CIVIL. Nulitatea contractului de vanzare-cumparare de actiuni. Art. 45 din Legea 10/2001.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Calarasi la data de 21 iunie 2004, sub nr. 2692, reclamantii X in contradictoriu cu paratii S.C. I SA, S.C. S SRL si A.V.A.S. au solicitat pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate nulitatea absoluta a titlurilor in baza carora parata S.C. I. SA detine imobilul "moara FAUR" situata in orasul F, sa fie obligate paratele la restituirea in natura si in deplina proprietate a imobilului teren si constructii in suprafata de 30.975 m.p. evaluat la 5.000.000.000 lei.
Prin sentinta civila nr. 4228/19.11.2004, Judecatoria Calarasi a respins actiunea reclamantilor si a obligat paratii in solidar la 16.000.000 lei cheltuieli de judecata catre parata S.C. I. SA potrivit dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila. Prin incheierea din 2.02.2005 a Judecatoriei Calarasi a admis cererea de rectificare a erorilor materiale strecurate in dispozitivul sentintei civile nr. 4228/2004 formulata de parata S.C. S. SRL, a dispus rectificarea hotararii in sensul ca denumirea societatii parate este S.C. S. SRL, a rectificat hotararea si in ce priveste obligarea la plata cheltuielilor de judecata in sensul ca reclamantii si nu paratii sunt obligati la plata cheltuielilor de judecata in suma de 16.000.000 lei catre parata S.C.I. SA Calarasi.
Instanta a mai completat dispozitivul hotararii prin obligarea reclamantilor in solidar si la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecata catre parata S.C. S SRL. 
Impotriva acestei sentinta au declarat apel reclamantul P. si parata A.V.A.S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, in conditiile in care a respins actiunea reclamantilor.
Apelul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sub nr.964/2005, iar la data de 25.07.2005, in conformitate cu art.II alin.2 si 4 din Lg.219/2005, a fost inaintat Tribunalului Bucuresti spre competenta solutionare, dosarul fiind inregistrat pe rolul Sectiei a IV-a civila la data de 4.08.2005, sub nr.3564/2005.
La data de 24.11.2005, parata S.C. S SRL a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti, exceptie pusa in discutie la termenul de 28.11.2005.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, prin decizia civila nr.810/28.11.2005 a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti si a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Calarasi, retinand ca sentinta de fond apelata a fost pronuntata de Judecatoria Calarasi ce se afla in circumscriptia Tribunalului Calarasi, instanta competenta atat material si teritorial sa solutioneze apelurile declarate.
La acelasi termen din 28.11.2005 apelantul P a depus la dosar motivele de apel criticand solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:
1. Hotararea instantei de fond este ambigua si contradictorie neprecizandu-se daca actiunea reclamantilor a fost respinsa ca neintemeiata, tardiva sau inadmisibila.
2. Instanta de fond nu a intrat in cercetarea fondului cauzei desi in conformitate cu principiul rolului activ al judecatorului avea obligatia de a pune in dezbaterea partilor orice imprejurare de fapt si de drept, sa ordone dovezile ce se impuneau a fi administrate in baza carora sa poata stabili o situatie de fapt corecta respectiv daca imobilul in litigiu este detinut de parate, in ce proportie si in baza carui titlu.
3. In mod eronat instanta de fond a retinut ca nulitatea celor doua contracte de vanzare-cumparare incheiate de parate cu fostul F.P.S. (APAPS) nu mai poate fi analizata intrucat instanta nu a fost legal investita in interiorul termenului prevazut de legea speciala, intrucat cererea introductiva ce a format obiectul dosarului nr.2699/2002 al Tribunalului Calarasi a fost formulata in interiorul termenului legal prevazut de art.46 al.5 din Lg.10/2001 confirmarea de primire a predarii corespondentei la posta purtand data de 12.08.2002.
4. In mod gresit instanta de fond a apreciat ca paratii sunt dobanditori de buna credinta deoarece la data incheierii contractului seria CT/100 din 31.07.2000 fosta ILSA (ale  carei actiuni au fost dobandite ulterior de S.C.S SRL) era in litigiu cu reclamantii din prezenta cauza deci nu se pot prevala de buna credinta in aceste conditii, ba mai mult, aceasta parata nici nu poate produce un inscris care sa le fie opozabil in conditiile in care prin H.G.1349/2001 si orasului F ii este atestat dreptul de proprietate asupra acelorasi constructii.
Prin intampinarea formulata in cauza S.C. I. SA a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul P si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei instantei de fond aratand ca in mod corect s-a retinut prin aceasta ca dobandirea imobilului in litigiu s-a facut prin preluare cu titlu valabil in cadrul procesului de privatizare, printr-un contract incheiat cu respectarea legilor in vigoare.
Prin intampinarea depusa in cauza parata S.C. S SRL a solicitat respingerea ca neintemeiata a apelului lui P aratand ca actiunea reclamantului a fost corect respinsa pe fond si nu pe cale de exceptie, ea fiind analizata prin prisma motivarii ei si fiind cercetata legalitatea contractelor de vanzare-cumparare de actiuni a caror nulitate s-a solicitat, instanta constatand in mod legal si temeinic ca aceste contracte au fost valabil si cu buna credinta incheiate.
Prin aceeasi intampinare intimata-parata a mai invocat exceptia lipsei de interes a caii de atac declarate de reclamantul P si sustinerea in continuare a actiunii in nulitatea contractelor de privatizare intrucat prin decizia civila irevocabila nr.399/2004 a Curtii de Apel Bucuresti s-a respins ca tardiva contestatia formulata de reclamanti prin care solicitau restituirea in natura a imobilelor astfel incat acestia nu mai au posibilitatea legala de a solicita si obtine nici restituirea in natura si nici masuri reparatorii prin echivalent in aceste conditii.
In apel s-a admis suplimentarea probatoriului cu inscrisuri ce au fost depuse la dosar.
La termenele din 26.06.2006 si din 11.09.2006 apelata A.V.A.S. si-a completat motivele de apel formulate initial prin invocarea unor exceptii de ordine publica, astfel:
- exceptia necompetentei materiale de solutionare in fond a cauzei de catre Judecatoria Calarasi in raport de dispozitiile art.40 pct.1 din Lg.137/2002 unde se prevede competenta exclusiva de solutionare a cauzelor privind constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni,competenta ce apartine sectiilor comerciale ale tribunalelor;
- exceptia prescriptiei dreptului la actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni raportat la dispozitiile art.45 al.5 din Lg.10/2001, data limita de depunere a acestui gen de actiuni fiind la 14.08.2002,  actiunea reclamantului fiind introdusa cu depasirea acestui termen mai precis la 21.08.2008;
- exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata ce nu a fost semnata de reclamanti, fiind incalcate astfel dispozitiile art.133 al.1 cod procedura civila si exceptia lipsei de interes a apelantului reclamant in ceea ce priveste promovarea unei astfel de actiuni (si implicit cai de atac) in conditiile in care privatizarea efectuata de fostul F.P.S. (actual A.V.A.S.) s-a realizat prin transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor detinute la cele doua societati (I SA) si nu prin instrainarea imobilelor revendicate situatie in care admiterea actiunii sale nu ar conduce la recunoasterea dreptului sau de proprietate asupra imobilelor respective ci cel mult, la reintrarea acestora in patrimoniul statului, solutie ce nu iar fi profitabila si avantajoasa.
La termenul din 10.X.2006 reclamantii au procedat la semnarea actiunii atat in nume propriu cat si ca mandatari cu procura autentica pentru ceilalti reclamanti ce nu  s-au prezentat personal situatie in care exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata nu se mai impune a fi analizata ea ramanand aceste conditii fara obiect.
La judecarea pe fond a cauzei apelantul reclamant P si-a completat motivele de apel formulate invocand exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Calarasi in solutionarea cauzei in raport de situatia ca imobilele revendicate se afla pe raza orasului F (aflat in raza de competenta teritoriala a Judecatoriei Lehliu-Gara) si de dispozitiile art.13 cod procedura civila care au fost avute in vedere si de catre Curtea de Apel Bucuresti in motivarea deciziei 399/2004.
Prin decizia civila nr.275/A/10.11.2006, Tribunalul Calarasi a respins exceptiile necompetentei materiale a Judecatoriei, a prescriptiei dreptului la actiune si a lipsei de interes a actiunii reclamantilor invocate de apelanta A.V.A.S. Bucuresti, a respins apelurile declarate de reclamantul P si parata A.V.A.S. impotriva sentintei civile nr.4228/2004 pronuntata de  Judecatoria Calarasi si a obligat apelantul P catre intimata S.C. S. SRL la 800 RON cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
In ce priveste exceptia necompetentei materiale a judecatoriei de a solutiona cauza, s-a aratat ca nu mai poate fi pusa in discutie in conditiile in care, prin decizia civila nr.399/2004 a CAB - irevocabila - s-a stabilit de instanta de control judiciar instanta competenta.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune s-a aratat ca este neintemeiata intrucat cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti a fost expediata prin posta la 9.08.2002 si inregistrata la Tribunalul Calarasi (conform stampilei existenta pe plicul aflat la fila 6 din dosarul de fond) la data de 12.08.2002, deci in termenul prevazut de Lg.10/2001, asa cum a fost prelungit acesta dupa modificare.
Referitor la exceptia lipsei de interes a actiunii promovate de reclamanti s-a aratat ca este neintemeiata deoarece o solutie de admitere a actiunii ar conduce la reintrarea imobilelor in patrimoniul statului.
Referitor la exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Calarasi s-a aratat ca este neintemeiata deoarece nu sunt aplicabile dispozitiile art.13 Cod procedura civila fiind eronat mentionat in decizia data de Curtea de Apel Bucuresti, deoarece nu este vorba de o actiune reala imobiliara ci de o actiune personal patrimoniala, astfel incat, competenta de solutionare a cauzei apartine instantei in a carei raza teritoriala isi are sediul paratul sau unul dintre acestia, conform art.5 Cod procedura civila.
Pe fond, s-a retinut ca nationalizarea morii si a terenului aferent s-a facut prin  Lg.119/1948, imobilul fiind trecut in proprietatea statului in baza unui titlu.
S-a mai aratat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca au fost incheiate valabil contractele de vanzare cumparare de actiuni, ca reclamanti nu au dovedit nici un  motiv de nulitate sau nevalabilitate a contractelor si nici reaua credinta a dobanditorilor, in conditiile in care notificarile au fost depuse de acestia in mai 2001, dupa ce avusese loc instrainarea actiunilor.
Instanta a mai aratat ca nu se poate retine critica potrivit careia nu s-ar fi cercetat fondul cauzei de catre Judecatoria Calarasi, deoarece din considerentele sentintei reiese ca pronuntarea s-a facut pe fond si nu pe cale de exceptie, iar probatoriile pe care reclamantii sustin ca se impuneau a fi administrate chiar din oficiu nu erau utile si pertinente in cauza in raport de obiectul actiunii deduse judecatii.
In ce priveste apelul declarat de parata A.V.A.S. s-a retinut ca este neintemeiat intrucat prin incheierea de indreptare si completare a dispozitivului a fost inlaturata dispozitia de obligare a acestei parate la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva deciziei a formulat recurs reclamantul P, criticand-o pentru urmatoarele considerente:
- primul motiv este intemeiat pe art.304 pct.3 Cpc - ambele hotarari, atat a instantei de fond cat si a instantei de apel au fost date cu incalcarea competentei materiale;
- al doilea motiv este intemeiat tot pe art.304 pct.3 Cpc - teritorial competenta apartinea Judecatoriei Lehliu-Gara si nu Judecatoriei Calarasi;
- al treilea motiv este intemeiat pe art.304 pct.7 Cpc - hotararea instantei de apel este contradictorie;
- al patrulea motiv intemeiat tot pe art.304 pct.7 Cpc - hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina;
- al cincilea motiv - ambele instante au incalcat principiul rolului activ reglementat de art.129 al.5 Cpc;
- al saselea motiv - instanta de apel nu s-a pronuntat pe motivele de apel invocate referitor la reaua credinta a intimatilor parati si la momentul incheierii contractelor, fiind incalcate dispozitiile art.261 al.1 pct.5 Cpc;
- ultimul motiv - Judecatoria Calarasi nu s-a pronuntat pe cererea reconventionala formulata de SC I SA.
Prin intampinarile formulate, intimatele parate SC S SRL, AVAS si SC I SA, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, AVAS invocand si exceptia lipsei de interes a recurentului reclamant.
Prin decizia civila 1201/08.06.2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in opinie majoritara a admis recursul formulat de reclamantul P impotriva deciziei civile nr.275/A/10.11.2006 pronuntata in dosarul nr.112/116/2006 al Tribunalului Calarasi si sentintei civile nr.4228/22.11.2004 a Judecatoriei Calarasi in contradictoriu cu AVAS, SC I SA si SC S SRL, pe care le-a casat si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Calarasi - Sectia Comerciala, pentru a se judeca in prima instanta.
Pentru a se pronunta aceasta decizie, curtea a retinut ca sunt incidente un motiv de casare si unul de modificare: prima critica formulata de reclamanti - in sensul ca ambele hotarari au fost date cu incalcarea competentei - este fondata in raport de art.40 din Legea 137/2002, fiind indeplinite dispozitiile art.304 pct.3 Cpc; de asemenea, critica intemeiata pe art.304 pct. 7 Cpc - in sensul existentei unei motivari contradictorii - este fondata, deoarece din considerentele hotararii rezulta ca s-a retinut pe de o parte caracterul obligatoriu al deciziei civile nr.399/2004 atunci cand s-a examinat competenta materiala si caracterul neobligatoriu cand s-a examinat competenta teritoriala.
Astfel, in raport de dispozitiile art.40 din Legea 137/2002, care prevad ca cererile avand ca obiect nulitatea contractelor de vanzare-cumparare actiuni sunt de competenta tribunalelor comerciale, curtea a stabilit ca, competenta in fond apartinea Tribunalului Calarasi - sectia comerciala, iar in apel competenta revenea Curtii de Apel Bucuresti - sectia comerciala.
De asemenea, curtea a mai retinut ca recurentii reclamanti se afla in eroare cu privire la obiectul cu care instantele au fost investite si care se refera la mobile incorporale si nu la imobile.
De asemenea, curtea a precizat ca, cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va verifica calitatea procesuala pasiva a paratei SC I SA, deoarece din continutul celor doua contracte rezulta ca aceasta parata nu este parte contractanta si va verifica interesul reclamantilor cu privire la solicitarea nulitatii contractelor din perspectiva celor patru conditii ale interesului: legitim, personal, direct si actual.
La Tribunalul Calarasi, cauza s-a inregistrat sub nr.2515/116/2007 (numar in format vechi 3157/C/2007).
La termenul de judecata din data de 9.10.2007 tribunalul a pus in discutia partilor, conform deciziei civile nr.1201/2007 a Curtii de Apel Bucuresti, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC I SA si exceptia lipsei interesului actiunii reclamantilor.
Parata SC I SA a depus la dosar acte: Protocolul din 17.06.1991, decizia nr.121/17.05.1991 emisa de Prefectura Judetului Calarasi, Protocolul din 11/02.1993, schita de amplasament si certificat de inmatriculare nr.556772/12.06.1997, pentru a face dovada calitatii sale procesuale pasive in cauza.
Reclamantii au solicitat respingerea celor doua exceptii.
Tribunalul, prin incheierea din data de 14.11.2007, a respins cele doua exceptii pentru urmatoarele motive:
In ceea ce priveste exceptia lipsei interesului actiunii reclamantilor, tribunalul constata ca reclamantii X au interes in a solicita constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare de actiuni ce face obiectul cauzei intrucat in cazul admiterii actiunii lor, statul redevine actionarul societatilor ale caror actiuni au facut obiectul acestor contracte, iar AVAS careia reclamantii i-au adresat notificare in baza Legii 10/2001 (notificare nesolutionata pana in prezent) va trebui sa se pronunte asupra acestei notificari.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC I SA, in raport de actele depuse la dosar de aceasta parata, tribunalul constata ca aceasta are calitate procesuala in cauza intrucat Asociatia "Industria Locala - Programul actiunilor salariatilor" Calarasi ce a fost parte in contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/1994 a carei nulitate se solicita a se constata, a fost dizolvata prin incheierea din 23.01.1998 a Tribunalului Calarasi si nu mai are personalitate juridica, iar pentru actionarii SC I SA (pentru care aceasta asociatie a achizitionat actiunile prin contractul anterior mentionat) singura modalitate de aparare a intereselor lor in cadrul litigiului privind anularea actului prin care ei au devenit actionari este a figura in proces insasi SC I SA.
La termenul de judecata din 9.10.2007 parata SC I SA a formulat cerere reconventionala in cauza, solicitand sa se constate ca, contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/09.02.1994 a fost incheiat cu buna-credinta de catre SC I SA, fiind dobanditor al imobilului in integralitatea sa de buna-credinta.
In motivarea cererii reconventionale, parata SC I SA a aratat ca imobilul in litigiu a fost preluat de SC I SA cu titlu valabil (contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/09.02.1994, prin cumpararea actiunilor de la FPS, achitate integral de Asociatia Industria Locala - PAS, conform adresei FPS nr.1/17280/12.12.1997) evidentiat in patrimoniul societatii comerciale privatizate integral prin acte juridice legale intocmite in procesul de privatizare, cu respectarea legilor in vigoare: Legea 15/1990, Legea 58/1991, Normele metodologice nr.1/22.12.1992 a FPS si ANP.
Parata SC I SA a mai aratat ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare de actiuni si pe parcursul derularii contractului, inclusiv pana la data achitarii integrale, cat si ulterior, (inclusiv la momentul revendicarii bunului prin prezenta actiune) SC I SA a fost achizitor de buna-credinta, platind efectiv actiunile cumparate de la stat.
In speta, sunt aplicabile si dispozitiile art.1898 Cod civil conform carora buna-credinta este credinta achizitorului ca cel de la care a dobandit imobilul avea toate insusirile cerute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea, fiind suficient ca buna-credinta sa fi existat la momentul incheierii actului. SC I SA nu stia cum a fost preluat imobilul de catre stat. Mai mult chiar, dobanditorul nu a notificat ca exista un alt proprietar al imobilului, ca imobilul a fost dobandit de la stat prin preluare fara titlu valabil, ca imobilul a facut obiectul unei actiuni in justitie.
Cum reclamantii nu au facut dovada ca SC I SA a fost de rea-credinta la incheierea actului, buna-credinta a acestei parate se prezuma conform art.1899 alin.2 Cod civil.
In dovedirea actiunii lor, partile au solicitat proba cu acte, acte pe care le-au depus in cauza pe parcursul judecarii acesteia.
Tribunalul, analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Reclamantii X au solicitat sa se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/1994 incheiat intre FPS si Industria Locala - Programul actiunilor salariatilor Calarasi si contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr.CT/100/31.07.2000 incheiat intre FPS si parata SC S SRL, temeiul juridic al actiunii lor fiind, conform precizarii facute de avocatul reclamantilor in concluziile sale, art.45 din Legea 10/2001.
Aceste contracte au avut ca obiect actiuni ale unor societati comerciale - SC Industria Locala SA, respectiv SC Industria Locala SA, societati care aveau in patrimoniul lor imobilele asupra carora reclamantii se pretind proprietari si pentru care acestia au urmat procedura Legii 10/2001. Aceste contracte nu au ca obiect vanzarea-cumpararea imobilelor anterior mentionate.
Alineatele 2 si 4 din art.45 din Legea 10/2001, prevad ca sunt lovite de nulitate absoluta actele de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect "imobile preluate fara titlu valabil".
In aceste conditii nu intra sub incidenta art.45 contractele de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale supuse procesului de privatizare, caci obiectul acestora nu il constituie activele imobiliare ale societatii, ci dreptul de proprietate (in)corporala asupra partii din capitalul social detinut de stat la aceste societati.
Fata de aceste considerente, tribunalul constata ca reclamantii nu pot solicita, in baza art.45 din Legea 10/2001, nulitatea absoluta a celor doua contracte de vanzare de actiuni, intrucat acest tip de contracte nu intra sub incidenta acestui articol de lege.
Insa, in cazul actelor care nu cad sub incidenta art.45 din Legea 10/2001 se poate solicita constatarea nulitatii acestora in baza dreptului comun, insa din motivarea actiunii reclamantilor nu rezulta nici un motiv ce ar putea fi considerat motiv de nulitate absoluta potrivit dreptului comun sau, de asemenea, nu s-a constatat incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in baza carora s-au incheiat contractele ale caror anulare se solicita.
Fata de aceste considerente, tribunalul constata ca actiunea reclamantilor X impotriva paratilor este nefondata, urmand a o respinge.
In ceea ce priveste cererea reconventionala a paratei SC I SA, avand in vedere motivul pentru care a fost respinsa actiunea reclamantilor, respectiv faptul ca cele doua contracte nu intra in sfera de incidenta a art.45 din Legea 10/2001, pentru a se impune stabilirea bunei sau relei-credinte a cumparatorului conform art.45 al.2 din Legea 10/2001, tribunalul constata ca lipsita de interes cererea reconventionala a paratei, urmand a o respinge.
In baza art.274 Cpc, urmeaza a obliga pe reclamanti catre parata SC I SA la plata sumei de 1600 RON si catre parata SC S SRL la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.