Dreptul muncii :Anularea deciziei de desfacere abuziva a contractului individual de munca - respingere actiune

Dreptul muncii :
Anularea deciziei de  desfacere  abuziva a contractului individual de munca - respingere actiune ;
Art.81 alin.7 din Codul muncii
Prin sentinta civila 473/21 Februarie 2013 pronuntata in dosarul nr. 31_/3/2012  Tribunalul  Calarasi a respins actiunea formulata de reclamanta II impotriva paratei SC  CU SRL si a obligat reclamanta catre parata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut in vedere urmatoarele :
Prin cererea inregistrata pe rolul  Tribunalului Bucuresti Sectia A VIII-A Conflicte De Munca Si Asigurari Sociale sub nr.31_/3/2012  reclamanta  II a solicitat in contradictoriu cu parata SC CU SRL ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna  anularea deciziei de  desfacere  abuziva a contractului individual de munca nr.70../25.10.2010.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca i-a incetat abuziv contractul  individual de munca nr.70../25.10.2010 conform  prevederilor nr.81 alin."1" Codul Muncii privind Demisia, iar angajatorul nu a avut o politica privind protectia sociala a angajatului.
Mentioneaza reclamanta ca intre angajator si angajat s-a nascut un conflict de munca inca din data de 02.12.2010 si  prin demersurile care au dus la cauza cererii de preaviz, angajatorul nu a oferit angajatului posibilitatea cautarii unui loc de munca prin transfer ori "protectie sociala", in cauza fiind vorba despre o femeie de 49 de ani, vaduva si fara copii.
In drept au fost invocate  dispozitiile deciziei nr.11/31.03.2001 a CSJ - SECTIILE UNITE  si publicata in Monitorul Oficial partea a I nr.455/26.06.2003
In sprijinul cererii reclamanta a depus un set de inscrisuri in copie.
In cauza parata nu a depus intampinare,
Prin cererile depuse la dosar contestatoarea solicita a se stabili carei instante ii apartine competenta  solutionarii cauzei ,respectiv daca competenta apartine Judecatoriei,Tribunalului Bucuresti sau Tribunalului Calarasi .
La data de 06.12.2012  instanta a invocat exceptia necompetentei teritoriale a instantei, avand in vedere ca contestatoarea  are domiciliul in judetul Calarasi .
Solutionand cauza pe cale de exceptie Tribunalului Bucuresti Sectia A VIII-A Conflicte De Munca Si Asigurari Sociale, prin sentinta civila nr. 10850/ 06.12.2012 a admis exceptia necompetentei teritoriale exclusive a instantei si a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe contestatoarea II, cu domiciliul in Calarasi, _ , judetul Calarasi, in contradictoriu cu intimata SC CU SRL, cu sediul in Bucuresti, _, in favoarea Tribunalului Calarasi .
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi la data de _..2013.
Parata SC CU SRL a depus intampinare prin care solicita respingerea cererii formulata de reclamanta si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, pentru urmatoarele motive :
Parata invedereaza ca sustinerile reclamantei conform carora incetarea Contractului individual de munca s-a realizat in mod abuziv sunt profund neintemeiate, din moment ce, chiar reclamanta a solicitat aceasta prin cererea de demisie formulata, cerere ce a fost acceptata in conformitate cu prevederile imperative ale Codului Muncii, fiind  respectate inclusiv prevederile art.81 alin.4 ale Codului Muncii privitoare la stabilirea termenului de preaviz.
Referitor la sustinerile reclamantei cu privire la faptul ca nu s-a oferit acesteia posibilitatea contractarii unui loc de munca prin transfer considera ca intrucat nu exista nici o cerere de transfer formulata de aceasta, si mai mult decat atat, subscrisa nu avem sedii secundare in cadrul carora aceasta sa isi poata desfasura activitatea.
Totodata sustine ca nu exista nici o dispozitie legala prin care sa fie obligata la transferul acesteia, neexistand nici o prevedere legala in acest sens nici in Contractul individual de munca incheiat cu reclamanta, nici in vreun Regulament de ordine interioara, nici in contractul colectiv de munca la nivel national, nici in Codul muncii sau alte norme legale.
De asemenea, faptul ca reclamanta este o femeie de 49 ani, vaduva si fara copii nu are nici o consecinta legala in cauza dedusa judecatii, neexistand vreo norma de drept care sa reglementeze o atare situatie, masurile sociale putandu-se derula vis-a-vis de aceasta prin intermediul programelor de plasare a fortei de munca derulate de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, in sarcina persoanelor juridice de drept privat neexistand o atare obligatie.
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele :
In fapt, reclamanta a fost angajata paratei, in functia de operator confectioner IND.IMBR, in baza contractului individual de munca nr. 70../25.10.2010, iar la data de 10 iulie 2012 societatea parata i-a desfacut contractul individual de munca in temeiul art.81 alin.1 din Codul muncii.
Tribunalul retine ca reclamanta la data de 26.06.2012 a formulat cerere de preaviz (fila 10) prin care a solicitat incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 26.06.2012.
Potrivit rezolutiei administratorului societatii parate s-a stabilit ca perioada de preaviz se va derula incepand cu data de 26.06.2012 si pana la data de 10.07.2012, perioada in care salariata II isi poate inceta CIM oricand doreste iar angajatorul poate renunta la acest termen de preaviz cand reclamanta nu se mai prezinta la serviciu.
Tribunalul constata ca in motivarea demisiei reclamanta a aratat ca solicita incetarea contractului individual de munca din vina angajatorului si nu a institutiei ori a angajatului.
Art.81 alin.7 din Codul muncii prevede ca “Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv"
Or, din perspectiva acestor dispozitii legale, decizia de desfacerea contractului individual de munca al reclamantei este una legala.
Tribunalul apreciaza ca manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea, din initiativa sa a contractului individual de munca este irevocabila, retractarea fiind posibila doar cu acordul expres sau implicit al angajatului.
In speta, se constata ca reclamanta II nu a revenit asupra demisiei sale astfel ca aceasta si-a produs efectele, incetarea contractului sau individual de munca nu s-a realizat in mod abuziv din partea angajatorului.
Instanta constata neintemeiata sustinerea reclamantei potrivit careia parata nu i-a oferit posibilitatea contractarii unui loc de munca prin transfer deoarece aceasta  nu a facut dovada unei cereri in acest sens si totodata retine ca nu exista nici o dispozitie legala prin care parata sa fie obligata sa-i asigure transferul fostului sau salariat care si-a dat demisia.
Pentru considerentele de fapt si de drept retinute in precedent, tribunalul va respinge actiunea formulata de reclamanta II impotriva paratei SC CU SRL..
Referitor la cheltuielile de judecata reprezentand onorariu avocat, solicitate de parata, instanta apreciaza ca, cuantumul acestora este vadit disproportionat in raport cu valoarea, complexitatea cauzei si activitatea desfasurata de avocat in cauza de acestea si pe cale de consecinta dispune reducerea acestora la suma de 500 lei.
  Avand in vedere ca reclamanta a cazut in pretentii in baza art.274 Cod pr.civ., o va oblige catre parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei.