Tribunalul, fata de solutia instantei de fond prin care s-a statuat ca in cauza pentru neplata la termen a chiriei a datorata de catre parati nu s-ar aplica penalitatile de intarziere prevazute de clauza contractuala anterior aratata, ci ar fi incide...

       Penalitati contractuale stabilite in contractul de inchiriere.
       
       Tribunalul, fata de solutia instantei de fond prin care s-a statuat ca in cauza pentru neplata la termen a chiriei a datorata de catre parati nu s-ar aplica penalitatile de intarziere prevazute de clauza contractuala anterior aratata, ci ar fi incident art.120 alin.7 raportat la art.119 alin.1 din Codul de procedura fiscala, care prevede un nivel de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, apreciaza ca aceasta solutie este gresita pentru ca s-a facut aplicarea eronata a acestor prevederi legale, care nu puteau fi aplicate in speta, ci trebuie aplicate doar in materia obligatiilor fiscale datorate de catre persoanele fizice si juridice cu titlu de impozite, taxe, si alte contributii datorate bugetului de stat si bugetelor locale prevazute de Codul fiscal potrivit art. 1 alin.1 din Codul de procedura fiscala, iar nu si in cazul sumelor datorate in baza unor contracte civile cum este cazul contractului de inchiriere incheiat intre parti.
       
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 73/R/17 martie 2010)
       
       Prin sentinta civila nr. 5758/2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantul Municipiul Bistrita, prin primar, impotriva paratilor OAM, ODC, OMCM si au fost obligati paratii sa plateasca reclamantului suma de 1.144,51 lei chirie neachitata pentru perioada ianuarie-septembrie 2009.  Au fost obligati paratii la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,1% pe fiecare zi de intarziere, calculate de la data scadentei pana la data platii efective.
S-a constatat rezilierea de plin drept a contractului de inchiriere nr.539/27 septembrie 2006 in baza pactului comisoriu de gradul 4, instituit prin art.8 alin.1 din contract.
S-a dispus evacuarea paratilor din locuinta situata in Bistrita, str. _..
       Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul si paratii.
       Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca hotararea recurata este, in parte, nelegala sub aspectul modului de solutionare a penalitatilor de intarziere solicitate de reclamant prin actiunea dedusa judecatii, potrivit argumentelor ce vor fi aratate in cele ce urmeaza:
Prin contractul de inchiriere nr.539/27 09.2006 incheiat intre reclamant in calitate de proprietar si parati in calitate de chiriasi s-a prevazut la art.4 alin.5 ca in caz de neplata la termen a chiriei se aplica o penalizare de 0,3% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu prima zi care urmeaza celeia cand a devenit exigibila, fara ca majorarea sa poata depasi totalul chiriei restante. Aceasta clauza contractuala este obligatorie pentru partile contractante in temeiul art.969 Cod civil, dar si pentru instanta de judecata, cu exceptia situatiei prevazute de art. 5 Cod civil, daca s-ar constata ca o asemenea clauza incalca dispozitiile legale imperative incidente in materie reglementate in acest sens.
Tribunalul, fata de solutia instantei de fond prin care s-a statuat ca in cauza pentru neplata la termen a chiriei a datorata de catre parati nu s-ar aplica penalitatile de intarziere prevazute de clauza contractuala anterior aratata, ci ar fi incident art.120 alin.7 raportat la art.119 alin.1 din Codul de procedura fiscala, care prevede un nivel de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, apreciaza ca aceasta solutie este gresita pentru ca s-a facut aplicarea eronata a acestor prevederi legale, care nu puteau fi aplicate in speta, ci trebuie aplicate doar in materia obligatiilor fiscale datorate de catre persoanele fizice si juridice cu titlu de impozite, taxe, si alte contributii datorate bugetului de stat si bugetelor locale prevazute de Codul fiscal potrivit art. 1 alin.1 din Codul de procedura fiscala, iar nu si in cazul sumelor datorate in baza unor contracte civile cum este cazul contractului de inchiriere incheiat intre parti.
Este adevarat faptul ca, in cauza, contractul de inchiriere dintre parti este unul de adeziune pentru ca nu a fost negociat nici sub aspectul cuantumul chiriei si nici sub aspectul cuantumului penalitatilor de intarziere, fiind aplicabile art. 26-27  din OUG nr.40/1999 privind stabilirea chiriei, dar acest act normativ nu prevede dispozitii speciale privind cuantumul penalitatilor de intarziere si nici nu face trimitere la dispozitiile procedural fiscale, situatie in care nu se poate aplica prin analogie dispozitiile legale ce reglementeaza obligatiile fiscale in materia obligatiilor generate de contracte civile legal incheiate, avand in vedere natura juridica deosebita a acestora, pentru ca nu exista temei legal in acest sens.
        Acest lucru ar fi posibil doar in cazul in care fie prin legea locuintei nr.114/1996, fie prin OUG nr.40/1999 s-ar fi reglementat expres aceasta dispozitie de trimitere la penalitatile specifice obligatiilor fiscale sau daca cuantumul penalitatii de intarziere ar fi fost indicat de aceste acte normative, ori acest lucru nu s-a intamplat, situatie in care tribunalul statueaza ca trebuie platite penalitatile contractuale asumate de catre parti.
Tribunalul avand in vedere aceste considerente, in temeiul art.312 alin.2, 3 Cod procedura civila, urmeaza a admite recursul declarat de reclamant impotriva sentintei civile nr. 5758/2009 a Judecatoriei Bistrita, pe care o va modifica in parte in sensul ca se va admite actiunea civila formulata de reclamant impotriva paratilor si vor fi obligati paratii sa plateasca reclamantului penalitati de intarziere de 0,3% pentru fiecare zi de intarziere, potrivit prevederilor contractuale, in lipsa unor dispozitii legale derogatorii, penalitati ce vor fi calculate pentru suma datorata cu titlu de chirie restanta mentionata in sentinta atacata pana la data platii efective. Oricum trebuie reliefat ca penalitatile prevazute in contract au fost achitate de parati conform chitantelor depuse in recurs.
       Recursul declarat de parati urmeaza a fi respins ca fiind nefondat potrivit argumentelor ce vor fi aratate in cele ce urmeaza:
       Critica paratilor referitoare la faptul ca nu au avut cunostinta despre existenta acestui proces, ceea ce ar insemna ca nu s-a indeplinit legal procedura de citare in fata primei instante, tribunalul o gaseste neintemeiata pentru ca, din verificarea actelor si lucrarilor dosarului, se observa ca la singurul termen de judecata din 27 octombrie 2009, paratii au fost legal citati la adresa indicata de reclamant in actiune si prevazuta in contractul de inchiriere, mentionata de parati si in cererea de recurs formulata, respectiv in Bistrita, str. _., potrivit dovezilor de indeplinire a procedurii de citare de la dosar, fiind respectate cerintele impuse de art.92 Cod procedura civila.
       Cu privire la fondul cauzei tribunalul constata ca in recurs paratul recurent OD a depus la dosar chitante din care rezulta ca a achitat in data de 3 decembrie 2009 suma de 2.053,63 lei reprezentand debitele restante inclusiv pentru luna decembrie 2009, precum si chitanta din 14 ianuarie 2010 prin care a achitat chiria pentru luna respectiva si chitanta pentru luna februarie 2010 prin care a achitat chiria de 133,63 lei, insa tribunalul observa ca paratii si-au executat obligatia contractuala de plata a chiriei doar dupa data pronuntarii si comunicarii sentintei atacate, respectiv 3 decembrie 2009. Or, atitudinea partilor in executarea obligatiilor contractuale trebuie avuta in vedere raportat la perioada retinuta de catre prima instanta, respectiv ianuarie - septembrie 2009, perioada pentru care paratii nu au facut dovada ca si-au executat voluntar obligatia de plata lunara a chiriei datorata.
       Asertiunile paratilor in sensul ca s-au aflat in imposibilitate financiara sa plateasca lunar chiria prevazuta in contract pentru ca nu au avut venituri banesti intrucat nu sunt salariati si ca ar fi avut probleme de sanatate, nu pot determina adoptarea unei solutii de admitere a recursului, modificare a sentintei atacate si de respingere a actiunii civile pentru ca, pe de o parte, tribunalul observa  ca in speta opereaza in cauza sanctiunea rezilierii de plin drept a contractului nr. 539/27.09.2006 in temeiul pactului comisoriu de grad IV instituit in contractul incheiat, pact care nu mai permite instantei de judecata sa aprecieze asupra motivelor de ordin personal invocate de recurenti, ci doar sa verifice daca conditia impusa in pactul comisoriu este intrunita, respectiv neachitarea chiriei prevazute in contract trei luni consecutiv, conditie realizata , paratii neplatind chiria in perioada ianuarie - septembrie 2009, iar pe de alta parte, oricum trebuie reliefat ca faptul ca situatiile invocate de parati nu au fost dovedite prin nici un mijloc de proba pentru perioada anterior aratata.
       Faptul ca paratii au achitat ulterior rezilierii de drept al contratului de inchiriere in temeiul pactului comisoriu de gradul 4, si dispunerii evacuarii de catre instanta de fond a sumelor datorate restante, nu poate constitui o cauza care sa inlature pactul comisoriu de ultim grad asumat de parti, motiv pentru care avand in vedere si celelalte considerente reliefate, tribunalul, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge ca nefondat recursul declarat de parati.
       Se vor mentine in intregime celelalte dispozitii ale sentintei atacate, intrucat sunt legale si temeinice, privind obligarea paratilor sa plateasca reclamantului suma de 1.144,51 lei chirie neachitata pentru perioada ianuarie - noiembrie 2009,chiar daca a fost platita ulterior comunicarii sentintei, privind constatarea rezilierii de plin drept a contractului de inchiriere nr.539/27.09.2006 in baza pactului comisoriu de grad IV instituit prin art.8 din contract si privind evacuarea paratilor din locuinta situata in Bistrita, str. _ Desigur in situatia in care partile ajung la un nou acord de vointa acestea pot proceda la incheierea unui alt contract de inchiriere pentru aceeasi locuinta.