Litigiu de munca. Contestatie la decizia de concediere. Nulitatea absoluta a deciziei.

Litigiu de munca. Contestatie la decizia de concediere. Nulitatea absoluta a deciziei.

- Codul muncii, art. 65 alin. 1

        Desfiintarea locului muncii este efectiva, astfel cum cere legea, daca locul de munca in cauza a fost suprimat din structura angajatorului, respectiv nu se mai regaseste in organigrama acesteia ori in statul de functii.
        In speta, se constata ca parata a depus la dosar statul de functiuni rezultat in urma reorganizarii si aprobat de ANCPI, prin Ordinul nr. 838/29.11.2010, iar prin intampinare, aceasta recunoaste faptul ca institutia a intrat in proces de reorganizare, fiind nevoita sa restructureze un numar de 5 posturi din totalul de 53 avute in vechea organigrama, astfel ca a procedat la identificarea persoanelor ce pot fi disponibilizate, dupa care a emis adresele de preaviz si ulterior deciziile de concediere si a solicitat avizarea statului de functiuni de catre ANCPI. (TRIBUNALUL CALARASI, SENTINTA CIVILA NR. 1981 din 03.05.2011, MENTINUTA PRIN DECIZIA CURTII DE APEL BUCURESTI)
        
        
        Prin contestatia inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. -/116/2010, reclamanta BE in contradictoriu cu paratul OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA IALOMITA solicita anularea dispozitiei de concediere nr. - din 12.10.2010 emisa de parat, reintegrarea in functia avuta si obligarea unitatii la plata despagubirilor calculate de la data incetarii contractului individual de munca pana la data reintegrarii efective in munca, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere precum si la plata cheltuielilor de judecata.
        In motivarea cererii, reclamanta arata ca pana in prezent a desfasurat activitatea de referent in cadrul Biroului Economic al OCPI Ialomita, iar prin decizia citata s-a dispus incetarea contractului individual de munca avand in vedere Ordinul Directorului General al ANCPI 552/2010, privind repartizarea numarului de posturi pentru ANCPI.
        Considera reclamanta ca masura luata impotriva sa este nelegala si netemeinica, pentru mai multe motive.
        Astfel, se observa in primul rand ca decizia nu este motivata. Simpla referire la un Ordin al Directorului ANCPI nu constituie o motivare a deciziei, ceea ce inseamna ca au fost incalcate dispozitiile art. 74 din Codul Muncii. De altfel, acest Ordin 552/20101 nu ii este opozabil, intrucat nu i s-a adus la cunostinta. Aceasta incalcare a dispozitiilor art. 74 lit. a din Lg. 53/2003 duce la constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere sus mentionate.
        Mai arata reclamanta ca decizia de concediere este nelegala si sub aspectul faptului ca au incalcate dispozitiile art. 65 Codul Muncii, care arata ca incetarea contractului de munca trebuie sa fie determinata de dificultati economice, transformari tehnologice sau reorganizare a activitatii si ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Ori, analizand problematica din aceasta perspectiva, se constata ca la nivelul OCPI Ialomita nu exista aceste dificultati, nu exista transformari tehnologice. Cat priveste reorganizarea, aceasta nu este efectiva iar desfiintarea locului de munca nu este efectiva si nu are cauza reala, intrucat exista o persoana angajata a OCPI care a preluat toate atributiile pe care  le-a avut in fisa postului reclamanta.
        Precizeaza ca nu exista o noua organigrama care sa fi fost emisa dupa desfiintarea acestui post (deci care sa nu mai cuprinda acest post de referent). Fara acest post pe care l-a ocupat reclamanta in cadrul biroului economic institutia nu poate sa functioneze.
        In opinia reclamantei, concedierea sa a avut loc ca urmare a faptului ca a deranjat conducerea prin faptul ca anterior a formulat o cerere de chemare in judecata la decizia emisa de catre angajator prin care i se diminua salariul pe baza unor criterii nelegale, proces aflat pe rolul Tribunalului Calarasi cu termen de solutionare la 24.11.2010.
        Mai arata ca decizia de concediere este nelegala si sub aspectul incalcarii dispozitiilor art. 74, care arata ca decizia trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu, la litera d, "lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant".
        In drept invoca art. 76-78 Codul Muncii.
        In dovedire depune inscrisuri.
        Prin intampinarea formulata in cauza, paratul solicita respingerea actiunii reclamantei si arata, cu privire la anularea deciziei de concediere, faptul ca in conformitate cu perimetrul legislativ in care functioneaza Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara i s-au aplicat in anul 2010 masurile de reducere a personalului angajat conform HG. 621/2010, prin care numarul de posturi alocate ANCPl a fost redus de la 3598 la 3038, Ordinul Directorului General al A.N.C.P.I nr. 552/13.08.2010 privind repartizarea numarului de posturi pentru A.N.C.P.I. si institutiile subordonate.
        Astfel, s-a ajuns ca O.C.P.l. Ialomita sa fie nevoit sa-si restructureze un numar de 11 posturi de la un total de 53 in vechea organigrama la 44 in prezent, cinci posturi ocupate urmand a fi desfiintate si drept urmare salariatii ce le ocupa sa fie fost concediati.
        Mai arata paratul ca urmare Ordinului Directorului General al A.N.C.P.I nr. 552/13.08.2010, Consiliul de conducere al O.C.P.l. Ialomita a emis in final trei decizii de concediere individuala, o decizie de incetare a contractului individual de munca prin demisie si o decizie de pensionare, reusind astfel sa se incadreze in numarul de 44 de salariati.
        Astfel, alaturi de eliminarea posturilor vacante si de reducerea efectiva a altor posturi, conducerea institutiei a stabilit si reducerea unui post de referent din cadrul Biroului economic din totalul de 2 posturi pe care le avea acest birou, in a carui componenta mai erau posturi de sofer, ingrijitor, consilieri.
        Ulterior stabilirii naturii posturilor ce urmau a fi desfiintate, toti referentii Biroului economic au fost trecuti prin criteriile prevazute de Anexa 2 a adresei ANCPI nr. 435279/20.08.2010, prin care s-au prevazut criteriile de concediere. 
        Intrucat reclamanta nu are copii in intretinere, s-a luat masura concedierii individuale a acesteia, fiind indeplinite conditiile art. 74 din Codul muncii.
        Se mai arata ca in vederea efectuarii concedierii individuale nu au fost vizate persoane, ci posturi determinate prin natura lor, fiind stabilite intai posturile si apoi trecandu-se la aplicarea criteriilor de departajare a salariatilor.
        Paratul considera ca aceste conditii au fost indeplinite deoarece desfiintarea postului reclamantei este efectiva, definitiva si are o cauza reala si serioasa datorita aplicarii HG. 621/2010, Ordinului Directorului General al A.N.C.P.I nr. 552/13.08.2010.
        In dovedire paratul depune _
        In drept invoca Cod procedura civila si Legii 53/2003.
        Prin notele scrise depuse la dosar solicita, paratul respingerea contestatiei formulate de catre contestatoarea BE ca neintemeiata, respingerea cererii de reintegrare a reclamantei si a cererii de obligare a institutiei la despagubiri ca neintemeiata si mentinerea ca legala si temeinica a Deciziei de concediere individuala nr.-/12.10.2010 pentru urmatoarele motive:
        In fapt, contestatoarea BE a fost salariata Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ialomita pana in data de 13.10.2010 , data la care au incetat raporturile de munca dintre contestatoare si intimatul OCPI Ialomita urmare concedierii individuale conform Deciziei nr. -/12.10.2010.
        Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ialomita, conform HG nr.1210/2004 este institutie publica cu personalitate juridica in subordinea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara, institutie in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, astfel incat, asa cum reiese si din adresa ANCPI nr. 435279/20.08.2010 inregistrata sub nr. 5906/20.08.2010, s-a inscris in procesul de reorganizare si restructurare care are loc la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor si institutiilor sale subordonate.
        Prin HG nr. 621/2010 s-a modificat art. 10 alin. (1) din HG nr.1 210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara, astfel ca numarul de posturi ale ANCPI si unitatilor sale subordonate a fost redus de la 3598 la 3038, iar Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ialomita i s-a alocat un numar de 44 de posturi conform Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 552/13.08.2010.
        Urmare acestor modificari legislative si Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 552/13.08.2010, OCPI Ialomita a procedat la concedieri individuale deoarece numarul de angajati ai institutiei este sub 100, iar numarul posturilor reduse este sub 10.
        Precizeaza ca in cazul acestei concedieri individuale a respectat in totalitate continutul adresei nr. 435279/20.08.2010, astfel incat alaturi de eliminarea posturilor vacante si de reducerea efectiva a altor posturi, s-a stabilit de catre conducerea institutiei si reducerea unui post de referent din cadrul Biroului Economic din totalul de 2 posturi de referent pe care le avea acest birou acestia fiind trecuti prin criteriile prevazute de Anexa 2 a adresei ANCPI nr. 435279/20.08.2010.
        In aceste conditii, paratul face dovada ca reclamanta s-a incadrat in conditia de a nu avea copii in intretinere, putand fi concediata individual, respectandu-se conditia ca masura concedierii sa afecteze in primul rand persoanele care nu au copii in intretinere, celalalt referent din Biroul Economic avand copil in intretinere.
        Conform contestatiei, reclamanta a fost concediata pe criterii care nu tin de persoana salariatului si i s-a intocmit Decizia de concediere individuala nr. -/12.10.2010, decizia indeplinind toate conditiile cerute de Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, dispozitiile art. 74, care stabileste ca o decizie de concediere individuala trebuie sa cuprinda doar motivele care determina concedierea si durata preavizului, deoarece doar deciziile de concediere colectiva trebuie sa contina si prevederile art. 74, alin.(1) literele c) si d.
        De asemenea, arata paratul, nu avea nici obligatia de a comunica reclamantei lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate deoarece nu exista nici un post vacant iar termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un alt loc de munca se aplica doar daca aveam o concediere pentru motivele prevazute de art. 61 litera c) si d ) adica daca prin decizie a organelor competente de expertiza medicala se constata inaptitudinea fizica psihica a salariatului, fapt ce nu permitea acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat sau in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
        Mai mult, decizia de concediere data cuprinde corect doar motivul concedierii, adica Ordinul ANCPI nr. 552/2010, nefiind obligatoriu sa contina si criteriile care au stat la baza aplicarii Ordinului ANCPI nr. 552/2010 pentru ca includerea altor mentiuni decat a motivului concedierii nu ar fi legala. Decizia intocmita este legala, indeplineste conditiile de fond si de forma, respecta in totalitate adresa ANCPI nr. 437323/29.09.2010 si prevederile Codului Muncii, concedierea avand la baza desfiintarea postului rezultata din aplicarea Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 552/13.08.2010.
        Considera paratul ca din probatoriul administrat in acesta cauza, inscrisuri si interogatoriu, reiese ca s-au indeplinit formalitatile de publicare a continutului Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 552/2010, motivul concedierii fiind cunoscut de reclamanta si urmare publicarii la avizierul institutiei si urmare comunicarii deciziei de concediere, insa criteriile de concediere nu figureaza in Codul Muncii ca fiind obligatorii de comunicat salariatului concediat si nici nu trebuiau incluse in cuprinsul deciziei de concediere deoarece Codul Muncii nu impune ca un angajator sa comunice salariatului criteriile care stau la baza concedierii.
        Precizeaza paratul ca prin Decizia nr. 137/2010 s-a adus la cunostinta tuturor salariatilor Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ialomita, in acelasi mod unic si oficial de afisare la avizierul institutiei, faptul ca numarul de posturi repartizat institutiei este de 44, iar contestatoarea nu trebuia sa beneficieze de un tratament preferential de comunicare a deciziilor care privesc toti salariatii si sa fie informata separat prin alt mod.
        Mai arata ca in vederea efectuarii concedierii individuale nu au fost vizate persoane, ci posturi determinate prin natura lor, stabilindu-se intai natura acestora, ulterior trecandu-se la aplicarea criteriilor de departajare intre salariatii care ocupau posturi de aceeasi natura, desfiintarea postului contestatoarei avand o cauza si reala si serioasa in emiterea si respectarea Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 552/2010 care a stabilit numarul de posturi pe fiecare oficiu de cadastru in parte.
        Considera paratul ca desfiintarea postului de referent pe care l-a ocupat contestatoarea are o cauza reala si serioasa in Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 552/13.08.2010, prin care i s-au atribuit 44 de posturi si in faptul ca prin HG nr. 621/2010 s-a modificat art.10 alin. (1) din HG nr. 1210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara; astfel, numarul de posturi ale ANCPI si unitatilor sale subordonate a fost redus de la 3598 la 3038; de asemenea, Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu mai este institutie autofinantata, ci este finantata integral de la bugetul de stat, pe cale de consecinta toate oficiile de cadastru si publicitate imobiliara sunt finantate integral de la bugetul de stat ceea ce semnifica faptul ca s-a produs o transformare a acestei institutii pe care contestatoarea o cunoaste foarte bine ca fosta salariata in cadrul Biroului Economic.
        De asemenea, invedereaza paratul ca potrivit legislatiei in vigoare si Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 119/20.03.2009 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al oficiilor de cadastru si publicitate imobiliara, hotararile si deciziile la nivelul OCPI Ialomita se iau doar de catre directorul institutiei care, conform art. 13 din acest ROF, este ordonator tertiar de credite.
        Mai arata paratul ca a depus inscrisuri din care reiese ca Biroul Economic nu si-a modificat componenta, ca nu au fost adusi noi salariati in schema de personal a acestui birou; faptul ca un salariat al OCPI Ialomita a primit si alte sarcini de serviciu pe langa cele existente sau ca un salariat si-a dat demisia de la OCPI Ialomita sunt irelevante in acest litigiu; de asemenea, s-a facut deplina dovada ca fostele atributii de referent (post pentru studii medii) ale reclamantei nu au fost preluate de niciun alt salariat al OCPI Ialomita, astfel incat desfiintarea postului de referent a fost reala.
        Solicita paratul sa se respinga si cererea de reintegrare a reclamantei pe postul detinut anterior, deoarece postul de referent cu studii medii nu mai exista in statul de functii si de personal al OCPI Ialomita, ceea ce confirma desfiintarea reala a acestui post, sustinerile reclamantei cum ca atributiile sale ar fi fost preluate de alti colegi nefiind nici dovedite de catre acesta si nici reale.
        Pentru cheltuielile de transport pe care reclamanta sustine ca le-a efectuat, solicita respingerea acestora deoarece nu exista nici o dovada ca sunt efectuate in legatura cu prezentul litigiu; reclamanta a depus copii ale unor bonuri fiscale in numar de 8 insa numarul de termene acordate in acest litigiu a fost de 5 (08.12.2010, 13.01.2011, 10.02.2011, 03.03.2011, 24.03.2011)si nici unul dintre bonurile fiscale nu a fost eliberat in datele cand au avut loc sedintele de judecata, exemplu in zilele de 21.04.2011, 09.02.2011, 02.03.2011, 23.03.2011, 17.03.2011, 11.03.2011, 09.01.2011,13.04.2011 nu au fost infatisari in acest dosar.
        In drept, invoca dispozitiile Legii 53/2003 privind Codul Muncii, Codul de Procedura Civila.
        Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
        Reclamanta BE a devenit angajata Oficiului De Cadastru Si Publicitate Imobiliara Calarasi in cadrul Serviciului Publicitate Imobiliara la data de 11.10.2004, in urma incheierii contractul individual de munca nr. -.
        Prin decizia nr. -/12.10.2010, paratul a dispus incetarea contractului individual de munca al d-nei BE, incepand cu data de 13.10.2010, in temeiul art. 65 din Codul Muncii.
        Avand in vedere dispozitiile art. 137 Cod procedura civila, conform carora instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii, urmeaza a analiza cu prioritate exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. -/12.10.2010, invocata de reclamanta.
        Potrivit art. 74 Codul muncii:
        "(1) Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
        a) motivele care determina concedierea;
        b) durata preavizului;
        c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
        d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64."
        Analizand continutul deciziei contestate, instanta constata ca motivul de nulitate invocat de reclamanta este real, respectiv paratul nu a indicat in decizia nr. -/12.10.2010 motivele care determina concedierea, ci a enumerat actele avute in vedere la emiterea deciziei, respectiv Ordinul Directorului General al A.N.C.P.I nr. 552/13.08.2010 privind repartizarea numarului de posturi pentru ANCPI si institutiile subordonate si adresa nr. nr. 6501/15.09.2010 prin care s-a adus la cunostinta reclamantei ca beneficiaza de 20 de zile lucratoare de preaviz.
        Potrivit art. 65 alin. 1 Codul muncii (in forma aplicabila la data emiterii deciziei), "concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia", iar in conformitate cu alin. 2, "desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa."
        Conditia de legalitate impusa de lege este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
        Desfiintarea locului muncii este efectiva, astfel cum cere legea, daca locul de munca in cauza a fost suprimat din structura angajatorului, respectiv nu se mai regaseste in organigrama acesteia ori in statul de functii.
        In speta, se constata ca parata a depus la dosar statul de functiuni rezultat in urma reorganizarii si aprobat de ANCPI, prin Ordinul nr. 838/29.11.2010, iar prin intampinare, aceasta recunoaste faptul ca institutia a intrat in proces de reorganizare, fiind nevoita sa restructureze un numar de 5 posturi din totalul de 53 avute in vechea organigrama, astfel ca a procedat la identificarea persoanelor ce pot fi disponibilizate, dupa care a emis adresele de preaviz si ulterior deciziile de concediere si a solicitat avizarea statului de functiuni de catre ANCPI.
        Ca urmare, instanta constata ca la data de 12.10.2010 desfiintarea locului de munca ocupat de reclamanta nu era efectiva.
        Fata de aceste lipsuri evidente ale deciziei nr. -/12.10.2010 emisa de parat, instanta va aplica sanctiunea prevazuta de art. 76 Codul muncii ("Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta") si va constata nulitatea absoluta a acesteia, fara a mai analiza celelalte motive de nelegalitate si netemeinicie invocate de reclamanta.
        Pe cale de consecinta, va dispune repunerea reclamantei in situatia anterioara emiterii deciziei nr. 145/12.10.2010, in sensul reincadrarii acesteia pe postul detinut anterior emiterii acesteia, respectiv acela de referent in cadrul Biroului economic.
        De asemenea, in baza art. 78 alin. 1 Codul muncii, parata va fi obligata la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei, incepand cu data de 13.10.2010 pana la reintegrarea efectiva.
        In temeiul art. 274 Cod procedura civila, va obliga parata catre reclamanta la plata sumei de 1050,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat - 600 lei si cheltuieli de transport de 450.06 lei efectuate in zilele de 08.12.2010, 09.01.2011 si 09.02.2011, fiind acordate astfel doar cheltuielile de transport efectuate in zilele in care au fost sedinte de judecata ori in zilele anterioare acestora.
        In temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.
1