Actiune de atribuire a bunului gajat prin contract de garantie reala mobiliara, intemeiata pe dispozitiile articolului 1689 Cod civil si pe dispozitiile Titlului VI din legea nr. 99/1999.

Actiune de atribuire a bunului gajat prin contract de garantie reala mobiliara, intemeiata pe dispozitiile articolului 1689 Cod civil si pe dispozitiile  Titlului VI din legea nr. 99/1999. Comercialitatea obligatiei garantate. Inexistenta dreptului de optiune al creditorului intre mai multe modalitati de realizare a garantiei mobiliare. Dreptul creditorului de optiune intre executarea obligatiei in conditiile codului de procedura civila si executarea garantiei reale mobiliare in conditiile legii nr. 99/1999. - Art.4 si 56 din Codul comercial;
- Art. 1689 din Cod civil;
-Art. 62-89 din Titlul VI al legii nr.99/1999
  Dispozitiile Titlului VI din legea nr.99/1999 sunt aplicabile deopotriva obligatiilor civile si comerciale.
Obligatia ce decurge din raportul juridic incheiat intre un comerciant si necomerciant este prezumata a fi comerciala  in conditiile articolului 4 din  Codul Comercial  si se supune jurisdictiei comerciale in conditiile articolului 56 din Codul comercial.
In acest context, creditorul unei obligatii comerciale nu are dreptul de a opta pentru realizarea gajului in conditiile articolului 1689 Cod civil, intrucat aceste dispozitii se aplica doar gajului civil.
Creditorul  unei obligatii comerciale are la indemana doar optiunea conferita  de Titlul VI din legea nr. 99/1999, respectiv intre executarea obligatiei conform Codului de procedura civila si executarea garantiei reale mobiliare in conditiile legii nr. 99/1999.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A COMERCIALA,                           DECIZIA COMERCIALA NR. 135 din 24.03.2011)
      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la 07.10.2009, reclamanta L C a chemat-o  in judecata pe parata SC C A4 SRL ,  solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa ii fie atribuit bunul gajat in contul creantei de 1496828 lei , garantia fiind reprezentata de 8902885 actiuni nominative detinute de parata la S.C. I.D. R E S.A.
      In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca  suma de 1.496.828 lei este compusa din: A. Suma de 488.846 lei  , care rezulta din: 1. conventie cesiune creanta incheiata in data de 28.10.2004 intre SC L A SRL; SC C A4 SA si H (actual L) C; 2. conventie cesiune creanta incheiata in data de 25.01.2005 intre SC V S C SRL; SC C A4 SA si H (actual L) C; 3. act aditional incheiat in data de 01.03.2005 la cele doua conventii mai sus mentionate; 4.act aditional incheiat in data de 29.12.2005 la cele doua conventii mai sus mentionate; 5. conventie plati in contul creantei  incheiata in data de 29.12.2005;  6. situatie financiara creanta incheiata in data de 18.08.2009. Aceasta creanta a fost garantata prin contractul de garantie reala mobiliara nr.1465/27.12.2005, prin care s-a constituit un gaj asupra unui numar de 4.907.400 actiuni nominative, detinute de parata la SC I.D. R E SA. Gajul a fost inscris la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare in data de 29.12.2005 sub indicativul 2005-00001688631408-WVL.  B. Suma de 1.007.982 lei  , care rezulta din: 1. contract de cesiune creanta incheiat in data de 18.08.2009 intre D M si L C; 2. conventie cesiune creanta incheiata in data de 28.10.2004 intre SC L A SRL,  SC C A4 SA si D M; 3. conventie cesiune  creanta incheiata in data de 25.01.2005 intre SC  V S C SRL, SC C A4 SA si D M; 4. act aditional incheiat in data de 01.03.2005 la cele doua conventii mai sus mentionate; 5. act aditional incheiat in data de 29.12.2005 la cele doua conventii mai sus mentionate; 6. conventie plati in contul creantei incheiata in data de 08.08.2005; 7. situatie financiara creanta incheiata in data de 18.08.2009.
      Aceasta creanta a fost garantata prin contract  de garantie reala mobiliara nr.1446/16.12.2005, prin care s-a constituit un gaj asupra unui numar de 3.995.485 actiuni nominative detinute de parata la SC ID R E SA.
      Gajul a  fost inscris la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare in data de 29.12.2005.
       La transmiterea creantei de la D M la L C, in baza principiului potrivit caruia "accesoriul urmeaza principalul" , gajul constituit pentru  garantarea creantei a fost inregistrat in favoarea noului creditor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare in data de 18.09.2009.
      Creanta este recunoscuta si insusita de catre debitoare, asa cum rezulta din conventia incheiata in data de 19.08.2008.
      Contractul de garantie reala este titlu executoriu, potrivit art.17 Cap.II Titlul I din Legea nr.99/1999.
      Obligatia de plata a creantei asumata de parata SC C A4 SA este certa si a devenit exigibila din data de 31.12.2006 conform clauzelor contractuale.
      Potrivit art.62 alin.1 Capitolul V din Legea nr.99/1999: "In cazul neindeplinirii obligatiei garantate, creditorul va putea alege intre a initia procedura de executare prevazuta de Codul de procedura civila sau a executa garantia reala potrivit prevederilor prezentului capitol".
      Prin initierea prezentei actiuni, reclamanta opteaza pentru procedura prevazuta la art.1689 Cod civil: "Creditorul, la caz de neplata, nu poate dispune de amanet, are dreptul insa sa ceara de la judecator ca amanetul sa-i ramana lui, drept plata (...)".
      Fata de cele expuse, reclamanta solicita a se face aplicarea art.1689  Cod civil si sa se dispuna atribuirea in proprietate a bunului gajat (respectiv 8.902.885 actiuni detinute de parata la SC ID R  E SA) in contul si la nivelul cuantumului creantei de 1.496.828 lei.
      In drept, au fost invocate prevederile art.1689 Cod civil.
      In dovedirea cererii, reclamanta a depus inscrisuri, in copie.
      Parata, legal citata, nu a formulat intampinare, la termenul din 05.01.2010 imputernicitul sau declarand ca  este de acord cu admiterea actiunii.
      Prin sentinta comerciala nr.18/05.01.2010  pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.39546/3/2009 a fost respinsa cererea formulata de reclamanta L C, ca nefondata.
      Impotriva acestei sentinte comerciale a declarat recurs  L. C.
      Prin decizia comerciala nr.699/05.05.2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comerciala a admis recursul, a casat hotararea recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
      Pentru a pronunta aceasta solutie , Curtea a retinut ca , potrivit articolului 129 alin.4 Cod procedura civila , cu privire  la situatia de fapt si  la motivarea in drept pe care partile  le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris , precum  si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt mentionate in cerere si in intampinare.
      Astfel, in virtutea rolului activ judecatorul este in drept sa puna in discutia partilor orice imprejurari de fapt sau de drept necesare  solutionarii cauzei. In aceste conditii , instanta poate pune in discutia partilor necesitatea schimbarii temeiului juridic al cererii de chemare in judecata.
      La termenul din 28.09.2010, in cadrul rejudecarii, reclamanta a formulat, in temeiul art.132 alin.1 Cod procedura civila , o precizare prin care a aratat ca  intelege sa isi intemeieze  cererea si pe dispozitiile Titlului VI - regimul juridic al garantiilor reale mobiliare din Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.
      Potrivit art.17 din Tilul VI al Legii nr.99/1999 "contractul de garantie reala este titlu executoriu", asa incat intrucat creanta sa a ajuns la scadenta si parata nu si-a respectat obligatiile asumate prin contract, ea fiind indreptatita sa solicite atribuirea actelor normative detinute de parata la SC I D R E SA in contul creantei sale.
      Asadar, in speta devin incidente prevederile art.62-89 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, reclamanta intelegand sa accepte bunurile puse garantie in schimbul stingerii creantelor certe, lichide si exigibile pe care le are impotriva paratei.
      Reclamanta solicita admiterea cererii si atribuirea actiunilor nominative detinute de parata la SC ID R E SA in contul creantei sale.
      Prin sentinta comerciala nr. 9353/05.10.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr.39546/3/2009 a fost respinsa ca neintemeiata actiunea precizata.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut , in esenta , urmatoarele:
      Prin conventia incheiata la data de 28.10.2004, constatata printr-un inscris sub semnatura privata (filele 6-7), reclamanta L C s-a obligat sa achite tertului SC L A SRL o datorie in cuantum de 2.295.000.000 ROL a paratei SC C A4 SA, iar parata s-a obligat sa restituie reclamantei aceasta suma pana la data de 31.12.2005 sub sanctiunea platii unor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi din suma ramasa de plata.
      Prin conventia incheiata la data de 25.01.2005, constatata printr-un inscris sub semnatura privata (filele 8-9), reclamanta L C s-a obligat sa achite tertului SC V S C SRL o datorie in cuantum de 6.115.000.000 ROL a paratei SC C A4 SA, iar parata s-a obligat sa restituie reclamantei aceasta suma pana la data de 31.12.2005 , sub sanctiunea platii unor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi din suma ramasa de plata.
      La 01.03.2005, SC C A4 SA si reclamanta au incheiat un act aditional la conventiile din 28.10.2004 si 25.01.2005, constatat printr-un act sub semnatura privata (fila 10), prin care parata a recunoscut ca ii datoreaza reclamantei suma de 8.410.000.000 ROL in baza conventiilor incheiate la 25.01.2005 si 28.10.2004.
      La  29.12.2005 , SC C A4 SA si reclamanta au incheiat un act aditional la conventiile din 28.10.2004 si 25.01.2005, constatat printr-un act sub semnatura privata (fila 11), prin care parata s-a obligat sa restituire reclamantei suma de 2.295.000.000 ROL pana la data de 31.12.2006 si suma de 6.115.000.000 ROL pana la data de 31.12.2006.
      Prin conventia incheiata la data de 29.12.2005, constatata printr-un inscris sub semnatura privata (filele 12-14), partile au recunoscut platile pe care parata le-a facut reclamantei pentru stingerea debitelor ce formeaza obiectul conventiilor incheiate la 28.10.2004 si 25.01.2005.
      Prin contractul de garantie reala mobiliara, incheiat la  27.12.2005 si constatat printr-un inscris sub semnatura privata (filele 17-18), parata a recunoscut ca datoreaza reclamantei suma de 4.389.684.139 ROL compusa din: 250.784,08 RON, debit datorat in baza conventiei incheiate la 25.01.2005 si suma de 188.184,32 RON, debit datorat in baza conventiei incheiate la 28.10.2004 si a garantat restituirea debitului prin "instituirea unei garantii reale mobiliare asupra unui numar de 4.907.400 actiuni nominative detinute la SC ID R E SA avand valoarea nominala de 0,1 RON fiecare, reprezentand 55,11% din capitalul social".
      Acest contract a fost inscris in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (in continuare AEGRM - n .r. CFS) la 29.12.2005.
      Prin conventia incheiata la 28.10.2004, constatata printr-un inscris sub semnatura privata (filele 22-23), tertul D M s-a obligat sa achite tertului SC L A SRL o datorie in cuantum de 2.475.000.000 ROL a paratei SC C A4 SA, iar parata s-a obligat sa ii restituie aceasta suma pana la data de 31.12.2005, sub sanctiunea platii unor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi din suma ramasa de plata.
      Prin conventia incheiata la 25.01.2005 , constatata printr-un inscris sub semnatura privata (filele 24-25), tertul D M s-a obligat sa achite tertului SC V S C SRL o datorie in cuantum de 5.930.000.000 ROL a paratei SC C A4 SA, iar parata s-a obligat sa ii restituie aceasta suma pana la data de 31.12.2005, sub sanctiunea platii unor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi din suma ramasa de plata.
      La 1.03.2005 , SC C A4 SA si tertul D M au incheiat un act aditional la conventiile din 28.10.2004 si 25.01.2005, constatat printr-un act sub semnatura privata prin care parata a recunoscut ca ii datoreaza acesteia suma de 8.061.600.000 ROL in baza conventiilor incheiate la 25.01.2005 si 28.10.2004.
      La 29.12.2005 , SC C A4 SA si tertul D M au incheiat un act aditional la conventiile din 28.10.2004 si 25.01.2005, constatat printr-un act sub semnatura privata, prin care parata s-a obligat sa ii restituire acesteia suma de 2.475.000.000 ROL pana la data de 31.12.2006 si suma de 5.930.000.000 ROL pana la data de 31.12.2006.
      Prin conventia incheiata la data de 08.08.2005, constatata printr-un inscris sub semnatura privata (filele 28-29), SC C A4 SA si tertul D M au recunoscut platile pe care parata le-a facut in beneficiul tertului pentru stingerea debitelor ce formeaza obiectul conventiilor incheiate la 28.10.2004 si 25.01.2005.
      Prin contractul de garantie reala mobiliara, incheiat la 16.12.2005 si constatat printr-un inscris sub semnatura privata (filele 31-32), parata a recunoscut ca datoreaza tertului D M suma de 6.713.982.204 ROL compusa din: 514.014,54 RON, debit datorat in baza conventiei incheiate la 25.01.2005 si suma de 157.383,68 RON, reprezentand penalitati de intarziere calculate pentru perioada 01.03.205-16.12.2005 si a garantat restituirea debitului prin "instituirea unei garantii reale mobiliare asupra unui numar de 3.995.485 actiuni nominative detinute la SC ID R E SA (denumita anterior SC C R E SA) avand valoarea nominala de 0,1 RON fiecare, reprezentand 44,87% din capitalul social".
      Acest contract a fost inscris in AEGRM la 29.12.2005.
      Prin contractul de cesiune de creanta incheiat la 18.08.2009, constatat printr-un inscris sub semnatura privata (filele 20-21) , tertul D M a transmis reclamantei L C dreptul sau de creanta in cuantum de 1.007.982 RON impotriva paratei SC C A4 SA.
      Prin conventia incheiata la 19.08.2009, constatata printr-un inscris sub semnatura privata (filele 35-36), parata SC C A4 SA a recunoscut ca datoreaza reclamantei suma de 1.496.828 lei in baza tuturor contractelor incheiate de parti sau cedate reclamantei.
      Prin actiunea de fata, reclamanta solicita atribuirea actiunilor nominative  detinute de parata la SC  LD R E SA si care au facut obiectul contractelor de garantie imobiliara nr.1446/16.12.2005 si 1465/27.12.2005 in contul creantei sale in valoare totala de 1.496.828 lei pe care o afirma impotriva paratei SC Concordia A4 SA.
      Temeiul juridic invocat de reclamanta prin cererea initiala este reprezentat de dispozitiile art.1689 Cod civil.
      Articolul mentionat prevede urmatoarele: "Creditorul, la caz de neplata, nu poate sa dispuna de amanet; are dreptul insa sa ceara de la judecator ca amanetul sa-i ramana lui, drept plata, si pana la suma datoriei, cu ale ei dobanzi, de se cuvine, dupa o estimatie facuta de experti, ori sa se vanda la licitatie.
      E nula orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropia amanetul sau a dispune de dansul fara formalitatile sus-aratate".
      Prin precizarea depusa la 28.09.2010, reclamanta a invederat ca, fata de considerentele instantei de recurs, intelege sa-si intemeieze cererea si pe dispozitiile Titlului VI din Legea nr.99/1999.
      Art.11 alin.1 al Titlului VI din actul normativ anterior mentionat are urmatorul continut: daca debitorul nu isi indeplineste obligatia, garantia reala ii da creditorului garantat dreptul de a intra in posesie sau de a retine bunul afectat garantiei si dreptul de a-l vinde pentru a-si obtine plata obligatiei garantate.
      Totodata, potrivit art.62 alin.1 , in cazul neindeplinirii obligatiei garantate, creditorul va putea sa aleaga intre a initia procedura de executare prevazuta de Codul de procedura civila sau a executa garantia reala potrivit prevederilor prezentului capitol.
      In acelasi timp, conform art. 63 alin. 1 , in ipoteza in care debitorul nu isi indeplineste obligatia, creditorul are dreptul de a-si satisface creanta cu bunul afectat garantiei. In acest scop, creditorul are dreptul sa ia in posesie, in mod pasnic, bunul afectat garantiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum si titlurile si inscrisurile care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fara a fi necesara vreo autorizatie sau notificare prealabila si fara a plati taxe sau vreun tarif , alin. 4 al aceluiasi articol stipuland ca pentru a putea lua in posesie bunul potrivit alin. (1)-(3), contractul de garantie trebuie sa includa urmatoarea formula, redactata cu caractere majuscule, avand dimensiunea de cel putin 12 puncte (0,5 cm): "in caz de neexecutare creditorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea in posesie a bunului afectat garantiei".
      Art.67 arata ca in cazul in care  nu este posibila luarea in posesie a unui bun afectat garantiei in forma pasnica, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecatoresc sau, dupa caz, al executorului bancar ori cu sprijinul oricarui alt organ de executare, sa intre in posesia bunului.
      Conform art.73,  creditorul nu isi poate adjudeca bunul afectat garantiei in cadrul vanzarii initiate de el fara ca in prealabil sa fi dat posibilitatea tertilor de a participa la vanzare, in afara cazului in care partile au convenit altfel.
      In materie comerciala, gajul a beneficiat de o reglementare speciala in cadrul Codului comercial, Titlul XIV "Despre gaj", prin art.105 din Legea nr.99/1999 fiind abrogate expres aceste prevederi legale.
      Dispozitiile Titlului XV din Codul civil (art.1685-1696 Cod civil) sunt aplicabile numai gajului civil (contractului anexat), in materie comerciala fiind incidente prevederile Titlului VI al Legii nr.99/1999.
      In consecinta, executarea gajului conform  modalitatii expuse de art.1689 Cod civil nu isi gaseste aplicabilitate in cauza de fata in masura in care dreptul ce  se urmareste a fi valorificat izvoraste din contractele de garantie mobiliara perfectate sub imperiul Legii nr.99/1999.
      Pe de alta parte, o autorizare a instantei privind  retinerea bunurilor afectate garantiei in contul creantei nu este necesara potrivit Legii nr.99/1999.
      Executarea specifica prevazuta de actul normativ amintit exclude actiunea in justitie avand ca obiect autorizarea executarii gajului, valorificarea dreptului de garantie imobiliara urmand a fi efectuata prin luarea in posesie a bunului afectat garantiei.
      Luarea in posesie a bunului  nu transmite insa si dreptul de proprietate asupra acestuia, pentru adjudecarea directa fiind necesar sa existe, potrivit art.73 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 , un acord expres al ambelor parti, creditor si debitor, cu privire la aceasta modalitate de executare, o intelegere in acest sens nefiind reglementata in contractele de garantie mobiliara pe care se intemeiaza actiunea reclamantei.
      Un astfel de acord nu a fost exprimat nici in fata instantei. Concluziile  imputernicitului paratei, in sensul admiterii actiunii partii adverse nu pot primi calificarea unei manifestari de vointa a partii  reprezentate, cu semnificatia achiesarii la pretentiile partii adverse in masura in care imputernicirea oferita (fila 46) nu este una speciala de natura sa permita efectuarea unor acte de dispozitie.
      In considerarea celor aratate, tribunalul a respins actiunea formulata de reclamanta ca neintemeiata.
      Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs motivat reclamanta, cauza fiind inregistrata sub nr. 3/2/2011 la 3 ianuarie 2011, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Comerciala.
      In motivarea recursului a fost criticata hotararea in primul rand pentru ca instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, cu consecinta schimbarii naturii acestuia.
      Reclamanta a sustinut in al doilea rand ca hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii.
      In sustinerea ambelor motive de recurs s-au aratat urmatoarele:
      Instanta a motivat sentinta nr.9353 din 5 octombrie 2010 intr-un   mod similar sentintei nr. 18 din 5  ianuarie 2010, facand confuzie  si distinctie eronata si inexistenta intre cele doua forme de realizare a gajului, respectiv procedura prevazuta de articolul 1689 Cod civil si cea prevazuta de articolele 62- 89 din Titlul VI  din Legea nr. 99/1999.
      A criticat considerentele in care prima instanta a retinut ca prevederile legii nr. 99/1999 sunt aplicabile doar in materie comerciala, cu nesocotirea dispozitiilor articolului 1 alin. 1 din acelasi titlu, care prevad  ca procedura este aplicabila deopotriva obligatiilor civile si comerciale.
In raport de aceste argumente, a sustinut ca este neintemeiata concluzia instantei de fond despre inaplicabilitatea in cauza a executarii gajului in modalitatea expusa de articolul 1689 Cod civil, fiind la latitudinea creditorului optiunea de a uza de una din cele doua cai.
A aratat ca a inteles sa constituie garantia in modalitatea prevazuta de Legea nr. 99/1999 pentru consolidarea gajului in raport cu tertii, prin publicitatea asigurata de indeplinirea acestei conditii, nefacand nicidecum optiunea pentru executarea  gajului in forma prevazuta de articolul 63 si urmatoarele din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
A sustinut ca obligatia principala nascuta intre partile litigante este de natura civila, ca atare contractul de gaj, ca accesoriu al obligatiei principale este un contract civil, iar instanta de fond nu-i poate ingradi optiunea prevazuta de lege.
Recursul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolului 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
Intimata nu a depus intampinare.
La termenul din 24 martie 2011, in complet legal constituit pentru solutionarea recursurilor,  Curtea a calificat calea de atac ca fiind apelul, cu motivarea care rezulta din incheierea de sedinta de la respectivul termen de judecata.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat apelul  ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare .
      Grupand argumentele  aduse de apelanta - reclamanta in sprijinul criticilor formulate, Curtea l-a respins pentru urmatoarele considerente comune:
Este neintemeiata sustinerea relativa la gresita interpretare de catre  instanta de fond a actului juridic dedus judecatii, pe de o parte raportat la considerentele deciziei de casare si pe de alta parte raportat chiar la precizarea facuta de apelanta reclamanta in rejudecare.
Astfel, Curtea a constatat ca apelanta - reclamanta si-a intemeiat precizarea pe dispozitiile  articolului 132 alin. 1 Cod procedura civila, fara sa arate in terminis daca cererea initiala este doar intregita sau chiar modificata. Din cuprinsul acestei "precizari" reiese ca  temeiurile juridice nou invocate  se alatura celor  invocate initial, instanta de fond fiind astfel investita cu o cerere de realizare a gajului intemeiata atat pe prevederile articolului 1689 Cod civil , cat si pe prevederile articolelor 62-89  din Titlul VI al legii nr. 99/199.
Urmatoarele consideratii se impun a fi facute.
Indiscutabil ca dispozitiile Titlului VI  din legea nr.99/1999 sunt, potrivit articolului 1 din acest titlu, aplicabile atat in cazul obligatiiilor civile, cat si in cazul obligatiilor comerciale. Din economia Titlului VI al legii nr.99/1999 reiese ca incidenta legii nr.99/1999 este antrenata ori de cate ori partea are constituita o garantie in conditiile acestei legi, in garantarea  unei obligatii fie civila, fie comerciala.
In ceea ce priveste obligatia garantata in speta, Curtea a apreciat ca, asa cum  a retinut si  judecatorul fondului si contrar sustinerilor apelantei - reclamante, aceasta este comerciala raportat la dispozitiile  articolelor 4 si 56 Cod comercial, la imprejurarea ca una dintre partile contractante este comerciant , operand prezumtia de comercialitate a tuturor contractelor si obligatiunilor acestuia in lipsa de prevedere contrara ( articolul 4 Cod comercial ) si atragandu-se  astfel incidenta  legii comerciale asupra intregului raport juridic ( articolul 56 Cod comercial).
Din acest punct de vedere, incidenta Titlului VI al legii nr. 99/1999 este dincolo de orice indoiala, ceea ce exclude aplicabilitatea dispozitiilor articolului 1689 Cod civil , dispozitii care, asa cum  a retinut si judecatorul fondului, au in  vedere doar gajul civil.
In plus, Curtea a apreciat  ca neintemeiata sustinerea apelantei - reclamante despre posibilitatea de optiune  pe care pretinde  ca o are in temeiul articolului 62 din Titlul VI al legii nr. 99/1999 . Aceste prevederi  legale dispun ca , in cazul neindeplinirii obligatiei garantate, creditorul va putea alege intre procedura de executare prevazuta de Codul de  procedura civila  si executarea garantiei reale in conditiile acestui capitol.
Se cuvine precizat, fata de aceste dispozitii  legale, ca dreptul de optiune  al  creditoarei trebuie sa se manifeste intre a executa obligatia in conditiile codului de procedura civila si a executa garantia reala  mobiliara in conditiile  legii nr. 99/1999.
Nimic nu autorizeaza pe creditoare sa opteze intre mai multe modalitati de realizare a  garantiei mobiliare, pe de o parte in raport de considerentele deja expuse, iar pe de alta parte in raport de faptul ca articolul 62 din Titlul VI al legii nr.99/1999 (care nu are prevederi speciale referitor la bunurile gajate)  face trimitere  la  executarea  conform  Codului de procedura civila, nu conform Codului civil, asa cum pretinde  apelanta - reclamanta.
Din acest punct de vedere, Curtea a apreciat ca in mod legal si temeinic a retinut judecatorul fondului lipsa oricarei optiuni  a apelantei - reclamante si posibilitatea de a uza doar de dispozitiile legii nr. 99/1999. De asemenea, raportat la dispozitiile articolului 63 si urmatoarele din Titlul VI al legii nr. 99/1999, care prevad posibilitatea luarii in posesie in mod pasnic a bunului afectat garantiei, la dispozitiile articolului 65 si urmatoarele  din lege, care prevad posibilitatea vanzarii bunului , ca si la dispozitiile articolului 67 si urmatoarele  din lege, care prevad posibilitatea luarii in posesie a bunului prin intermediul  executorului judecatoresc, a executorului bancar sau a oricarui alt  organ de executare, Curtea a apreciat ca apelanta - reclamanta , ca titular al garantiei mobiliare, nu avea deschisa calea prezentei actiuni in justitie, asa cum in mod legal si temeinici a retinut si instanta de fond , aceasta fiind deja in posesia unui titlu executoriu .
Toate aceste considerente au fundamentat  convingerea Curtii ca judecatorul fondului a stabilit corect situatia de fapt, a interpretat corespunzator actul juridic dedus judecatii si a facut o riguroasa aplicare a dispozitiilor legale, hotararea pe care a pronuntat-o fiind la adapost de orice critica.
In consecinta, in conformitate cu dispozitiile articolelor 295-296 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.