CIVIL. Neacordarea cheltuielilor de judecata in conditiile in care nu exista identitate intre emitenta facturii si persoana care a reprezentat reclamanta in baza delegatiei de reprezentare.

Prin  actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita sub nr. 3171/269/2009 reclamanta SC U SRL - reprezentata de director general a chemat in judecata pe parata Primaria mun. Oltenita pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea la plata sumei de 12.149 lei  (estimata provizoriu in conf. cu art. 43 C. comercial; la o rata dobanda de scont stabilita de BNR 10,14 % pe  an) cu titlu de daune interese, cat si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
In motivarea actiunii reclamanta arata ca in urma raportului de inspectie fiscala nr.20292/15.11.2007 si Deciziei de impunere nr.21019/17.10.2007 intocmite de consilierii G si S, a fost obligata in mod nejustificat la plata impozitului pentru o suprafata de teren agricol de 1174,59 ha. aferent anilor 2006 si 2007, in suma de 68.519 lei.
Desi a formulat contestatie impotriva actelor la organul emitent, acesta nu numai ca a respins contestatia formulata, dar a si trecut la punerea in executare a deciziei de impunere, care constituie titlu executor, conditii in care a fost spoliat din contul societatii de suma de 68.519 lei; fapt de natura perturbator in activitatea economica a societatii,  de natura sa aduca intarzieri atat in plata salariilor cat si a ratelor bancare.
In atare  situatie,  reclamanta a formulat contestatie in materie de contencios administrativ, impotriva actelor mai sus mentionate, si in baza deciziei civile nr. 2013/29.09.2008, actele administrate au fost desfiintate si, in consecinta, parata a fost obligata la restituirea sumelor incasate fara drept.
Fata de aceasta situatie, reclamanta solicita restituirea sumelor retinute din contul societatii in mod nelegal, situatie in care  parata abia  in  data de 2.02.2009 a compensat suma cu impozitul pe anul 2009. In aceasta situatie, solicita sa se constate ca reclamanta a fost lipsita  de suma de 68.159 lei din 15.11.2007 pana pe 2.02.2009, mai exact 13 luni.
Pentru indeplinirea acestei obligatii de plata a daunelor interese, se impune obligarea paratei la plata de daune cominatorii.
Aceste daune cominatorii reprezinta un mijloc indirect insa eficient de constrangere a Primariei Mun. Oltenita, care avea obligatia sa respecte in totalitate actele normative emise de catre Parlamentul Romaniei,  aplicandu-le cu strictete si celeritatea  ceruta de realitatile sociale cat prevederile legale.
In acelasi timp se asigura respectarea art. 41 alin.1 si 2 din Constitutia Romaniei cu privire la garantarea creantelor asupra statului.
Cuantumul daunelor cominatorii solicitate este de 1.000 RON/zi de intarziere calculate dupa trecerea a 30 de zile de la comunicarea sentintei ce se va pronunta in cauza.
 In  drept, reclamanta a invocat dispoz. art. 998, 999 si 1000 alin. 3 C.civil.
Parata Primaria mun. Oltenita a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
In fapt arata ca  decizia mentionata de reclamant a fost emisa urmare a Raportului de inspectie fiscala nr.20292/2007 efectuat de catre reprezentantii ai Primariei mun. Oltenita si ai Curtii de Conturi.
Potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala "decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora,  in conditiile in care se stabilesc sume de plata."
Urmare a admiterii deciziei de impunere, reclamantul nu a fost  executat silit ci a procedat de buna voie la achitarea impozitului aferent anului 2007.
Desi prin actiunea introductiva se precizeaza faptul ca restituirea sumelor ar fi fost facuta abia la data de 2.02.2009, aceasta a fost de fapt efectuata la data de 16.01.2009,  in termenul legal de 30 de zile de la data primirii deciziei civile nr. 2013/29.09.2008.
Dovada acestei sustineri stau notificarea depusa de catre reclamanta prin care solicita restituirea sumelor depuse si inregistrate la sediul  institutiei sub nr. 24931/17.12.2009 si referatul intern intocmit de catre reprezentantii Biroului  Constatare  Stabilire si Control Impozite Locale, inregistrat sub nr. 759/16.01.2009.
Mai mult decat atat,  suma a fost restituita prin compensarea sumei de 68.519 lei astfel  66.884 lei impozit aferent anului 2009 si 1635 lei ramasita neachitata in anul 2008 (cu termen scadent la 30.09.2008).
Pana la data comunicarii deciziei definitive si irevocabile, raportul de inspectie fiscala  si  decizia de impunere contestata au fost considerate legale si intemeiate, motiv pentru care nu exista nici un impediment pentru executarea lor.
In plus, desi codul civil face referire la "orice fapta care cauzeaza alteia un prejudiciu" este unanim recunoscut, atat in literatura de specialitate cat si in practica,  faptul ca prevederea se refera numai la fapta ilicita cauzatoare de prejudicii ca element al raspunderii.  In aprecierea caracterului ilicit al faptei,  este  normal sa se aiba in vedere atat normele juridice cat si normele de convietuire sociala. Exista  insa astfel de situatii in care fapta savarsita, desi este cauzatoare de prejudicii,  raspunderea nu poate fi  angajata intrucat caracterul ilicit al faptei este inlaturat. Printre acestea si indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege ori a ordinului superiorului. Considera ca si in acest caz  se afla intr-o atare situatie.  Este adevarat ca a fost respinsa de catre parata contestatia introdusa de catre reclamanta, dar acest fapt  fusese intarit si de respingerea de catre instanta de fond a contestatiei   introduse.
Totodata solicita ca reclamantul sa faca dovada daunelor solicitate prin prezenta actiune, simpla prezumtie a unor eventuale daune ce puteau aparea considera ca nu poate constitui o proba reala in vederea admiterii actiunii.
Fata de aceste motive, solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
In drept a invocat dispoz. art. 115 - 118 c.pr.civila, art. 998 - 1000 c. civil, art. 86 alin. 6 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat probele cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza financiar contabila.
Solutionand cauza prin sentinta civila nr.105/22.01.2010, Judecatoria Oltenita a admis in parte actiunea reclamantei SC U SRL, asa cum a fost precizata, impotriva paratei Primaria Mun. Oltenita.
A omologat raportul de expertiza contabila efectuat in cauza de expert contabil B.
A obligat pe parata la plata sumei de 6447 lei catre reclamanta cu titlu de daune interese.
A respins capatul de cerere privind daunele cominatorii.
A obligat pe parata la 1612 lei (RON) catre reclamanta reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Avand in vedere ca prin decizia civila nr. 2013/29.09.2008, a C.A.B. a fost anulat raportul de inspectie fiscala nr. 20292/8.10.2007, decizia de impunere nr. 21019/17.10.2007 si dispozitia nr. 1552/15.11.2007 in ceea ce priveste plata impozitului pentru o suprafata de 1174,59 ha aferent anului 2006, in suma de 68.519 lei reclamanta este indreptatita ca pe langa suma care trebuie restituita sa primeasca si daune interese reprezentand dobanda legala aplicata la suma de bani care trebuie restituita. In aceasta situatie, reclamanta nu trebuie sa faca dovada ca i s-a cauzat o paguba,  lipsa de folosinta  a  unei sume  de bani provoaca creditorului  un prejudiciu  care este egal cu dobanda legala.
Cu privire la daunele cominatorii, s-a retinut ca acestea sunt un mijloc de constrangere  prin amenintarea pe care o prezinta pentru debitor, spre a-l determina sa-si execute obligatia asumata de bani, deoarece acestea produc dobanzi in caz de intarziere la executare. Daunele cominatorii se aplica numai atunci cand este vorba despre asigurarea executarii  obligatiilor de a face si de  a  nu face.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs parata Primaria Municipiului Oltenita criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
Plata sumei de 68519 lei s-a facut de buna voie de catre reclamanta si nu ca urmare a unei proceduri de executare silita, iar restituirea sa s-a facut in termenul legal de 30 de zile de la solicitare, conform referatului intern nr.759/16.01.2009, astfel incat nu se justifica obligarea sa la plata dobanzii legale pana la data de 02.02.2009 deoarece trebuia avuta in vedere de catre expert data de 16.01.2009 cand s-a intocmit referatul respectiv pe care a fost pusa viza de aprobare a compensarii si nu data de 02.02.2009.
Impotriva aceleiasi sentinte, in termen legal, a declarat recurs si reclamanta SC U SRL prin care a criticat hotararea pronuntata sub aspectul neacordarii in totalitate a cheltuielilor de judecata avansate de aceasta, respectiv onorariul de consultanta, redactare si reprezentare a sa in suma de 1428 lei, conform facturii nr. LEX 001/2010 din 14.01.2010  ce a fost depusa la dosarul cauzei, insa nu a fost avuta in vedere de catre instanta.
La termenul din 29.04.2010, dupa strigarea dosarului la ordine in sedinta de judecata in lipsa recurentei reclamante sau a vreunui reprezentant al sau si luarea in pronuntare a cauzei, s-a depus de catre consilier juridic T (imputernicit al reclamantei conform delegatiei aflate la fila 28 din dosar) o cerere de repunere pe rol a cauzei motivat de faptul ca dosarul a fost strigat anterior orei fixate prin citatie, respectiv la ora 930  in loc de ora 1100 .
Instanta a respins cererea ca neintemeiata deoarece verificand  mentiunile cuprinse in continutul citatiilor emise pentru termenul de judecata din 29.04.2010(filele 20,21)reiese ca ambele parti au fost citate pentru ora 930  si nu pentru ora 1100 cum eronat s-a sustinut.
Analizand actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata in raport de motivele de recurs invocate dar si din oficiu, conform art.3041 C.p.civ, tribunalul constata ca ambele recursuri nu sunt fondate si urmeaza a fi respinse.
Cat priveste recursul reclamantei SC U SRL rezulta ca a fost depusa cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei (in sedinta din 05.01.2010) de catre reprezentantul reclamantei factura nr. LEX 001/2010 din 14.01.2010 emisa de SC L SRL ce atesta acordarea serviciilor de consultanta, redactare si reprezentare a reclamantei de catre aceasta societate comerciala, insa, tribunalul constata ca, pe de o parte, aceasta factura nu este insotita de vreun alt inscris care sa ateste si plata onorariului mentionat, iar, in plus, nici nu exista identitate intre emitenta facturii si persoana care a reprezentat reclamanta in baza delegatiei de reprezentare aflata la fila 8 din dosar, respectiv consilierul juridic T.
 Cum nu s-a facut nici la instanta de fond si nici in recurs vreo dovada a vreunei legaturi intre aceste doua subiecte de drept distincte, tribunalul constata ca in mod justificat instanta de fond nu a inclus in cheltuielile de judecata acordate reclamantei si onorariul mentionat in factura respectiva.
Cat priveste recursul paratei Primaria Municipiului Oltenita, tribunalul retine ca nici acesta nu este fondat intrucat sustinerile sale sunt contrazise de continutul deciziei de impunere nr.1480 emisa de aceasta la data de 29.01.2009, din care rezulta ca la aceasta din urma data a intervenit efectiv compensarea debitului achitat de reclamanta cu cel datorat bugetului local si nu la cea invocata prin motivele de recurs, neavand deci relevanta sub aspectul daunelor interese acordate si calculate prin raportul de expertiza intocmit data referatului prin care a fost aprobata (scriptic) compensarea respectiva.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmeaza a respinge ca neintemeiate recursurile declarate de SC U SRL si PRIMARIA MUNICIPIULUI OLTENITA impotriva sentintei civile nr.105/2010 pronuntata de Judecatoria Oltenita.