Suspendare act administrativ fiscal. Inadmisibilitate

Suspendare act administrativ fiscal. Inadmisibilitate.
      
      Potrivit prevederilor art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive, text de lege ce reprezinta consacrarea, in materia cererilor de suspendare a executarii actului administrativ, a principiului autoritatii de lucru judecat. (Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 905/CA/4 august 2011, nepublicata)

      Prin cererea inregistrata reclamanta SC AI SRL Bistrita a chemat in judecata parata Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud, solicitand suspendarea actului administrativ fiscal Decizia de impunere nr. 669/12.10.2009 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala emisa de parata - pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei ce face obiectul dosarului 9125/112/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud.
      Examinand cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., exceptia autoritatii de lucru judecat invocata in cauza, instanta constata urmatoarele:
      Prin Decizia de impunere nr. 669 din 12.10.2009 emisa de parata Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud, ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscala act administrativ fiscal, s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii suplimentare de plata constand in impozit pe profit cu majorarile de intarziere aferente si TVA cu majorari de intarziere aferente.
      Anterior, o cerere de suspendare formulata de reclamanta cu privire la executarea aceluiasi act administrativ fiscal - Decizia de impunere nr. 669/12.10.2009, a facut obiectul dosarului nr. 225/112/2010 al Tribunalului Bistrita-Nasaud (a carui atasare s-a dispus in prezenta cauza), dosar in care, prin sentinta civila nr. 104/CA/2010 s-a admis cererea reclamantei, dispunandu-se suspendarea executarii mentionatei decizii pana la solutionarea irevocabila a contestatiei formulate impotriva acesteia.
      Prin Decizia civila nr. 3062/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in sedinta publica din 25.11.2010, s-a admis insa recursul declarat de Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud, dispunandu-se modificarea in totalitate a sentintei civile nr. 104/CA/2010 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud, in sensul respingerii, ca nefondata, a cererii de suspendare formulata de reclamanta.
      Reglementand procedura de suspendare a executarii actului administrativ fiscal, art. 215 din Codul de procedura fiscala consacra dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executarii acestuia in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub conditia depunerii cautiunii ale carei criterii de stabilire sunt prevazute la alin. 2 al art. 215 C.pr.fiscala. 
      Potrivit prevederilor art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive, text de lege ce reprezinta consacrarea, in materia cererilor de suspendare a executarii actului administrativ, a principiului autoritatii de lucru judecat.
      Este real ca, in sensul celor sustinute si de reclamanta in continutul concluziilor scrise, suspendarea executarii actului administrativ este o masura vremelnica, luata in cadrul unei proceduri in care nu se prejudeca fondul cauzei, astfel incat, hotararea pronuntata in temeiul art. 14, respectiv 15 din Legea nr. 554/2004 se bucura de o autoritate de lucru judecat provizorie, care dainuie atata timp cat se mentin imprejurarile avute in vedere la pronuntarea ei.
      Acesta este si motivul pentru care textul art. 14 alin. 6 reclama in mod expres identitatea de motive pe care se fundamenteaza cererea de suspendare ca o conditie necesara pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
      Astfel, prin interzicerea formularii mai multor cereri de suspendare succesive, intemeiate pe aceleasi motive, art. 14 alin. 6 are ca scop sanctionarea exercitarii abuzive a drepturilor procedurale ale reclamantului.
      Sustinerea reclamantei ca in prezenta cauza, cererea de suspendare a executarii actului administrativ fiscal s-ar fundamenta pe alte motive decat cele care au stat la baza cererii solutionate in dosarul nr. 225/112/20112 al Tribunalului Bistrita-Nasaud, sens in care nu ar fi incidente prevederile art. 14 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ, sunt nefondate.
      Astfel, din continutul dosarului nr. 225/112/2011 rezulta ca formularea fata de reclamanta a cererii de deschidere a procedurii insolventei motivat de neplata creantei stabilite in favoarea creditorului bugetar prin Decizia de impunere nr. 669/12.10.2009 (act administrativ fiscal contestat) a fost invocata si in prima cerere de suspendare. Totodata, nu prezinta relevanta sub aspectul aprecierii ca reprezentand acelasi motiv al cererii de suspendare imprejurarea ca la momentul pronuntarii hotararii in dosarul nr. 225/112/2010 cererea de deschidere a procedurii fusese respinsa prin sentinta comerciala nr. 392/31.03.2010, iar in prezenta cauza, reclamanta a facut trimitere la o noua cerere de deschidere a procedurii de insolventa, respinsa de aceasta data prin sentinta comerciala nr. 2118/21.12.2010, cata vreme cele doua cereri de deschidere a procedurii de insolventa au fost formulate de acelasi creditor bugetar, in temeiul aceleiasi creante, constatate prin acelasi act administrativ fiscal, respectiv Decizia de impunere nr. 669/12.10.2009 emisa de DGFP Bistrita-Nasaud.
      Cel de-al doilea motiv, invocat de reclamanta in notele de sedinta depuse la dosar pentru termenul din data de 15.06.2011, respectiv instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile si mobile ale reclamantei, nu poate fi  apreciat, in maniera realizata de reclamanta, drept motiv pe care se fundamenteaza cererea de suspendare ce face obiectul prezentului dosar, efectuarea actelor de executare nereprezentand decat o etapa in succesiunea ce caracterizeaza emiterea si executarea unui act administrativ-fiscal, sens in care, invocarea lor nu are decat valenta prezentarii starii de fapt actuale, stare de fapt ce se caracterizeaza prin dinamism atata timp cat nu s-a dispus suspendarea executarii actului. Prin urmare, nu se poate sustine cu temei ca, de cate ori se mai efectueaza un act in vederea  executarii unuia si aceluiasi act administrativ fiscal, apar motive noi care intemeiaza cereri succesive de suspendare a executarii. Aceasta in conditiile in care singurul aspect invederat de reclamanta cu privire la efectuarea actului de executare este acela ca valoarea bunurilor asupra carora s-a instituit masura sechestrului depaseste cu mult valoarea creantei.  Or, acest aspect reprezinta o concretizare a motivului subliniat in concluziile scrise depuse de reclamanta la dosar, respectiv acela al disproportiei vadite dintre valoarea patrimoniului reclamantei si cea a creantei stabilite prin actul administrativ fiscal atacat. Examinand insa continutul cererii de suspendare ce a facut obiectul dosarului nr. 225/112/2010, se constata ca si acest motiv a fost invocat in sustinerea primei cereri de suspendare (la punctul 2 din motivare, intitulat "bonitatea contribuabilului").
      Asadar, constatand incidenta in cauza a prevederilor art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, instanta urmeaza sa admita exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata si sa respinga, in consecinta, ca inadmisibila cererea de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. 669/12.10.2009 emisa de DGFP Bistrita-Nasaud.