Cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial.Culpa procesuala.

Cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial.Culpa procesuala.Exercitarea cu buna credinta a drepturilor procesuale.

Conform art.246 alin.3 Cod proc.civ. daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecata, acesta din urma  fiind in culpa procesuala pentru declansarea actiunii civile si provocarea paratului la avansarea cheltuielilor de judecata cu titlu de onorariu de avocat. 
La aprecierea cuantumului acestui onorariu trebuie sa se tina seama de dispozitiile art. 274 alin.3 Cod proc.civ.,respectiv de obiectul cauzei, precum si de complexitatea procesului asa cum se prefigura ea la momentul primirii de catre parat a cererii de chemare in judecata si a incheierii contractului de asistenta juridica.
Daca in fata primei instante, munca efectiva prestata de avocat nu a acoperit cuantumul onorariului de avocat perceput,in principal datorita conduitei culpabile a reclamantului care a renuntat la judecata, o exercitare cu buna credinta a profesiei de avocat si a drepturilor procesual presupunea includerea prestatiei avocatiale din  recurs in onorariul perceput in fata primei instante si pentru care avocatul nu a avut sansa sa isi etaleze calitatile profesionale si sa indeplineasca activitatile de asistenta juridica ce erau previzibile la momentul comunicarii cererii de chemare in judecata. O asemenea conduita era ceruta de insusi obiectul recursului care nu mai viza fondul cauzei, ci un aspect adiacent, mai putin important si cu privire la care solutia putea fi previzibila pentru orice avocat cu minima experienta. (Tribunalul Arad-sectia civila, dosar nr. 10.790/55/2010,decizia civila nr.  36 R/        12 ianuarie 2011)

Prin incheierea nr.9405/1 noiembrie 2010 pronuntata in dosar nr.10.790/55/2010,Judecatoria Arad a luat act de renuntarea la judecata in ce priveste actiunea formulata de reclamantul S.D.O. in contradictoriu cu paratul G. C.D., avand ca obiect actiune in constatare si a obligat reclamantul sa plateasca paratului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta, fata de cererea de renuntare la judecata formulata de reclamant si avand in vedere dispozitiile art. 246 Cod procedura civila, a luat act de renuntarea la judecata in ce priveste actiunea formulata de reclamantul S.D.O.
In baza art. 246 alin. 3 Cod procedura civila, vazand ca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata si ca paratul a solicitat cheltuieli de judecata, a obligat reclamatul la plata cheltuielilor de judecata catre parat, in cuantum de 1.000 lei, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei.
Impotriva acestei instante a declarat recurs reclamantul,solicitand instantei de control judiciar, in urma admiterii caii de atac, eliminarea din dispozitivul incheierii atacate a dispozitiei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata catre parat in cuantum de 1000 lei, reprezentand onorariu avocatial. In motivele recursului a aratat ca este pensionat de boala si nu are posibilitatea materiala de a achita onorariul avocatial, care, in aprecierea sa, este prea mare raportat la prestatia domnului avocat prezent la un singur termen de judecata.
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. 6, art. 482 pct. 6 si art. 445 alin.2 si art.274 pct. 3 Cod procedura civila.
Prin concluziile scrise intimatul a solicitat in esenta, respingerea recursului ca netemeinic si nelegal si mentinerea ca temeinica si legala  a  hotararii atacate. A apreciat ca atata vreme car reclamantul a achitat onorariul avocatial in momentul depunerii cererii de chemare in judecata, nu se justifica cererea sa de neobligare la plata cheltuielilor de judecata. A mai sustinut ca in fata primei instante a depus intampinare prin avocat si ca abia ulterior, la termenul din 1 noiembrie 2010 reclamantul a renuntat la judecata, dupa depunerea si comunicarea intampinarii.
Analizand sentinta atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul nu este fondat, solutia judecatoriei fiind legala si temeinica in raport de prevederile art.246 si art.274 Cod proc.civ.
Conform art.246 alin.3 Cod proc.civ. daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Prin urmare, cata vreme paratul a solicitat plata cheltuielilor de judecata avansate in proces, cu titlu de onorariu de avocat, solutia judecatoriei de acordare a lor este legala, atata vreme cat renuntarea a intervenit cu mult dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, respectiv dupa comunicarea intampinarii. Imprejurarea ca recurentul nu are posibilitatea materiala de a achita un asemenea onorariu avocatial este irelevanta, acesta fiind in culpa procesuala pentru declansarea actiunii civile si provocarea paratului la avansarea cheltuielilor de judecata cu titlu de onorariu de avocat. 
In ce priveste critica legata de nereducerea de catre prima instanta a cuantumului acestui onorariu in conditiile art.274 alin.3 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca suma de 1.000 de lei perceputa cu titlu de onorariu de avocat pentru judecata in fata primei instante nu este nepotrivit de mare in raport de obiectul cauzei, precum si de complexitatea procesului asa cum se prefigura ea la momentul primirii de catre parat a cererii de chemare in judecata si a incheierii contractului de asistenta juridica. Imprejurarea ca ulterior, reclamantul a renuntat la judecata nu poate sa impieteze asupra dreptului paratului de a-si recupera cheltuielile de judecata avansate intr-un cuantum rezonabil si proportional cu valoarea obiectului cererii si complexitatea previzibila a cauzei.  
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul S.D.O. in contradictoriu cu intimatul G.C.D., impotriva incheierii nr.9405/1 noiembrie 2010, pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr.10.790/55/2010, avand ca obiect actiune in constatare.
Desi recursul a fost respins, instanta de recurs nu a mai acordat alte cheltuieli recurentului,apreciind ca  acestea nu sunt justificate. Daca in fata primei instante, munca efectiva prestata de avocat nu a acoperit cuantumul onorariului de avocat perceput, de 1.000 de lei, in principal datorita conduitei culpabile a reclamantului, o exercitare cu buna credinta a profesiei de avocat si a drepturilor procesuale presupunea includerea prestatiei avocatiale din recurs in onorariul de 1.000 de lei perceput in fata primei instante si pentru care avocatul nu a avut sansa sa isi etaleze calitatile profesionale si sa indeplineasca activitatile de asistenta juridica ce erau previzibile la momentul comunicarii cererii de chemare in judecata. O asemenea conduita era ceruta de insusi obiectul recursului care nu mai viza fondul cauzei, ci un aspect adiacent, mai putin important si cu privire la care solutia putea fi previzibila pentru orice avocat cu minima experienta.