In raport de imprejurarea ca nu exista dispozitii legale care sa individualizeze continutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabileste ca nu are competenta de a crea norme prin care sa stabileasca procentul din salariul de baza al dreptu...

Contencios administrativ
Sentinta civila
      Indemnizatii

      In raport de imprejurarea ca nu exista dispozitii legale care sa individualizeze continutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabileste ca nu are competenta de a crea norme prin care sa stabileasca procentul din  salariul de baza al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituita cu dispozitii cuprinse in hotarari judecatoresti pentru a se respecta principiul separatiei puterilor.

     (Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fisc., s. nr. 194/CA/10 aprilie 2009)
     
      Prin actiunea in contencios administrativ reclamantul S F "S.L." Bistrita-Nasaud in numele a 332 membrii de sindicat, functionari publici, nominalizati in tabelele anexate actiunii, a chemat in judecata DGFP Bistrita-Nasaud si MFP, solicitand ca parata de randul I sa fie obligata sa plateasca functionarilor publici membrii de sindicat sumele de bani reprezentand suplimentul postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare in cuantum de 25% din salariul de baza incepand cu 1 ianuarie 2004, sume actualizate in raport de indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective, precum si obligarea paratului MFP la alocarea fondurilor necesare platii sumelor solicitate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul urmeaza sa respinga actiunea formulata de reclamant ca fiind prematura, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse mai jos.
Principiile salarizarii functionarilor publici au fost reglementate initial in art.29 si art.30 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, texte care au suferit modificari succesive prin OUG  245/2000 (respinsa prin Legea nr.727/2001), OUG 23/2001, Legea nr.161/2003, Legea nr.164/2004, Legea nr.251/2006, astfel ca Legea nr.188/1999 a fost republicata, textele de mai sus fiind renumerotate incat art.29 a devenit art.31.
Este real ca in art.31 al Leg.188/1999, modificata, legiuitorul a prevazut ca salariul are patru componente principale printre care suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Datorita lipsei unui sistem unitar de reglementare in materia salarizarii pentru functionarii publici, s-a procedat la emiterea unor ordonante de urgenta prin care s-a reglementat anual  acordarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici, astfel ca incepand cu anul 2004 si pana in 2006 inclusiv, s-a dispus suspendarea acordarii suplimentului de post si suplimentului corespunzator treptei de salarizare. Incepand cu 1 ianuarie 2007 nu s-au mai suspendat acordarea drepturilor in discutie.
Dispozitiile cuprinse in art.31 din Legea nr.188/1999 constituie norme de principiu care enumera componentele salariului functionarilor publici, astfel ca acestea nu pot fi aplicate in mod direct si imediat de catre angajatorii cu care au raporturi de serviciu functionarii publici.
      In ce priveste cuantumul drepturilor in discutie solicitat a se acorda in procent de 25% din salariul de baza, tribunalul constata ca nu exista dispozitii legale care sa individualizeze continutul concret al dreptului pretins. Exista unele posturi, cum sunt cele de auditor si cele privind controlul financiar preventiv, pentru care legislatia specifica prevede un spor - ce poate fi eventual echivalat cu suplimentul postului - , dar nu exista temeiuri pentru a considera cu certitudine ca aceste sporuri constituie in fapt suplimentul de post la care face referire art.31 al.1 lit.c din Legea nr.188/1999.
      In raport de imprejurarea ca nu exista dispozitii legale care sa individualizeze continutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabileste ca nu are competenta de a crea norme prin care sa stabileasca procentul din  salariul de baza al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituita cu dispozitii cuprinse in hotarari judecatoresti pentru a se respecta principiul separatiei puterilor.
Tribunalul nu poate nici sa acorde drepturile pretinse in  cuantum de 25% din salariul de baza, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate functionarilor publici, cu motivarea ca asa a stabilit practica judiciara, cat timp practica nu este un izvor de drept, iar instantele se pronunta cu respectarea principiului legalitatii.
In prezent, prevederile art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999 nu sunt abrogate sau suspendate, dar nu pot fi aplicate, pentru motivele anterior aratate. Este necesar sa se stabileasca in ce masura un text legal in vigoare care prevede drepturi salariale recunoscute la nivel de principiu - drepturi care totusi nu sunt actuale - poate constitui temei pentru admiterea sau respingerea actiunii formulate, astfel incat sa nu se impieteze in vreun mod asupra drepturilor salariale.
Intr-o ipoteza, ar exista temeiuri de respingere a actiunii formulate ca inadmisibila, cat timp nu este posibila acordarea sporurilor respective datorita necuantificarii legale celor doua componente ale salariului functionarilor publici, cunoscut fiind ca atributiunile de reglementare revin in acest caz legiuitorului si ca instanta nu se poate substitui acestuia. In acelasi context, este de subliniat ca ne aflam in prezenta unui drept virtual, iar obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, ori eventuala cuantificare de catre instanta a suplimentelor in raport de diverse criterii reprezinta o nesocotire a legii, dupa cum s-a evidentiat si prin Decizia Curtii Constitutionale nr.820/2008. In sfarsit, in aceeasi ordine de idei, daca s-ar admite actiunea in conditiile in care dispozitivul sentintei nu ar mentiona - pentru ca nu are cum - suma la care urmeaza sa fie obligata parata, ar rezulta o hotarare nesusceptibila de executare.
Pe de alta parte, intr-o alta ipoteza, pe care prezenta instanta o va adopta, fata de imposibilitatea cuantificarii suplimentelor pretinse, pentru a nu impieta asupra drepturilor salariale recunoscute in plan legislativ la nivel de principiu, drepturi ce nu sunt actuale deoarece nu sunt determinate, urmeaza ca motivul pentru care actiunea va fi respinsa sa fie acela de prematuritate a acesteia, asa incat functionarii publici  sa-si poata valorifica drepturile in discutie in urma unei eventuale reglementari legislative care va cuantifica drepturile salariale in discutie.