunii de trafic de influenta, cei doi reluand si ipoteza ca P. M. I. sa sustina din nou examenul pentru obtinerea permisului de conducere, inculpatul asigurandu-l pe martor ca acelasi agent de politie il va declara cu certitudine admis, urmand ca dupa obtinerea  permisului, inculpatului sa-i fie restituita suma de 1.450 lei pe care o inapoiase martorului.
In data  de 25.07.2012,  in intervalul orar 17.05.-17.17, martorul si inculpatul s-au intalnit in dreptul domiciliului acestuia din urma, convorbirea in mediul ambiental fiind inregistrata audio-video si stocata pe suportul optic CD 4968/IX1/26.07.2012.
Fiind audiat in data de 31.07.2012, initial, inculpatul C. I. a negat savarsirea infractiunii de influenta, recunoscand ca a primit de la P. F. suma de 2.000 lei insa cu titlu de imprumut, insa, in aceeasi zi, a retractat cele declarate si a recunoscut savarsirea infractiunii de trafic de influenta, in sensul ca i-a pretins martorului P. . aceasta suma de bani si ca ii garanteaza promovarea probei practice in schimbul acestei sume.
In prima faza, desi s-a prezentat la proba practica, inculpatul i-a spus lui P. M. I. sa nu se prezinte la examen deoarece examinatorul nu era G. C..
La inceputul lunii octombrie 2011 in prezenta sa, P. M. I. a dat proba practica cu agentul de politie indicat, proba pe care insa nu a promovat-o, deoarece a facut greseli flagrante.
In aceste conditii inculpatul i-a spus lui P. F. ca mai trebuie sa mai plateasca 500 lei pentru ca fiul sau sa promoveze examenul, fiind nevoie sa mai efectueze cursuri de pregatire, precizandu-i totodata, ca nu a dat agentului de politie nici un ban din cei 2.000 lei, insa i-ar fi dat oricum suma de 300 euro in cazul in care P. M. I. ar fi obtinut permisul de conducere.
In data de 03.08.2012 inculpatul a restituit martorului P. F. restul sumei pe i-o datora, respectiv 750 lei, fiind incheiat inscrisul sub semnatura privata.
Stare de drept
Fapta invinuitului C. I. care in cursul lunii august 2011 a pretins si primit de la martorii denuntatori P. F. si P. M. I. suma totala de 2.200 lei, sustinand ca are influenta asupra unui agent de politie examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. si ca astfel ii garanteaza acestuia din urma promovarea probei practice pentru obtinerea permisului de conducere intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 alin.1 Cp.
Inculpatul a savarsit infractiunea de trafic de influenta cu intentie directa, prevazand rezultatul faptei si urmarind producerea lui, actionand in vederea obtinerii prin mijloace frauduloase a sumei de 2.200 lei de la martorii denuntatori.
Individualizarea judiciara a pedepsei
La individualizarea judiciara a pedepsei ce va fi aplicata inculpatului L. M. F. se va tine seama de limitele speciale de pedeapsa prevazute de lege, de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal de pericolul social concret al faptei si faptuitorului, de urmarea produsa.
Inculpatul a recunoscut fapta savarsita astfel cum a fost retinuta si expusa in cuprinsul actului de inculpare, insusindu-si in totalitate probatoriul administrat in faza de urmarire penala si solicitand aplicarea dispozitiilor art. 3201 Cod procedura penala.
In raport de acestea se va aplica inculpatului o pedeapsa de 2 ani inchisoare si intrucat instanta apreciaza ca sunt indeplinite cerintele prevazute de lege iar scopul pedepsei s-ar putea atinge si prin neexecutarea acesteia in regim privativ de libertate se va dispune suspendarea conditionata a acesteia pe un termen de incercare de patru ani calculat conform art. 82 Cod penal.
Totodata va atrage atentia inculpatului F. M. S. asupra dispozitiilor prevazute de art. 83 Cod penal cu privire la obligatia revocarii beneficiului suspendarii conditionate a pedepsei aplicate in cauza de fata in situatia in care acesta va savarsi o noua fapta prevazuta de legea penala in cursul termenului de incercare stabilit.
In temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a  si lit. b Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare.
Cu privire la masura confiscarii
Conform art.61 alin.2 din Legea 78/2000 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii P. F. si P. M. I. sub aspectul savarsirii infractiunii de cumparare de influenta prevazuta de art.61 alin.1 din Legea 78/2000, acestia denuntand savarsirea infractiunii mentionate inainte ca organele de urmarire penala sa fi fost sesizate.
Potrivit art. 257 alin. 2 Cod penal se aplica corespunzator dispozitiile art. 256 alin. 2 Cod penal in sensul ca "banii, valorile sau orice alte bunuri se confisca iar daca acestea nu se gasesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani".
Prin Rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt s-a precizat ca s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii P. F. si P. M. I. sub aspectul savarsirii infractiunii de cumparare de influenta prevazuta .de art.61 alin.1 din Legea 78/2000.
Prin Decizia nr. 59/24.09.2007 pronuntata de I.C.C.J. in cadrul recursului in interesul legii s-a stabilit ca dispozitiile art. 61 alin. 2 si 4 din Legea 78/2000 privind nepedepsirea faptuitorului si restituirea banilor, valorilor sau oricaror altor bunuri care au facut obiectul infractiunii sunt aplicabile numai infractiunilor prevazute de legea speciala iar dispozitiile art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal sunt aplicabile numai infractiunilor incadrate exclusiv conform art. 255 Cod penal, nefiind aplicabile dispozitiile legii speciale, respectiv ale art. 61 alin. 2 si 4 din Legea 78/2000.
In motivare s-a mentionat ca art. 256 alin. 2 si ale art. 257 alin. 2 Cod penal nu au fost inlocuite cu dispozitiile corespunzatoare din legea speciala si mai mult, in vreme ce in art. 61  din Legea 78/2000 s-a reglementat o cauza speciala de nepedepsire, in Codul penal nu a fost reglementata o asemenea cauza speciala de nepedepsire pentru infractiunile de trafic de influenta, "in cazul acestora fiind aplicabila in toate situatiile in care se constata existenta infractiunilor, masura confiscarii bunurilor ce au facut obiectul lor."
Potrivit art. 4145  Cod procedura penala dezlegarea data problemelor de drept in cadrul recursului in interesul legii este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.
Or, Decizia nr. 59/24.09.2007 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 274 din 07.04.2008.
In raport de cele mai sus aratate si observand ca inculpatul C. I. este judecat in prezenta cauza pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 257 alin.1 Cod penal iar nu pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 6 indice 1 din Legea 78/2000, se va dispune confiscarea sumei de 2200 lei de la inculpat in conformitate cu dispozitiile art. 257 alin. 2 prin raportare la dispozitiile art. 256 alin. 2 Cod penal.
Vazand si dispozitiile art. 191 Cod procedura penala privind stabilirea cheltuielilor judiciare efectuate de stat.                                                              INTOCMIT

                                                 DIANA MIHAELA COTOI                
                 CAUZE DE NEPEDEPSIRE  LA  INFRACTIUNEA  DE  DARE  DE
     MITA  SI   LA     INFRACTIUNILE  DE CORUPTIE PREVAZUTE DE LEGEA NR. 78/2000  ( editia 1 a articolului a  fost  publicata in revista DREPTUL nr.4/2009)         In ce priveste infractiunea de dare de mita  este reglementata la art. 255 alin. 3 C.pen. drept cauza de nepedepsire  situatia mituitorului care denunta  autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru acea  infractiune.
       Ratiunea legiuitorului  atunci cand a introdus aceste reglementari au fost acelea de a preveni savarsirea infractiunii de luare de mita prin crearea   pentru cel care ar fi tentat sa ia mita a temerii ca va fi denuntat. Un alt argument de politica penala in acelasi sens este acela ca pedepsirea mituitorului ar fi o piedica in calea descoperirii infractiunii deoarece, daca ar fi pedepsit,nu ar indrazni sa se planga impotriva functionarului incorect iar acesta din urma la  randul sau s-ar vedea la adapost de raspunderea penala pentru fapta de luare  de mita.
       In legatura cu aplicarea acestei norme penale  s-au desprins in practica urmatoarele  solutii :   
        1.pentru a  beneficia de cauza de nepedepsire  mituitorul  trebuie sa denunte fapta si ca au aceasta valoare nu numai denunturile propriu-zise in forma  prevazuta de lege ci si situatiile in care mituitorul fiind urmarit  pentru o alta infractiune face o declaratie prin care aduce la cunostinta  organului de urmarire penala fapta sa de dare de mita
       2. nu va constitui o denuntare  in sensul dispozitiilor art. 255 alin. 3 C.pen. recunoasterea facuta de faptuitor in fata organului de urmarire penala care a constatat  savarsirea infractiunii
       3. denuntarea trebuie facuta  unei autoritati  iar conditia este indeplinita si in cazul in care  aceasta s-a facut catre o autoritate necompetenta sa efectueze urmarirea penala in conditiile in care  acesteia din urma ii revine obligatia de transmitere a denuntului catre  organul de urmarire penala competent        4. pentru a se produce efectele  denuntarea trebuie facuta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat  cu privire la fapta de mituire iar cerinta legii nu este indeplinita daca mituitorul a recunoscut  comiterea faptei in fata  unui  organ de cercetare penala ce a constatat fapta altul decat  cel competent.1
       Tot cu privire la aceasta cauza de nepedepsire   sunt  de   mentionat prevederile art. 255 alin. 4 C. pen. conform carora dispozitiile art. 254 alin. 3  C.pen. se aplica in mod corespunzator,chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare. Rezulta de aici ca denuntarea  mituitorului in conditiile de mai sus poate avea loc nu numai atunci cand  este vorba de infractiunea de luare de mita in forma consumata propriu zisa prin primirea de bunuri,ori acceptarea promisiunii sau prin  faptul ca nu se respinge aceasta ci si atunci cand  se pune problema  actelor  pregatitoare,adica acelea de pretindere de bunuri,ce sant incriminate ca infractiune consumata.
       Ca efecte ale acestei cauze de nepedepsire retinem din punct de vedere procesual solutii de neincepere a urmariri penale si de scoatere de sub urmarire penala iar, in cursul judecatii, de incetare a procesului penal in baza art.  10 alin. 1 lit. i1 C.pr.pen.   si din punct de vedere material pe aceea de restituire a banilor,a valorilor sau a oricaror alte bunuri  catre mituitorul denuntator in cazurile  prevazute de art. 255 alin.2 si 3 C.pen., mentionate mai sus.
    Prin articolul 61  alin.1 al legii nr. 78 /2000  s-a incriminat ca fapta penala ,, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu"ceea ce inseamna ca spre deosebire de Codul penal este prevazuta si fapta cumparatorului de influenta.
     Se observa  ca in ce priveste pe cumparatorul de influenta a carui fapta  este incriminata in art. 61 din legea nr. 78/2000 in aceasta lege la articolul 61 alin. 2 este prevazuta o cauza de nepedepsire cu continut similar  sub aspectul conditiilor  ,anume acelea de a fi denuntat  autoritatii fapta mai inainte  ca organul de urmarire penala  sa fi fost sesizat  pentru  aceasta.
     In ce priveste aceste  cauze de nepedepsire retinem ca s-a dat de Sectiile unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie   decizia  in interesul legii nr. LIX(59) din 24.09.2007  publicata in Monitorul  oficial al Romaniei   nr. 274 /7.04.2008 prin  care ,,dispozitiile art. 255  alin. 3 si 5 din Codul penal sunt aplicabile numai infractiunilor incadrate exclusiv conform art. 255 din  c. pen., nefiind aplicabile dispozitiile legii speciale, respectiv ale art. 61 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000".  Ca argumentatie se invoca faptul ca  ,,trebuie avut in vedere ca subiectii infractiunii de dare de mita specificati la art. 1, art. 7 alin. (2), art . 61 alin.. 81, 82, 13 si 185 din Legea nr. 78/2000, calificati in raport cu reglementarea data infractiunii de dare de mita in Codul penal, atrag si sanctiuni diferite, relevand un grad de pericol social mai ridicat dar si ca tot asa se explica si nepreluarea, in cazul infractiunii de dare de mita savarsite in conditiile legii nr. 78/2000, a cauzei de nepedepsire cuprinse in art.255 alin.3 din C.pen." 1 a se vedea  O. Loghin , T. Toader  - Drept penal roman  -  Partea  speciala , editia  a  III-a, Casa de editura Sansa  SRL ,Bucuresti  1999  ,pag. 364     In ce ma priveste, consider ca interpretarea data prin decizie este in contradictie cu dispozitia  art. 6 din legea nr. 78/2000. Cauza de nepedepsire  ce este reglementata  de art. 255 alin. 3  C.pen. isi gaseste aplicare si cu privire la infractiunea de dare de mita  ce  este obiect al infractiunilor de coruptie prevazute de  legea nr. 78/2000. Conform art. 6 din  aceasta lege  infractiunea de dare de mita se va pedepsi conform prevederilor de la  art. 255 din  C.pen. ceea ce inseamna ca sant  deopotriva aplicabile  dispozitiile mentionate referitoare la  cauzele de nepedepsire. Este de remarcat aici ca legea nr.78/2000 are regim de lege speciala fata de legea generala ce este Codul penal iar  obiectul sau este  limitat  nu numai la categoriile de fapte ce constituie infractiuni de coruptie ori asimilate faptelor de coruptie sau in legatura directa cu acestea ci si la categoriile de persoane enumerate  la articolul 1 al acestei legi. Concluzia se impune atunci cand recurgem la metoda logica de interpretare ,argumentul  ca  exceptiile sant de stricta interpretare si aplicare. Adica atata timp cat legea  speciala  nr. 78/2000  nu prevede expres un regim de pedepsire a mituitorului  care  denunta autoritatii fapta in conditiile art. 255 alin. 3 C.pen. rezulta ca se va  aplica regimul prevazut de norma generala -Codul penal ,adica nepedepsirea acestuia. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat prevederile art. 6 din legea nr.78/2000 au continutul de mai sus ce se raporteaza la  intreg  cuprinsul art. 255 C.pen. si  se refera si la cauza de nepedepsire prevazuta de art. 255 alin.3 C.pen.
    Aspectul ca deodata cu incriminarea prin art. 61  alin 1 din legea nr. 78/2000 a cumpararii de influenta legiuitorul a prevazut in art. 61 alin.2 din aceiasi lege  cauza de  nepedepsire mentionata mai sus nu constituie  un argument concludent  pentru a se constata ca nu este incidenta in cazul mituitorului la care trimite  aceasta lege cauza de nepedepsire prevazuta de art. 255 alin.3 C.pen. Motivatia se  refera la faptul ca incriminand  cu caracter de noutate  fapta  cumparatorului de influenta, in conditiile in care in Codul penal nu se regasea vreo cauza de  nepedepsire referitoare la acesta, era imperios necesar ca legiuitorul respectandu-si propria vointa sa introduca distinct de reglementarea  generala,Codul penal , o prevedere speciala.
    Rezulta de aici ca interpretarea data prin decizia emisa  in solutionarea recursului in interesul legii este corecta atunci cand retine ca dispozitiile referitoare la cauza de nepedepsire prevazuta de art. 61 alin. 2 din legea nr. 78/2000  se aplica decat pentru denuntatorul unui act de cumparare de influenta,nu si pentru cel care denunta darea de mita. Argumentatia este similara cu cea de mai sus privind aplicatia metodei logice de interpretare,cu referire la argumentul strictei interpretari si aplicari a unei situatii  de exceptie .Nu aceiasi concluzie,ci  aceea contrara,  se constata  in ce priveste dispozitia din aceiasi decizie privind excluderea cauzei de nepedepsire prevazuta de art. 255 alin.3 C.pen.  in cazul infractiunii de dare de mita la care se refera legea nr.78/2000 pentru motivatia  de mai sus.
   In concluzie, pentru  judecatorul investit cu solutionarea unei astfel de spete  singura solutie este de a face  aplicatia cauzei de nepedepsire prevazuta de art. 255 alin.3 C.pen. in cazul infractiunii de dare de mita ce face obiect al legii nr.78/2000 si a nu aplica  in aceasta privinta decizia in interesul legii. Altfel zis ,chiar daca  potrivit art. 414 alin. 4 C.pr.pen. aceasta dezlegare a problemei de drept este obligatorie pentru instante, judecatorul  trebuie sa constate ca are prioritate legea pe care  este obligat s-o interpreteze si sa o aplice.

Data publicarii pe portal:18.06.2013