Deschiderea procedurii insolventei
(Sentinta comerciala nr. 142 din data de 27.01.2010 pronuntata de Tribunalul Arad)Prin Sentinta comerciala nr.142/27.01.2010 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul 3955/108/2009 au fost respinse exceptiile invocate de debitorul SC ..SRL, cererea de amendare a creditorului formulata de debitor si cererea formulata de creditorul SC ... SRL, .avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei debitorului SC ... SRL, .
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, prin contractele de munca pe masuratori inregistrate sub nr. 854/13.09.2007 si 855/13.09.2007, in baza carora au fost emise facturile fiscale nr. 137/08.108.2008 si nr. 141 /27.11.2008 creditorul s-a obligat sa efectueze pentru debitor anumite lucrari in schimbul unei sume de bani.
Instanta a respins exceptiile lipsei legitimarii pasive a debitorului si active a creditorului, insasi incheierea intre parti a unor contracte sinalagmatice conferindu-le acestora caracter de creditori si debitori reciproci.
Debitorul a invocat exceptia de neexecutare a contractului de catre creditor.
A retinut ca, contractele sinalagmatice se caracterizeaza prin prestatii reciproce si interdependente, nexecutarea unei prestatii putand fi invocata de catre cocontractant ca temei al refuzului de executa contraprestatia. Deci, pentru a putea pretinde de la debitor pretul facturat, creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea propriilor obligatii. Deci nu este suficienta existenta unui contract pentru a justifica emiterea unor facturi, acesta stabilind doar cadrul general in care partile au inteles sa-si deruleze raporturile comerciale, ci trebuie justificata efectuarea prestatiei ce constituie temei al platii sumei indicata in factura.
Cu exceptia contractelor si a conditiilor la aceste contracte, singurul inscris care poarta semnatura si stampila ambelor parti este procesul verbal de predare primire amplasament, care face doar dovada ca debitorul a pus la dispozitia creditorului terenul pe care acesta din urma trebuia sa execute lucrarile, celelalte inscrisuri emanand exclusiv de la creditor. Deci nu se poate retine ca creditorul a efectuat lucrarile trecute in devizele intocmite de catre acesta si ca creanta acestuia, reprezentand contravaloarea acestor lucrari, este certa lichida si exigibila.
Mai mult, data fiind complexitatea raporturilor dintre parti, care vizeaza realizarea autorizata a unor constructii, nici nu ar fi posibila analiza fondului raporturilor dintre parti in cadrul unei cereri avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei. De asemenea procedura insolventei nu este o alternativa putin costisitoare la solutionarea diferendelor dintre parti pe calea dreptului comun, ci o procedura instituita in scopul acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa.
Urmare a celor retinute, constatand ca creditorul nu a justificat caracterul cert, lichid si exigibil al creantei sale, judecatorul sindic va respinge cererea.
Solutionarea cererii pe considerentele expuse face inutila analizarea componentei creantei, a pretinsei stari de insolventa a debitorului si a neregularitatilor invocate raportat la cererea de chemare in judecata.
In ce priveste pretinsul abuz de drept al creditorului judecatorul sindic constata ca intr-adevar creditorul, dupa respingerea unei cereri de emitere a unei somatii de plata, pe motiv ca creanta nu este certa, lichida si exigibila, a incercat din nou, prin prezenta cerere, sa obtina o hotarare care sa recunoasca aceleasi caractere aceleiasi creante, insa pentru a se retine savarsirea unui abuz de drept trebuie dovedita indeplinirea si a altor conditii, fapt pentru care debitorul nu a staruit.
Prin sentinta comerciala nr.1857/07.07.2009 pronuntata de catre Tribunalul Arad in dosar nr. 4282/55/2009 a fost respinsa cererea formulata de catre acelasi creditor S C ...SRL impotriva aceluiasi debitor SC .... SRL, pentru emiterea somatiei de plata pentru aceeasi creanta din prezentul dosar, retinandu-se ca determinarea caracterului cert e lichid si exigibil al creantei presupune administrarea de probe care vizeaza fondul cauzei, respectiv daca intr-adevar creditoarea si-a indeplinit obligatiile contractuale sau nu .
Prin formularea prezentei cereri se tinde din nou, pe baza acelorasi probe, sa se dovedeasca ca aceeasi creanta este certa, lichida si exigibila, fapt respins prin cererea anterioara.
Prezenta cerere nu tinde in mod direct la obligarea debitorului la plata creantei, chiar daca prin scopul imediat urmarit, deschiderea procedurii, se tinde spre aceeasi finalitate, existand totusi o deosebire cu privire la lucrul judecat.
In baza art. 274 aliniat 1 si 3, din Codul de procedura civila instanta va obliga creditorul sa plateasca debitorului suma de 4.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata. La reducerea onorariului s-a avut in vedere ca desi partea reprezentata de aparator nu a cazut in pretentii, munca indeplinita de avocat, sintetizata in cuprinsul contestatiei, a fost in mare parte dedicata invocarii unor exceptii neintemeiate.
Prin Decizia nr.331 /11.03.2009, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 1975/108/2009 a fost respins recursul declarat de creditoarea SC ....SRL Bistrita impotriva sentintei comerciale nr.142/27.01.2010, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr.3955/108/2009, admis recursul declarat de debitoarea SC ... SRL Arad impotriva aceleiasi sentinte, modificata in parte sentinta recurata, in sensul ca obliga creditoarea sa plateasca debitoarei suma de 12674,90 lei cheltuieli de judecata in prima instanta, fiind mentinute in rest dispozitiile sentinte recurate.
Pentru a hotara astfel, Curtea a retinut ca in mod corect prima instanta a respins cererea creditoarei de declansare a procedurii insolventei impotriva debitoarei SC ..... SRL.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile, cuantumul acesteia trebuind sa fie mai mare de 30.000 lei, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeasi lege insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumata ca vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede ca "(1) Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza:
a) cuantumul si temeiul creantei;
b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii".
Avand in vedere textele legale aratate mai sus, Curtea retine ca Legea nr. 85/2006 instituie o procedura concursuala avand scop plata pasivului debitorului aflat in stare de insolventa, care reprezinta o alternativa la indemana creditorilor care pot solicita deschiderea procedurii insolventei, daca sunt indeplinite conditiile Legii nr. 85/2006, bazandu-se pe prezumtia de incetare a platilor de catre debitorii lor, fara a apela la judecata pentru obtinerea unui titlu executoriu si la executarea silita in conditiile Codului de procedura civila pentru realizarea pretentiilor lor.
Aceasta presupune insa ca acea creanta pretinsa de creditor sa fie in mod neindoielnic certa, lichida si exigibila, in caz contrar nefiind aplicabile prevederile legii speciale a insolventei, iar litigiul dintre parti neputand fi solutionat decat pe calea dreptului comun.
In prezenta cauza, creanta pretinsa de creditoare nu este certa, lichida si exigibila, intrucat existenta ei nu rezulta in mod neindoielnic din inscrisuri emise de catre creditoare si acceptate de debitoare, iar catimea ei nu este determinata prin probele administrate in cauza.
Este adevarat ca, in executarea contractului dintre parti, creditoarea a emis doua facturi, pentru care a formulat cererea din prezenta cauza, invocand neplata sumei de 375.264,75 lei si aratand ca din centralizatorul semnat de debitoare la 30.03.2009 rezulta aceasta datorie, insa din probele administrate in cauza rezulta ca acestei date au mai fost facute de creditoare cesiuni de creanta catre terti in valoare de 105,201,95 lei, iar debitoarea a mai efectuat plati catre creditoare in valoare de 53.060 lei la data de 01.10.2009.
Pe de alta parte, debitoarea a pretins la randul ei penalitati creditoarei pentru depasirea de catre aceasta a termenului de executare a lucrarilor, precum si retinerea cu titlu de garantie a 5% din suma totala, ceea ce face ca raporturile juridice dintre parti sa fie complexe si sa nu poata fi solutionate decat pe calea unui proces de drept comun, in care sa poata fi verificate sustinerile fiecareia dintre parti in privinta indeplinirii sau nu a obligatiilor contractuale asumate.
Data fiind complexitatea raporturilor dintre parti, care vizeaza realizarea unor constructii, contestata de catre debitoare, nici nu ar fi posibila analiza fondului raporturilor dintre parti in cadrul unei cereri avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei. Procedura insolventei nu este o alternativa mai putin costisitoare la solutionarea diferendelor dintre parti pe calea dreptului comun, ci o procedura instituita in scopul acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa, ceea ce nu este cazul in prezenta cauza.
Nu trebuie omis nici faptul ca prin sentinta comerciala nr.1857/07.07.2009 pronuntata de catre Tribunalul Arad in dosar nr.4282/55/2009 a fost respinsa cererea formulata de catre acelasi creditor SC .... SRL impotriva aceluiasi debitor SC .... SRL, pentru emiterea somatiei de plata pentru aceeasi creanta din prezentul dosar, retinandu-se atunci ca determinarea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei presupune administrarea de probe care vizeaza fondul cauzei, respectiv daca intr-adevar creditoarea si-a indeplinit obligatiile contractuale sau nu . In acest sens, in mod corect instanta de fond a retinut ca prin formularea prezentei cereri se tinde din nou, pe baza acelorasi probe, sa se dovedeasca ca aceeasi creanta este certa, lichida si exigibila, fapt respins prin cererea anterioara
In ceea ce priveste starea de insolventa a debitoarei, Curtea retine ca, prin contestatia formulata si probele administrate, prezumtia de insolventa a debitoarei a fost rasturnata, avand in vedere ca debitoarea a probat ca detine lichiditati banesti pentru efectuarea de plati, insa nu a efectuat plata catre creditoare a creantei pretinse de aceasta intrucat creanta nu este certa, lichida si exigibila, fapt retinut si de instanta de recurs, asa cum s-a aratat mai sus.
In consecinta, neexistand sub acest aspect motive de casare sau desfiintare a sentintei recurate, recursul declarat de creditoare este nefondat si a fost respins ca atare.
In ceea ce priveste recursul declarat de debitoarea SC ....Arad, Curtea retine ca acesta vizeaza faptul ca prima instanta a redus onorariul avocatului care a reprezentat debitoarea in cursul judecatii in prima instanta.
Fara a nega de principiu dreptul instantei, prevazut expres de art. 274 al. 3 C. pr. civ., de a reduce onorariul avocatial, Curtea constata ca in prezenta cauza onorariul avocatului debitoarei a fost redus de prima instanta pe motiv ca munca avocatului debitoarei a fost in mare parte dedicata invocarii unor exceptii neintemeiate.
In opinia Curtii, valoarea onorariului avocatului debitoarei din prima instanta, aceea de 12674,90 lei, nu este prea mare fata de valoarea pricinii, respectiv 375.264,75 lei, si nici fata de munca indeplinita de avocatul debitoarei, aceasta presupunand, dincolo de redactarea contestatiei debitoarei si formularea apararilor acesteia, studiul si analiza a numeroase documente, date de complexitatea raporturilor juridice dintre parti
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, prin contractele de munca pe masuratori inregistrate sub nr. 854/13.09.2007 si 855/13.09.2007, in baza carora au fost emise facturile fiscale nr. 137/08.108.2008 si nr. 141 /27.11.2008 creditorul s-a obligat sa efectueze pentru debitor anumite lucrari in schimbul unei sume de bani.
Instanta a respins exceptiile lipsei legitimarii pasive a debitorului si active a creditorului, insasi incheierea intre parti a unor contracte sinalagmatice conferindu-le acestora caracter de creditori si debitori reciproci.
Debitorul a invocat exceptia de neexecutare a contractului de catre creditor.
A retinut ca, contractele sinalagmatice se caracterizeaza prin prestatii reciproce si interdependente, nexecutarea unei prestatii putand fi invocata de catre cocontractant ca temei al refuzului de executa contraprestatia. Deci, pentru a putea pretinde de la debitor pretul facturat, creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea propriilor obligatii. Deci nu este suficienta existenta unui contract pentru a justifica emiterea unor facturi, acesta stabilind doar cadrul general in care partile au inteles sa-si deruleze raporturile comerciale, ci trebuie justificata efectuarea prestatiei ce constituie temei al platii sumei indicata in factura.
Cu exceptia contractelor si a conditiilor la aceste contracte, singurul inscris care poarta semnatura si stampila ambelor parti este procesul verbal de predare primire amplasament, care face doar dovada ca debitorul a pus la dispozitia creditorului terenul pe care acesta din urma trebuia sa execute lucrarile, celelalte inscrisuri emanand exclusiv de la creditor. Deci nu se poate retine ca creditorul a efectuat lucrarile trecute in devizele intocmite de catre acesta si ca creanta acestuia, reprezentand contravaloarea acestor lucrari, este certa lichida si exigibila.
Mai mult, data fiind complexitatea raporturilor dintre parti, care vizeaza realizarea autorizata a unor constructii, nici nu ar fi posibila analiza fondului raporturilor dintre parti in cadrul unei cereri avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei. De asemenea procedura insolventei nu este o alternativa putin costisitoare la solutionarea diferendelor dintre parti pe calea dreptului comun, ci o procedura instituita in scopul acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa.
Urmare a celor retinute, constatand ca creditorul nu a justificat caracterul cert, lichid si exigibil al creantei sale, judecatorul sindic va respinge cererea.
Solutionarea cererii pe considerentele expuse face inutila analizarea componentei creantei, a pretinsei stari de insolventa a debitorului si a neregularitatilor invocate raportat la cererea de chemare in judecata.
In ce priveste pretinsul abuz de drept al creditorului judecatorul sindic constata ca intr-adevar creditorul, dupa respingerea unei cereri de emitere a unei somatii de plata, pe motiv ca creanta nu este certa, lichida si exigibila, a incercat din nou, prin prezenta cerere, sa obtina o hotarare care sa recunoasca aceleasi caractere aceleiasi creante, insa pentru a se retine savarsirea unui abuz de drept trebuie dovedita indeplinirea si a altor conditii, fapt pentru care debitorul nu a staruit.
Prin sentinta comerciala nr.1857/07.07.2009 pronuntata de catre Tribunalul Arad in dosar nr. 4282/55/2009 a fost respinsa cererea formulata de catre acelasi creditor S C ...SRL impotriva aceluiasi debitor SC .... SRL, pentru emiterea somatiei de plata pentru aceeasi creanta din prezentul dosar, retinandu-se ca determinarea caracterului cert e lichid si exigibil al creantei presupune administrarea de probe care vizeaza fondul cauzei, respectiv daca intr-adevar creditoarea si-a indeplinit obligatiile contractuale sau nu .
Prin formularea prezentei cereri se tinde din nou, pe baza acelorasi probe, sa se dovedeasca ca aceeasi creanta este certa, lichida si exigibila, fapt respins prin cererea anterioara.
Prezenta cerere nu tinde in mod direct la obligarea debitorului la plata creantei, chiar daca prin scopul imediat urmarit, deschiderea procedurii, se tinde spre aceeasi finalitate, existand totusi o deosebire cu privire la lucrul judecat.
In baza art. 274 aliniat 1 si 3, din Codul de procedura civila instanta va obliga creditorul sa plateasca debitorului suma de 4.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata. La reducerea onorariului s-a avut in vedere ca desi partea reprezentata de aparator nu a cazut in pretentii, munca indeplinita de avocat, sintetizata in cuprinsul contestatiei, a fost in mare parte dedicata invocarii unor exceptii neintemeiate.
Prin Decizia nr.331 /11.03.2009, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 1975/108/2009 a fost respins recursul declarat de creditoarea SC ....SRL Bistrita impotriva sentintei comerciale nr.142/27.01.2010, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr.3955/108/2009, admis recursul declarat de debitoarea SC ... SRL Arad impotriva aceleiasi sentinte, modificata in parte sentinta recurata, in sensul ca obliga creditoarea sa plateasca debitoarei suma de 12674,90 lei cheltuieli de judecata in prima instanta, fiind mentinute in rest dispozitiile sentinte recurate.
Pentru a hotara astfel, Curtea a retinut ca in mod corect prima instanta a respins cererea creditoarei de declansare a procedurii insolventei impotriva debitoarei SC ..... SRL.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile, cuantumul acesteia trebuind sa fie mai mare de 30.000 lei, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeasi lege insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumata ca vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede ca "(1) Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza:
a) cuantumul si temeiul creantei;
b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii".
Avand in vedere textele legale aratate mai sus, Curtea retine ca Legea nr. 85/2006 instituie o procedura concursuala avand scop plata pasivului debitorului aflat in stare de insolventa, care reprezinta o alternativa la indemana creditorilor care pot solicita deschiderea procedurii insolventei, daca sunt indeplinite conditiile Legii nr. 85/2006, bazandu-se pe prezumtia de incetare a platilor de catre debitorii lor, fara a apela la judecata pentru obtinerea unui titlu executoriu si la executarea silita in conditiile Codului de procedura civila pentru realizarea pretentiilor lor.
Aceasta presupune insa ca acea creanta pretinsa de creditor sa fie in mod neindoielnic certa, lichida si exigibila, in caz contrar nefiind aplicabile prevederile legii speciale a insolventei, iar litigiul dintre parti neputand fi solutionat decat pe calea dreptului comun.
In prezenta cauza, creanta pretinsa de creditoare nu este certa, lichida si exigibila, intrucat existenta ei nu rezulta in mod neindoielnic din inscrisuri emise de catre creditoare si acceptate de debitoare, iar catimea ei nu este determinata prin probele administrate in cauza.
Este adevarat ca, in executarea contractului dintre parti, creditoarea a emis doua facturi, pentru care a formulat cererea din prezenta cauza, invocand neplata sumei de 375.264,75 lei si aratand ca din centralizatorul semnat de debitoare la 30.03.2009 rezulta aceasta datorie, insa din probele administrate in cauza rezulta ca acestei date au mai fost facute de creditoare cesiuni de creanta catre terti in valoare de 105,201,95 lei, iar debitoarea a mai efectuat plati catre creditoare in valoare de 53.060 lei la data de 01.10.2009.
Pe de alta parte, debitoarea a pretins la randul ei penalitati creditoarei pentru depasirea de catre aceasta a termenului de executare a lucrarilor, precum si retinerea cu titlu de garantie a 5% din suma totala, ceea ce face ca raporturile juridice dintre parti sa fie complexe si sa nu poata fi solutionate decat pe calea unui proces de drept comun, in care sa poata fi verificate sustinerile fiecareia dintre parti in privinta indeplinirii sau nu a obligatiilor contractuale asumate.
Data fiind complexitatea raporturilor dintre parti, care vizeaza realizarea unor constructii, contestata de catre debitoare, nici nu ar fi posibila analiza fondului raporturilor dintre parti in cadrul unei cereri avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei. Procedura insolventei nu este o alternativa mai putin costisitoare la solutionarea diferendelor dintre parti pe calea dreptului comun, ci o procedura instituita in scopul acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa, ceea ce nu este cazul in prezenta cauza.
Nu trebuie omis nici faptul ca prin sentinta comerciala nr.1857/07.07.2009 pronuntata de catre Tribunalul Arad in dosar nr.4282/55/2009 a fost respinsa cererea formulata de catre acelasi creditor SC .... SRL impotriva aceluiasi debitor SC .... SRL, pentru emiterea somatiei de plata pentru aceeasi creanta din prezentul dosar, retinandu-se atunci ca determinarea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei presupune administrarea de probe care vizeaza fondul cauzei, respectiv daca intr-adevar creditoarea si-a indeplinit obligatiile contractuale sau nu . In acest sens, in mod corect instanta de fond a retinut ca prin formularea prezentei cereri se tinde din nou, pe baza acelorasi probe, sa se dovedeasca ca aceeasi creanta este certa, lichida si exigibila, fapt respins prin cererea anterioara
In ceea ce priveste starea de insolventa a debitoarei, Curtea retine ca, prin contestatia formulata si probele administrate, prezumtia de insolventa a debitoarei a fost rasturnata, avand in vedere ca debitoarea a probat ca detine lichiditati banesti pentru efectuarea de plati, insa nu a efectuat plata catre creditoare a creantei pretinse de aceasta intrucat creanta nu este certa, lichida si exigibila, fapt retinut si de instanta de recurs, asa cum s-a aratat mai sus.
In consecinta, neexistand sub acest aspect motive de casare sau desfiintare a sentintei recurate, recursul declarat de creditoare este nefondat si a fost respins ca atare.
In ceea ce priveste recursul declarat de debitoarea SC ....Arad, Curtea retine ca acesta vizeaza faptul ca prima instanta a redus onorariul avocatului care a reprezentat debitoarea in cursul judecatii in prima instanta.
Fara a nega de principiu dreptul instantei, prevazut expres de art. 274 al. 3 C. pr. civ., de a reduce onorariul avocatial, Curtea constata ca in prezenta cauza onorariul avocatului debitoarei a fost redus de prima instanta pe motiv ca munca avocatului debitoarei a fost in mare parte dedicata invocarii unor exceptii neintemeiate.
In opinia Curtii, valoarea onorariului avocatului debitoarei din prima instanta, aceea de 12674,90 lei, nu este prea mare fata de valoarea pricinii, respectiv 375.264,75 lei, si nici fata de munca indeplinita de avocatul debitoarei, aceasta presupunand, dincolo de redactarea contestatiei debitoarei si formularea apararilor acesteia, studiul si analiza a numeroase documente, date de complexitatea raporturilor juridice dintre parti
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Faliment
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Cererea de deschidere a procedurii prev. de Legea nr. 64/1995, republicata, impotriva debitoarei dizolvate de drept conform Legii nr. 359/2004, este inadmisibila. - Sentinta civila nr. 136/F din data de 20.03.2006
FALIMENT - Sentinta comerciala nr. 1180/C/2014 din data de 27.11.2014
Deschiderea procedurii insolventei - Sentinta comerciala nr. 1085/C din data de 08.06.2010
Deschidere procedura insolventa - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Faliment - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Procedura insolventei. S.R.L. - Sentinta comerciala nr. 1276/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei - Sentinta comerciala nr. 1275/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei. Raspunderea administratorului social. - Sentinta comerciala nr. 1388/C din data de 15.10.2009
Procedura insolventei. Intocmirea tabelului definitiv al creantelor - Decizie nr. 264/R din data de 11.06.2009
Faliment . Raspunderea administratorului pentru netinerea contabilitatii conform legii. Cazul fortuit cauza de exonerare de raspundere - Decizie nr. 168/R din data de 02.04.2009
Procedura insolventei. Indeplinirea conditiilor legale pentru deschiderea procedurii - Decizie nr. 178/R din data de 09.04.2009
In ceea ce priveste existenta subrogatiei legale ca temei al masurii lichidatorului judiciar de operare a subrogatiei in tabelul definitiv, potrivit art.1093 alin.2 teza a II a Cod civil, obligatia achitata de o persoana neinteresata care lucreaza i... - Decizie nr. 357/R din data de 19.08.2008
Cerere de autorizare a promovarii actiunii intemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006 formulata de un singur creditor. - Decizie nr. 258/R din data de 17.06.2008
Procedura insolventei. Obiectiuni la raportul final (art.129). Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 (art.4). Ordinea in care se platesc creantele in cazul falimentului (art.123). Distribuirea sumelor obtinute din executar... - Decizie nr. 254/R din data de 31.05.2007
Procedura insolentei. Creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolentei (art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006). Obligatia judecatorului–sindic de a verifica indeplinirea conditiilor cerute pentru aplicarea procedurii prevazute de Legea... - Decizie nr. 181/R din data de 26.04.2007
Limita maxima de stabilire a raspunderii administratorului unei societati debitoare aflate in procedura prevazuta de Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 270/R din data de 01.06.2006
Actiune intemeiata pe dispozitiile art.137 din Legea nr. 64/1995. Conditii. - Decizie nr. 212/R din data de 20.04.2006
Antrenarea raspunderii personale a administratorului Raportat la art.137 lit.c din Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 211/R din data de 20.04.2006