Actiune in raspundere delictuala. Citarea partilor in temeiul legii 202/2010. Casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

      Actiune in raspundere delictuala. Citarea partilor in temeiul legii 202/2010. Casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

      - art. 22 din Legea nr. 136/1995
      - 153 alin.1 Cpc (asa cum a fost modificat prin legea 202/2010) (TRIBUNALUL CALARASI - SECTIA CIVILA, DECIZIA CIVILA 
Nr. 993  din 07 decembrie 2011)       Prin actiunea inregistrata la Judecatoria O sub nr. xxx, reclamanta SC G SA, prin reprezentanti legali, a chemat in judecata pe paratul M C, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 7.856,43 lei, suma la care se adauga dobanda legala de la data introducerii actiunii.
      Aceasta suma reprezinta contravaloarea reparatiei autoturismului cu nr. B avariat la data de 24.03.2010 din vina paratului, in apartamentul caruia a avut loc o explozie datorita unor neglijente, explozie care a dus la avarierea autoturismului mentionat.
      In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca la 24.03.2010 autoturismul B proprietatea SC D SRL fiind parcat in apropierea blocului Colt de pe str. Argesului, a fost avariat in urma unei explozii ce a avut loc in apartamentul nr. xx aflat la parterul acestui bloc, proprietatea paratului M C.
      In baza contractului de asigurare CASCO Ax pagubitul SC D, proprietarul autoturismului, s-a adresat societatii in vederea repararii autoturismului B avariat in evenimentul mai sus descris, iar societatea a deschis dosarul de dauna x, asiguratul fiind despagubit cu suma de 7.856,43 lei, pentru pagubele suferite.
      In temeiul art. 22 din Lg. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, conform caruia in limita indemnizatiei platite asiguratorul se subroga in drepturile asiguratului sau impotriva persoanelor vinovate de producerea daunei.
      Prin procesul verbal incheiat de ISU Calarasi s-a stabilit ca auto B a fost avariat in urma exploziei care a avut loc in apartamentul nr. xxx, proprietatea lui M C.
      Prin procesul verbal de conciliere incheiat la data de 14.12.2010, M C recunoaste ca este raspunzator pentru pagubele cauzate asiguratului, dar contesta, din diferite motive, cuantumul si intinderea prejudiciului, precum si constatarile efectuate de societatea de asigurare.
      G SA nu a fost de acord cu obiectiunile formulate de parat, pe care le considera neintemeiate.
      Fata de aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
      A depus acte.
      In dovedirea actiunii reclamanta a solicitat probele cu inscrisuri aflate la dosar.
      La termenul din 19.09.2011, paratul a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-si angaja aparator.
      La termenul solutionarii cauzei nu s-a prezentat nici paratul si nici un aparator.
      Solutionand cauza prin sentinta civila nr.xxxx, Judecatoria O a admis actiunea formulata de reclamanta SC G in contradictoriu cu paratul M C.
      A obligat pe parat la 7.856,43 lei despagubiri civile si la plata dobanzii legale de la data introducerii actiunii, precum si la 586 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
      Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca atitudinea paratului care, desi a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-si angaja aparator, cererea fiindu-i admisa de instanta, nu s-a prezentat la termenul acordat nici personal si nici prin aparator, demonstreaza ca recunoaste pretentiile reclamantei, pretentii care sunt dovedite prin probele administrate in cauza.
      Potrivit contractului de asigurare Kxx, autoturismul marca R, cu nr. de inmatriculare B, a fost asigurat casco de la 14 aprilie 2009 la data de 13 aprilie 2010.
      Dupa cum rezulta din procesul verbal descarcerare nr. 17/24.03.2010, in aceeasi zi s-a constatat avarierea autoturismului cu datele mai sus mentionate, in urma exploziei produse in apartamentul situat la etajul I al blocului Colt din mun. Oltenita, apartament ce apartine  paratului din prezenta cauza.
      SC D SRL a procedat la repararea avariilor, constatandu-se ca  s-a cheltuit suma de 8265,43 lei, asa dupa cum rezulta din bonul de comanda chitanta si din factura intocmita la data de 19.04.2010.
      Se constata ca aceste cheltuieli au fost necesare pentru avariile retinute in procesul verbal de constatare a daunelor intocmit de societatea de asigurare, respectiv de catre  reclamanta.
      Potrivit art. 22 din Lg. 136/1995, asiguratorul, respectiv reclamanta, se subroga in  drepturile asiguratului sau, impotriva persoanelor vinovate de producerea daunei.
      Cum reclamanta a platit suma de 7856,43 lei prin OP din 15.06.2010, aceasta este indreptatita sa primeasca despagubirile de la proprietarul apartamentului in care s-a produs explozia.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul M C, solicitand ca in baza art.312 alin.1, 2, 3 si 5 Cpc sa se admita recursul, sa se caseze hotararea si pe fond, in urma rejudecarii, sa fie respinsa actiunea reclamantei ca nefondata.
      In motivarea recursului s-a aratat de catre recurent ca pentru termenul din 03.10.2011, cand s-a solutionat cauza pe fond, nu a fost citat si in aceasta situatie nu a avut posibilitatea de a se apara, de a solicita probe, avand in vedere si faptul ca este o persoana in varsta de 82 de ani, cu diverse probleme medicale.
      Pe fondul cauzei, recurentul a aratat ca in procesul-verbal de interventie al pompierilor nr.17/24.03.2010 s-a mentionat ca avariile produse autoturismului R cu nr.B au fost doar doua geamuri la usile lateral-dreapta, insa in procesul-verbal de constatare a daunelor nr.3827 din 25.03.2011 se constata o multitudine de avarii (parbriz, bara fata, luneta, corp oglinda, maner usa dreapta fata etc.), asiguratul profitand de acest accident nefericit pentru a schimba toate ansamblele si subansamblele autoturismului, reparandu-si avarii si mai vechi.
      In sprijinul acestei afirmatii vine si imputernicirea depusa la dosar prin care asiguratorul SC D SRL l-a imputernicit pe P P sa il reprezinte in relatiile cu reclamanta pentru evenimentele din 16.03.2010 si 24.03.2010, ceea ce inseamna ca a existat si un alt dosar de dauna.
      A mai aratat recurentul ca a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila, fiind de buna-credinta, asa cum rezulta din procesul-verbal de conciliere si ca este de acord sa plateasca reclamantei cu titlu de despagubiri suma de 1000 lei.
      Intimata SC G SA a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
      In motivarea intampinarii intimata a aratat ca la instanta de fond au fost respectate dispozitiile legale privitoare la citare, iar recurentul a primit citatia pentru primul termen de judecata, avand, potrivit art.153 al.1 Cpc, termen in cunostinta.
      Cu privire la fondul cauzei s-a aratat ca suma de 7.856,43 reprezinta c/val. reparatiei autoturismului. Sustinerea recurentului ca asiguratul a profitat de eveniment pentru a obtine despagubiri nu este adevarata, in conditiile in care a existat incheiat un contract de asigurare CASCO si ca intr-adevar au existat intocmite doua dosare de dauna care au fost insa solutionate separat.
      Au fost depuse la dosar: planse foto ale autoturismului avariat si acte medicale ale recurentului.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si sub toate aspectele conform art.3041 Cpc, tribunalul a apreciat ca recursul este fondat.
      Este fondat primul motiv de recurs referitor la nelegala citare a paratului in fata instantei de fond. Astfel, primul termen de judecata a fost stabilit la 19.09.2011, cand citatia emisa pe numele paratului a fost primita de sotia sa, aceasta semnand dovada de indeplinire a procedurii, care se afla la dosar la fila 28.
      La termenul din 19.09.2011 paratul M C a formulat cerere pentru lipsa de aparare, care a fost admisa de instanta de fond si s-a acordat termen la 03.10.2011.
      Pentru acest termen, cand s-a solutionat cauza pe fond, paratul nu a mai fost citat pentru ca i s-a dat termen in cunostinta asa cum rezulta din incheierea intocmita pentru termenul din 19.09.2011.
      Potrivit art.153 alin.1 Cpc (asa cum a fost modificat prin legea 202/2010) "Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau conventional si a luat termenul in cunostinta, precum si partea care a fost prezenta la un termen de judecata, ea insasi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citata in tot cursul judecatii la acea instanta, prezumandu-se ca ea cunoaste termenele de judecata ultime. Aceste dispozitii ii sunt aplicabile si partii careia, personal sau prin reprezentant legal sau conventional i s-a inmanat sub semnatura de primire, citatia pentru un termen de judecata, considerandu-se ca, in acest caz, ea cunoaste si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata".
      Analizand aceste dispozitii legale rezulta ca se poate considera ca partea are termen in cunostinta numai daca personal sau prin reprezentant legal sau conventional i s-a comunicat termenul de judecata sau citatia. In cauza, citatia pentru termenul din 19.09.2011 a fost semnata de sotia paratului care, insa, nu are calitatea de reprezentant legal sau conventional, situatie in care in mod gresit instanta de fond a apreciat ca paratul are termen in cunostinta si nu a mai dispus citarea acestuia pentru termenul din 03.11.2011.
      In aceste conditii, la termenul din 03.11.2011, cand s-a solutionat cauza pe fond, a fost lipsa de procedura cu paratul, iar potrivit art.85 Cpc "Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea dispune altfel".
      Cauza fiind solutionata cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la citarea partilor, paratului i-a fost cauzata o vatamare ce consta in imposibilitatea acestuia de a participa la proces si de a se apara, vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca paratul sa nu fie lipsit de un grad de jurisdictie, in cauza fiind incidente dispozitiile art.312 (5) Cpc.
      Cum analizarea primului motiv de recurs a dus la admiterea recursului si casarea sentintei, nu au mai fost analizate criticile privind fondul cauzei.
      Fata de aceste considerente si vazand si dispozitiile art.312 (5) Cpc, a fost admis recursul formulat.
      S-a casat sentinta civila nr. xx a Judecatoriei O, fiind trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

   

3