Contencios administrativ. Suspendarea executarii decoziei emisa de parata, pana la pronuntarea unei hotarari de catre instanta de fond in actiunea in anularea actului administrativ

Prin sentinta civila nr. 917 din 11 mai 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 2035/108/2010, s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta avand ca obiect suspendarea executarii deciziei emisa de parata pana la pronuntarea unei hotarari de catre instanta de fond in actiunea in anularea actului administrativ. 
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, conditiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executarii unui act administrativ, astfel cum rezulta din art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt: exercitarea procedurii prealabile; existenta unui caz bine justificat (determinat de art. 2 alin. 1 lit. t al legii prin "imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ"); scopul prevenirii unei pagube iminente (definit prin art. 2 alin. 1 lit. s al aceleasi legi, ca fiind "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public"), cerinte ce trebui indeplinite cumulativ.
Decizia a fost emisa de Comisariatul Regional pentru protectia consumatorilor Arad in baza OUG nr. 2/2001 pentru stabilirea unor masuri privind infiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, dupa caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice, HG nr. 284/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, Legea nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte si Ordinul nr. 1372/23.12.2009 privind numirea coordonatorului CRPC Arad. Prin decizia respectiva, "avand in vedere faptele constatate prin Procesul Verbal de Constatare a Contraventiei 0330805 din data de 02.02.2010, incheiat de C.J.P.C. Timis operatorului economic SC UPC ROMANIA SRL", o data cu aplicarea sanctiunii principale se dispune, in baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 363/2007, masura de incetare a practicii comerciale incorecte, conform art. 13 alin. 1 lit. a din Legea nr. 363/2007.
Reclamanta a facut dovada formularii plangerii prealabile impotriva deciziei nr. 11/17.02.2010, comunicata paratei la 25.03.2010, conform facturii nr. 2107194/ 25.03.2010 eliberata de CN Posta Romana SA.
Decizia nr. 11/17.02.2010 nu determina in concret masura considerata incorecta comerciala a carei incetare o impune reclamantei, ci doar arata ca are la baza faptele constatate prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 330805/02.02.2010 intocmit de parata prin care s-a retinut savarsirea de catre reclamanta a trei contraventii, si anume cea reglementata de art.  6 din Legea nr. 363/2007, cea prevazuta de art. 7 lit. c liniuta a 2-a din OG nr. 21/1992; contraventia ce consta in incalcarea art. 7 lit. c liniuta a 2-a din OG nr. 21/1992, pentru fiecare contraventie fiind aplicata sanctiunea amenzii de 10.000 lei.
Conform art. 12 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor poate dispune masuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducatorul autoritatii sau prin decizie a conducatorilor unitatilor cu personalitate juridica din subordinea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (alin. 1), acte ce se motiveaza (alin. 2) si care pot fi atacate la instanta de contencios administrativ (alin. 3). Or, potrivit art. 13 alin. 1 lit. a din aceeasi lege, in masura in care se considera necesar, tinand cont de toate interesele implicate si, in special, de interesul public, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor va dispune, chiar fara a exista o dovada a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intentiei sau a neglijentei comerciantului, masura incetarii sau instituirii procedurilor legale corespunzatoare pentru incetarea practicilor comerciale incorecte. Potrivit art. 15 alin. 4 din Legea nr. 363/2007, odata cu aplicarea sanctiunii pentru savarsirea contraventiilor prevazute de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 363/2007, agentul constatator poate propune ca sanctiune complementara suspendarea activitatii pana la incetarea practicii comerciale incorecte, insa aceasta masura poate fi aplicata, conform art. 15 alin. 5 din acelasi act normativ doar prin ordin al conducatorului Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau prin decizie emisa de conducatorii unitatilor cu personalitate juridica din subordinea aceleasi autoritati, cu aplicarea dispozitiilor art. 12 alin. 3 si 4.
Prin procesul verbal de contraventie intocmit pe seama petentei, agentul constatator a propus incetarea practicii comerciale incorecte, conform art. 15 alin. 4 din Legea nr. 363/2007 si oprirea temporara a prestarii de serviciu, potrivit art. 55 alin. 2 din OG nr. 21/1992.
Prin decizia contestata nu s-a dispus si luarea masurii complementare a suspendarii activitatii reclamantei, conform art. 15 alin. 3 si 4 din Legea nr. 363/2007 (masura complementara ce prin ordin sau decizie separata in conditiile art. 12 din aceeasi lege). Astfel, tinand cont de dispozitiile legale de mai sus, luarea masurii complementare a suspendarii activitatii reclamantei este doar o consecinta a constatarii contraventiei prin procesul verbal seria XXX nr. 330805/02.02.2010, iar nu un efect al deciziei nr. 11/2010, masura complementara respectiva putand fi luata independent de mentinerea sau nu, de executarea sa nu a deciziei nr. 11/2010.
Nici aplicarea sanctiunii contraventionale a amenzii nu se incadreaza in cerinta prevenirii unei pagube iminente avand in vedere faptul ca, pe de o parte, sanctiunea respectiva are drept cauza procesul verbal de contraventie, iar nu  decizia nr. 11/2010 a paratei, existand astfel indiferent daca decizia este mentinuta ori nu. Pe de alta parte, reclamanta a formulat plangere impotriva procesului verbal de contraventie seria XXX nr. 330805/02.02.2010, astfel cum rezulta din copia plangerii adresate Judecatoriei Timisoara insotita de factura nr. DIV00005585/04.02.2010 eliberata de C.N. Posta Romana SA si confirmarea de primire semnata de persoana insarcinata cu primirea corespondentei la Judecatoria Timisoara in data de 09.02.2010, precum si citatia emisa in dosarul nr. 3320/325/2010 al aceleiasi instante. Or, in baza art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 exercitarea plangerii impotriva procesului verbal de contraventie suspenda executarea acestuia, deci si a amenzii, dar si a propunerilor efectuate de catre agentul constatator.
Atata timp cat executarea procesului verbal de contraventie seria XXX nr. 330805/02.02.2010, ce sta la baza emiterii deciziei nr. 11/17.02.2010 este suspendata, masura incetarii practicilor considerate incorecte din punct de vedere comercial prin procesul verbal de contraventie este afectata de un termen suspensiv. Ca urmare a caracterului sau accesoriu fata de procesul verbal de contraventie (ce cuprinde sanctiunea principala), efectele deciziei nr. 11/17.02.2010 (referitoare la o masura a carei cauza rezida in faptele constatate prin procesul verbal de contraventie) urmeaza efectele procesului verbal de contraventie. Asadar, atata timp cat este suspendata executarea procesului verbal pe durata solutionarii plangerii contraventionale, executarea masurii de incetare a practicilor comerciale incorecte depinde de un eveniment viitor si sigur in ceea ce priveste producerea lui, depinzand de solutia - irevocabila - ce se va pronunta in dosarul nr. 3320/325/2010 al Judecatoriei Timisoara, tinand cont de legatura intrinseca ce exista intre cele doua acte administrative: procesul verbal de constatare contraventiei seria XXX nr. 330805/02.02.2010 ce stabileste faptele contraventionale si sanctiunea principala, precum si propunerea agentului constatator referitor la alte masuri si, respectiv, decizia nr. 11/17.02.2010 ce reflecta masura luata de conducatorul Comisariatului regional pentru protectia consumatorilor Arad drept urmare a faptelor retine drept contraventie in sarcina reclamantei astfel cum rezulta din motivarea sumara a deciziei respective. Evident ca durata termenului suspensiv ce afecteaza implicit decizia nr. 11/2010 pentru considerentele de mai sus este posibil sa nu se extinda pana la pronuntarea pe fond a actiunii in contencios administrativ avand ca obiect anularea deciziei, din moment ce termenul de mai sus depinde de modul de rezolvare a plangerii impotriva procesului verbal de contraventie, de probatiunea ce se va administra, de exercitarea sau nu a caii de atac a recursului si de alte imprejurari obiective sau subiective ce pot influenta acel proces fara a avea legatura cu procesul pe care reclamanta trebuie sa il declanseze in materia contenciosului administrativ, conform Legii nr. 554/2004. Tocmai din acest motiv, se impunea ca reclamanta sa dovedeasca existenta unui prejudiciu iminent si necesitatea prevenirii acestuia, conditie care nu a fost insa indeplinita in cauza.  
In consecinta, nerealizarea uneia dintre cele trei cerinte cumulative, si anume cea prevenirii unui prejudiciu material viitor si previzibil, nu permite suspendarea executarii deciziei nr. 11/17.02.2010, chiar daca ar exista un caz bine justificat in acest sens determinat de lacunele motivarii deciziei, ce nu precizeaza in ce consta in concret practica comerciala incorecta a carei incetare o impune reclamantei, precum si de posibilitatea ca societatea sa fi fost sanctionata de doua ori pentru aceeasi fapta, folosindu-se temeiuri de drept diferite, acest din urma aspect facand obiectul analizei in fond in cadrul plangerii din dosarul nr. 3320/325/2010 al Judecatoriei Timisoara. Celalalt argument al reclamantei referitor la faptul ca masura de mai sus a fost luata in baza procesului verbal de contraventie ce stabileste 3 contraventii in sarcina reclamantei din care doar una este prevazuta de Legea nr. 363/2007, iar celelalte de sunt reglementate de OG nr. 21/1992 nu este intemeiat avand in vedere ca simpla retinere a contraventiei prevazute de art. 15 alin. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 363/2007 permite luarea masurii prevazute de art. 13 alin. 1 lit. a din aceeasi lege. Posibilitatea ca societatea sa fi fost sanctionata de doua ori pentru aceeasi fapta, folosindu-se temeiuri de drept diferite nu poate fi retinuta ca o imprejurare de fapt sau de drept ce pune sub semnul intrebarii legitimitatea deciziei contestate in prezenta pricina intrucat