CIVIL:prescriptie drept la actiune perfectare vanzare cumparare

     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr.1580/200/2007 reclamantii R.C.si R.V.au chemat in judecata pe paratii T.G.si T.V.G.,  solicitand sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare pentru un trup de teren in suprafata totala de 1000 m.p., situat in comuna Merei, sat. Sarata-Monteoru, jud. Buzau, avand in vedere conventia partilor din data de 18.05.1992, intitulata "intelegere", cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea actiunii reclamantii au invederat instantei ca au incheiat cu paratii, in data de 18.05.1992, o conventie prin care acestia au solicitat sa le vanda un trup de teren in suprafata de 1000 m.p., situat in comuna Merei, sat Sarata- Monteoru, judetul Buzau, astfel: paratul T.G.si la vremea respectiva T.E.se obligau sa-i vanda 500 m.p., iar paratul T. G.se obliga sa-i vanda 500 m.p.
     Conform conventiei, reclamantii urmau sa faca plata pretului bunurilor vandute de catre parati prin edificarea unei constructii casa de locuit pentru acestia, asa cum s-a mentionat in cuprinsul conventiei, compusa din urmatoarele materiale: fundatie de beton simplu, elevatie beton armat, umplutura de pamant, pereti paianta fara tencuieli si zugraveli, sarpanta lemn, invelitoare azbociment, tamplarie lemn nevopsita.
     Au precizat reclamantii ca si-au indeplinit obligatiile asumate prin edificarea constructiei, asa cum au stabilit prin conventia partilor, acestia, in urma receptiei lucrarii, acceptand-o ca fiind corespunzatoare din punct de vedere tehnic, neavand  nici un fel de obiectii.
     Cu toate acestea paratii au refuzat fara nicio explicatie sa se prezinte la notariat pentru a incheia in forma autentica contractul de vanzare-cumparare. Au notificat pe vanzatori cu notificarile nr.92 si 93 din 22.06.2006, insa acestia au lipsit in mod nejustificat.
     Paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, precum si cerere reconventionala prin care au solicitat  rezolutiunea conventiei intervenite intre parti la data de 18.05.1992, intrucat nu s-au indeplinit obligatiile asumate de catre reclamantii-paratii.
     In cauza au fost administrate probatorii cu martori, interogatorii, inscrisuri si cercetare la fata locului, efectuata de prima instanta la data de 6.06.2007.
     Ulterior, paratii au invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantilor, exceptie analizata si admisa de prima instanta prin sentinta civila nr.3565/21.06.2007 a Judecatoriei Buzau, cu consecinta respingerii actiunii promovate de reclamanti, ca fiind prescrisa.
     Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca antecontractul de vanzare-cumparare a unui imobil este o promisiune bilaterala de a contracta, in caz de neexecutare a obligatiei asumate raspunderea este contractuala, iar executarea silita in natura a obligatiei de a face se asigura prin actiunea personala, avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care tine loc de act de vanzare-cumparare, supusa termenului de prescriptiei prevazut de art.3 din Decretul 167/1958.
     Termenul de prescriptie curge din momentul incheierii contractului, insa atunci cand promitentul cumparator a preluat imobilul, detinerea lui, cu acordul promitentului vanzator, echivaleaza cu recunoasterea dreptului acestuia in sensul art.16 lit. a) din decretul mai sus mentionat.
     Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga in momentul in care promitentul vanzator se manifesta expres in sensul negarii dreptului promitentului cumparator.
     In speta, conform probelor administrate in cauza, prima instanta a retinut ca reclamantii nu au avut posesia suprafetei de 1000 m.p. teren de la finele anului 1992, astfel cum insusi reclamantul R.C.a recunoscut la cercetarea locala efectuata la 6.06.2007 si s-a apreciat ca nu poate fi primita sustinerea reclamantului de la termenul de judecata din 21.06.2007, potrivit careia nu ar fi inteles intrebarea adresata de instanta cu privire la momentul in care nu a mai avut posesia terenului, intrucat intrebarea a fost clara, iar la fata locului, partile au raspuns cu privire la aceasta intrebare pe de o parte paratii, care au precizat ca nu s-a mai pus problema delimitarii suprafetei de teren ce urma sa fie atribuita reclamantilor, iar de cealalta parte reclamantul a precizat ca la sfarsitul anului 1992, dupa edificarea fundatiei de beton, pentru imobilul casa de locuit ce urma sa fie proprietatea sa nu a mai avut posesia.
     S-a mai constatat si ca aceasta sustinere a reclamantului cu privire la lipsa posesiei se coroboreaza cu declaratiile tuturor martorilor audiati in cauza, atat cei propusi de catre reclamanti, cat si cei propusi de catre parati, care cantoneaza constructia imobilului la nivelul anului 1992, de atunci si pana in prezent reclamantii nemaiposedand aceasta suprafata de teren, in acelasi context   retinandu-se ca lipsa posesiei suprafetei de teren a reclamantilor este dovedita si de faptul ca cei care au achitat impozitele si taxele aferente suprafetelor de teren au fost paratii, conform chitantelor depuse la dosar, existente la filele 61-68.
     Impotriva sentintei civile nr.3565/21.06.2007 a Judecatoriei Buzau au declarat recurs reclamantii R.C.si R.V., in termen legal, formuland critici de nelegalitate si netemeinicie.
     Sub un prim aspect, s-a invederat ca prima instanta a solutionat cauza in mod gresit, fara a intra in cercetarea fondului, situatie ce impune  casarea si trimiterea spre rejudecare, conform art. 312 al.5 cod pr.civila, intrucat nu s-a verificat admisibilitatea exceptiei prescriptiei prin administrarea de noi probe cu privire la posesia terenului in litigiu, in acest sens recurentii apreciind ca probele existente in dosar erau insuficiente.
     S-a aratat ca prima instanta nu a dat dovada de rol activ, incalcand dispozitiile art. 129 al.5 Cod pr.civila, nu a analizat toate probele administrate si a respins nejustificat probele noi solicitate procedural de reclamanti.
     Sub un alt aspect, s-a criticat solutia sub aspectul temeiniciei, recurentii aratand  ca prima instanta a pronuntat o hotarare bazata pe o apreciere gresita a probelor si a incalcat dreptul partilor la un proces echitabil prin respingerea solicitarii de administrarea a unor  noi probe concludente si pertinente, apreciindu-se ca instanta nu isi putea forma convingerea numai pe o afirmatie a reclamantului, care nu constituie in sine o recunoastere, nefiind luata pe calea interogatoriului.
     In consecinta, s-a solicitat  modificarea in tot a sentintei recurate si pe fond admiterea actiunii, intrucat prin probele administrate pe fondul cauzei reclamantii si-au dovedit temeinicia pretentiilor.
     In drept, au fost invocate prevederile art. 3041, art. 304 pct.7,8,9 Cod pr.civila.
     Intimatii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.
     Examinand sentinta atacata sub aspectul criticilor formulate si in raport de dispozitiile legale incidente, Tribunalul constata ca recursul este nefondat  pentru urmatoarele considerente:
     Potrivit dispozitiilor art. 137 cod pr.civila, instanta se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac  de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
     In speta, exceptia invocata atat de prima instanta din oficiu, cat si de parati, respectiv prescriptia dreptului material la actiune, este o exceptie de fond, absoluta si peremtorie, ce se solutioneaza cu prioritate si face de prisos in totul cercetarea fondului.
     Asa fiind,  prima instanta a procedat corect solutionand mai intai exceptia  in discutie.
     In ce priveste administrarea de noi probe pe exceptie, solicitata de reclamanti, aceasta cerere a fost respinsa motivat de prima instanta, care a apreciat ca suficiente pentru solutionarea exceptiei probele din dosar, asa cum rezulta din practicaua sentintei civile nr.3565/21.06.2007, astfel incat este nefondata sustinerea recurentilor privind respingerea nejustificata a solicitarii lor privind administrarea de noi probe.
     In conditiile in care probatoriul administrat in speta este unul cu martori, acte, interogatorii si cercetare locala, solicitarea  de administrare de noi probe a fost respinsa motivat de instanta de judecata, care a apreciat ca suficiente, pertinente si concludente probele deja administrate in dosar, putandu-si forma convingerea si pronunta solutia  pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii.
     In consecinta, nu se poate retine nicio incalcare a dreptului la un proces echitabil si nici a dispozitiilor art. 129 al.5 Cod pr.civila.
     Cat priveste temeinicia hotararii recurate, Tribunalul constata ca prima instanta a analizat corect probele si a stabilit, in consecinta, situatia de fapt.
     Actiunea formulata de reclamanti, intemeiata pe dispozitiile art. 1073 si 1075 Cod civil, este o actiune personala, prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art.3 din Decr.167/1958.
     Termenul incepe sa curga de la momentul incheierii conventiei, dar, prin exceptie, cand promitentul cumparator are posesia imobilului, detinerea lui cu acordul promitentului-vanzator echivaleaza cu o recunoastere a  dreptului acestuia (in sensul art.16 lit.a din Decr.167/1958), situatie in care termenul de prescriptie curge de la negarea expresa a dreptului promitentului-cumparator.
     Or,  in speta, conventia pe care se intemeiaza actiunea personala de fata este incheiata la 18.05.1992, iar reclamantii au pierdut posesia imobilului in litigiu la finele anului 1992, potrivit marturisirii pure si simple facute de reclamant la cercetarea locala din 6.06.2007. In consecinta, actiunea a fost promovata dupa implinirea termenului de prescriptie  de 3 ani, care nu a fost in nici un fel suspendat sau intrerupt, astfel incat in mod corect s-au aplicat dispozitiile art.3 din Decr.167/1958 si s-a constatat prescriptia dreptului material la actiune, cu consecinta respingerii actiunii ca prescrisa.
     Referitor la situatia aprecierii probelor si caracterul afirmatiei reclamantului din cadrul cercetarii locale, tribunalul constata ca posesia, ca stare de fapt, poate fi dovedita prin mijloace de proba, inclusiv marturisirea si declaratii de martori, iar in speta, aspectul posesiei este dovedit prin recunoasterea pura si simpla a reclamantului, expresa, cu ocazia cercetarii locale (marturisire asupra careia nu se poate retine ca partea a fost in eroare, cu atat mai mult cu cat a fost si asistata la cercetarea locala de avocat), ce se coroboreaza si cu declaratiile de martori din cauza, privind stapanirea efectiva a intregului teren de catre parati, precum si inscrisurile atestand plata impozitelor aferente tuturor suprafetelor, ce reprezinta manifestarea explicita  si expresa a proprietatii de catre parati asupra intregului teren.
     Asa fiind, se constata ca prima instanta a analizat corect si complet probatoriul din dosar (pertinent si concludent), stabilind corect situatia si aplicand acesteia norma legala incidenta.
     Fata de cele retinute mai sus, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, instanta  va respinge ca nefondat recursul pendinte judecatii.
     In ce priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, formulata de intimati in recurs, se constata ca acestia nu au facut dovada efectuarii de asemenea cheltuieli in faza procesuala a recursului, iar chitanta aflata la fila 23 dosar reprezinta plata onorariului de avocat ales la instanta de fond si aceasta suma nu poate fi acordata in prezenta faza procesuala, atat timp cat acestia nu au formulat recurs impotriva sentintei prin care nu le-a fost admisa cererea cu privire la aceste cheltuieli sau s-a omis pronuntarea asupra respectivei cereri.
     
     Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantii R.C.si R.V., impotriva sentintei civile nr. 3565/21.06.2007 pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr. 1520/200/2007, in contradictoriu cu paratii T.V.G. si T. G..
     Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata catre intimati, ca nedovedita.
     Irevocabila.