CIVIL.Neexecutare hotarare judec.Daune interese.Instanta competenta

     1. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului____-Sectia I Civila la data de  13.01.2012  sub nr.  ______, reclamanta _____ a solicitat, in contradictoriu cu parata Primaria _______ prin Primar, ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata parata la plata de daune-interese in cuantum de 200 lei/zi de intarziere in executarea titlului executoriu constand in sentinta civila nr. 285/19.05.2004, pronuntata de Tribunalul ____, cu cheltuieli de judecata.
     2. In motivarea actiunii, intemeiate in drept pe prevederile art. 5803 alin. 2 C.proc.civ., s-a invederat, in esenta, ca, prin sentinta mentionata, parata a fost obligata sa restituie reclamantei suprafata de 648 mp teren in parcela A 3003, situata in intravilanul orasului _____ iar, pentru suprafata de 852 mp, sa-i fie acordate reclamantei despagubiri, ca, cu toate acestea, parata refuza executarea, precum si ca, in cadrul executarii silite, care face obiectul dosarului executional nr. 1/2010 al BEJ ______, prin incheierea din data de _____, pronuntata de Tribunalul Buzau, parata a fost obligata la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi de intarziere.
In dovedire, s-au depus inscrisuri  iar, la cererea instantei, a fost atasat dosarul de executare .
     3. Parata Primaria _____ desi legal citata, nu a depus intampinare, in conditiile art. 118 C.proc.civ.

     II) CONSIDERENTELE RETINUTE DE  TRIBUNAL IN FUNDAMENTAREA SOLUTIEI ADOPTATE
     
     5. Obiectul litigiului dedus judecatii in prezenta cauza, declansat de reclamanta _______, in contradictoriu cu parata Primaria _______ prin Primar, rezida, in esenta, in obligarea paratei la plata de    daune-interese in cuantum de 200 lei/zi de intarziere in executarea titlului executoriu constand in sentinta civila nr. ______, pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul nr._____.
     Acest obiect al actiunii pendinte a fost reiterat de catre avocatul reclamantei, la termenul din data de 6 februarie 2012, dupa ce, prin rezolutie, judecatorul membru al completului de judecata a pus in vedere reclamantei sa precizeze obiectul actiunii, in raport cu temeiul in drept invocat, reclamanta fiind legal citata cu mentiune in acest sens, conform dovezilor de indeplinire a procedurii de citare aflate la dosar (f. 8,10).
Este vorba, prin urmare, de o actiune vizand constrangerea debitorului unei obligatii de a face cu caracter strict personal de a o aduce la indeplinire.
     6. Or, avand in vedere acest obiect al actiunii, trebuie subliniat ca sunt pe deplin incidente cauzei prevederile art. 373 alin. 2 si 3, coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 C.proc.civ.
     Din analiza acestor dispozitii, rezulta ca, in materie civila, competenta materiala de judecata in prima instanta revine, de regula, judecatoriei, ca toate incidentele aparute in cursul executarii silite sunt de competenta de solutionare a instantei de executare si ca este instanta de executare judecatoria in a carei circumscriptie se va face executarea.
7. Cu alte cuvinte, trebuie subliniat ca instanta de executare, adica judecatoria in a carei circumscriptie se va face executarea este competenta sa solutioneze o actiune intemeiata pe dispozitiile art. 5803 C.proc.civ., care, in mod evident, are natura unui incident ivit in cursul executarii silite.
De altfel, in acelasi sens sunt si considerentele expuse de Sectiile Unite ale instantei supreme in Decizia nr. 3/17.01.2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 372/27.05.2011.
Se retine, astfel, in aceasta decizie obligatorie pentru toate instantele judecatoresti, fiind pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, ca "exista insa obligatii a caror executare in natura nu poate fi realizata pe cale silita, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implica in mod necesar participarea strict personala a debitorului", ca, "intrucat nimeni nu poate fi silit sa execute un fapt strict personal, deoarece ar insemna sa fie afectata libertatea individuala, legiuitorul a considerat ca este cazul sa institutionalizeze un mijloc indirect de constrangere, creat de practica judecatoreasca, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligatii intuitu personae sa o execute in natura", ca, "ca urmare, in Codul de procedura civila a fost introdus art. 5803 prin al carui prim alineat se stabileste ca, in cazul in care debitorul unei astfel de obligatii nu si-o indeplineste, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, in urma sesizarii de catre creditor a instantei, prin obligarea la plata, in favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu", ca "aplicarea amenzilor cominatorii nu semnifica o executare silita propriu-zisa, ci constituie un mijloc de constrangere indirecta a debitorului, prin intermediul patrimoniului sau, pentru a executa in natura obligatia cu caracter strict personal pe care si-a asumat-o, constrangere ce se exercita insa in cadrul unei proceduri executionale", ca "acesta este si motivul pentru care legiuitorul a introdus textul sus-mentionat in cartea a V-a a Codului de procedura civila, intitulata "Despre executarea silita", la cap. VI ce vizeaza predarea silita a bunurilor si executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face, respectiv in sectiunea a IV-a a acestui capitol, intitulata "Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face", precum si ca, "intrucat prin dispozitiile art. 5803 din Codul de procedura civila, legiuitorul nu a stabilit altfel, rezulta ca a inteles ca aceasta procedura executionala sa se desfasoare cu respectarea prevederilor continute de normele cu caracter general, aplicabile tuturor modalitatilor si formelor de executare silita", printre aceste prevederi fiind, in mod evident, si cele ale art. 373 alin. 2 si 3 C.proc.civ.
8. Nu pot fi primite alegatiile reprezentantei (avocat) reclamantei, in sensul ca tribunalul este competent sub aspect material, intrucat a fost pronuntata de Tribunalul Buzau, in dosarul nr. 1315/114/2010, incheierea din data de 26.05.2010.
Intr-adevar, se observa ca, prin aceasta incheiere, in urma admiterii in parte a cererii formulate de reclamanta ______, in contradictoriu cu parata Primaria -_____, a fost obligata parata la plata unei amenzi civile in cuantum de 50 lei/zi de intarziere in favoarea statului pana la executarea obligatiei stabilite prin sentinta civila nr. ___ pronuntata de Tribunalul Buzau in sedinta publica din ____, incepand de la ramanerea irevocabila a prezentei incheieri conform art. 5803 C.proc.civ., fiind respinsa cererea privind obligarea la plata de daune cominatorii.
Or, faptul ca aceasta incheiere a fost pronuntata de tribunal nu poate determina, in niciun caz, competenta materiala a tribunalului pentru solutionarea cauzei pendinte in prezentul dosar, avand in vedere considerentele expuse anterior (pct. 5-7).
9. De altfel, este de relevat ca incheierea amintita a fost pronuntata si a ramas irevocabila la data de 26 mai 2010, adica inainte de data la care a intrat in vigoare Legea nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010).
     Or, prin art. I pct. 35 din aceasta lege, a fost introdus alin. 3 al art. 373 C.proc.civ., care stabileste ca instanta de executare este competenta sa judece orice incident ivit in cursul executarii.
     Totodata, trebuie remarcat si ca incheierea sus-mentionata a fost pronuntata si inainte de data la care, conform art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., a devenit obligatorie, prin publicarea sa in Monitorul Oficial, decizia nr. 3/2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite (data de 27 mai 2011).
     10. In fine, se cuvine a se reliefa si ca din nicio dispozitie a Legii nr. 10/2001 nu rezulta ca Tribunalul ar fi competent sa judece in prima instanta o actiune cum este cea pendinte in prezentul dosar.
     Astfel, fiind vorba de o competenta de exceptie de la regula conform careia judecatoria judeca toate procesele si cererile, stabilita de prevederile art. 1 pct. 1 C.proc.civ., este necesara existenta unei prevederi legale exprese in acest sens.
     Or, singura prevedere legala expresa care confera tribunalului competenta materiala in materia cererilor formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 este cea de la art. 26 alin. 3 din aceasta lege, care se refera la judecata de catre tribunal, in prima instanta, a contestatiei formulate de persoana care se pretinde indreptatita impotriva deciziei sau, dupa caz, a dispozitiei motivate de respingere a notificarii ori a cererii de restituire in natura.
     11. Rezulta, pe cale de consecinta, ca judecatoria este competenta sa judece in prima instanta actiunea pendinte, fata de dispozitiile art. 373 alin. 2 si 3, coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 si ale art. 5803 C.proc.civ., iar nu tribunalul.