CIVIL.Litigiu asigurari sociale Reducere pensie speciala Raport rezonabil de proportionalitate

      
      Asupra prezentei contestatii:
      Prin cererea inregistrata sub nr. 6625/114/2011, reclamantul...... a formulat, in contradictoriu cu paratul Ministerul Apararii Nationale - Casa de pensii sectoriala de pe langa Ministerul Apararii Nationale, contestatie impotriva Hotararii Comisiei de contestatii din cadrul Ministerului Apararii Nationale nr.13594/29.09.2011 si impotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr.86244/15.03.2011, solicitand anularea acestora, mentinerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei in temeiul Legii nr.164/2001, respectiv Legii nr.179/2004, obligarea paratului la plata diferentei dintre pensia de serviciu stabilita conform Legii nr.164/2001, respectiv Legii nr.179/2004, platita in luna decembrie 2010, si pensia revizuita conform Legii nr.119/2010, H.G. nr.735/2010 si O.U.G. nr.1/2011, de la data platii si pana la repunerea in plata a pensiei initiale, obligarea la plata dobanzii legale si indicele de inflatie, aferente sumelor reprezentand diferenta dintre cele doua decizii, dobanda calculata pana la data platii efective a pensiei initiale, precum si la plata cheltuielilor de judecata .
      In subsidiar, a contestat cuantumul pensiei stabilita in urma revizuirii, determinarea de aplicarea gresita a dispozitiilor legale in vigoare.
      In motivarea contestatiei, reclamantul a aratat ca a formulat contestatie, in termenul legal, la Comisia de contestatii ce functioneaza in cadrul Ministerul Apararii Nationale, indeplinind procedura prealabila prevazuta de dispozitiile art.149 alin.2 din Legea nr.263/2010.
      Reclamantul a invocat nulitatea absoluta a deciziei pentru lipsa temeiului juridic, avand in vedere ca decizia de recalculare a fost emisa in temeiul  H.G. nr. 735/2010, iar in decizia de revizuire, in mod eronat, se arata ca a fost emisa numai in temeiul Legii nr.119/2010.
      Decizia de recalculare a fost emisa in baza unui act normativ lipsit de efect juridic, intrucat prin sentinta civila nr. 338/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, in dosarul nr. 1371/33/2010, s-a dispus suspendarea  H.G. nr. 735/2010.
      A sustinut ca a fost incalcat dreptul de proprietate, in sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventie. Cu privire la existenta bunului, reclamantul a invocat hotararea pronuntata in cauza Muller contra Austriei, in care s-a decis de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca o reducere substantiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate si chir insusi dreptul de a ramane beneficiar al sistemului de asigurare.
      Si in cauza Andrejeva contra Letoniei, Curtea a statuat ca exista o incalcare a art.14 raportat la art.1 din Protocolul nr.1 si art.6 din Conventie, retinand ca dreptul la pensie constituie un "bun" in sensul Conventiei.
      Reclamantul a mai considerat ca masura privind revizuirea pensiei este nelegala, intrucat se incalca si principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 al.2 din Constitutie. Pensiile de serviciu au fost acordate in baza unor legi emise de Statul Roman, in vigoare la momentul calcularii. O recalculare a acestor pensii care au fost acordate legal, ar insemna o incalcare de catre stat a propriei legislatii, iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept. A invocat si principiul drepturilor castigate.
      In subsidiar, a sustinut ca decizia nu cuprinde sumele ce i-au fost acordate, in timp, ca prime de 1 mai si 23 august, care se acordau pana in anul 1989, al treisprezecelea salariu, grupa de munca, in care a lucrat de-a lungul timpului.
      In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art.112 Cod procedura civila si Legea nr.263/2010.
      ............
      Paratul Ministerul Apararii Nationale- Casa de pensii sectoriala de pe langa Ministerul Apararii Nationale a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
      A aratat ca, la emiterea hotararii de solutionare a contestatiei, au fost avute in vedere datele inscrise in documente, situatia veniturilor realizate lunar, eliberata de U.M. 02519 Buzau, fisa de pensie, fisa cu locurile de munca, carnetul de munca. Din situatia veniturilor realizate lunar rezulta ca au fost identificate si valorificate toate veniturile lunare.
      Cu privire la temeiul juridic, a sustinut ca, la data de 03.02.2011, a intrat in vigoare OUG nr. 1/2011, care a abrogat expres H.G. nr.735/2010 si a instituit o noua metodologie si noi termene de revizuirea a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitatii. Astfel, decizia de revizuire nu are ca temei decizia de recalculare, emisa potrivit Legii nr.119/2010, pentru ca, un eventual viciu, sa aiba drept consecinta nulitatea deciziei de revizuire.
      Referitor la afirmatiile reclamantului privind incalcarea dreptului de proprietate, principiul neretroactivitatii si al drepturilor castigate, a sustinut ca asupra acestora s-a pronuntat Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.871/2010, decizie definitiva si general obligatorie.
      Cu privire la cererea de a se mentine decizia de stabilire a pensiei initiale, in baza Legii nr.164/2001, a aratat ca aceasta a fost abrogata prin Legea nr.263/2010, nemaiavand fundamentare legala.
      La dosar, paratul a depus, in copie, documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei de revizuire.
      Ulterior, la termenul de judecata din 23.01.2012, reclamantul a precizat ca renunta la capatul de cerere prin care, in subsidiar, a contestat cuantumul pensiei.
      Analizand contestatia, in raport de motivele invocate si probatoriul administrat, instanta constata ca este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
      Prin Deciziei nr.86244/15.03.2011 emisa de Casa de pensii sectoriala din cadrul Ministerului Apararii Nationale, a fost revizuita pensia reclamantului..... in baza O.U.G. nr.1/2011.
      Impotriva acesteia, conform prevederilor art. 22 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, anexa la O.U.G. nr.1/2011, cu referire la cele ale Legii nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, a formulat contestatie, ce a fost respinsa prin Hotararea Hotararii Comisiei de contestatii din cadrul Ministerului Apararii Nationale nr.13594/29.09.2011.
      Cu privire la nulitatea absoluta a deciziei, invocata pentru lipsa temeiului juridic, aceasta nu este fondata.
      Rezulta, din decizia contestata, Deciziei nr.86244/15.03.2011 de revizuire a pensiei, ca a fost indicat temeiul juridic, respectiv O.U.G. nr.1/2011, privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
      Conform art.1 din O.U.G. nr.1/2011, s-a prevazut ca pensiile prevazute la art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, respectiv pensiile militare de stat, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin.4 din aceeasi lege, sa fie revizuite, din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. Astfel, decizia contestata nu este lipsita de temei juridic.
      Cealalta sustinere, conform careia H.G. nr. 735/2010, ce a stat la baza recalcularii deciziilor a fost suspendata prin sentinta civila nr. 338/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr. 1371/33/2010, nu are relevanta in cauza, aceasta constituind temei al recalcularii pensiei speciale, stabilita potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, conform  Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, iar nu ca temei al deciziei de revizuire, conform O.U.G. nr.1/2011. Mai mult prin art.10 aceasta ordonanta,  H.G. nr. 735/2010 a fost abrogata.
      Motivelor contestatiei vizeaza, in esenta, pe de o parte neconcordanta Legii nr. 119/2010 cu Constitutia Romaniei, prin incalcarea principiului neretroactivitatii, iar, pe de alta parte, neconcordanta cu prevederile Conventiei si ale Protocolului nr.1 la Conventie.
      In privinta primelor motive, instanta retine ca prin Decizia nr.919/2011 a Curtii Constitutionale s-a constatat ca sunt neintemeiate criticile de neconstitutionalitate extrinseca a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala si ca  sunt inadmisibile criticile de neconstitutionalitate intrinseca a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
      De asemenea, rezulta ca motivele invocate cu privire la incalcarea principiului neretroactivitatii sunt dintre cele pentru care prin Decizia nr.871 din 25.06.2010 a Curtii Constitutionale, definitiva si general obligatorie, s-a raspuns obiectiunilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010.
      Astfel, cu privire la modul de aplicare a dispozitiilor acestei legi, caracterul retroactiv al art. 3 din Legea nr. 119/2010 si neconcordanta acestuia cu dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutie,  s-a retinut faptul ca pensiile de serviciu, spre deosebire de cele acordate potrivit sistemului public de pensii, au doua componente, si anume pensia contributiva, care se suporta din bugetul asigurarilor sociale si reflecta partea de contributie a fiecarui asigurat la acest buget si un supliment care se adauga la partea contributiva, suportat de stat si care se plateste din bugetul de stat.
      Prin urmare, se poate considera ca singurul drept castigat de catre persoana in cauza il reprezinta partea contributiva, si doar daca aceasta parte ar fi incalcata, prin diminuare, se poate vorbi despre o aplicare retroactiva a legii si o incalcare a dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Constitutie, ceea ce in cauza nu se intampla.
      In acelasi timp, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, prin decizia nr.458/02.12.2003, s-a statuat ca "o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituita sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei de aplicare".
      Motivele contestatiei expuse, pe larg, privind incalcarea dreptul de proprietate, in sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventie, ce se refera de fapt la neconcordanta Legii nr.119/2010, privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor ,cu prevederile Conventiei si Protocolului nr.1, nu vor mai fi analizate, avandu-se in vedere pronuntarea Deciziei nr.29/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in recursul in interesul legii, obligatorie potrivit art.330/7 alin.4 Cod procedura civila.
      S-a retinut pronuntarea numai cu privire la ipoteza legala prevazuta de art.1 lit. c din Legea nr.119/2010, insa considerentele deciziei fiind valabile, pentru identitate de ratiune, si in cazul celorlalte ipoteze reglementate in cuprinsul art.1 din lege.
      Astfel, cu privire la neretroactivitatea legii, s-a statuat, avand in vedere caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, precum si al considerentelor acestora, ca instantele judecatoresti nu erau in drept sa faca aprecieri asupra unor critici de neconstitutionalitate, sub aspectul respectarii principiului neretroactivitatii legii.
      Neretroactivitatea Legii nr.119/2010, in raport cu legile prin care pensiile speciale au fost stabilite initial, a fost deja constatata prin deciziile Curtii Constitutionale, instanta constitutionala fiind unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, potrivit art.1 alin.2 din legea nr.47/1992 republicata.
      Referitor la motivele potrivit carora  prin aplicarea dispozitiilor legii si diminuarea cuantumului pensiilor s-ar incalca prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
      In aceeasi decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a retinut, in ce priveste existenta unui "bun" sau "interes patrimonial", in sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca instantele au constatat ca aceasta se verifica in patrimoniul petentilor care, inainte de adoptarea Legii nr. 119/2010 si a recalcularii pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garantiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 aditional la Conventie.
      In mod corect instantele au constatat ca pensiile de serviciu, stabilite in temeiul actelor normative speciale in baza carora cei vizati le incasau, reprezinta un "interes patrimonial" ce intra in sfera de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, atat sub aspectul partii contributive (partea achitata de la bugetul asigurarilor sociale de stat), cat si sub aspectul partii necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). In acest sens, Inalta Curte a avut in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Stec s.a. impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen impotriva Poloniei din 28 aprilie 2009,  Cauza  Kjartan Asmundsson impotriva Islandei din 12 octombrie 2004.
      S-a mai retinut ca instantele de judecata au apreciat unanim ca, intrucat prin adoptarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii in intelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurari sociale de stat, cu consecinta diminuarii cuantumului pensiei pana la limita corespunzatoare unui beneficiu contributiv, statul suprimand achitarea partii necontributive (suportata pana atunci de la bugetul de stat), aceasta lege reprezinta o "ingerinta" din perspectiva respectarii dreptului de proprietate al reclamantilor, in raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Sub acest aspect a fost avuta in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Rasmussen impotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Aizpurua Ortiz s.a. impotriva Spaniei din 2 februarie 2010, Cauza Kjartan Asmundssen impotriva Islandei din 12 octombrie 2004.
       Pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ea trebuie sa fie legala, sa urmareasca un scop legitim si sa respecte un rezonabil raport de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit a fi realizat.
      Din perspectiva acestor conditii, Inalta Curte a constatat ca, in mod unanim, instantele au retinut ca ingerinta este legala, intrucat este reglementata de Legea nr. 119/2010, si urmareste un "scop legitim", de utilitate publica, in deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, constand in necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si, nu in ultimul rand, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atat bugetul de stat, cat si cel de asigurari sociale.
      In considerentele aceleasi decizii, s-a mai retinut ca este necesar, in analiza raportului de proportionalitate, ca instantele sa urmareasca rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului in plangerile vizand incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie si in care Curtea insasi a analizat tipuri de "ingerinte" in dreptul la respectarea bunurilor prin masuri legislative adoptate de stat in prestatiile de asigurari sociale.
      In raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese ca stabilirea raportului de proportionalitate nu este decat o chestiune de apreciere in fiecare cauza in parte, in functie de circumstantele sale particulare.
      Fara a fi limitative, in ansamblul circumstantelor obiective de analiza, ar putea fi avute in vedere criterii precum indemnizatia sociala pentru pensionari (prevazuta de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunara, dupa cum vor trebui identificate circumstantele particulare ale cauzei.
      In cauza, raportat la aceste criterii, instanta retine ca prin Decizia de revizuire a pensiei nr.86244/15.03.2011, a fost stabilita reclamantului,  raportat la situatia veniturilor ce au condus la determinarea punctajului mediu anual si a stagiului de cotizare, anexa la decizie, o pensie bruta in cuantum de 2209 lei, cu incepere de la data de 01.01.2011, in conditiile in care, conform cuponului de pensie aferent lunii decembrie 2010 (copie fila 38 dosar), cuantumul brut al pensiei era de 2768 lei.
      Rezulta ca reclamantului i s-a diminuat pensia cu 559 lei, adica cu 20,19%, ceea ce demonstreaza ca masura diminuarii pensiei, respectiv a revizuirii, a fost proportionala cu scopul urmarit si ca, in cauza, nu se constata o incalcare a art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, pensia bruta de 2209 lei de care beneficiaza acesta fiind superioara atat pensiei sociale minime garantate stabilita prin OUG nr. 6/2001, de 350 lei lunar cat si pensiei medii lunare, de 700 lei.
      Referitor la cererea de mentinere a Deciziei de stabilire initiala a pensiei, in baza Legii nr.164/2001, nu este admisibila, Legea nr.164/2001, privind pensiile militare de stat, fiind abrogata prin art.196 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
      Ca urmare, fata de aceste considerente, instanta va respinge contestatia astfel cum a fost restransa.
       1