inaplicabilitatea termenului special de prescriptie reglementat de art.46 din Legea nr.10/2001 in cazul actelor juridice incheiate dupa intrarea sa in vigoare

      Prin cererea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a-V-a Civila sub nr._ reclamantul M.S. a chemat in judecata pe paratii S.C. T. S.A., S.C.L.S.R.L. si A.B.Bucuresti solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr.424/16.01.2004, desfiintarea tuturor actelor de grevare a imobilului facute in baza acestui contract, precum si constatarea nulitatii absolute a actului de ipoteca cu garantie imobiliara aut.sub nr.425/16.01.2004.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin notificarea nr.380/26.07.2001 adresata Primariei Mun.Ploiesti a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Ploiesti, str.M. nr.16, jud.Prahova, iar prin adresa din data de 16.04.2002 a fost instiintat ca notificarea a fost transmisa, spre competenta solutionare catre S.C. T. S.A. intrucat aceasta societate este unitatea detinatoare in baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis in anul 1991.
A mai precizat reclamantul ca in perioada anilor 2002-2004 a intreprins numeroase demersuri la sediul acestei unitati care, insa, nu a dat pana in prezent curs notificarii sale, in conditiile in care, anterior depunerii notificarii in baza Legii nr.10/2001 a formulat o actiune in anularea titlului de proprietate emis in sarcina paratei S.C. T. S.A., iar Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat sent.civ.nr.283/10.03.1999 prin care a admis actiunea sa si a dispus anularea partiala a titlului de proprietate respectiv, in sensul de a include si suprafetele de teren aferente numerelor postale 16 si 18, a caror proprietate apartine autorilor reclamantului.
Totodata, reclamantul a mai invederat ca in baza acestor hotarari judecatoresti Autoritatea Nationala pentru Turism i-a comunicat ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost anulat partial, respectiv in ceea ce priveste imobilele situate la nr.16 si 18, insa, cu toate acestea, in luna iunue 2005 a aflat ca terenul in litigiu a fost instrainat, astfel incat ar avea dreptul doar la despagubiri.
In raport de sustinerile reclamantului, parata  A.B.Romania S.A., ca reprezentant pentru Sucursala Ploiesti a formulat in baza art.115-118 C.pr.civ. intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, deoarece la momentul incheierii contractului de garantie imobiliara Banca nu a avut cunostinta nici cu privire la cererea formulata de reclamant in temeiul Legii nr.10/2001 si nici cu privire la existenta vreunui litigiu avand ca obiect imobilul, extrasul de carte funciara eliberat in acest sens atestand fara echivoc ca imobilul este proprietatea S.C. T. S.A. si este liber de sarcini, singura notare fiind facuta cu privire la un drept de superficie inscris in favoarea S.C. F.D.F.E.E.-Electrica Muntenia Nord S.A., astfel incat Banca a fost de buna-credinta la momentul incheierii contractului.
La randul sau, si parata  S.C.L.S.R.L. a formulat in baza acelorasi texte de lege inzampinare prin care a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a instantei conform art.5 si 7 C.pr.civ., motivat de faptul ca ambele societati parate isi au sediul pe raza Tribunalului Prahova, astfel incat potrivit art.13 C.pr.civ.competenta apartine acesteia din urma, dat fiind faptul ca imobilul este situat in circumscriptia teritoriala a acestui tribunal.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca neantemeiata, aratand ca a cumparat imobilul situat in Ploiesti, str.M. nr.14-16 in conditiile in care acesta nu era grevat de sarcini, aceeasi exceptie fiind invocata si de parata S.C. T. S.A. care, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca neantemeiata, intrucat in cauza sunt incidente disp.art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001, ceec ce inseamna ca prevederile art.20 din acelasi act normativ nu ii sunt aplicabile.
A mai precizat parata ca a inaintat notificarea in original , precum si actele anexate catre A.P.A.P.S.-Bucuresti, informand in acest sens Primaria Mun.Ploiesti si pe reclamant, iar in ceea ce priveste sustinerile privind anularea titlului de proprietate emis in sarcina S.C. T. S.A. si reconstituit in favoarea acesteia, ele nu pot fi retinute, deoarece sent.civ.nr.283/1999 a Curtii de Apel Bucuresti si dec.nr.320/2000 a Curtii Supreme de Justitie nu ii sunt opozabile, nefiind parte in proces.
In privinta contractului de vanzare-cumparare, parata a aratat ca acesta este valabil incheiat si respecta disp.art.948 C.civ., intrucat are un obiect determinat, o cauza licita, iar bunul a apartinut vanzatorului.
Prin sent.civ.nr.40/10.01.2006, Tribunalul Bucuresti-Sectia a V a Civila a declinat  sub nr.4132/2006.
La termenul de judecata din data de 5.05.2006, A.B.Bucuresti S.A. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasiva a sa, motivat de faptul ca Banca a renuntat la ipoteca constituita asupra imobilului in litigiu ce face obiectul contractului nr.425/16.01.2004, iar la termenul din 18.05.2007 parata S.C.L.S.R.L. a invocat exceptia tardivitatii dreptului la actiune apreciata ca fiind, in realitate, exceptia prescriptiei dreptului material, deoarece cererea a fost introdusa la data de 12.07.2005, cu mult peste termenul prevazut de art.46 din Legea nr.10/2001 pentru acest gen de actiuni.
In urma probelor administrate in cauza la solicitarea partilor cu inscrisuri, interogatorii reciproce si expertiza tehnica de specialitate topometrica, Judecatoria Ploiesti a pronuntat sent.civ.nr.5370/01.06.2007 prin care a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului si a respins actiunea, ca fiind prescrisa, retinand ca reclamantul este mostenitorul defunctilor M., in calitate de descendent de gradul I, alaturi de numitul M.O.
Prima instanta a constatat ca in baza contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr._, autorii reclamantului au dobandit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat in Ploiesti, str._ (actual str.M.) nr.15, compus din teren in suprafata de cca.1800 mp, precum si o casa de locuit si magazii, iar ulterior prin actul de vanzare incheiat la data de 25.06.1946 acestia au mai dobandit un imobil invecinat situat in Ploiesti, str.C.Enescu (in prezent str.M.) nr.17, compus din teren in suprafata de 2.069 mp impreuna cu o casa veche, avariata.
S-a mai retinut ca ambele imobile au fost preluate de stat in temeiul Decretului nr.92/1950, iar dupa aparitia Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat in termen legal, la data de 26.07.2001, o notificare catre Primaria Mun.Ploiesti prin care solicita restituirea in natura a imobilului-proprietate a autorilor sai situat in Ploiesti, str.M. nr.16-18 preluat abuziv de catre stat, notificare trnsmisa apoi catre S.C. T. S.A. in calitate de detinatoare a imobilului, care, la randul sau a inaintat-o catre A.P.A.P.S.Bucuresti la data de 26.04.2002.
Intrucat prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolua a contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr.424/16.01.2004, instanta de fond a apreciat, fata de temeiul de drept invocat, respectiv art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001, ca prin art.45 s-a realizat o derogare de la dreptul comun, instituindu-se in materia cererilor de constatare a nulitatii absolute a actelor incheiate in temeiul acestei legi, prevederea conform careia dreptul la actiune, in aceste situatii, se prescrie in termen de 1 an.
In aceste conditii, prima instanta a retinut ca desi legea prevede ca termenul se calculeaza de la data intrarii in vigoare a legii, atata timp cat exista acte juridice ce au fost incheiate si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, momentul de la care se calculeaza termenul de 1 an curge dela data incheierii actului sau de la data la care partea interesata a luat la cunostinta despre actori ar fi trebuit sa cunoasca despre acel act.
Asa fiind, in cauza de fata s-a constatat ca acest contract de vanzare-cumparare a fost incheiat la data de 16.01.2004, data la care a si fost intabulat dreptul de proprietate al paratei  S.C.L.S.R.L. in cartea funciara, pentru opozabilitate, iar cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 12.07.2005, deci dupa trecerea termenului special de 1 an instituit de Legea nr.10/2001.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel in termen legal reclamantul M.S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca s-a retinut ca temei de drept al actiunii-art.948 C.civ., in conditiile in care, in petitul cererii de chemare in judecata s-a mentionat in mod expres ca nulitatea absoluta intervine in conditiile art.20 alin.5 din Legea nr.10/2001, schimbandu-se astfel temeiul juridic.
Dezvoltand motivele de apel, reclamantul a precizat ca vanzarea intervenita intre S.C. T. S.A. si S.C.L.S.R.L. in anul 2004 incalca atat disp.art.20 (21) din Legea nr.10/2001, cat si prevederile art.948 C.civ. in sensul ca S.C. T. S.A. nu era titularul dreptului de proprietate, cata vreme titlul de proprieate fusese anulat, in mod irevocabil.
Reclamantul a mai aratat ca nulitatea invocata in baza art.20 din Legea nr.10/2001 nu-si gaseste suportul in disp.art.46 din aceeasi lege, pe cand nulitatea invocata este prevazuta de lege, ca o nulitate procedurala in sensul nerespectarii procedurii de solutionare a notificarilor formulate in baza Legii nr.10/2001 si a indisponibilizarii bunurilor ce fac obiectul cererilor de retrocedare.
In speta, contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat in anul 2004, peste termenul de 1 an prevazut de Legea nr.10/2001, interpretarea data de instansa de fond ca acest termen s-ar aplica, prin analogie si actelor incheiate dupa intrarea in vigoare a legii neavand niciun fundament legal.
O alta critica a vizat gresita interpretare si aplicare a art.46-actual art.45 din Legea nr.10/2001 in sensul ca prima instanta a calculat termenul de 1 an de la data incheierii contractului dintre cele doua societati, motivat de faptul ca de la data inscrierii in C.F. ar fi devenit opozabil partii si ar incepe sa curga termenul de 1 an, in conditiile in care, chiar inscris in C.F. contractul se refera la numarul postal 14-16 din str.M., iar nu la numarul postal 16 unde se afla imobilul revendicat de catre reclamant.
Reclamantul a mai sustinut ca termenul de 1 an a fost prelungit succesiv prin ordonante de urgenta, astfel incat termenul prev. de art. 46 a fost de 1 an si 6 luni care s-a implinit la data de 19.07.2005, actiunea fiind introdusa la data de 12.07.2005.
Reclamantul a solicitat admitereaapelului, desfiintarea sentintei atacate trimiterea cauzei spre solutionare, conform art.297 alin.2 C.pr.civ., la aceeasi instanta de fond, iar in subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul admiterii actiunii.
      Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata sub nr.6865/105/2008, iar prin decizia civila nr. 153 din data de 24.02.2009 a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant M.S. impotriva sentintei civile nr. 5370/01.06.2007 pronuntata de  Judecatoria Ploiesti in contradictoriu cu intimatele parate, fiind desfiintata sentinta apelata si trimisa cauza la aceeasi instanta de fond pentru a se pronunta pe fondul cauzei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca Legea nr.10/8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este, in momentul de fata, actul normativ cel mai cuprinzator, cu o aplicare aproape generala in materia repararii daunelor cauzate cetatenilor prin preluarea proprietatilor lor de catre puterea totalitara instalata la 6 martie 1945.
Proprietatea este indeobste definita dintr-o viziune economica si una juridica.
      Din punct de vedere juridic, proprietatea este sinonoma cu dreptul de proprietate, care se defineste ca fiind acel drept subiectiv ce da expresie apropierii unui lucru, drept care permite titularului sau sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru, in putere proprie si in interes propriu, in cadrul si cu respectarea legislatiei existente.
      In speta, reclamantul a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr.424/16.01.2004 prin care S.C. T. S.A. a instrainat paratei S.C.L.S.R.L., liber de sarcini si cu garantia impotriva oricarei evictiuni, imobilul situat in Ploiesti, str.M. nr.14-16, jud.Prahova compus din teren in suprafata de 3.008,90 mp impreuna cu constructiile aflate pe acesta, temeiul juridic indicat fiind dispozitiile Legii nr.10/2001, art.5, 948,963,967,480, 1310, 1750 C.civ.
      Acest imobil a fost proprietatea autorilor reclamantului, trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.92/1950, astfel cum rezulta din Hotararea Consiliului de Ministri al R.S.R. privind completarea listelor anexe la decret, la pozitia nr.78 figurand Mateescu Grigore cu un imobil situat in Ploiesti, str.Gabriel Pery nr.18 actuala str.M. nr.18, conform adresei nr.282/11.06.1996(f.34-35 dos.fond).
      Decretul nr.92/1950 a fost deseori considerat ca fiind contrar Constitutiei din 1948, deoarece obiectul sau de reglementare l-a constituit nationalizarea locuintelor, in timp ce constitutia vremii mentiona in art.11 doar nationalizarea mijloacelor de productie, a bancilor si a societatilor de asigurare.
      S-a considerat in literatura de specialitate ca si acest mod de preluare a fost unul fara titlu valabil, deoarece viciul actului normativ de a nu fi conform constitutiei sub puterea careia a fost adoptat il lipseste de efecte, deci nu mai poate fi aplicat, dar si pentru ca in definirea titlului valabil-art.6 din Legea nr.213/1998 la care Legea nr.10/2001 face trimitere in mod expres-impune exigenta concordantei titlului, in primul rand cu Constitutia in vigoare in momentul emiterii sale.
      Potrivit disp.art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicata " actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta ", alin.5 al aceluiasi text de lege stipuland ca " prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de 1 an de la data intrarii in vigoare a legii ".
      Acest termen de 1 an a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.109/2001 si prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.145/2001.
      Prezentul text de lege se refera la regimul juridic al actelor de instrainare avand ca obiect imobilele preluate in mod abuziv care cad sub incidenta Legii nr.10/2001.
      In speta, actiunea prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr.424/16.01.2004 a fost inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia V-a Civila in anul 2005 si vizeaza, asadar, un contract incheiat in cursul anului 2004, deci, dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001.
      In acest context, dat fiind si temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv art.948 C.civ., se impunea verificarea subzistentei cauzelor de nulitate absoluta a contractului prin prisma dreptului comun, iar nu raportat la legea speciala-Legea 10/2001, cata vreme contractul in litigiu a fost incheiat dupa momentul intrarii sale in vigoare.