Revendicare.Pretentii

Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia la data de 19.03.2013 sub nr. 730/213/2013, reclamantul B. A. a chemat in judecata pe parata P.C. M., solicitand sa fie obligata parata sa-i lase in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 329 mp, situat in localitatea Corabia, strada Celeiului, nr. 127, judetul Olt, cu vecini: N- B. A., S- P. C., V- L. N. si E- R.G.. A solicitat totodata obligarea paratei la plata valorii fructelor in suma de 3.000 lei si, totodata, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.
In motivarea actiunii, reclamantul arata ca este descendent gradul II al autorului V.A M.G. Suprafata de 1129 mp(800 mp+329 mp) a apartinut autorului, asa cum rezulta din copia extras serviciul Judetean Olt al Arhivelor Nationale dupa Recensamantul agricol din anul 1941 din satul celei.
Mai arata reclamantul, ca dupa decesul autorului, in anul 1964, terenul a intrat in posesia numitilor B. M. si B. M.(ginerele, respectiv fiica lui V. M.D.- parintii reclamantului), care au cedat, in anul 1967 jumatatea de nord a terenului fiului lor, B. A. care si-a construit o casa al carui proprietar este conform sentintei civile nr. 667/18.05.2010, pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul cu nr. 260/213/2010, avand ca obiect" partaj succesoral".
Cealalta jumatate din partea de sud a ramas in posesia parintilor reclamantului, iar dupa decesul lui B. M.(tatal reclamantului)in 1972, B.M.(mama reclamantului) a vandut sotilor M. N. si M. I., suprafata de 800 mp, teren impreuna cu constructia aferenta, conform contractului de vanzare-cumparare, autentificat si incheiat la data de 02.09.1993.
In anul 2004, parata a cumparat de la parintii acesteia, P. V. si I., suprafata de 800 mp si constructia aferenta conform contractului de vanzare-cumparare nr. 2166/2004.
Parata detine suprafata de 1129 mp si se compune din doua terenuri:
- suprafata de 800 mp intabulati cu nr. cadastral 2045, suprafata dobandita prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2166/2004 si
- suprafata de 329 mp aflata in posesia paratei fara a avea si proprietatea si, cu toate acestea, refuza sa cedeze proprietatea si posesia.
Reclamantul mai arata ca suprafata revendicata se afla in circumscriptia perimetrului B-C-E-F, in care:
- aliniament B-C - 21,12 m, vecin in partea de N cu acesta(reclamantul);
- aliniament B-E - 14,81 m, vecin in partea de V- L. N.;
- aliniament E-F - 22,50 m, vecin in partea de S- P. C.;
- aliniament F-C - 14,76 m, vecin in partea de E- R. G. .
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 563 si urm.N.C.civil si art.865 alin.(3) N.C.civil  .
Cererea a fost legal timbrata, reclamantul facand dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 449 lei- f.33.
In probatiune, reclamantul a anexat cererii formulate fotocopii ale urmatoarelor inscrisuri: Incheierea data in data de 13.05.2010 in dosarul cu nr. 260/213/2009, sentinta civila nr. 667/18.05.2013, data in D.260/213/2010, raport de expertiza tehnica, contract vanzare-cumparare autentificat sub nr. 797/16.03.2012, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5362/24.09.1993, scita terenului, acte stare civila, anexa la lista de gospodarie nr. 6, certificat de sarcini.
Parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii, ca nefondata.
In cadrul intampinarii, parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, apreciind ca acesta nu a avut niciodata proprietatea terenului si cu atat mai mult posesia sa si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, cu motivatia ca nu este proprietara terenului. Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1615/11.11.2010, aceasta a vandut numitei G. R. suprafata de teren, astfel ca acesta este persoana titulara a dreptului de proprietate si posesie a terenului si este singura persoana impotriva careia poate fi introdusa actiunea.
Mai arata parata ca uzucapiunea de 30 ani a intervenit in favoarea sa asupra terenului revendicat, ca urmare a posesiei sale si celor anterioare ale autorilor.
Niciodata, de-a lungul timpului, reclamantul nu a ridicat, fata de vreunul dintre proprietari pretentii asupra terenului de 329 mp, limitele de proprietate nefiind modificate.
Cat priveste capatul de cerere referitor la obligarea la plata sumei de 3.000 lei, apreciaza ca cererea nu este intemeiata.
Referitor la dovezile propuse de reclamant pentru dovedirea pretentiilor sale, parata arata ca atat inscrisul referitor la recensamantul din 1941 eliberat de Arhivele Nationale cat si expertiza depusa la dosar, nu sunt utile si concludente cauzei intrucat primul se refera la suprafete de teren ce au fost verificate dupa anul 1990 de catre comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar si care sau stabilit intinderea terenurilor pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru fiecare autor sau mostenitor al acestuia, iar expertiza, fiind una extrajudiciara, nu poate fi incuviintata, dat fiind faptul ca toate probele trebuie administrate exclusiv in fata instantei in conditii de contradictorialitate.
In sustinerea intampinarii parata a depus fotocopii ale urmatoarelor inscrisuri:contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1615/11.11.2010, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2166/31.05.2004, Incheierea nr. 2411/11.02.2009, schita terenului si s-a solicitat incuviintarea administrarii probei testimoniale cu martorii M. I. si M. N. si proba cu interogatoriul reclamantului.
S-au invocat in drept disp.art.205 NCPC.
Prin sentinta civila nr. 1382/27.11.2013 Judecatoria Corabia a respins exceptiile invocate de parata prin intampinare si a admis in parte actiunea reclamantului.
A fost omologat raportul de expertiza intocmit de expert P. M. si a fost obligata parata sa lase reclamantului suprafata de 288 mp situata intre punctele 3-4-5-6, cu urmatoarele distante: N- intre punctele 3-4,distanta 20,31 m, E- intre punctele 4-5, distanta 13,66 m, S- intre punctele 5-6, distanta 20,90 m, V- intre punctele 3-6, distanta 14,30 m.
A fost respinsa ca neintemeiata cererea reclamantului privind despagubirile in cuantum de 3.000 lei .
A fost obligata parata la 1952 lei- cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentand taxa timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca reclamantul este descendent gradul II al autorului V. M.G. Suprafata de 1129 mp(800 mp+329 mp) a apartinut autorului, iar dupa decesul acestuia in anul 1964, terenul a intrat in posesia numitilor B. M. si B. M.(ginerele, respectiv fiica lui V. M.D.- parintii reclamantului), care au cedat, in anul 1967 jumatatea de nord a terenului fiului lor, B. A., care si-a construit o casa al carui proprietar este conform sentintei civile nr. 667/18.05.2010, pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul cu nr. 260/213/2010, avand ca obiect" partaj succesoral".
Cealalta jumatate din partea de sud a ramas in posesia parintilor reclamantului, iar dupa decesul lui B. M.(tatal reclamantului)in 1972, B. M.(mama reclamantului) a vandut sotilor M. N. si M. I., suprafata de 800 mp, teren impreuna cu constructia aferenta, conform contractului de vanzare-cumparare, autentificat si incheiat la data de 02.09.1993.
In anul 2004, parata a cumparat de la parintii acesteia, P. V. si I., suprafata de 800 mp si constructia aferenta conform contractului de vanzare-cumparare nr. 2166/2004.
Parata detine suprafata de 1129 mp si se compune din doua terenuri:
- suprafata de 800 mp intabulati cu nr. cadastral 2045, suprafata dobandita prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2166/2004 si
- suprafata de 329 mp aflata in posesia paratei fara a avea si proprietatea si, cu toate acestea, refuza sa cedeze proprietatea si posesia.
Se mai retine totodata ca suprafata revendicata se afla in circumscriptia perimetrului B-C-E-F, in care:
- aliniament B-C - 21,12 m, vecin in partea de N cu acesta(reclamantul);
- aliniament B-E - 14,81 m, vecin in partea de V- L. N.;
- aliniament E-F - 22,50 m, vecin in partea de S- P.C.;
- aliniament F-C - 14,76 m, vecin in partea de E- R. G. .
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata.
In cadrul intampinarii, parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, apreciind ca acesta nu a avut niciodata proprietatea terenului si cu atat mai mult posesia sa si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, cu motivatia ca nu este proprietara terenului. Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1615/11.11.2010, aceasta a vandut numitei G. R. suprafata de teren, astfel ca acesta este persoana titulara a dreptului de proprietate si posesie a terenului si este singura persoana impotriva careia poate fi introdusa actiunea.
A mai aratat parata ca uzucapiunea de 30 ani a intervenit in favoarea sa asupra terenului revendicat, ca urmare a posesiei sale si celor anterioare ale autorilor.
In raport de intampinarea depusa, reclamantul a depus raspuns la intampinare prin care solicita respingerea exceptiilor invocate.
La termenul de judecata din data de 03.07.2013, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, invocata de aceasta prin intampinare, aparatorul reclamantului, a aratat ca obiectul cauzei nu il constituie suprafata de 800 mp pentru care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare, ci suprafata de 320 mp pentru care parata nu detine acte de proprietate. In dovedirea cererii a solicitat incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri, cu interogatoriul paratei, a probei cu martorii M. I. si B. S.n si a probei cu expertiza specialitatea topografie, fiind astfel numit expert in cauza d-ul Petrica Mihai.
In cauza a fost efectuat raportul de expertiza dispus de catre instanta, omologandu-se acest raport din care rezulta ca parata detine o suprafata mai mica, respectiv 288 mp decat cea solicitata de catre reclamant.
In drept, instanta de fond a retinut ca in sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii unui bun imobil ca efect al exercitarii unei posesiuni utile asupra acelui bun intr-un interval de timp determinat de lege. Pentru dobandirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani asa cum este reglementat in art. 1890 C.civ. este necesar sa fie indeplinite cumulativ doua conditii: posesia propriu-zisa sa fie utila, adica neviciata si sa fie exercitata neintrerupt timp de 30 de ani indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de rea credinta.
In acest sens, art. 1846 alin. 1 C.civ. prevede ca orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii, conform art. 1847 C.civ., ca sa se poata prescrie se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Asadar, ceea ce trebuie sa dovedeasca parata care invoca in favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani, este ca stapanirea pe care a exercitat-o pe toata durata termenului respectiv a fost o adevarata posesie, respectiv ca reunea cele doua elemente constitutive ( animus si corpus) si toate calitatile cerute pentru ca posesia sa fie utila.
Astfel cum reiese din declaratia martorului M. I., reclamantul a vandut toata suprafata de teren numitului P. V., dar in fapt imobilul casa de locuit care a fost vandut are in componenta si o suprafata de peste 1000 mp pe acel teren. Pe acel teren au mai existat si grajduri, dar care au fost demolate de P. V. si ulterior a construit spatii pentru depozitarea utilajelor agricole, care ulterior si acelea au fost demolate de mama paratei.
Martorul mai arata ca nu are cunostinta daca reclamantul a incercat sa discute cu mama paratei pentru rezolvarea situatiei pe cale amiabila.
Martorul B. S. arata ca stie ca reclamantul a avut o suprafata de 1.000 mp. Are cunostinta de faptul ca mama paratei a vandut o suprafata de teren si imobilul casa de locuit unei persoane pe nume M., ulterior vanzarea s-a facut catre numitul P. V..
Mai arata martorul ca in acea curte exista casa de locuit si un grajd care a fost demolat  si nu crede ca s-a vandut toata suprafata de teren.
Instanta de fond a retinut in favoarea reclamantului si prezumtia instituita de art. 1854 C.civ., conform caruia posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.
In ceea ce priveste identificarea terenului ce face obiectul cauzei, acesta este un teren in suprafata de 288 mp situata intre punctele 3-4-5-6, cu urmatoarele distante: N- intre punctele 3-4,distanta 20,31 m, E- intre punctele 4-5, distanta 13,66 m, S- intre punctele 5-6, distanta 20,90 m, V- intre punctele 3-6, distanta 14,30 m.
In consecinta, fata de situatia de fapt astfel retinuta, instanta de fond a apreciat ca reclamantul a facut dovada actelor materiale de stapanire efectiva pe tot termenul prevazut de lege, iar toate aceste acte materiale de stapanire reflecta intentia de a se comporta ca adevaratul titular al dreptului de proprietate, ceea ce caracterizeaza o atitudine subiectiva specifica titularului real al dreptului de proprietate.
Avand in vedere considerentele aratate anterior instanta a respins exceptiile invocate de parata prin intampinare, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului - intrucat reclamantul are calitatea de a solicita revendicarea suprafetei detinuta in plus de catre parata, pe deoparte din actele depuse la dosar rezulta ca acesta este proprietar al suprafetei respective, iar parata a fost proprietara suprafetei de 800 mp conform contractului de vanzare-cumparare si exceptia dobandirii dreptului de proprietate ca efect al jonctiunii posesiilor, deoarece in actele depuse la dosar nu rezulta ca a intervenit o unire a posesiilor paratei cu posesia autorilor sai, timp de 30 ani, dar detine in continuare o suprafata mai mare de teren.
In baza art. 453 C.p.c. si a principiului disponibilitatii, instanta de fond a obligat parata la 1952 lei- cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentand taxa timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat.
Impotriva sentintei, in termen legal a declarat apel apelanta parata P. C. M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand casarea  sentintei  si trimiterea spre rejudecare la instanta de fond.
A aratat ca, desi a formulat intampinare pe care a depus-o in termenul  legal procedural calculat potrivit dispozitiilor art. 181 alin. 1, pct.2 si alin. 2 N.C.pr.civ., instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la probele pe care le-a propus prin intampinare, incuviintand si administrand toate probele propuse de catre reclamant.
In ceea ce priveste proba cu expertiza in specialitatea topo-cadastru, a aratat ca obiectivele stabilite de instanta s-au rezumat doar la identificarea terenului pe care l-a ocupat, fara sa se dispuna si  identificarea terenului detinut de catre reclamant in baza actelor de proprietate si astfel sa se stabileasca daca ocupa vreo suprafata  de teren din  suprafata detinuta de catre reclamant in baza actelor de proprietate.
De asemenea, a  mai aratat parata ca petitul avand ca obiect revendicare imobiliara nu este motivat in fapt si in drept. Astfel, desi reclamantul a motivat in drept cererea  pe dispoz.art. 563 si urm. NCC, "apararea dreptului de proprietate privata - actiune in revendicare", instanta de fond a analizat acest capat de cerere prin prisma dispoz. art. 1846, art. 1847 VCC "despre posesia pentru a prescrie" si art. 1890 VCC , despre prescriptia de 30 de ani, fara sa motiveze de ce a schimbat temeiul de drept al cererii si cum a facut aplicarea dispozitiilor de drept substantial in timp.
In ceea ce priveste temeinicia acestui capat de cerere,  parata a aratat ca instanta nu a verificat indeplinirea celor doua conditii cumulative, respectiv ca reclamantul este proprietarul terenului revendicat si ca ea ocupa aceasta suprafata de teren, avand in vedere ca din actele si lucrarile dosarului nu rezulta ca reclamantul ar fi proprietarul suprafetei de 329 mp. revendicate si ca la momentul promovarii actiunii nu mai ocupa acea suprafata de teren.
In drept, cererea de apel s-a intemeiat pe dispozitiile art. 470-482 N.C.pr.civ.
In dovedire a depus la dosar in copie : plan de situatie (schita), incheierea nr. 2411 a OCPI Slatina, incheierea de autentificare nr. 2166 din 31.05.2004 emisa de BNP - sediul Corabia, contractul de vanzare-cumparare, incheierea de autentificare nr. 1615 din 11.11.2010  emisa de BNP S. G. - Corabia si  contractul de vanzare cumparare.
Intimatul reclamant B. A. a depus la dosar intampinare la apelul formulat de apelanta parata, considerand sentinta instantei de fond ca fiind temeinica si legala.
A sustinut ca instanta de fond in mod corect a apreciat ca a facut dovada actelor materiale de stapanire efectiva  pe tot termenul prevazut de lege, comportandu-se ca adevaratul  titular al dreptului de proprietate si are  calitatea de a solicita revendicarea suprafetei de teren revendicate.
Din actul de proprietate rezulta ca suprafata de teren in litigiu a apartinut bunicului sau, asa cum rezulta  din copia extras  de pe recensamantul agricol din anul 1941, eliberata de Serviciul Judetean Olt  al Arhivelor Nationale.
A mai sustinut ca, la instanta de fond parata nu a depus nici un inscris pentru a dovedi dreptul de proprietate al suprafetei revendicate, nu s-a prezentat niciodata in instanta, la nici un termen de judecata, si nici nu a formulat obiectiuni cu privire la raportul de expertiza  topometrica depus.
Analizand sentinta prin prisma motivelor de apel, in considerarea dispozitiilor legale incidente in cauza si prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constata ca apelul este fondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 1382/27.11.2013, judecatorul fondului a pronuntat o hotarare nefavorabila paratei apelante, respingand exceptiile invocate de aceasta si admitand in parte actiunea formulata de reclamantul intimat.
Insa, pentru a adopta aceasta solutie, prima instanta a incalcat forme de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 175 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cu care actul de procedura este lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia.
In acest sens, tribunalul observa ca la data de 14.05.2013, in termenul prevazut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., parata a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si uzucapiunea de 30 de ani, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neintemeiata.
Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 205 alin. 2 lit. d C.proc.civ., parata a indicat dovezile cu care se apara impotriva petitelor reclamantului, solicitand instantei de fond incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu martori, al  caror nume a fost mentionat, si a probei cu interogatoriul reclamantului.
Trecand peste faptul ca, pentru punerea in discutia partilor si analizarea lor ulterioara, este necesar ca instanta sa stabileasca mai intai ordinea de solutionare a exceptiilor, respingerea acestor aparari nici nu a fost argumentata de catre instanta de fond.
Mai mult, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra probelor solicitate de catre parata. Este evident ca, daca actiunea ar fi fost respinsa, apelanta nu ar fi avut niciun motiv sa se planga de incalcarea drepturilor sale procesuale, dar in conditiile in care solutia instantei de fond ii este nefavorabila, in speta devin incidente dispozitiile art. 175 alin. 1, hotararea fiind data cu nerespectarea principiului contradictorialitatii si cel al garantarii dreptului la aparare.
Tribunalul retine ca procesul civil este guvernat de principii fundamentale pe baza carora se stabilesc raporturile dintre instanta de judecata, partile litigante si ceilalti participanti la proces, legat de activitatea lor procesuala. Principiile fundamentale reprezinta reguli esentiale ce determina structura procesului civil si guverneaza intreaga activitate judiciara, nerespectarea acestora fiind sanctionata cu nulitatea actelor de procedura, atragand anularea hotararii judecatoresti astfel pronuntate. Nulitatile decurgand din nesocotirea principiilor fundamentale sunt nulitati virtuale si opereaza fara ca partea care le invoca sa fie obligata la dovada vatamarii, in astfel de situatii fiind in prezenta unei prezumtii simple de vatamare, ce decurge din insasi natura normelor procedurale incalcate.
Unul dintre principiile fundamentale care guverneaza procesul civil este principiul contradictorialitatii dezbaterilor. Contradictorialitatea consta in posibilitatea conferita de lege partilor de a discuta si combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Existenta fundamentala a contradictorialitatii impune cerinta ca nicio masura sa nu fie ordonata de instanta inainte ca aceasta sa fie pusa in discutia contradictorie a partilor, pentru ca nicio masura nu poate fi dispusa de judecator fara a acorda partilor dreptul de a se apara, asigurandu-le acestora posibilitatea de a a-si sustine si de a-si argumenta cererile, de a solicita administrarea de probe, de a combate sustinerile adversarului, nerespectarea principiului contradictorialitatii si al garantarii dreptului la aparare fiind sanctionata cu nulitatea hotararii.
Contradictorialitatea se regaseste in numeroase dispozitii legale si este actuala in toate fazele si etapele procesului civil, insemnand posibilitatea acordata partilor de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept care apare in cursul procesului civil, la initiativa lor sau a instantei, in scopul pregatirii pronuntarii si sustinerii hotararii.
In acest sens, art. 14 C.proc.civ. prevede ca instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Respectarea acestui principiu are o importanta deosebita in realizarea justitiei prin procesul civil deoarece asigura realizarea dreptului constitutional la aparare al partilor din proces si contribuie la stabilirea adevarului. In aplicarea acestui principiu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca partile in litigiu trebuie sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta despre toate piesele din dosar, de natura a conduce la solutia ce o va pronunta instanta (Hotararea C.E.D.O. din 22 februarie 1996, pronuntata in cauza Bulut c. Austria; Hotararea C.E.D.O. din 22 iunie 2000, pronuntata in cauza Coeme si altii c. Belgia).
Prin sentinta apelata s-a adus atingere si dreptului la aparare. Principiul garantarii dreptului la aparare este de ordin constitutional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale, si depaseste interesul partilor intrucat respectarea sa tinde la aflarea adevarului in procesul civil, incalcarea lui atragand, de asemenea, casarea hotararii.
Nerespectarea principiului contradictorialitatii aduce atingere si dreptului la aparare. De aceea, faptul de a fi admis cererea reclamantului fara ca probele solicitate de paratul sa fie analizate cel putin din perspectiva admisibilitatii lor, daca solutia pronuntata ii este nefavorabila acestuia din urma, pune partea in imposibilitatea de a se apara si astfel i se produce o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii.
In speta, vatamarea adusa paratei apelante este evidenta in conditiile in care, fara a i se analiza probele solicitate in scris prin intampinare, in mod expres, s-a admis actiunea formulata de reclamant, vatamarea constand in imposibilitatea de a se apara si in pronuntarea unei hotarari nefavorabile.
Se poate constata cu usurinta ca sentinta civila nr. 1382/27.11.2013 a fost pronuntata cu incalcarea principiului contradictorialitatii (art. 14 C.proc.civ.) si cel al garantarii dreptului la aparare (art. 24 alin. 1 din Constitutia Romaniei si art. 13 C.proc.civ.), intrucat instanta de fond a pasit la solutionarea cauzei, fara sa observe ca partea a solicitat probe in aparare.
Asa fiind, sentinta pronuntata in conditiile aratate este sanctionata cu nulitatea, apelul fiind intemeiat, impunandu-se anularea hotararii atacate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta, in vederea rejudecarii cu respectarea tuturor prevederilor legale si a principiilor care guverneaza procesul civil, pentru a se asigura drepturile procesuale ale partilor.
De asemenea, instanta va analiza si apararile apelantei privitoare la necesitatea stabilirii in speta ca reclamantul este proprietarul terenului revendicat si ca parata ocupa aceasta suprafata de teren, avand in vedere ca din actele si lucrarile dosarului nu rezulta ca reclamantul ar fi proprietarul suprafetei de 329 mp. revendicate si ca la momentul promovarii actiunii nu mai ocupa acea suprafata de teren.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelanta parata impotriva sentintei civile nr. 1382/27.11.2013, hotarare ce va fi anulata, iar cauza trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta.
Data publicarii pe portal: 06.10.2014