Restituirea sumelor reprezentand contributii pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorate de angajator. Termen de solicitare.

      Restituirea sumelor reprezentand contributii pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorate de angajator. Termen de solicitare.
      
      In temeiul principiul aplicarii imediate a legii noi, termenul de prescriptie instituit de art. 40 din OUG nr. 158/2005 in forma modificata prin OUG nr. 36/2010, de 90 de zile, se aplica contestatoarei cat timp prescriptia se implineste dupa intrarea in vigoare a legii noi.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 5262/F/15 decembrie 2010)

      Prin actiunea civila inregistrata contestatoarea S.C. AC SRL Bistrita a solicitat in contradictoriu cu intimata Casa de Asigurari de Sanatate Bistrita anularea actelor nr. 7450/4.06.2010 si nr. 9809/12.07.2010 emise de intimata, ca fiind nelegale; obligarea intimatei la restituirea catre contestatoare a sumei de 3.403 lei, reprezentand sume de recuperat de la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate pentru concedii si indemnizatii pe lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2009.
      Prin cererea de chemare in garantie formulata de intimata la data de 3 noiembrie 2010 intimata a solicitat chemarea in garantie a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate Bucuresti pentru ca in cazul in care intimata cade in pretentii, chemata in garantie sa fie obligata sa aloce intimatei fondurile necesare platii drepturilor pretinse.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine faptul ca la data de 19 mai 2010 contestatoarea s-a adresat intimatei cu cererea inregistrata sub nr. 7450/2010 solicitand restituirea sumelor reprezentand contributii pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorate de angajator pe perioada octombrie 2009 - februarie 2010.
      Prin adresa nr. 7450/4.06.2010 intimata raspunde cererii formulate, aratand, pe de o parte, ca indemnizatiile aferente lunilor octombrie, noiembrie, decembrie 2009 nu mai pot fi solicitate, intrucat a expirat termenul de 90 de zile de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite, respectiv din data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-au emis certificatele medicale, iar pe de alta parte, ca indemnizatiile platite de contestatoare pot fi recuperate din contributiile datorate pe lunile urmatoare.
      Cu privire la indemnizatiile aferente lunilor ianuarie si februarie 2010 s-a aratat ca se impune depunerea de declaratii rectificative si o noua cerere de rambursare, datorita erorilor constatate.
      Impotriva raspunsului primit contestatoarea a formulat contestatie, inregistrata in evidentele intimatei sub nr. 125/5.07.2010, solicitand doar plata indemnizatiilor aferente lunilor octombrie, noiembrie, decembrie 2009.
      Prin raspunsul la contestatia formulata nr. 9809/12 iulie 2010 intimata a comunicat faptul ca isi mentine punctul de vedere exprimat prin adresa nr. 7450/2010, care coincide cu cel al casei nationale, care s-a comunicat contestatoarei in copie.
      Intrucat contestatoarei nu i s-a restituit suma solicitata, s-a adresat instantei de judecata.
      O prima problema care se impune a fi lamurita este cea a termenului in care contestatoarea este indreptatita sa solicite restituirea sumei pretinse.
      Potrivit art. 40 din OUG nr. 158/2005, in forma in vigoare la data retinerii de catre intimata a sumelor pretinse de contestatoare pe perioada octombrie - decembrie 2009 si la data nasterii dreptului la restituire (data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-a emis certificatul medical), indemnizatiile platite de angajator, care depasesc suma contributiilor datorate de acesta, puteau fi solicitate in termen de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite, adica de la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-a emis concediul medical.
      Raportat la acest text legal, contestatoarea era indreptatita sa solicite restituirea indemnizatiei care depaseste suma contributiilor datorate de aceasta pe luna octombrie 2009 in termen de 3 ani de la data de 25 a lunii noiembrie 2009. Tot astfel, pentru indemnizatia cuvenita pe luna noiembrie 2009, termenul de 3 ani curge din data de 25 a lunii decembrie 2009, iar pentru indemnizatia cuvenita pe luna decembrie 2009, termenul de restituire de 3 ani curge din data de 25 a lunii ianuarie 2010.
      La data de 26 aprilie 2010 a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 36/2010, care a modificat dispozitiile art. 40, in sensul reducerii termenului de 3 ani la termenul de 90 de zile.
      Conform principiului aplicarii imediate a legii noi, dispozitiile art. 40 din OUG nr. 36/2010 care instituie termenul de 90 de zile, se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii civile vechi.
      Totodata, in temeiul aceluiasi principiu, situatiile in curs de constituire, modificare sau stingere la data intrarii in vigoare a legii noi cad sub imperiul acesteia.
      Ca atare, in temeiul principiul aplicarii imediate a legii noi, termenul de prescriptie instituit de art. 40 din OUG nr. 158/2005 in forma modificata prin OUG nr. 36/2010, de 90 de zile, se aplica contestatoarei cat timp prescriptia se implineste dupa intrarea in vigoare a legii noi.
      Atata timp cat termenul de prescriptie initial, cel de 3 ani, nu este implinit in privinta contestatoarei la data intrarii in vigoare a OUG nr. 36/2010, acesta poate fi modificat de o lege noua, fara retroactivitate.
      Ultraactivitatea legii vechi, adica a dispozitiei care instituie termenul de prescriptie de 3 ani, isi gaseste aplicare numai atunci cand legea noua prevede in mod expres aceasta sau in cazul normelor supletive, ceea e nu este cazul in speta.
      Ca atare, tribunalul retine ca din momentul intrarii sale in vigoare - 26 aprilie 2010 - OUG nr. 36/1010 care a instituit termenul de prescriptie de 90 de zile, este aplicabila contestatoarei, care insa poate solicita restituirea indemnizatiei achitate in plus in 90 de zile de la momentul intrarii in vigoare a OUG nr. 36/2010, adica pana la data de 26 iulie 2010 inclusiv.
      Contrar pozitiei intimatei, cuprinsa in adresa nr. 7450/2010 si chematei in garantie, cuprinsa in adresa nr. 15711/15.06.2010 (conform careia pentru indemnizatiile platite asiguratilor in luna ianuarie 2010, deci anterior aparitiei OUG nr. 36/2010, cererile de restituire s-au putut depune pana la data de 26 mai 2010), tribunalul apreciaza ca termenul de 90 de zile nu poate incepe sa curga decat de la momentul instituirii acestuia printr-un act normativ si nicidecum nu poate curge de la un moment anterior.
      Ca atare, fiind vorba de o situatie in curs la momentul aparitiei OUG nr. 36/2010, termenul de restituire prevazut de noua lege curge pentru contestatoare de la data de 26 aprilie 2010, data intrarii in vigoare a ordonantei care consacra acest termen, si nicidecum de la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-a emis certificatul medical.
      O solutie contrara ar insemna aplicarea retroactiva a legii, ceea ce este inadmisibil.
      Sintagma folosita in cuprinsul art. 40, conform careia termenul curge "de la data la care beneficiarul era in drept sa o solicite", trebuie interpretata, pentru situatia in care intinderea termenului se modifica in timp ce situatia juridica era in curs de desfasurare, in sensul ca noul termen se aplica imediat de la data instituirii sale, din acest moment nascandu-se dreptul beneficiarului de a actiona in cadrul noului termen instituit de legea noua.
      Intrucat contestatoarea a solicitat restituirea la data de 19 mai 2010, aceasta a respectat termenul de 90 de zile prevazut de art. 40 din OUG nr. 158/2005, in forma modificata prin OUG nr. 36/2010.
      Conform art. 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005, in forma modificata prin OUG nr. 36/2010, sumele reprezentand indemnizatii platite de catre angajatori asiguratilor, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva, se recupereaza din contributiile datorate pentru lunile urmatoare sau din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate din creditele bugetare prevazute cu aceasta destinatie, in conditiile reglementate prin normele de aplicare a ordonantei de urgenta. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentand contributii de asigurari sociale de sanatate.
      Textul instituie o modalitate alternativa de recuperare de angajator a sumelor achitate in plus. Alegerea modalitatii de recuperare constituie insa o prerogativa a angajatorului, nicidecum intimata nu poate impune un anumit mod de restituire, care i se pare mai convenabil.
      Atata timp cat legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate in ceea ce priveste modalitatea recuperarii sumelor retinute in plus, alegerea modalitatii revine exclusiv angajatorului beneficiar al dreptului de a obtine restituirea.
      In prezenta cauza contestatoarea, in calitate de angajator, titular al dreptului de restituire, a optat pentru modalitatea care ii este mai avantajoasa, adica pentru restituirea intregii sume datorate, in cuantumul necontestat de intimata de 3.403 lei, din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
      Nu se poate retine teza intimatei, aceea a caracterul subsidiar al modalitatii de recuperare directa din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate dedusa din faptul ca restituirea este conditionata de existenta de credite bugetare cu destinatia "concedii si indemnizatii".
      Faptul ca intimata nu are in prezent credite bugetare cu aceasta destinatie in vederea platii sumei nu transforma obligatia sa de restituire a sumei din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate in una cu caracter subsidiar.
      Dimpotriva, odata ce i s-a solicitat restituirea sumelor in modalitatea indicata expres de contestatoare in cererea din 19 mai 2010, obligatia intimatei era aceea de a solicita casei nationale alocarea de credite bugetare cu aceasta destinatie.
      Nu are nicio legatura cu situatia de speta invocata jurisprudenta a Curtii Constitutionale si a instantei europene referitoare la posibilitatea statului de a achita esalonat drepturile banesti cuvenite creditorilor. Aceasta intrucat, in acele situatii analizate de instanta europeana si de judecatorul constitutional, drepturile beneficiarilor erau stabilite prin hotarare judecatoreasca irevocabila, esalonarea platii fiind ulterioara stabilirii dreptului.
      Or, in prezenta cauza, dreptul contestatorului nu este inca stabilit irevocabil, ci dimpotriva in acest cadru procesual se solicita stabilirea dreptului.
      Atata timp cat legea reglementeaza mai multe modalitati de restituire, fara a stabili o ordine prioritara, numai titularul dreptului la restituire are posibilitatea de optiune pentru o anumita modalitate, nicidecum debitorul.
      De altfel, se constata ca intimata nu este la prima cerere de restituire formulata de contestatoare de rambursare a sumelor achitate in plus.
      Astfel, prin cererea nr. 15988/11.11.2009, contestatoarea a solicitat intimatei restituirea sumei totale de 2123 lei aferenta lunilor februarie, martie, iulie, august, septembrie 2009, in aceeasi modalitate, adica plata din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
      In vederea restituirii, intrucat intimata nu dispunea de credite bugetare cu aceasta destinatie, aceasta a intocmit referatele nr. 159881/11.11.2009 si nr. 15988/11.11.2009 prin care a solicitat casei nationale aprobarea platii sumelor datorate contestatoarei.
      Tribunalul apreciaza ca aceeasi procedura trebuia aplicata si in speta, respectiv
intocmirea unui referat adresat casei nationale pentru aprobarea platii sumei de 3403 lei solicitata de contestatoare, imediat dupa data depunerii cererii de restituire.
      Prin urmare, cererea contestatoarei de restituire a sumei de 3.403 lei, al carei cuantum nu s-a contestat de intimata, este intemeiata si se impune a fi admisa.
      Nu este intemeiata cererea contestatoarei de anulare a adreselor emise de intimata ca raspuns la cererile sale de restituire.
      Contrar pozitiei contestatoarei, tribunalul retine ca aceste acte nu au caracterul unor acte administrative, ci dimpotriva constituie simple adrese, ce contin punctul de vedere propriu al intimatei fata de solicitarea care i-a fost adresata.
      Ca atare, instanta nu poate dispune anularea unui punct de vedere, care este o
manifestare de vointa proprie, personala, chiar daca are o opinie diferita fata de cele exprimate in cuprinsul adreselor atacate.
      Pe de alta parte, adresa nr. 7450/4.06.2010 priveste si o alta problema, care nu
constituie obiect al prezentului litigiu (restituirea indemnizatiilor aferente lunilor ianuarie si februarie 2010), iar adresa nr. 9809/12.07.2010 nu face altceva decat sa trimita la punctul de vedere al intimatei exprimat in cuprinsul adresei initiale nr. 7450/2010.
      In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, tribunalul retine ca in speta Casa Nationala de Asigurari de Sanatate a fost chemata in temeiul art. 60 ca persoana impotriva careia se poate indrepta intimata in cazul in care cade in pretentii.
      Intrucat chemata in garantie este ordonatorul principal de credite, iar intimata este in subordinea chematei in garantie, la dispozitia careia se afla sumele colectate in contul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, asa cum rezulta din dispozitiile art. 256 alin. 3 si 267 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, chemata in garantie justifica legitimare procesuala in cauza.
      Pe fondul cererii, se retine ca potrivit art. 264 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, bugetul de venituri si cheltuieli al intimatei se aproba de chemata in garantie, in calitate de ordonator principal de credite.
      Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate este gestionat de chemata in garantie, prin presedintele sau [art. 270 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 95/2006], iar sumele colectate in contul fondului sunt in permanenta la dispozitia chematei in garantie, care repartizeaza aceste sume (art. 256 alin. 3 din Legea nr. 95/2006).
      Ca ordonator principal de credite, chemata in garantie are rolul de a repartiza credite bugetare pentru intimata, ca institutie aflata in subordinea sa.
      Intimata are conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 obligatia imperativa de a angaja si utiliza doar credite bugetare in limita prevederilor si destinatiilor aprobate.
      Atunci cand institutiile din subordinea ordonatorului principal sunt obligate la plata unor sume de bani, in temeiul unor titluri executorii, ordonatorul principal de credite are obligatia de a dispune toate masurile care se impun, inclusiv virari de credite bugetare pentru a asigura sumele necesare in bugetul institutiei subordonate, conform art. 4 din OG nr. 22/2002, virarile putand fi efectuate pe parcursul intregului an bugetar.
      Ca atare, intimata a solicitat chemarea in garantie a casei nationale de sanatate pentru a asigura in bugetul sau sumele de bani solicitate de contestatoare, in cazul in care intimata va fi obligata la plata.
      Prin instituirea obligatiei chematei in garantie de a aloca intimatei sumele de bani pe care aceasta trebuie sa le plateasca contestatoarei nu inseamna in niciun caz un transfer de drepturi si obligatii de la intimata la chemata in garantie, in raporturile cu contestatoarea, ci in fapt inseamna executarea obligatiei chematei in garantie, prevazuta expres de lege, de a lua masuri de virare de credite intimatei pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
      In baza considerentelor exprimate si facand aplicarea dispozitiilor art. 38 alin. 2 si 40 din OUG nr. 158/2005 in forma modificata prin OUG nr. 36/2010, art. 60 si urm. C. pr. civ., art. 256 alin. 1, art. 264 alin. 2, art. 267 alin. 1, art. 270 alin. 1 lit. a), art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 4 din OG nr. 22/2002, tribunalul va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematei in garantie, va admite in parte contestatia formulata si in consecinta va obliga intimata sa restituie contestatoarei suma de 3.403 lei reprezentand indemnizatie platita de contestatoare care depaseste suma contributiilor datorate pe lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2009; va respinge ca neintemeiata cererea de anulare a actelor nr. 7450/4.06.2010 si nr. 9806/12.07.2010, ambele emise de intimata.
      In baza art. 274, 277 C. pr. civ., retinand culpa procesuala a intimatei, tribunalul o va obliga sa plateasca contestatoarei suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, reprezentand onorariu de avocat, apreciindu-se ca din totalul de 400 lei achitat cu chitanta justificativa depusa la dosar aferent pretentiilor respinse este suma de 50 lei, avand in vedere ca cea mai mare parte a apararilor s-au axat pe fondul dreptului.
Totodata, se va admite ca fiind intemeiata si cererea de chemare in garantie formulata de intimata si in consecinta va fi obligata chemata in garantie sa aloce intimatei suma de 3.403 lei in vederea platii acestei sume de catre intimata in favoarea contestatoarei, precum si suma de 350 lei cheltuieli de judecata la plata careia a fost obligata intimata, acestea fiind prestatia la care intimata a fost obligata in final in raport cu contestatoarea.