PENAL.Furt calificat. Inculpat aflat in stare de arest preventiv. Cerere de liberare sub control judiciar

     Asupra prezentului recurs penal:
     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 10.01.2012, in cadrul dosarului nr..../200/2012, aparatorul inculpatului ... a solicitat liberarea provizorie a acestuia, sub control judiciar.
     In motivarea cererii s-a aratat ca solicitarea este pe deplin admisibila, inculpatul fiind cercetat pentru o infractiune de furt, in forma continuata, pentru care legea prevede o pedeapsa ce nu depaseste 18 ani si nu exista date din care sa rezulte intentia sau perspectiva de a comite noi infractiuni sau ca inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului in cauza, mai mult, scopul masurilor preventive putand fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar, conform prevederilor art.136 alin.2 Cod proc. pen. .
      La termenul stabilit pentru solutionare, inculpatul a precizat ca isi insuseste cererea si ca are cunostinta de dispozitiile legale ce reglementeza cazurile de revocare a liberarii sub control judiciar.
     Prima instanta, prin incheierea de sedinta pronuntata la data de 24.01.2012, in baza art.1608a  alin.6 Cod procedura penala, a respins, ca neintemeiata, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul ... iar in baza art.192 alin.2 Cod procedura penala l-a obligat pe acesta la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
     Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
     Prin incheierea  nr..../09.12.2011  pronuntata  de Judecatoria Buzau, in dosarul nr..../200/2011,  s-a  dispus  arestarea  preventiva  a inculpatului .... pe o perioada de 29  de zile, incepand cu data de 09.12.2011.
     Ulterior, prin rechizitoriul nr..../P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau, inculpatul a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru comiterea infractiunii de furt calificat in forma continuata, prevazuta de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.a, i Cod pen., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen., cauza fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 04.01.2012, sub nr..../200 iar starea de arest  inculpatului a fost  mentinuta, in conditiile legii, conform art. 3001 alin.3 Cod Procedura Penala.
     Cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanta a retinut ca este indeplinita doar conditia prevazuta de art.1602 alin.1 Cod procedura penala, cu privire la cuantumul pedepsei prescrise de lege cu privire la infractiunea  de care este invinuit inculpatul, respectiv inchisoarea ce nu depaseste 18 ani, nu si cea prevazuta in alin.2 al aceluiasi articol, cu privire  la inexistenta unor date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa comita alte fapte penale sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului in cauza, concluzie ce se desprinde din interpretarea, per  a contrario, a acestor prevederi legale.
     S-a mai retinut ca termenul folosit de textul legal mentionat, de "date" nu are intelesul de probe, ci de elemente care sa conduca la prezumtia rezonabila  ca inculpatul , pus in libertate, prezinta pericolul de a comite alte infractiuni si de  a impiedica bunul mers al cercetarilor ce se impun in cauza, in cauza, in aprecierea instantei, existand astfel de elemente prezumtive.
     Chiar daca inculpatul, fiind audiat, in cadrul dezbaterii acestei cereri, a declarat ca  recunoaste fapta, desi in cursul urmaririi penale a avut o atitudine partial sincera si oscilanta, relevant de retinut este ca acestuia, anterior, i s-a aplicat o masura educativa si a mai fost condamnat, pentru infractiuni de acelasi gen, in timpul minoritatii, de asemenea i-au fost aplicate sanctiuni administrative,  faptele din prezenta cauza fiind comise in termenul de incercare  stabilit pentru condamnarea anterioara, aplicata acestuia prin sentinta penala nr..../17.12.2008 a Judecatoriei Buzau, astfel ca potentialul periculos al inculpatului este evident, periculozitatea inculpatului putand fi apreciata si prin raportare la previzibilitatea comportamentului acestuia, fiind evident ca acesta are un comportament antisocial, fiind predispus la comiterea de infractiuni.
     De asemenea, s-a mai retinut ca, gravitatea infractiunii pentru care este cercetat inculpatul, este relevata  de limitele de pedeapsa fixate de lege sub aspect sanctionator,  de imprejurarile concrete ale comiterii faptelor, intr-un interval de timp relativ scurt, de o luna si jumatate, in baza unei rezolutii infractionale unice, in modalitate calificata, fiind prejudiciate mai multe persoane iar gradul de pericol social  al inculpatului, constituie date  ce duc la prezumtia rezonabila ca, daca ar fi cercetat in libertate, inculpatul ar putea incerca sa savarseasca alte infractiuni, in considerarea acestor aspecte, instanta considerand ca  inculpatul, pus in libertate, prezinta riscul de a comite noi infractiuni.
     S-a mai retinut ca faptul ca inculpatul a invederat ca daca ar fi cercetat in libertate ar avea posibilitatea de a termina scoala nu e relevant, in sensul ca nu justifica punerea sa in libertate, intrucat imprejurarea ca frecventa cursurile scolare nu avut influenta pozitiva asupra lui, rolul educativ, instructiv al scolii nu s-a manifestat in cazul sau, dovada comiterea acestor fapte penale.
      Conform doctrinei si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia este  de asemenea justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata linistea publice iar Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Ministri a Consiliului Europei prevede la pct.3 ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a justitiei, ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava.
     Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul ....
     In motivarea recursului, recurentul a invederat instantei, prin aparatorul sau, ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar ar fi trebuit admisa intrucat garantiile solicitate de dispozitiile procedurale in sarcina inculpatului, in caz de admitere a unei astfel de cereri, sunt suficiente pentru a se asigura atat buna desfasurare a procesului penal cat si reeducarea inculpatului in conditiile in care este pentru prima data cand acesta este arestat preventiv, a avut o atitudine sincera cu privire la faptele savarsite, prin judecarea sa in stare de libertate, avand posibilitatea de a-si finaliza cursurile scolare.
     Tribunalul, examinand incheierea recurata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu in limitele motivelor de casare prevazute de art.3859 alin.3 C.pr.penala, constata ca recursul este nefondat, dupa cum se va arata in continuare:
     Conform dispozitiilor art.1602 al.1 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
     Pentru infractiunea pentru care este judecat recurentul, legea prevede pedeapsa inchisorii intre 3 si 15 ani iar cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar indeplineste conditiile prevazute de art.1606 al.2 C.pr.pen, fiind astfel admisibila in principiu, asa dupa cum in mod corect a constatat prima instanta.
     Conform dispozitiilor art.1602 al.2 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
     Dispozitiile art.1602 alin.1 Cod procedura penala acorda posibilitatea instantei de a admite o astfel de cerere in conditiile in care sunt indeplinite cerintele cerute in textul legal iar nu obligativitatea acesteia, existand posibilitatea respingerii acesteia conform art.1602 alin.2 Cod procedura penala, in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe recurent sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
          Din analiza textului legal rezulta ca nu sunt necesare probe care sa formeze convingerea instantei intr-un anumit sens, ci sunt necesare doar date care sa ateste  posibilitatea recurentului de a savarsi si alte infractiuni daca ar fi judecat in stare de libertate, iar pentru a stabili existenta acestei posibilitati, instanta trebuie sa analizeze datele aflate la dosarului cauzei si implicit comportamentul inculpatului atat in timpul judecarii cauzei, cat si  in perioada  anterioara retinerii sale si arestarii sale.
     Din acest punct de vedere, de asemenea, in mod corect prima instanta a retinut ca, raportat la trecutul infractional al recurentului, acesta fiind condamnat anterior pentru savarsirea unor infractiuni de acelasi gen, in timpul minoritatii, de asemenea fiindu-i aplicate sanctiuni administrative,  faptele din prezenta cauza fiind comise in termenul de incercare stabilit pentru condamnarea aplicata prin sentinta penala nr.../17.12.2008 a Judecatoriei Buzau, exista necesitatea de a-l impiedica pe recurent sa savarseasca alte infractiuni, fiind evident ca acesta are un comportament antisocial, fiind predispus la comiterea de infractiuni.
     Chiar daca in practica sa judiciara Curtea Europeana recomanda ca instantele sa ia in calcul fata de inculpatii arestati preventiv masuri alternative prevazute de lege, neprivative de libertate (Jab³oñski c. Pologne, nr. 33492/96), aceste masuri alternative nu se pot lua decat cu respectarea legislatiei nationale, legislatie ce raspunde la acest moment exigentelor impuse de instanta comunitara.
     Avand in vedere cele retinute mai sus, Tribunalul, in baza dispozitiilor art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmeaza sa respinga, ca nefondat, recursul formulat de recurentul .... impotriva incheierii de sedinta pronuntata de Judecatoria Buzau la data de 24.01.2012 in dosarul nr.../200/2012 iar in baza art.192 al.2 C.pr.pen., sa-l oblige pe acesta la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
     
 

   

1