Cerere de acordare indemnizatie concediu odihna fara aplicare diminuarii prevazuta de Legea nr. 118/2010.
(Sentinta civila nr. 72 din data de 13.01.2011 pronuntata de Tribunalul Calarasi)LITIGII DE MUNCA. FOND.
Cerere de acordare indemnizatie concediu odihna fara aplicare diminuarii prevazuta de Legea nr. 118/2010. (Tribunalul Calarasi, sentinta civila nr. 72/13 ianuarie 2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul pe rolul acestui tribunal sub nr. -, reclamantul SINDICATUL LIBER DIN INVATAMANT CALARASI in numele membrilor de sindicat - in contradictoriu cu paratii SCOALA -, CONSILIUL LOCAL - , PRIMARUL - , UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA - solicita ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna: obligarea unitatii de invatamant la calcularea indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010, in cuantum integral, fara aplicarea diminuarii cu 25% prevazuta de Legea nr. 118/2010, in conformitate cu prevederile legale aflate in vigoare cu 10 zile anterior plecarii in concediu; obligarea unitatii de invatamant la plata catre angajati-membri de sindicat a diferentei dintre indemnizatia astfel calculata si cea efectiv incasata pentru concediul de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010; obligarea paratilor, Consiliul local, Primarul comunei, Unitatea Administrativ Teritoriala la asigurarea finantarii pentru plata sumelor mai sus mentionate si virarea sumelor necesare catre parata-unitate de invatamant.
In motivarea cererii, se arata ca personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiaza de dreptul la concediu de odihna in temeiul prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare, care, la art. 103 lit. a) dispun urmatoarele: "Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel: concediul anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale; in cazuri bine justificate, conducerea institutiei de invatamant poate intrerupe concediul legal, persoanele in cauza urmand a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul invatamantului impreuna cu sindicatele recunoscute pe plan national; (...)".
Pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic acordarea concediului de odihna este reglementata atat de prevederile Codului Muncii si ale Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant, cat si de cele ale Hotararii de Guvern nr. 250/1992.
Mai arata reclamantul ca in conformitate cu prevederile art. 7 din Hotararea de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, pentru perioada concediului de odihna salariatii beneficiaza de indemnizatie de concediu.
Cu privire la membrii de sindicat din tabelul anexat cererii, se precizeaza ca au inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 441/30.06.2010. In fapt insa, indemnizatia de concediu cuvenita cadrelor didactice a fost diminuata cu un procent de 25%, aplicandu-se in mod abuziv prevederile Legii. 118/2010.
Insa prevederile art. 145 din Legea nr. 54/2003 - Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc in mod imperativ ca pentru perioada concediului de odihna, salariatii beneficiaza de indemnizatia de concediu "cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.", acelasi termen fiind stabilit si de prevederile Hotararii de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata.
Mai mult decat atat, arata reclamantul, Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant 2007 - 2008, inregistrat la M.M.F.E.S. cu nr. 596/12.11.2007, aplicabil tuturor salariatilor din tara, contine prevederi referitoare la termenul de plata a acestei indemnizatii la art. 29 unde la aliniatul (4) se prevede ca indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna.
Desi data plecarii in concediul de odihna a membrilor de sindicat este in fapt anterioara datei de 03 iulie 2010, plata indemnizatiei de concediu s-a facut ulterior inceperii efectuarii concediului, cu nerespectarea termenului de cel putin 10 zile anterior plecarii in concediu negociat prin Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant. Mai mult, nu a fost respectat nici macar termenul mai scurt de cel putin 5 zile anterior plecarii in concediu, stabilit de Codul Muncii si H.G. 250/1992.
Apreciaza reclamantul ca prin aceasta s-a produs o dubla lezare a exercitarii dreptului la concediu: in primul rand membrii de sindicat nu au beneficiat de indemnizatie in cuantum integral anterior inceperii concediului de odihna, conform prevederilor legale, iar in al doilea rand au fost nevoiti sa revina din concediul de odihna, la sediul unitatii, pentru a putea primi indemnizatia corespunzatoare.
In consecinta, ca urmare a nerespectarii termenului imperativ de plata a indemnizatiei de concediu si prin interpretarea gresita a legii, paratii au diminuat cu 25% cuantumului indemnizatiei, aplicand in mod nejustificat prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010, care, potrivit art. 78 din Constitutie, Legea nr. 118/2010 a intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu 25 % indemnizatiei a incalcat principiul neretroactivitatii legii civile.
Mentioneaza reclamantul ca la momentul la care aceasta indemnizatie ar fi trebuit calculata in mod corect, respectiv cu 10 zile inaintea plecarii in concediu, salariile personalului din invatamant erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, fiind "inghetate" la nivelul lunii decembrie 2009.
Mai mult, la data la care ar fi trebuit platita indemnizatia de concediu, respectiv cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu, Legea 118/2010 nici macar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 abia in data de 30.06.2010 si intrand in vigoare abia de la data de 03.07.2010. Chiar daca platile au fost intarziate de lipsa de fonduri, statele de plata trebuiau intocmite cu respectarea termenului legal, in consecinta nu exista posibilitatea legala de a invoca dispozitiile Legii nr. 118/2010, inainte de aparitia ei in Monitorul Oficial.
Mai invedereaza reclamantul ca art. 1 din Legea nr. 118/2010 dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/ soldelor/ indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, dar aceste doua acte normative nu cuprind prevederi referitoare la indemnizatiile de concediu de odihna sau la cuantumul acestora.
In acest sens, este art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, care stabileste in mod expres ca "prevederile din actele normative referitoare la detasare, delegare si mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanta, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuinta raman in vigoare"
Apreciaza reclamantul ca, in acest mod, sunt incalcate si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, intrucat notiunea de "bun" imbraca, in situatia de fata, natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economica" (cauza Buchen contra Cehiei). Dreptul la indemnizatie pentru concediul de odihna al salariatilor este afectat in mod grav de masura diminuarii cu 25% a veniturilor.
Intrucat dreptul la aceasta indemnizatie al salariatilor constituie un "drept de proprietate" in sensul Conventiei si a Protocoalelor aditionale, reducerea cuantumului acesteia prin diminuarea mentionata mai sus, echivaleaza cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anularii partiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezinta violarea principiilor fundamentale si contravine masurilor de acordare a asistentei financiare convenite cu Comisia Europeana. Mai mult decat atat, a fost incalcata si "speranta legitima " a celor mentionati mai sus, intrucat, prin masura dispusa prin actul contestat, dreptul lor la o coerenta si siguranta legislativa, in baza careia sa-si poata valorifica, pastra si apara drepturile, devine iluzoriu.
In drept, invoca art. 112 Cod procedura civila, ale art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. 103 din Legea nr. 128/1997, ale art. 145 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, ale cu modificarile si completarile ulterioare, ale Hotararii de Guvern 250/1992, ale art. 29 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant.
In dovedire se depun urmatoarele inscrisuri: adeverinte emise de unitatea de invatamant din care rezulta calitatea de angajati a reclamantilor si faptul ca acestia au inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 3 iulie 2010; imputernicirea prin care membrii de sindicat mandateaza Sindicatul Liber din invatamant Calarasi in vederea formularii si sustinerii prezentei actiuni.
Desi legal citati, paratii nu au depus intampinare pentru a se apara impotriva pretentiilor reclamantului si nici nu si-au trimis reprezentanti pentru sustinerea intereselor lor in fata instantei .
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Membrii de sindicat - care au mandatat Sindicatul Liber din Invatamant Calarasi sa promoveze prezenta actiune in numele lor, sunt angajatii SCOLII - dupa cum rezulta din adeverinta nr. - , acestia intrand in concediu de odihna anterior datei de 3 iulie 2010.
Potrivit acestui inscris, membrilor de sindicat nu le-au fost acordate diferite sume mentionate pentru fiecare membru de sindicat, reprezentand diminuarea cu 25% a indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010, diminuare pe care tribunalul o priveste ca nelegala pentru urmatoarele considerente:
In speta, dreptul comun cu privire la acordarea concediului de odihna, stabilirea si plata indemnizatiei aferente acestuia il constituie prevederile cuprinse in sectiunea l din Codul muncii, unde la art.145 se statueaza ca pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva prevazute in contractul individual de munca .
Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute mai sus din ultimele trei luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu .
Aceasta indemnizatie de concediu de odihna astfel calculata si se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediu.
La aceasta trebuie adaugate si prevederile art.7 din H.G. nr.250/1992, privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, care vizeaza anumite categorii de subiecti calificati in randul carora se situeaza si cadrele didactice - membrii de sindicat, potrivit cu care pe durata concediului de odihna salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatia pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
Media zilnica a veniturilor prevazute mai sus se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.
Indemnizatia de concediu de odihna astfel stabilita se plateste cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu .
Totodata, conform art.59 alin.4 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007-2010, inregistrat la M.M.S.S.F. sub nr.2895/29 decembrie 2006, indemnizatia de concediu si, dupa caz, prima de vacanta se platesc inainte de plecarea in concediu, prevederi obligatorii pentru partile contractante potrivit art.236 alin.4 din Codul muncii si art.30 din Legea nr.130/1996.
Acestea fiind reglementarile comune, in ceea ce priveste personalul din invatamant exista si reglementari speciale care au prioritate de aplicare .
In acest sens tribunalul retine ca potrivit art.103 lit.a din Legea nr.128/1977, privind statutul personalului didactic cu modificarile ulterioare, cadrele didactice au dreptul la un concediu anual cu plata in perioadele vacantelor scolare, respectiv universitare cu o durata de cel putin 62 zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale.
In aplicarea acestor dispozitii legale, cu luarea in considerare si a H.G. nr.250/1992, a fost emis Ordinul nr. 3251/12 februarie 1998 al Ministrului Educatiei Nationale, care la pct.21-26 reglementeaza dreptul la o indemnizatie de concediu de odihna pentru personalul din invatamant a carei plata se face cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu, stabilind totodata si modul de calculare a cuantumului acestei indemnizatii in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte.
Media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
In calculul indemnizatiei concediului de odihna acordat personalului didactic se iau in considerare si sporurile care fac parte din salariul de baza, conform Legii nr. 128/1997.
In ceea ce priveste termenul de acordare a indemnizatiei de concediu ,art.29 alin.4 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura de Invatamant 2007-2008, inregistrat la M.M.F.E.S. sub nr.596/12 noiembrie 2007, prevede ca indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu de odihna, contract prelungit si pentru anul de invatamant 2009-2010, potrivit art.9 alin.2 din contract.
Prevederile legale cat si cele cuprinse in contractul colectiv de munca stabilesc in sarcina angajatorului obligatia acestuia de a calcula si a plati indemnizatia de concediu pentru angajat inainte cu cel putin 5/10 zile de plecarea acestuia in concediul de odihna.
Aceste reglementari fac parte de drept din contractul individual de munca intervenit intre angajator si angajat, devenind astfel expresia vointei acestuia, iar nerespectarea lor poate angaja raspunderea patrimoniala contractuala a celui vinovat, potrivit art.269 Codul muncii, atat cat priveste stabilirea cuantumului indemnizatiei de concediu cat si nerespectarea termenului de plata a acestuia.
Asadar, din coroborarea prevederilor legale anterior invocate, rezulta ca indemnizatia de concediu reprezinta o creanta pe care angajatul o are fata de angajator, creanta a carei intindere se stabileste in conditiile reglementarilor de mai sus si a carei plata trebuie sa se faca cu cel putin 5/10 zile inainte de data la care angajatul pleaca in concediu de odihna.
Fiind o creanta care trebuie platita, inseamna ca aceasta trebuie sa indeplineasca cele trei conditii obligatorii reglementate de art.379 Cod procedura civila, respectiv sa fie certa, lichida si exigibila, lipsa oricareia dintre aceste conditii facand ca plata sa nu fie legala.
In speta, tribunalul constata ca indemnizatia de concediu este o creanta certa, intrucat existenta ei rezulta din dispozitiile legale care o reglementeaza si din contractul individual de munca intervenit intre angajat si angajator, este o creanta lichida, intrucat se refera la o suma de bani al carui cuantum este precis determinat potrivit bazei de calcul stabilit de lege si, in sfarsit, este o creanta exigibila intrucat este stabilit si implinit termenul de plata al acesteia .
Constatand intrunite cerintele legale anterior evocate, Tribunalul constata ca dreptul de creanta al cadrelor didactice - membrii de sindicat cu privire la indemnizatia de concediu a luat nastere cu cel putin 5/10 zile inainte de plecarea acestora in concediul de odihna, in conditiile si sub imperiul dispozitiilor legale in vigoare la acea data.
Asadar, stabilirea cuantumului indemnizatiei de concediu cuvenit cadrelor didactice trebuie stabilit in raport de veniturile salariale ale acestora, corespunzator perioadei efectuarii concediului de odihna asa cum acestea sunt, cu 5/10 zile inainte de plecarea in concediu, venituri asupra carora nu se mai poate reveni daca ulterior acestea au fost modificate datorita faptului ca au intervenit schimbari legislative deoarece, pentru a fi platita, indemnizatia de concediu trebuie sa fie certa, iar pentru aceasta calcularea ei trebuie sa se faca in raport de criterii fixe si nu fluctuante .A introduce in modalitatea de stabilire a indemnizatiei de concediu un element de incertitudine determinat de posibile viitoare modificari legislative, ar insemna ca aceasta creanta reprezentata de indemnizatia de concediu sa nu mai fie lichida si prin urmare sa nu mai poata fi platita cu 5/10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna, asa cum prevad reglementarile legale in materie si obligatiile contractuale.
Un al argument retinut de tribunal este si faptul ca Legea nr.118/30 iunie 2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.441/30 iunie 2010 si a intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, potrivit dispozitiilor art.12 alin.1 din Legea nr.24/2000, iar in cauza pendinte , dreptul cadrelor didactice - membrii de sindicat cu privire la indemnizatia de concediu s-a nascut cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediu, deci anterior datei de 3 iulie 2010 . Faptul ca, membrii de sindicat - cadre didactice li s-a platit indemnizatia de concediu ulterior datei la care dreptul de creanta a luat nastere, data la care intrase in vigoare Legea nr.118/2010, nu are nici o relevanta in opinia instantei, deoarece ceea ce primeaza este data nasterii dreptului si nu cea a valorificarii acestuia .
A proceda altfel inseamna a incalca principiul neretroactivitatii legii, principiu statuat atat de art.15 alin.2 din Constitutie, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, cat si de art.1 din Codul civil, potrivi caruia legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva.
Stabilind ca dreptul la indemnizatie de concediu cuvenita membrilor de sindicat a luat nastere anterior intrarii in vigoare a Legii nr.118/30 iunie 2010, sub imperiul dispozitiilor legale si contractuale aflate in vigoare la acel moment , inclusiv in privinta cuantumului acesteia,instanta apreciaza ca masura luata de catre parati ca la momentul platii efective a indemnizatiei de concediu sa procedeze la diminuarea acesteia cu 25% este nelegala
Tribunalul retine ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, rap. la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 155 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie, statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, iar potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, or neplata drepturilor salariale stabilite prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o incalcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat ce atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.
In consecinta, fata de aspectele sus - retinute , va admite cererea formulata de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN INVATAMANT CALARASI in numele membrilor de sindicat si va obliga parata SCOALA - la plata diferentei dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita pentru anul scolar 2009 - 2010 si cea efectiv incasata (sume ce au fost calculate de catre angajator si necontestate de catre membrii de sindicat).
Constatand temeinic si legal capatul de cerere cu privire la plata indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010 fara aplicarea diminuarii cu 25% prevazuta de Legea nr.118/2010, instanta considera intemeiata si pretentia reclamantului ca paratii PRIMARUL - , UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A LOCALITATII - , CONSILIUL LOCAL AL LOCALITATII - sa aloce paratei SCOLII - sumele necesare pentru plata diferentelor mentionate mai sus, urmand a dispune in acest sens pentru urmatoarele argumente:
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 unitatile de invatamant preuniversitar de stat functioneaza ca unitati finantate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale pe a caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Conform dispozitiilor art.167 alin.13 din aceeasi lege, finantarea de baza si finantarea complementara a unitatilor de invatamant se fac pe baza de contract intocmit conform normelor metodologice pentru finantarea invatamantului preuniversitar, incheiat intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant.
De retinut ca finantarea de baza asigura desfasurarea in conditii normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor nationale, fiind asigurata prin bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale de care apartin unitatile de invatamant, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale (art.167 alin.3), iar potrivit art.167 alin.5 lit,a din Legea nr.84/1995 cheltuielile de personal fac parte din finantarea de baza .
Intrucat in conformitate cu dispozitiile art.36 alin.4 din legea nr.215/2001, precum si repartizarea fondurilor pe unitatile de invatamant preuniversitar, consiliul local aproba bugetul local la propunerea primarului , reiese ca cele doua autoritati publice au obligatia legala de a asigura sumele necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic, inclusiv indemnizatia de concediu.
In baza art.36 din R.O.I., opinia asistentilor judiciari este conforma cu dispozitivul si considerentele prezentei hotarari .
1
Cerere de acordare indemnizatie concediu odihna fara aplicare diminuarii prevazuta de Legea nr. 118/2010. (Tribunalul Calarasi, sentinta civila nr. 72/13 ianuarie 2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul pe rolul acestui tribunal sub nr. -, reclamantul SINDICATUL LIBER DIN INVATAMANT CALARASI in numele membrilor de sindicat - in contradictoriu cu paratii SCOALA -, CONSILIUL LOCAL - , PRIMARUL - , UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA - solicita ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna: obligarea unitatii de invatamant la calcularea indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010, in cuantum integral, fara aplicarea diminuarii cu 25% prevazuta de Legea nr. 118/2010, in conformitate cu prevederile legale aflate in vigoare cu 10 zile anterior plecarii in concediu; obligarea unitatii de invatamant la plata catre angajati-membri de sindicat a diferentei dintre indemnizatia astfel calculata si cea efectiv incasata pentru concediul de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010; obligarea paratilor, Consiliul local, Primarul comunei, Unitatea Administrativ Teritoriala la asigurarea finantarii pentru plata sumelor mai sus mentionate si virarea sumelor necesare catre parata-unitate de invatamant.
In motivarea cererii, se arata ca personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiaza de dreptul la concediu de odihna in temeiul prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare, care, la art. 103 lit. a) dispun urmatoarele: "Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel: concediul anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale; in cazuri bine justificate, conducerea institutiei de invatamant poate intrerupe concediul legal, persoanele in cauza urmand a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul invatamantului impreuna cu sindicatele recunoscute pe plan national; (...)".
Pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic acordarea concediului de odihna este reglementata atat de prevederile Codului Muncii si ale Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant, cat si de cele ale Hotararii de Guvern nr. 250/1992.
Mai arata reclamantul ca in conformitate cu prevederile art. 7 din Hotararea de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, pentru perioada concediului de odihna salariatii beneficiaza de indemnizatie de concediu.
Cu privire la membrii de sindicat din tabelul anexat cererii, se precizeaza ca au inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 441/30.06.2010. In fapt insa, indemnizatia de concediu cuvenita cadrelor didactice a fost diminuata cu un procent de 25%, aplicandu-se in mod abuziv prevederile Legii. 118/2010.
Insa prevederile art. 145 din Legea nr. 54/2003 - Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc in mod imperativ ca pentru perioada concediului de odihna, salariatii beneficiaza de indemnizatia de concediu "cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.", acelasi termen fiind stabilit si de prevederile Hotararii de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata.
Mai mult decat atat, arata reclamantul, Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant 2007 - 2008, inregistrat la M.M.F.E.S. cu nr. 596/12.11.2007, aplicabil tuturor salariatilor din tara, contine prevederi referitoare la termenul de plata a acestei indemnizatii la art. 29 unde la aliniatul (4) se prevede ca indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna.
Desi data plecarii in concediul de odihna a membrilor de sindicat este in fapt anterioara datei de 03 iulie 2010, plata indemnizatiei de concediu s-a facut ulterior inceperii efectuarii concediului, cu nerespectarea termenului de cel putin 10 zile anterior plecarii in concediu negociat prin Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant. Mai mult, nu a fost respectat nici macar termenul mai scurt de cel putin 5 zile anterior plecarii in concediu, stabilit de Codul Muncii si H.G. 250/1992.
Apreciaza reclamantul ca prin aceasta s-a produs o dubla lezare a exercitarii dreptului la concediu: in primul rand membrii de sindicat nu au beneficiat de indemnizatie in cuantum integral anterior inceperii concediului de odihna, conform prevederilor legale, iar in al doilea rand au fost nevoiti sa revina din concediul de odihna, la sediul unitatii, pentru a putea primi indemnizatia corespunzatoare.
In consecinta, ca urmare a nerespectarii termenului imperativ de plata a indemnizatiei de concediu si prin interpretarea gresita a legii, paratii au diminuat cu 25% cuantumului indemnizatiei, aplicand in mod nejustificat prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010, care, potrivit art. 78 din Constitutie, Legea nr. 118/2010 a intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu 25 % indemnizatiei a incalcat principiul neretroactivitatii legii civile.
Mentioneaza reclamantul ca la momentul la care aceasta indemnizatie ar fi trebuit calculata in mod corect, respectiv cu 10 zile inaintea plecarii in concediu, salariile personalului din invatamant erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, fiind "inghetate" la nivelul lunii decembrie 2009.
Mai mult, la data la care ar fi trebuit platita indemnizatia de concediu, respectiv cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu, Legea 118/2010 nici macar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 abia in data de 30.06.2010 si intrand in vigoare abia de la data de 03.07.2010. Chiar daca platile au fost intarziate de lipsa de fonduri, statele de plata trebuiau intocmite cu respectarea termenului legal, in consecinta nu exista posibilitatea legala de a invoca dispozitiile Legii nr. 118/2010, inainte de aparitia ei in Monitorul Oficial.
Mai invedereaza reclamantul ca art. 1 din Legea nr. 118/2010 dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/ soldelor/ indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, dar aceste doua acte normative nu cuprind prevederi referitoare la indemnizatiile de concediu de odihna sau la cuantumul acestora.
In acest sens, este art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, care stabileste in mod expres ca "prevederile din actele normative referitoare la detasare, delegare si mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanta, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuinta raman in vigoare"
Apreciaza reclamantul ca, in acest mod, sunt incalcate si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, intrucat notiunea de "bun" imbraca, in situatia de fata, natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economica" (cauza Buchen contra Cehiei). Dreptul la indemnizatie pentru concediul de odihna al salariatilor este afectat in mod grav de masura diminuarii cu 25% a veniturilor.
Intrucat dreptul la aceasta indemnizatie al salariatilor constituie un "drept de proprietate" in sensul Conventiei si a Protocoalelor aditionale, reducerea cuantumului acesteia prin diminuarea mentionata mai sus, echivaleaza cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anularii partiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezinta violarea principiilor fundamentale si contravine masurilor de acordare a asistentei financiare convenite cu Comisia Europeana. Mai mult decat atat, a fost incalcata si "speranta legitima " a celor mentionati mai sus, intrucat, prin masura dispusa prin actul contestat, dreptul lor la o coerenta si siguranta legislativa, in baza careia sa-si poata valorifica, pastra si apara drepturile, devine iluzoriu.
In drept, invoca art. 112 Cod procedura civila, ale art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. 103 din Legea nr. 128/1997, ale art. 145 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, ale cu modificarile si completarile ulterioare, ale Hotararii de Guvern 250/1992, ale art. 29 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant.
In dovedire se depun urmatoarele inscrisuri: adeverinte emise de unitatea de invatamant din care rezulta calitatea de angajati a reclamantilor si faptul ca acestia au inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 3 iulie 2010; imputernicirea prin care membrii de sindicat mandateaza Sindicatul Liber din invatamant Calarasi in vederea formularii si sustinerii prezentei actiuni.
Desi legal citati, paratii nu au depus intampinare pentru a se apara impotriva pretentiilor reclamantului si nici nu si-au trimis reprezentanti pentru sustinerea intereselor lor in fata instantei .
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Membrii de sindicat - care au mandatat Sindicatul Liber din Invatamant Calarasi sa promoveze prezenta actiune in numele lor, sunt angajatii SCOLII - dupa cum rezulta din adeverinta nr. - , acestia intrand in concediu de odihna anterior datei de 3 iulie 2010.
Potrivit acestui inscris, membrilor de sindicat nu le-au fost acordate diferite sume mentionate pentru fiecare membru de sindicat, reprezentand diminuarea cu 25% a indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010, diminuare pe care tribunalul o priveste ca nelegala pentru urmatoarele considerente:
In speta, dreptul comun cu privire la acordarea concediului de odihna, stabilirea si plata indemnizatiei aferente acestuia il constituie prevederile cuprinse in sectiunea l din Codul muncii, unde la art.145 se statueaza ca pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva prevazute in contractul individual de munca .
Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute mai sus din ultimele trei luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu .
Aceasta indemnizatie de concediu de odihna astfel calculata si se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediu.
La aceasta trebuie adaugate si prevederile art.7 din H.G. nr.250/1992, privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, care vizeaza anumite categorii de subiecti calificati in randul carora se situeaza si cadrele didactice - membrii de sindicat, potrivit cu care pe durata concediului de odihna salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatia pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
Media zilnica a veniturilor prevazute mai sus se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.
Indemnizatia de concediu de odihna astfel stabilita se plateste cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu .
Totodata, conform art.59 alin.4 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007-2010, inregistrat la M.M.S.S.F. sub nr.2895/29 decembrie 2006, indemnizatia de concediu si, dupa caz, prima de vacanta se platesc inainte de plecarea in concediu, prevederi obligatorii pentru partile contractante potrivit art.236 alin.4 din Codul muncii si art.30 din Legea nr.130/1996.
Acestea fiind reglementarile comune, in ceea ce priveste personalul din invatamant exista si reglementari speciale care au prioritate de aplicare .
In acest sens tribunalul retine ca potrivit art.103 lit.a din Legea nr.128/1977, privind statutul personalului didactic cu modificarile ulterioare, cadrele didactice au dreptul la un concediu anual cu plata in perioadele vacantelor scolare, respectiv universitare cu o durata de cel putin 62 zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale.
In aplicarea acestor dispozitii legale, cu luarea in considerare si a H.G. nr.250/1992, a fost emis Ordinul nr. 3251/12 februarie 1998 al Ministrului Educatiei Nationale, care la pct.21-26 reglementeaza dreptul la o indemnizatie de concediu de odihna pentru personalul din invatamant a carei plata se face cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu, stabilind totodata si modul de calculare a cuantumului acestei indemnizatii in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte.
Media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
In calculul indemnizatiei concediului de odihna acordat personalului didactic se iau in considerare si sporurile care fac parte din salariul de baza, conform Legii nr. 128/1997.
In ceea ce priveste termenul de acordare a indemnizatiei de concediu ,art.29 alin.4 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura de Invatamant 2007-2008, inregistrat la M.M.F.E.S. sub nr.596/12 noiembrie 2007, prevede ca indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu de odihna, contract prelungit si pentru anul de invatamant 2009-2010, potrivit art.9 alin.2 din contract.
Prevederile legale cat si cele cuprinse in contractul colectiv de munca stabilesc in sarcina angajatorului obligatia acestuia de a calcula si a plati indemnizatia de concediu pentru angajat inainte cu cel putin 5/10 zile de plecarea acestuia in concediul de odihna.
Aceste reglementari fac parte de drept din contractul individual de munca intervenit intre angajator si angajat, devenind astfel expresia vointei acestuia, iar nerespectarea lor poate angaja raspunderea patrimoniala contractuala a celui vinovat, potrivit art.269 Codul muncii, atat cat priveste stabilirea cuantumului indemnizatiei de concediu cat si nerespectarea termenului de plata a acestuia.
Asadar, din coroborarea prevederilor legale anterior invocate, rezulta ca indemnizatia de concediu reprezinta o creanta pe care angajatul o are fata de angajator, creanta a carei intindere se stabileste in conditiile reglementarilor de mai sus si a carei plata trebuie sa se faca cu cel putin 5/10 zile inainte de data la care angajatul pleaca in concediu de odihna.
Fiind o creanta care trebuie platita, inseamna ca aceasta trebuie sa indeplineasca cele trei conditii obligatorii reglementate de art.379 Cod procedura civila, respectiv sa fie certa, lichida si exigibila, lipsa oricareia dintre aceste conditii facand ca plata sa nu fie legala.
In speta, tribunalul constata ca indemnizatia de concediu este o creanta certa, intrucat existenta ei rezulta din dispozitiile legale care o reglementeaza si din contractul individual de munca intervenit intre angajat si angajator, este o creanta lichida, intrucat se refera la o suma de bani al carui cuantum este precis determinat potrivit bazei de calcul stabilit de lege si, in sfarsit, este o creanta exigibila intrucat este stabilit si implinit termenul de plata al acesteia .
Constatand intrunite cerintele legale anterior evocate, Tribunalul constata ca dreptul de creanta al cadrelor didactice - membrii de sindicat cu privire la indemnizatia de concediu a luat nastere cu cel putin 5/10 zile inainte de plecarea acestora in concediul de odihna, in conditiile si sub imperiul dispozitiilor legale in vigoare la acea data.
Asadar, stabilirea cuantumului indemnizatiei de concediu cuvenit cadrelor didactice trebuie stabilit in raport de veniturile salariale ale acestora, corespunzator perioadei efectuarii concediului de odihna asa cum acestea sunt, cu 5/10 zile inainte de plecarea in concediu, venituri asupra carora nu se mai poate reveni daca ulterior acestea au fost modificate datorita faptului ca au intervenit schimbari legislative deoarece, pentru a fi platita, indemnizatia de concediu trebuie sa fie certa, iar pentru aceasta calcularea ei trebuie sa se faca in raport de criterii fixe si nu fluctuante .A introduce in modalitatea de stabilire a indemnizatiei de concediu un element de incertitudine determinat de posibile viitoare modificari legislative, ar insemna ca aceasta creanta reprezentata de indemnizatia de concediu sa nu mai fie lichida si prin urmare sa nu mai poata fi platita cu 5/10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna, asa cum prevad reglementarile legale in materie si obligatiile contractuale.
Un al argument retinut de tribunal este si faptul ca Legea nr.118/30 iunie 2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.441/30 iunie 2010 si a intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, potrivit dispozitiilor art.12 alin.1 din Legea nr.24/2000, iar in cauza pendinte , dreptul cadrelor didactice - membrii de sindicat cu privire la indemnizatia de concediu s-a nascut cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediu, deci anterior datei de 3 iulie 2010 . Faptul ca, membrii de sindicat - cadre didactice li s-a platit indemnizatia de concediu ulterior datei la care dreptul de creanta a luat nastere, data la care intrase in vigoare Legea nr.118/2010, nu are nici o relevanta in opinia instantei, deoarece ceea ce primeaza este data nasterii dreptului si nu cea a valorificarii acestuia .
A proceda altfel inseamna a incalca principiul neretroactivitatii legii, principiu statuat atat de art.15 alin.2 din Constitutie, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, cat si de art.1 din Codul civil, potrivi caruia legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva.
Stabilind ca dreptul la indemnizatie de concediu cuvenita membrilor de sindicat a luat nastere anterior intrarii in vigoare a Legii nr.118/30 iunie 2010, sub imperiul dispozitiilor legale si contractuale aflate in vigoare la acel moment , inclusiv in privinta cuantumului acesteia,instanta apreciaza ca masura luata de catre parati ca la momentul platii efective a indemnizatiei de concediu sa procedeze la diminuarea acesteia cu 25% este nelegala
Tribunalul retine ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, rap. la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 155 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie, statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, iar potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, or neplata drepturilor salariale stabilite prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o incalcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat ce atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.
In consecinta, fata de aspectele sus - retinute , va admite cererea formulata de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN INVATAMANT CALARASI in numele membrilor de sindicat si va obliga parata SCOALA - la plata diferentei dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita pentru anul scolar 2009 - 2010 si cea efectiv incasata (sume ce au fost calculate de catre angajator si necontestate de catre membrii de sindicat).
Constatand temeinic si legal capatul de cerere cu privire la plata indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010 fara aplicarea diminuarii cu 25% prevazuta de Legea nr.118/2010, instanta considera intemeiata si pretentia reclamantului ca paratii PRIMARUL - , UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A LOCALITATII - , CONSILIUL LOCAL AL LOCALITATII - sa aloce paratei SCOLII - sumele necesare pentru plata diferentelor mentionate mai sus, urmand a dispune in acest sens pentru urmatoarele argumente:
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 unitatile de invatamant preuniversitar de stat functioneaza ca unitati finantate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale pe a caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Conform dispozitiilor art.167 alin.13 din aceeasi lege, finantarea de baza si finantarea complementara a unitatilor de invatamant se fac pe baza de contract intocmit conform normelor metodologice pentru finantarea invatamantului preuniversitar, incheiat intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant.
De retinut ca finantarea de baza asigura desfasurarea in conditii normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor nationale, fiind asigurata prin bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale de care apartin unitatile de invatamant, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale (art.167 alin.3), iar potrivit art.167 alin.5 lit,a din Legea nr.84/1995 cheltuielile de personal fac parte din finantarea de baza .
Intrucat in conformitate cu dispozitiile art.36 alin.4 din legea nr.215/2001, precum si repartizarea fondurilor pe unitatile de invatamant preuniversitar, consiliul local aproba bugetul local la propunerea primarului , reiese ca cele doua autoritati publice au obligatia legala de a asigura sumele necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic, inclusiv indemnizatia de concediu.
In baza art.36 din R.O.I., opinia asistentilor judiciari este conforma cu dispozitivul si considerentele prezentei hotarari .
1
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Cereri
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
Autovehicul instrainat. Obligatia cumparatorului de transcriere a dreptului de proprietate - Decizie nr. 342 din data de 29.04.2015
Solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata - Sentinta civila nr. 610 din data de 10.12.2014
Cerere de reexaminare a incheierii prin care s-a respins ajutorul public judiciar - Hotarare nr. 9730 din data de 10.12.2012
actiune in constatare - Sentinta civila nr. 542 din data de 22.10.2009
Exceptia de nelegalitate – respingere - Decizie nr. 177/R din data de 29.07.2005
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6866 din data de 17.06.2013
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6497 din data de 10.06.2013
Cerere de chemare in garantie. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 889 din data de 02.09.2010
Cererea creditorului de numire a lichidatorului judiciar in baza art. 31 din Legea nr.359/2009 in procedura dizolvarii de drept nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive. - Decizie nr. 895 din data de 05.11.2010
Cerere formulata de catre creditor prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, bazata pe creanta,rezultata din contractul de vanzare - cumparare . - Decizie nr. 814 din data de 28.10.2009
Cerere de inlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor. - Decizie nr. 820 din data de 28.10.2009
Inadmisibilitatea cererii de interventie in lipsa actiunii principale. - Decizie nr. 545 din data de 19.06.2009
Conditiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei. - Decizie nr. 577 din data de 26.06.2009
Actele si procedura de urmat pentru intocmirea carnetului de somaj. Organele competente. - Decizie nr. 728 din data de 11.06.2009
Respingerea nejustificata a cererii de amanare formulata de petitionar - Decizie nr. 533 din data de 06.09.2007