Declinare si conflict negativ de competenta cu privire la judecata cauzei privind infractiunea prevazuta de art. 6 din legea nr. 241/2005
(Decizie nr. 1 din data de 20.11.2013 pronuntata de Tribunalul Olt)Prin decizia penala nr. 1 pronuntata la data de 20 nov.2013 de Tribunalul Olt in dosarul nr. 288/207/2013 a fost admisa exceptia necompetentei materiale si declina competenta solutionarii cauzei privind pe inculpatul N N, cu domiciliul in C. str. M. V. nr. jud. O, in favoarea Curtii de Apel Craiova.
S-a constatat conflict negativ de competenta.
S-a dispus trimiterea cauzei la Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala pentru solutionarea acestuia.
Pentru a se pronunta aceasta decizie au fost avute in vedere cele ce urmeaza:
,, Prin sentinta penala nr.174 din 17.06.2013 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr.288/207/2013, in baza disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 63 alin. 3 Cp, coroborat cu art. 13 Cp, a fost condamnat inculpatul N. N. la pedeapsa de 1.000 lei amenda penala, cu aplicarea dispozitiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p.
In baza art. 63/1 alin 1 C.p.p., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor privind inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
S-a luat act ca inculpatul a achitat partial prejudiciul cauzat partii civile A.N.A.F. , urmand ca in baza dispozitiilor art. 14-15 C.p.p., acesta sa fie obligat, in solidar cu partea responsabila civilmente SC BNB S 2008 SRL, la plata sumei de 2.344 lei, reprezentand accesorii aferente obligatiilor fiscale, pana la achitarea integrala si efectiva, catre partea civila.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria C nr.2924/P/2011 din 5.12.2012, inregistrat sub nr.288/207/2013 pe rolul acestei instante, s-a pus in miscare actiunea penala si a fost trimis in judecata in stare de libertate inculpatul N. N., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005.
In actul de sesizare s-a retinut ca la data de 5.10.2011, Politia mun. C., a fost sesizata de Directia Generala a Finantelor Publice O, Administratia Finantelor Publice C., in legatura cu faptul ca inculpatul N. N. in calitate de administrator al SC BNB S 2008 SRL , nu si-a achitat obligatiile fiscale la bugetul general consolidat al statului, incalcand astfel prevazuta de art.6 din Legea 241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, constatandu-se astfel cu ocazia verificarilor efectuate ca societatea respectiva datoreaza obligatii fiscale neachitate bugetului de stat, obligatii fiscale ce reprezinta impozite, debite cu retinere la sursa, respectiv impozite pe venituri din salarii, somaj si contributii ale salariatilor, in suma de 5075 lei.
S-a mai retinut in actul de sesizare al instantei ca, astfel cum rezulta din adresa nr.36084 din 20.09.2011 a DGFP Olt - AFP C., SC BNB S 2000 SRL , datoreaza bugetului consolidat al statului, suma de 5075 lei, reprezentand impozite - debite cu retinere la sursa dupa cum urmeaza: impozit pe veniturile din salarii - 1209 lei incepand cu luna mai 2011, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati: 2420 lei, incepand cu luna mai 2011; contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati: 126 lei, incepand cu luna aprilie 2011: contributia de asigurari de sanatate retinuta de la asigurati 1310 lei incepand cu luna mai 2011.
In cursul cercetarii si urmarii penale efectuate in cauza, inculpatul N. N., a recunoscut debitul datorat bugetului de stat, de societatea pe care o administreaza, declarand insa ca, personal, nu recunoaste nici o datorie la bugetul de stat, situatia datorandu-se sistemului actual de guvernare, respectiv modului in care a fost impus plafonul impozitului forfetar, in conditiile in care societatea inregistra pierderi considerabile.
De asemenea, inculpatul in sustinerea apararii formulate, a aratat ca se afla in imposibilitatea de a prezenta spre control organelor abilitate, actele contabile ale societatii administrate, in vederea verificarii activitatii comerciale desfasurate anterior lunii mai 2011, datorita faptului ca societatea a fost cesionata in luna septembrie 2011, cesionarii N. V. si P. F. insusindu-si atat activul, cat si pasivul societatii, constatandu-se insa, in urma verificarilor efectuate ca aceste persoane figureaza in evidentele Oficiului National al Registrului Comertului, ca fiind asociati la mai multe firme, al carui sediu figureaza expirat sau care nu figureaza la sediile declarate, existand astfel elemente suficiente care contureaza ipoteza ca acestea sunt societati fantoma create in mod special pentru eludarea si fraudarea bugetului de stat.
In cursul urmaririi penale, inculpatul N. N. a avut o atitudine de rea credinta, refuzand sa achite catre bugetul de stat, debitul datorat de societatea pe care o administreaza desi s-a obligat in acest sens in mod repetat, depunand la dosarul cauzei numai o dovada de compensare de catre AFP C. a unei amenzi contraventionale in suma de 1500 lei cu obligatiile fiscale datorate.
Faptele au fost retinute in rechizitoriu pe baza urmatoarelor probe: adresa sesizare DGFP O - AFP C; contracte individuale de munca; adresa nr.90420/16.10.2012 a DGFP O - AFP C, nota compensare obligatii fiscale, proces verbal de discutie cu inculpatul N. N.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele :
La data de 5.10.2011, Politia mun. C., a fost sesizata de Directia Generala a Finantelor publice O, Administratia Finantelor Publice C., in legatura cu faptul ca inculpatul N. N. in calitate de administrator al SC BNB S 2008 SRL , nu si-a achitat obligatiile fiscale la bugetul general consolidat al statului, incalcand astfel prev.art.6 din Legea 241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, constatandu-se astfel cu ocazia verificarilor efectuate ca societatea respectiva datoreaza obligatii fiscale neachitate bugetului de stat, obligatii fiscale ce reprezinta impozite, debite cu retinere la sursa, respectiv impozite pe venituri din salarii, somaj si contributii ale salariatilor, in suma de 5075 lei.
Astfel, cum rezulta din adresa nr.36084 din 20.09.2011 a DGFP Olt - AFP Caracal, SC BNB S 2000 SRL , datoreaza bugetului consolidat al statului, suma de 5075 lei, reprezentand impozite - debite cu retinere la sursa dupa cum urmeaza: impozit pe veniturile din salarii - 1209 lei incepand cu luna mai 2011, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati: 2420 lei, incepand cu luna mai 2011; contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati: 126 lei, incepand cu luna aprilie 2011: contributia de asigurari de sanatate retinuta de la asigurati 1310 lei incepand cu luna mai 2011.
In cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul N. N., a recunoscut fapta savarsita si a solicitata aplicarea dispoz.art.3201 alin.7 C.p.p.
Cu privire la latura civila, acesta a achitat conform chitantelor depuse la dosar, respectiv, seria TSB nr.6703454/100.01.2013 si seria TSB nr.68899217 si a notei de compensare a achitat prejudiciul cauzat in cuantum de 7720 lei, ramanand o obligatie fiscala accesorie de 2344 lei.
Instanta de fond, avand in vedere recunoasterea inculpatului intervenita inainte de citirea actului de sesizare, a facut aplicarea dispozitiilor art.3201 Cod Procedura Penala, reducand cu o treime limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, a avut in vedere dispozitiile art.72 C.p, respectiv, gradul de pericol social al faptelor savarsite, modalitatea de savarsire, precum si toate elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului, faptul ca este la primul conflict cu legea penala, ca a recunoscut si regretat fapta, apreciind ca o pedeapsa cu amenda penala , este de natura sa raspunda scopurilor prevazut de art.52 C.p.
Prima instanta a facut si aplicarea dispozitiilor art. 13 C.p., avand in vedere ca in ceea ce priveste legea nr.241/2005, aceasta a fost modificata prin legea nr.50/14.03.2013, lege prin care raspunderea penala a fost agravata.
Prin urmare, in speta au fost aplicabile dispozitiilor art.6 din Legea nr.241/2005 fara modificarile intervenite, care prevad ca alternativa a pedepsei inchisorii, pedeapsa amenzii penale.
In baza art.631, prima instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor privind inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
In ceea ce priveste modul de solutionare a actiunii civile promovate in procesul penal de partea vatamata, instanta de fond a constatat ca inculpatul a achitat partial prejudiciul cauzat partii civile A.N.A.F. Bucuresti, iar in baza disp. art. 14-15 C.p.p., l-a obligat pe acesta , in solidar cu partea responsabila civilmente SC BNB S 2008 SRL, la plata sumei de 2.344 lei, reprezentand accesorii aferente obligatiilor fiscale, pana la achitarea integrala si efectiva, catre partea civila.
In baza dispozitiilor art. 191 alin. 1 Cpp, s-a dispus obligarea inculpatului la 150 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs inculpatul N N, fara a preciza in scris motivele, cale de atac ce a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Craiova la data de 03.07.2013 sub nr. 288/207/2013..
Verificandu-si din oficiu competenta materiala, Curtea de Apel Craiova prin decizia penala nr. 1785/25.09.2013 a recalificat drept "apel" calea de atac declarata de inculpatul N N, si a declinat competenta solutionarii acesteia in favoarea Tribunalului Olt.
In motivarea solutiei dispuse Curtea de Apel Craiova a avut in vedere noua orientare a practicii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, reliefata si in decizia penala nr. 1451 din 8 mai 2012, publicata pe site-ul www.scj.ro, unde se arata ca "Prin Legea nr. 202/2010, infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competenta de judecata in prima instanta a judecatoriei in competenta de judecata in prima instanta a tribunalului.
Atat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, cat si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului si recursului.
Prin urmare, nici inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, nici dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure cai de atac (recursul), ci atat apelului, cat si recursului.
Neoperand prin Legea nr. 202/2010 nici o modificare referitoare la numarul cailor de atac in cazul sentintelor privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numarul cailor de atac (art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010 - din interpretarea caruia s-a desprins concluzia ca sentintele pronuntate de judecatorii dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai caii de atac a recursului) nu sunt incidente in cazul acestei categorii de sentinte.
Singura norma tranzitorie referitoare la numarul cailor de atac - art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010 - priveste categoriile de sentinte pentru care legea noua a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu si sentintele pentru care posibilitatea atacarii atat cu apel, cat si cu recurs a ramas nemodificata. O norma tranzitorie nu poate privi decat o situatie modificata, iar nu si o situatie nemodificata.
Este ceea ce rezulta din formularea art. XXIV alin. 1 - "hotararile (...) raman supuse cailor de atac" - utilizarea verbului raman incluzand ideea ca pe viitor hotararile la care se refera nu mai sunt supuse acelorasi cai de atac, nu mai sunt supuse cailor de atac anterioare.
Pe de alta parte, din interpretarea dispozitiilor art. XXIV alin. 2 si 3 din Legea nr. 202/2010 rezulta ca sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronuntate de judecatorii dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel.
Astfel, art. XXIV alin. 2 constituie temeiul legal pentru continuarea judecarii in prima instanta a infractiunilor de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 de catre judecatorii dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, daca aceste instante au fost legal investite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010. Referirea la "procesele in curs de judecata" utilizata in art. XXIV alin. 2 se refera, insa, nu numai la judecata in prima instanta, ci si la judecata in apel si in recurs.
In acelasi timp, art. XXIV alin. 3 prevede ca in caz de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanta) sunt aplicabile noile dispozitii privind competenta, de unde rezulta ca, in lipsa dispozitiei de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanta), sunt aplicabile vechile dispozitii privind competenta de judecata in apel si in recurs."
Totodata, in baza art. 192 alin. 3 C.p.p s-a dispus ca cheltuielile judiciare sa ramana in sarcina statului.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Olt la data de 14.10.2013 sub acelasi numar, iar la termenul din data de 20.11.2013 reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia necompetentei materiale motivat de faptul ca impotriva sentintei penale nr. 174/17.06.2013 pronuntata de Judecatoria Caracal se poate declara, ca si cale ordinara de atac, numai "recursul" a carui competenta de solutionare apartine Curtii de Apel Craiova.
Asupra acestei exceptii, Tribunalul Olt constata ca dupa intrarea in vigoare a legii nr. 202/2010, respectiv la data de 17.06.2013, Judecatoria Caracal sesizata cu rechizitoriul nr. 2924/P/2011 al procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal din data de 05.12.2012, a dispus condamnarea inculpatului N. N. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 6 alin. 1 din legea nr. 241/2005.
Potrivit art. 385/1 alin. 1 lit. a C.p.p. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 46 din legea nr. 202/2010 (in vigoare de la 25.11.2010), sunt supuse recursului, printre altele, sentinte pronuntate de judecatorii.
Conform art. 28/1 pct. 3 C.p.p. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din legea nr. 202/2010, curtea de apel judeca ca instanta de recurs, recursurile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului.
Pe de alta parte, prin legea nr. 202/2010 numai infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005 au fost trecute din competenta de judecata in prima instanta a judecatoriei, in competenta de judecata in prima instanta a tribunalului, atat inainte de intrarea in vigoare a legii 202/2010 cat si dupa intrarea in vigoare a acestei legi " sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005, fiind supuse apelului si recursului" (asa cum se retine si in considerentele deciziei penale nr. 1451/8.05.2012 pronuntata de ICCJ - Sectia penala in dosarul nr. 5548/312/2010).
Prin urmare - astfel cum se mentioneaza in cuprinsul acestei decizii - nici inainte de intrarea in vigoare a legii 202/2010 si nici dupa intrarea in vigoare a acestei legi, "sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005, nu sunt supuse unei singure cai de atac (recursul) ci atat apelului cat si recursului".
Se constata asadar ca, in raport cu competenta in prima instanta data tribunalului in ceea ce priveste infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005, sentintele pronuntate in prima instanta de tribunal privind aceste infractiuni, urmeaza a fi supuse atat apelului cat si recursului, decizia ICCJ invocata in motivarea solutiei de dezinvestire, de catre Curtea de Apel Craiova, avand incidenta si deplina aplicabilitate exclusiv in cazul acestor infractiuni, respectiv a celor prevazute de art. 9 din legea 241/2005, neputandu-se sustine ca aceasta este situatia tuturor infractiunilor reglementate de legea 241/2005; si aceasta intrucat legea 202/2010 nu a modificat si competenta materiala in prima instanta in ceea ce priveste celelalte infractiuni incriminate de legea 241/2005, care continua sa apartina judecatoriei, instanta cu plenitudine de competenta in judecarea cauzelor in prima instanta.
Prin urmare, cata vreme toate celelalte infractiuni incriminate de legea 241/2005 - cu exceptia celor prevazute de art. 9 din legea 241/2005 - sunt judecate in prima instanta de judecatorie si dupa intrarea in vigoare a legii 202/2010, impotriva acestora urmeaza a fi declarate caile legale de atac, dupa distinctiile prevazute de art. XXIV alin. 1-3 din legea 202/2010 (dupa cum au fost pronuntate inainte sau dupa intrarea in vigoare a legii 202/2010).
Cum in cauza dedusa judecatii sentinta penala pronuntata de Judecatoria Caracal privind o infractiune prevazuta de art. 6 din legea 241/2005, nu a fost pronuntata inainte de intrarea in vigoare a legii 202/2010 (deci anterior datei de 25.11.2010) pentru a fi aplicabil art. XXIV alin. 1 din aceasta lege ( in sensul ca hotararea pronuntata ar ramane supusa cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul) ci la data de 17.06.2013, se constata ca aceasta este supusa unei singure cai de atac, respectiv "recursului" a carui competenta de solutionare apartine curtii de apel.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 39 alin. 1 C.p.p. tribunalul va admite exceptie necompetentei materiale si in baza art. 42 alin. 2 C.p.p. va declina competenta solutionarii cauzei, respectiv a recursului declarat de recurentul inculpat N. N., impotriva sentintei penale nr. 174 din 17 iunie 2013, pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr. 288/207/2013 - in favoarea Curtii de Apel Craiova.
Conform art. 43 alin. 1 C.p.p. va constata conflict negativ de competenta si va trimite cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, instanta ierarhic superioara comuna celor doua instante care si-au declinat reciproc competenta, pentru solutionarea acestuia."
Data publicarii pe portal:03.12.2013
S-a constatat conflict negativ de competenta.
S-a dispus trimiterea cauzei la Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala pentru solutionarea acestuia.
Pentru a se pronunta aceasta decizie au fost avute in vedere cele ce urmeaza:
,, Prin sentinta penala nr.174 din 17.06.2013 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr.288/207/2013, in baza disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 63 alin. 3 Cp, coroborat cu art. 13 Cp, a fost condamnat inculpatul N. N. la pedeapsa de 1.000 lei amenda penala, cu aplicarea dispozitiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p.
In baza art. 63/1 alin 1 C.p.p., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor privind inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
S-a luat act ca inculpatul a achitat partial prejudiciul cauzat partii civile A.N.A.F. , urmand ca in baza dispozitiilor art. 14-15 C.p.p., acesta sa fie obligat, in solidar cu partea responsabila civilmente SC BNB S 2008 SRL, la plata sumei de 2.344 lei, reprezentand accesorii aferente obligatiilor fiscale, pana la achitarea integrala si efectiva, catre partea civila.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria C nr.2924/P/2011 din 5.12.2012, inregistrat sub nr.288/207/2013 pe rolul acestei instante, s-a pus in miscare actiunea penala si a fost trimis in judecata in stare de libertate inculpatul N. N., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005.
In actul de sesizare s-a retinut ca la data de 5.10.2011, Politia mun. C., a fost sesizata de Directia Generala a Finantelor Publice O, Administratia Finantelor Publice C., in legatura cu faptul ca inculpatul N. N. in calitate de administrator al SC BNB S 2008 SRL , nu si-a achitat obligatiile fiscale la bugetul general consolidat al statului, incalcand astfel prevazuta de art.6 din Legea 241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, constatandu-se astfel cu ocazia verificarilor efectuate ca societatea respectiva datoreaza obligatii fiscale neachitate bugetului de stat, obligatii fiscale ce reprezinta impozite, debite cu retinere la sursa, respectiv impozite pe venituri din salarii, somaj si contributii ale salariatilor, in suma de 5075 lei.
S-a mai retinut in actul de sesizare al instantei ca, astfel cum rezulta din adresa nr.36084 din 20.09.2011 a DGFP Olt - AFP C., SC BNB S 2000 SRL , datoreaza bugetului consolidat al statului, suma de 5075 lei, reprezentand impozite - debite cu retinere la sursa dupa cum urmeaza: impozit pe veniturile din salarii - 1209 lei incepand cu luna mai 2011, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati: 2420 lei, incepand cu luna mai 2011; contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati: 126 lei, incepand cu luna aprilie 2011: contributia de asigurari de sanatate retinuta de la asigurati 1310 lei incepand cu luna mai 2011.
In cursul cercetarii si urmarii penale efectuate in cauza, inculpatul N. N., a recunoscut debitul datorat bugetului de stat, de societatea pe care o administreaza, declarand insa ca, personal, nu recunoaste nici o datorie la bugetul de stat, situatia datorandu-se sistemului actual de guvernare, respectiv modului in care a fost impus plafonul impozitului forfetar, in conditiile in care societatea inregistra pierderi considerabile.
De asemenea, inculpatul in sustinerea apararii formulate, a aratat ca se afla in imposibilitatea de a prezenta spre control organelor abilitate, actele contabile ale societatii administrate, in vederea verificarii activitatii comerciale desfasurate anterior lunii mai 2011, datorita faptului ca societatea a fost cesionata in luna septembrie 2011, cesionarii N. V. si P. F. insusindu-si atat activul, cat si pasivul societatii, constatandu-se insa, in urma verificarilor efectuate ca aceste persoane figureaza in evidentele Oficiului National al Registrului Comertului, ca fiind asociati la mai multe firme, al carui sediu figureaza expirat sau care nu figureaza la sediile declarate, existand astfel elemente suficiente care contureaza ipoteza ca acestea sunt societati fantoma create in mod special pentru eludarea si fraudarea bugetului de stat.
In cursul urmaririi penale, inculpatul N. N. a avut o atitudine de rea credinta, refuzand sa achite catre bugetul de stat, debitul datorat de societatea pe care o administreaza desi s-a obligat in acest sens in mod repetat, depunand la dosarul cauzei numai o dovada de compensare de catre AFP C. a unei amenzi contraventionale in suma de 1500 lei cu obligatiile fiscale datorate.
Faptele au fost retinute in rechizitoriu pe baza urmatoarelor probe: adresa sesizare DGFP O - AFP C; contracte individuale de munca; adresa nr.90420/16.10.2012 a DGFP O - AFP C, nota compensare obligatii fiscale, proces verbal de discutie cu inculpatul N. N.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele :
La data de 5.10.2011, Politia mun. C., a fost sesizata de Directia Generala a Finantelor publice O, Administratia Finantelor Publice C., in legatura cu faptul ca inculpatul N. N. in calitate de administrator al SC BNB S 2008 SRL , nu si-a achitat obligatiile fiscale la bugetul general consolidat al statului, incalcand astfel prev.art.6 din Legea 241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, constatandu-se astfel cu ocazia verificarilor efectuate ca societatea respectiva datoreaza obligatii fiscale neachitate bugetului de stat, obligatii fiscale ce reprezinta impozite, debite cu retinere la sursa, respectiv impozite pe venituri din salarii, somaj si contributii ale salariatilor, in suma de 5075 lei.
Astfel, cum rezulta din adresa nr.36084 din 20.09.2011 a DGFP Olt - AFP Caracal, SC BNB S 2000 SRL , datoreaza bugetului consolidat al statului, suma de 5075 lei, reprezentand impozite - debite cu retinere la sursa dupa cum urmeaza: impozit pe veniturile din salarii - 1209 lei incepand cu luna mai 2011, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati: 2420 lei, incepand cu luna mai 2011; contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati: 126 lei, incepand cu luna aprilie 2011: contributia de asigurari de sanatate retinuta de la asigurati 1310 lei incepand cu luna mai 2011.
In cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul N. N., a recunoscut fapta savarsita si a solicitata aplicarea dispoz.art.3201 alin.7 C.p.p.
Cu privire la latura civila, acesta a achitat conform chitantelor depuse la dosar, respectiv, seria TSB nr.6703454/100.01.2013 si seria TSB nr.68899217 si a notei de compensare a achitat prejudiciul cauzat in cuantum de 7720 lei, ramanand o obligatie fiscala accesorie de 2344 lei.
Instanta de fond, avand in vedere recunoasterea inculpatului intervenita inainte de citirea actului de sesizare, a facut aplicarea dispozitiilor art.3201 Cod Procedura Penala, reducand cu o treime limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, a avut in vedere dispozitiile art.72 C.p, respectiv, gradul de pericol social al faptelor savarsite, modalitatea de savarsire, precum si toate elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului, faptul ca este la primul conflict cu legea penala, ca a recunoscut si regretat fapta, apreciind ca o pedeapsa cu amenda penala , este de natura sa raspunda scopurilor prevazut de art.52 C.p.
Prima instanta a facut si aplicarea dispozitiilor art. 13 C.p., avand in vedere ca in ceea ce priveste legea nr.241/2005, aceasta a fost modificata prin legea nr.50/14.03.2013, lege prin care raspunderea penala a fost agravata.
Prin urmare, in speta au fost aplicabile dispozitiilor art.6 din Legea nr.241/2005 fara modificarile intervenite, care prevad ca alternativa a pedepsei inchisorii, pedeapsa amenzii penale.
In baza art.631, prima instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor privind inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
In ceea ce priveste modul de solutionare a actiunii civile promovate in procesul penal de partea vatamata, instanta de fond a constatat ca inculpatul a achitat partial prejudiciul cauzat partii civile A.N.A.F. Bucuresti, iar in baza disp. art. 14-15 C.p.p., l-a obligat pe acesta , in solidar cu partea responsabila civilmente SC BNB S 2008 SRL, la plata sumei de 2.344 lei, reprezentand accesorii aferente obligatiilor fiscale, pana la achitarea integrala si efectiva, catre partea civila.
In baza dispozitiilor art. 191 alin. 1 Cpp, s-a dispus obligarea inculpatului la 150 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs inculpatul N N, fara a preciza in scris motivele, cale de atac ce a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Craiova la data de 03.07.2013 sub nr. 288/207/2013..
Verificandu-si din oficiu competenta materiala, Curtea de Apel Craiova prin decizia penala nr. 1785/25.09.2013 a recalificat drept "apel" calea de atac declarata de inculpatul N N, si a declinat competenta solutionarii acesteia in favoarea Tribunalului Olt.
In motivarea solutiei dispuse Curtea de Apel Craiova a avut in vedere noua orientare a practicii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, reliefata si in decizia penala nr. 1451 din 8 mai 2012, publicata pe site-ul www.scj.ro, unde se arata ca "Prin Legea nr. 202/2010, infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competenta de judecata in prima instanta a judecatoriei in competenta de judecata in prima instanta a tribunalului.
Atat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, cat si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului si recursului.
Prin urmare, nici inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, nici dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure cai de atac (recursul), ci atat apelului, cat si recursului.
Neoperand prin Legea nr. 202/2010 nici o modificare referitoare la numarul cailor de atac in cazul sentintelor privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numarul cailor de atac (art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010 - din interpretarea caruia s-a desprins concluzia ca sentintele pronuntate de judecatorii dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai caii de atac a recursului) nu sunt incidente in cazul acestei categorii de sentinte.
Singura norma tranzitorie referitoare la numarul cailor de atac - art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010 - priveste categoriile de sentinte pentru care legea noua a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu si sentintele pentru care posibilitatea atacarii atat cu apel, cat si cu recurs a ramas nemodificata. O norma tranzitorie nu poate privi decat o situatie modificata, iar nu si o situatie nemodificata.
Este ceea ce rezulta din formularea art. XXIV alin. 1 - "hotararile (...) raman supuse cailor de atac" - utilizarea verbului raman incluzand ideea ca pe viitor hotararile la care se refera nu mai sunt supuse acelorasi cai de atac, nu mai sunt supuse cailor de atac anterioare.
Pe de alta parte, din interpretarea dispozitiilor art. XXIV alin. 2 si 3 din Legea nr. 202/2010 rezulta ca sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronuntate de judecatorii dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel.
Astfel, art. XXIV alin. 2 constituie temeiul legal pentru continuarea judecarii in prima instanta a infractiunilor de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din Legea nr. 241/2005 de catre judecatorii dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, daca aceste instante au fost legal investite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010. Referirea la "procesele in curs de judecata" utilizata in art. XXIV alin. 2 se refera, insa, nu numai la judecata in prima instanta, ci si la judecata in apel si in recurs.
In acelasi timp, art. XXIV alin. 3 prevede ca in caz de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanta) sunt aplicabile noile dispozitii privind competenta, de unde rezulta ca, in lipsa dispozitiei de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanta), sunt aplicabile vechile dispozitii privind competenta de judecata in apel si in recurs."
Totodata, in baza art. 192 alin. 3 C.p.p s-a dispus ca cheltuielile judiciare sa ramana in sarcina statului.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Olt la data de 14.10.2013 sub acelasi numar, iar la termenul din data de 20.11.2013 reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia necompetentei materiale motivat de faptul ca impotriva sentintei penale nr. 174/17.06.2013 pronuntata de Judecatoria Caracal se poate declara, ca si cale ordinara de atac, numai "recursul" a carui competenta de solutionare apartine Curtii de Apel Craiova.
Asupra acestei exceptii, Tribunalul Olt constata ca dupa intrarea in vigoare a legii nr. 202/2010, respectiv la data de 17.06.2013, Judecatoria Caracal sesizata cu rechizitoriul nr. 2924/P/2011 al procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal din data de 05.12.2012, a dispus condamnarea inculpatului N. N. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 6 alin. 1 din legea nr. 241/2005.
Potrivit art. 385/1 alin. 1 lit. a C.p.p. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 46 din legea nr. 202/2010 (in vigoare de la 25.11.2010), sunt supuse recursului, printre altele, sentinte pronuntate de judecatorii.
Conform art. 28/1 pct. 3 C.p.p. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din legea nr. 202/2010, curtea de apel judeca ca instanta de recurs, recursurile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului.
Pe de alta parte, prin legea nr. 202/2010 numai infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005 au fost trecute din competenta de judecata in prima instanta a judecatoriei, in competenta de judecata in prima instanta a tribunalului, atat inainte de intrarea in vigoare a legii 202/2010 cat si dupa intrarea in vigoare a acestei legi " sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005, fiind supuse apelului si recursului" (asa cum se retine si in considerentele deciziei penale nr. 1451/8.05.2012 pronuntata de ICCJ - Sectia penala in dosarul nr. 5548/312/2010).
Prin urmare - astfel cum se mentioneaza in cuprinsul acestei decizii - nici inainte de intrarea in vigoare a legii 202/2010 si nici dupa intrarea in vigoare a acestei legi, "sentintele privind infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005, nu sunt supuse unei singure cai de atac (recursul) ci atat apelului cat si recursului".
Se constata asadar ca, in raport cu competenta in prima instanta data tribunalului in ceea ce priveste infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 din legea 241/2005, sentintele pronuntate in prima instanta de tribunal privind aceste infractiuni, urmeaza a fi supuse atat apelului cat si recursului, decizia ICCJ invocata in motivarea solutiei de dezinvestire, de catre Curtea de Apel Craiova, avand incidenta si deplina aplicabilitate exclusiv in cazul acestor infractiuni, respectiv a celor prevazute de art. 9 din legea 241/2005, neputandu-se sustine ca aceasta este situatia tuturor infractiunilor reglementate de legea 241/2005; si aceasta intrucat legea 202/2010 nu a modificat si competenta materiala in prima instanta in ceea ce priveste celelalte infractiuni incriminate de legea 241/2005, care continua sa apartina judecatoriei, instanta cu plenitudine de competenta in judecarea cauzelor in prima instanta.
Prin urmare, cata vreme toate celelalte infractiuni incriminate de legea 241/2005 - cu exceptia celor prevazute de art. 9 din legea 241/2005 - sunt judecate in prima instanta de judecatorie si dupa intrarea in vigoare a legii 202/2010, impotriva acestora urmeaza a fi declarate caile legale de atac, dupa distinctiile prevazute de art. XXIV alin. 1-3 din legea 202/2010 (dupa cum au fost pronuntate inainte sau dupa intrarea in vigoare a legii 202/2010).
Cum in cauza dedusa judecatii sentinta penala pronuntata de Judecatoria Caracal privind o infractiune prevazuta de art. 6 din legea 241/2005, nu a fost pronuntata inainte de intrarea in vigoare a legii 202/2010 (deci anterior datei de 25.11.2010) pentru a fi aplicabil art. XXIV alin. 1 din aceasta lege ( in sensul ca hotararea pronuntata ar ramane supusa cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul) ci la data de 17.06.2013, se constata ca aceasta este supusa unei singure cai de atac, respectiv "recursului" a carui competenta de solutionare apartine curtii de apel.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 39 alin. 1 C.p.p. tribunalul va admite exceptie necompetentei materiale si in baza art. 42 alin. 2 C.p.p. va declina competenta solutionarii cauzei, respectiv a recursului declarat de recurentul inculpat N. N., impotriva sentintei penale nr. 174 din 17 iunie 2013, pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr. 288/207/2013 - in favoarea Curtii de Apel Craiova.
Conform art. 43 alin. 1 C.p.p. va constata conflict negativ de competenta si va trimite cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, instanta ierarhic superioara comuna celor doua instante care si-au declinat reciproc competenta, pentru solutionarea acestuia."
Data publicarii pe portal:03.12.2013
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012