Dreptul muncii si securitatii sociale Obligarea paratei - unitate de invatamant, la calculul si plata catre membri de sindicat-angajati a diferentelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/ 2008, reprezentand diferenta

Dreptul muncii si securitatii sociale
Obligarea paratei -  unitate de invatamant, la calculul si plata catre membri de sindicat-angajati a diferentelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/ 2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite membrilor de sindicat in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008.      Prin sentinta civila nr. 17/15.01.2013, pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. _./116/2012 a fost respinsa  exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI R si PRIMARUL COMUNEI R, a fost admisa cererea formulata de reclamantul SLI CALARASI in numele membrilor de sindicat C M, B G, s.a.  in contradictoriu cu paratii SG "I R" R, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A COMUNEI R, CONSILIUL  LOCAL AL COMUNEI R si PRIMARUL COMUNEI R, a fost obligata parata SG "I R" R, la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2010, dar proportional cu perioada efectiv lucrata de fiecare membru de sindicat si actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective, urmatorilor membri de sindicat: CM, BG, s.a. si au fost obligati paratii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A COMUNEI R, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI R si PRIMARUL COMUNEI R sa aloce si sa vireze unitatii de invatamant mentionate fondurile necesare achitarii drepturilor banesti stabilite prin prezenta hotarare. Pentru a  pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut in vedere urmatoarele :
Prin cererea inregistrata pe rolul acestui tribunal sub nr. _/116/2012, reclamantul SLI CALARASI in numele membrilor de sindicat C M, B G, s.a.  in contradictoriu cu paratii SG "I R" R, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A COMUNEI R, CONSILIUL  LOCAL AL COMUNEI R si PRIMARUL COMUNEI R a solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa sa oblige parata unitate de invatamant, la calculul si plata catre membri de sindicat-angajati a diferentelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/ 2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite membrilor de sindicat in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010, actualizate in functie de coeficientul de inflatie, pana la data efectiva a platii; sa fie obligati paratii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A COMUNEI R, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI R si PRIMARUL COMUNEI R, in calitate de ordonatori de credite, sa aloce si sa vireze catre unitatile de invatamant mentionate, fondurile necesare achitarii acestor drepturi banesti.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca la data de 30 ianuarie 2008, Guvernul Romaniei a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 82/01.02.2008, care la art. 1 alin. (1) lit. c) prevede ca in perioada 01 octombrie-31 decembrie 2008 "pentru functiile didactice prevazute in anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de 291,678 lei, respectiv o crestere cu inca 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioada poate deveni 299,933 lei, in conditiile realizarii principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv cresterea produsului intern brut, tinta de inflatie, precum si nivelul productivitatii muncii."
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobata, cu modificari, de catre Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr. 730/28.10.2008, principala modificare constand in majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 si care reprezinta valoare de referinta pentru cresterile salariale ulterioare Legea 221 / 2008.
Astfel, prin acest act normativ, s-a aprobat ca incepand cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului 1,000 pentru salariile personalului didactic sa fie de 400.00 lei.
Ulterior publicarii Legii de aprobare a OG nr.15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, lege ce a facut si obiectul controlului de constitutionalitate a fost emisa OUG nr. 136/2008 pentru stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008, (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008), care prevede la art. 1 ca "In perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din invatamant se stabileste la 299,933 lei pentru functiile didactice prevazute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008.
Prin Decizia nr. 1221/12.11.2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 804/02.12.2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului si a constatat ca dispozitiile O.U.G. nr. 136/2008 sunt NECONSTITUTIONALE.
Anterior pronuntarii Deciziei nr. 1221/2008, in data de 10.11.2008, Guvernul a aprobat insa o noua Ordonanta de urgenta - cu nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 759/11.11.2008), prin care la art. 1 pct. 2 si 3 se dispune ca "Articolul 1 (din O.G. nr. 15/2008) se modifica in sensul ca in perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 299,933 lei.
Apoi, in toate anexele la care se face referire, pe intreaga durata a anului 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 era de 299,933 lei.
Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 842/02.06.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I  nr.  464 din 06/07/2009, a fost declarat neconstitutional art. 1 pct. 2 si 3 din OUG nr. 151/2008.
Pe data de 29 ianuarie 2009, Guvernul a emis o noua ordonanta de urgenta, cu nr. 1/2009,  prin care se modifica dispozitiile O.G. nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, cu modificarile si completarile ulterioare., in sensul ca la art. 2 si 3 se prevad urmatoarele:
"Art. 2 La articolul 11 alineatul (1), literele a) si b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si in anul 2009 personalului din invatamant, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
"a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevazuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare in anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din cresterea salariilor de baza obtinute prin aplicarea coeficientilor de multiplicare si a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevazuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare in anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b;
Art. 3 Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevazute in anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b si 3b la Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica corespunzator perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanta de urgenta."
Si prevederile acestei ordonante referitoare la salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar, respectiv art. 2 si 3 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 989/30.06.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 531/31.07.2009.
Precizeaza reclamantul ca incercarile Guvernului de a bloca aplicarea Legii 221/2008 au continuat si ulterior, prin prevederile art. 2 si 3 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 31/2009 si art. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 41/2009, prin care se modificau prevederile art. 11 din O.G. 15/2008, cu modificarile si completarile ulterioare.
Modificarile aduse de art. 2 si 3 din O.U.G. 31/2009 si art. 2 din O.U.G. 41/2009, priveau prevederile art. 11 din O.G. 15/2008, art. 11 fiind introdus in O.G. 15/2008 de art. I pct. 3 din O.U.G. 151/2008, text declarat neconstitutional prin D.C.C. 842/2009 si D.C.C. 989/2009 si aveau ca obiect prelungirea perioadei de aplicabilitate a unor anumiti coeficienti prevazuti in anexele 1.1a, 1.2a, 2a si 3a, iar nu o modificare de fond a textului, de natura sa inlature cauzele de neconstitutionalitate. Si aceste anexe au fost introduse in textul O.G. 15/2008 prin acelasi text neconstitutional mentionat mai sus.
Considera reclamantul ca aceste prevederi ce modifica un text neconstitutional sub aspectul perioadei de aplicare apar ca lipsite de obiect, intrucat textul modificat este lovit de neconstitutionalitate, indiferent de perioada in care urma sa se aplice. Aceasta concluzie se desprinde si din prevederile art. 60 din L. 24 / 2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, cu modificarile si completarile ulterioare, “Dispozitiile de modificare si de completare se incorporeaza, de la data intrarii lor in vigoare, in actul de baza, identificandu-se cu acesta.
In acest sens, a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 106/2010, publicata in M.O. Partea I nr. 146/05.03.2010, aratand ca “Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si in anul 2009 personalului din invatamant, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata in mod expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI - Dispozitii finale din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.   In aceste conditii, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2009 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, sunt si ele abrogate. "
Prin analogie, apreciaza reclamantul ca prevederile O.U.G. 31/2009 si O.U.G. 41/2009, ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispozitii neconstitutionale din actul modificat, nu au putut produce efecte ulterior aparitiei D.C.C. 842/2009, care lipsea de efecte juridice actul modificat.
Considera reclamantul ca aceasta opinie mai este sustinuta si de alte precizari ale Curtii Constitutionale, care in Decizia nr. 124/2010, publicata in M.O. nr. 272 din 27.04.2010 statua urmatoarele “Curtea mai constata ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstitutionalitate, intrucat modificau niste dispozitii legale declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 si, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. Curtea reaminteste considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a retinut ca nici modificarea sau completarea dispozitiei legale criticate de catre legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstitutionalitatea constatata de catre Curtea Constitutionala, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelasi viciu de neconstitutionalitate in masura in care confirma solutia legislativa declarata neconstitutionala din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare solutie se impune si pentru ca viciul de neconstitutionalitate stabilit de instanta de contencios constitutional trebuie eliminat, si nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare si completare. In cazul de fata, Guvernul, in calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanta de urgenta nr. 41/2009, a persistat in hotararea sa de a nu lua in considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducand majorarile salariale stabilite de Parlament. "
Astfel, in masura in care toate dispozitiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 si-au incetat efectele, fapt care rezulta cu puterea evidentei din argumentarea expusa mai sus, rezulta fara putinta de tagada ca in luna decembrie a anului 2009 dispozitiile Legii 221/2008, de majorare a coeficientului 1,000 la valoarea de referinta de 400,00 lei, erau in vigoare, iar paratii aveau obligatia imperativa de a proceda la calcularea salariilor utilizand aceasta valoarea a coeficientului de multiplicare 1,000.
Mai arata reclamantul ca potrivit dispozitiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat pe care ii reprezenta trebuia sa se mentina, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozitiilor legale in vigoare in luna decembrie a anului 2009.
Desi Legea 221/2008 a fost abrogata la data de 01 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin aceasta lege trebuia aplicat in continuare, intrucat el a ramas valabil si isi produce efectele prin prisma dispozitiilor imperative ale Legii 330/2009, cuprinse in art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5
Apreciaza reclamantul ca sintagma "salariul avut" din art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 si art. 1 din Legea nr. 285/2010 trebuie inteleasa prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul si valoarea coeficientilor de calcul a salariilor pentru luna decembrie 2009, ca punct de referinta de la care porneste stabilirea salarizarii pentru personalul salarizat din fonduri publice in anul 2010.
Astfel, pentru personalul didactic si didactic auxiliar din invatamant, acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, in vigoare la acea data. In consecinta, in masura in care in luna decembrie 2009 salariile personalului didactic si didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 in valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat si in prezent, in temeiul prevederilor Legii 330/2009 si Legii 285/2010, care stabilesc in mod expres si imperativ obligativitatea mentinerii salarizarii avute la nivelul lunilor decembrie 2009.
Utilizarea valorii de 400,00 se perpetueaza asadar in anul 2010 in temeiul unor dispozitii legale.
Invedereaza reclamantul si faptul ca prin hotarare a Tribunalului Calarasi s-a constatat obligatia paratei de a aplica Legea 221/2008 si de a recalcula salariile personalului didactic si didactic auxiliar utilizand coeficientul 1,000 la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 31.10.2008 - 31.12.2009.
In drept invoca Legea nr. 330/2009 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, articolul unic din Legea nr. 221/2008 si ale O.G. nr. 15/2008, art. 28 coroborat cu art. 211 din Legea nr. 62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii.
Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul  a retinut  urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor Institutia Primarului si Consiliul Local al Comunei R, instanta considera ca nu este intemeiata si ca urmare o va respinge, intrucat din prevederile art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 reiese ca la propunerea primarului consiliul local aproba bugetul local, precum si repartizarea fondurilor pe unitatile de invatamant preuniversitar, astfel incat nu se poate considera ca nu exista identitate intre persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii si parati, chiar daca nu exista raporturi de munca intre acestia si membrii de sindicat. Fiind vorba de o institutie publica, este necesar ca drepturile salariale solicitate de cadrele didactice sa fie cuprinse in proiectul de buget al institutiei care urmeaza sa fie inaintat spre aprobare Consiliului local.   
Pe fondul cauzei, a retinut  urmatoarele:
Membrii de sindicat care au mandatat SLI Calarasi sa promoveze prezenta actiune in numele lor, sunt angajati ai paratei S G "I R" R, dupa cum rezulta din adeverinta aflata la dosar.
Pentru a analiza temeinicia pretentiilor reclamantilor, vor fi avute in vedere actele normative aflate in vigoare la momentul nasterii dreptului pretins a fi incalcat de catre parati.
Astfel, prin dispozitiile art. 1 alin. 1 lit. b si c din  O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ale personalului  din invatamant pe anul 2008 se stabilea o evaluare a  coeficientului de multiplicare 1,000, astfel incat, in anumite intervale de timp, se  asigura o crestere a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar  pentru anul 2008 cu 16%  mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificari de catre Parlamentul Romaniei  prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constand in majorarea coeficientului  de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008  si care reprezenta valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare, ceea ce  asigura cresteri salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar de aproximativ  50% fata de 31 decembrie 2007.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor masuri  pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008 sunt modificate unele prevederi  ale O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, reducandu-se  majorarile salariale stabilite de Parlament.
Prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicata in M.O. al  Romaniei, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008, Curtea Constitutionala declara neconstitutional acest act normativ precizand ca adoptarea de catre Guvern a Ordonantei de urgenta nr. 136/2008 nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotriva, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului din invatamant adoptata de Parlament, iar  in conditiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, conditiile si criteriile de acordare a acestor cresteri salariale, Guvernul, prin interventia sa ulterioara,  a intrat in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Totodata, instanta de control constitutional a constatat ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 infrang si prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece afecteaza drepturi fundamentale, precum dreptul la munca si la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivelul de trai decent, asa cum sunt consfintite in prevederile constitutionale ale art. 41 si art. 47 alin. (1).  S-a  constatat de asemenea si incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1  alin. 5, potrivit carora "In Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor  este obligatorie".
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicata  in M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care dupa ce in art. 1 pct. 1  modifica denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 si 3, reduce in mod substantial  majorarile salariale la care ar fi avut dreptul personalul din invatamant in temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicata in M.O. -   Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constata neconstitutionalitatea art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocand aceleasi considerente avute in vedere si la analiza  O.U.G. nr. 136/2008.
Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea Constitutionala constata  inca odata neconstitutionalitatea  dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea  neconstitutionalitatii art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele masuri in domeniul  salarizarii in sectorul bugetar.
De remarcat faptul ca, atat prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cat  si prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 31/2009 si dispozitiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementeaza modificari ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 si 3  din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstitutionale de catre Curtea  Constitutionala.
Cum modificarile aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozitiile art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-si mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificarile aduse prin acte normative  ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
In consecinta, ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea  Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern  Ordonantei nr. 15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr. 221/2008, tribunalul considera ca in  prezent O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si 2009 personalului din invatamant functioneaza in conditiile in care aceasta a fost  aprobata prin Legea nr. 221/2008. Numai procedand in acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curtii Constitutionale si pusa in aplicare vointa Parlamentului cu privire la domeniul  reglementat, afirmarea principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, precum si a principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.
De asemenea, nu trebuie omis faptul ca modificarile repetate ale aceluiasi act normativ (in speta modificarile au intervenit la intervale scurte de timp) tind sa incalce cerintele de precizie, claritate, accesibilitate si previzibilitate ale legii. De altfel, atat jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si cea a CEDO au subliniat faptul ca legile trebuie sa intruneasca anumite calitati pentru ca, in procesul de interpretare si aplicare a reglementarilor continute, sa nu se ajunga la incalcarea flagranta a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate prin Constitutie si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens, CEDO a stabilit ca legea trebuie sa corespunda unor cerinte de accesibilitate si previzibilitate.
Apreciind ca in cauza, reclamantii sunt beneficiarii dispozitiilor O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost  aprobata prin Legea nr. 221/2008, ei pot pretinde cel putin o "speranta legitima" cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la cresterile salariale.
Aceasta "speranta legitima" a reclamantilor isi gaseste justificarea si  in desele modificari legislative prin interventia Guvernului, care prin ordonante succesive a cautat sa contracareze masurile legislative dispuse de Parlament cu privire la cresterile salariale ale personalului din invatamant (in acest sens a se vedea  Hotararea impotriva Romaniei, Strain si altii, nr. 57.001/00 &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Paduraru citata anterior, & 98-99, Podeanu, nr. 4.596/03, &34, 16  februarie 2006, Radu nr. 13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Pe de alta parte, in speta nu s-a dovedit ca ingerinta in dreptul reclamantilor cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a facut cu respectarea limitarilor  reglementate de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie care prevede ca privarea de un bun se poate face daca  aceasta este prevazuta de lege, adica de normele interne aplicabile si daca este  impusa de o cauza de utilitate publica.
In cauza Viasu contra Romaniei, Hotararea din 9 decembrie 2008, CEDO a statuat ca pentru ca o ingerinta sa fie "legala", aceasta trebuie, pe de o parte sa fie  prevazuta de lege, asigurandu-se astfel principiul suprematiei legii, principiu  fundamental intr-o societate democratica, iar pe de alta parte sa pastreze un just  echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii  dreptului la respectarea bunurilor reclamantilor.
Or, in speta de fata, insasi Curtea Constitutionala a considerat ca normele emise de Guvern si care se constituie intr-o ingerinta in dreptul la un salariu  marit al reclamantilor incalca legea si ca aceste norme nu fac altceva decat sa contracareze unele masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului  din invatamant adoptate de Parlament.
Tribunalul retine de asemenea si dispozitiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, rap. la art. 229 alin. 4 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie ce statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca.
De altfel, ICCJ prin decizia nr. 3/2011 prin care a fost admis recursul in interesul legii privind aplicarea Legii 221/2008 a stabilit ca  dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009, ca efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale ordonantele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009.
De asemenea, prin decizia nr. 11/08.10.2012, prin care a fost admis recursul in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, ICCJ a stabilit ca personalul didactic din invatamant aflat in functie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008.
Avand in vedere considerentele expuse si retinand ca in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, priveste intemeiata cererea reclamantilor urmand a o admite, tinandu-se seama si de faptul ca fiind vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune  atat din aceasta suma cat si din corectia ei cu indicele de inflatie.
Fata de aceste considerente, tribunalul a admis actiunea cu privire la membrii de sindicat CM, BG sa si a obligat parata S G"I R" R la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2010, dar proportional cu perioada efectiv lucrata de fiecare membru de sindicat si actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective.
A obligat paratii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A COMUNEI R, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI R si PRIMARUL COMUNEI R sa aloce si sa vireze catre unitatea de invatamant parata fondurile necesare achitarii acestor drepturi, motivat de faptul ca potrivit art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001, sumele de bani reprezentand salariile personalului didactic sunt cuprinse in bugetul autoritatilor locale, astfel ca finantarea cheltuielilor de personal pe unitati scolare din invatamantul preuniversitar nu se face prin bugetul MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETARII TINERETULUI si SPORTULUI ci prin consiliile locale.
De altfel, si in noua reglementare respectiv in  art. 104 din Legea 1/2011 s-a prevazut ca finantarea de baza privind cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora, se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale
De asemenea, potrivit prevederilor art. 36 alin. 4 din Legea nr.215/2001, la propunerea primarului, consiliul local aproba bugetul local, precum si repartizarea fondurilor pe unitatile de invatamant preuniversitar, acestea avand  obligatia  legala  de  a  asigura  sumele  necesare  pentru  plata  drepturilor  salariale ale  personalului  didactic,  inclusiv indemnizatia  de  concediu, astfel incat nu se poate considera ca nu exista identitate intre persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii si parati, chiar daca nu exista raporturi de munca intre acestia si membrii de sindicat.
Totodata, retine ca potrivit art. 21 din Legea 215/2001 unitatea administrativ - teritoriala este subiectul de drept, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, fiind titulara de drepturi si obligatii ce decurg atat din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte,  cat si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii.
In considerarea dispozitiilor art. 278 pct. 1 Cod procedura civila prezenta hotarare este definitiva si executorie de drept, nemaifiind necesara investirea ei cu formula executorie.