Dreptul muncii si securitatii sociale. Obligarea CASEI TERITORIALE DE PENSII CALARASI la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor

Dreptul muncii si securitatii sociale
Obligarea CASEI TERITORIALE DE PENSII CALARASI  la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturile mentionate intr-o adeverinta eliberata de o societate comerciala ;  plata pensiei recalculate ; obligarea paratei la plata reactualizata a sumelor rezultate din diferentele dintre pensiile in plata si pensiile cuvenite, la data platii efective.
Respingere exceptiei tardivitatii formularii cererii .
Art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Prin Sentinta civila nr. 616/24 iunie 2014 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 534/116/2014 , instanta:
A respins  exceptia tardivitatii formularii actiunii invocata de parata  si a admis  in parte cererea formulata de reclamantul D. V. in contradictoriu cu parata C.T.P. CALARASI ;
A obligat  parata la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor mentionate in adeverinta nr. 765/07.12.2012 eliberata de S.C. M. G. SRL Turnu Magurele.
A obligat parata catre reclamant la plata diferentelor dintre pensia recalculata potrivit prezentei sentinte si pensia incasata, incepand cu data de 01.06.2013, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflatie la data platii efective.
A respins  capatul de cerere formulat de reclamant cu privire la acordarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea 263/2010.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut in vedere urmatoarele :
  Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi la data de 02.04.2014 sub nr. 534/116/2014, asa cum a fost precizata in termen legal, reclamantul D.V.a chemat in judecata pe parata C.T.P. Calarasi  pentru ca pe baza probelor ce se vor administra sa se dispuna obligarea paratei la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturile mentionate in adeverinta nr. 765/07012212 eliberata de SC M.G. SRL Turnu Magurele, plata pensiei recalculate sub forma ceruta, incepand cu data depunerii in acest sens a cererii de inregistrare nr. 15353/13.05.2013 la C.T.P. Calarasi, obligarea paratei la plata reactualizata a sumelor rezultate din diferentele dintre pensiile in plata si pensiile cuvenite, la data platii efective.
De asemenea, a solicitat  obligarea paratei sa mentioneze in clar punctajul mediu anual corect calculat si corespunzator drepturilor sale reale de pensie, in conformitate cu inscrisurile sale de munca si cu legile in vigoare la fiecare moment al calculului, precum si evidentierea aplicarii coeficientului de corectie asa cum imperativ dispune art. 170 din Legea nr. 263/2010 si a hotarat Curtea Constitutionala.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta in temeiul art. 248 Cod procedura civila, a analizat  mai intai exceptiile ce fac de prisos analizarea pe fond a cauzei.
Fata de cererea de valorificare a tuturor veniturilor mentionate in adeverinta nr. 765/07.12.2012 eliberata de S.C. M.G.SRL Turnu Magurele, parata a invocat exceptia tardivitatii, intrucat aceasta solicitare a reclamantului a fost respinsa  prin decizia nr. 88879/11.06.2013, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o.
Referitor la aceasta exceptie, instanta a retinut  ca prin cererea de chemare in judecata, asa cum a fost precizata, reclamantul solicita obligarea paratei la recalcularea pensiei sale, prin valorificarea unor drepturi reglementate de lege, cadrul legal folosit de reclamant intemeindu-se pe "obligatia de a face" rezultata din dispozitiile art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit carora "In situatia in care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie, se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, prin decizie de revizuire".
Prin urmare, nu se poate lua in considerare tardivitatea cererii in raport cu decizia nr. 88879/11.06.2013, invocata de parata, din perspectiva dispozitiilor art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010, astfel ca exceptia tardivitatii formularii actiunii a fost .
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca reclamantul  a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate, incepand cu data de 01.11.1996, iar prin decizia nr. 88879/27.11.2013 a fost trecut la pensia pentru limita de varsta.
Potrivit deciziei nr. 88879/11.06.2013, reclamantului i-a fost respinsa cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverintei nr. 765/07.12.2012 eliberata de S.C. M.G. SRL Turnu Magurele, intrucat veniturile privind munca in acord global nu reprezinta sporuri cu caracter permanent prevazute de anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, aprobate prin HG 25/2011.
Din aceasta decizie mai rezulta ca reclamantul a formulat cererea de recalculare la data de 13.05.2013, precum si faptul ca i-a fost valorificata grupa a II a de munca mentionata in adeverinta, incepand cu data stabilirii drepturilor la pensie, respectiv 01.01.1996.
Reclamantul a anexat la dosar adeverinta nr. 765/07.12.2012 eliberata de S.C. M. G. SRL Turnu Magurele, potrivit careia reclamantul a fost angajat in calitate de conducator auto la SC T. SA Bucuresti, Autobaza 2 si 6 agabaritice, in perioadele 15.02.1980 - 01.08.1985, 03.03.1986 - 01.07.1991.
Sunt indicate in adeverinta mentionata veniturile lunare obtinute in acord si pentru ore suplimentare de catre reclamant in perioadele in care a fost salariat.
Tribunalul a retinut  ca retribuirea in acord global era diferita de salarizarea cu retributia tarifara, fiind insa neechivoc faptul ca drepturile obtinute in acest mod era supus platii contributiei la bugetul asigurarilor sociale potrivit legislatiei in vigoare la acea data, iar nu exceptat de la aceasta obligatie legala, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
Retribuirea in acord global presupunea salarizarea angajatilor in functie de realizarile profesionale, ceea ce insemna ca lunar acestia puteau obtine venituri mai mici sau mai mari decat salariile tarifare inscrise in carnetul de munca.
Legea nr. 27/1966 prevedea ca plata contributiei de asigurari sociale era datorata de angajator si se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contributia pentru asigurarile sociale de stat  se dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, asadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contributii de asigurari sociale, aspect confirmat si de catre angajatorul emitent al adeverintei din cauza de fata.
In egala masura, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat prevedea ca: ,,Dreptul la pensia de asigurari sociale este recunoscut tuturor cetatenilor tarii care au desfasurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care unitatile socialiste au depus contributia prevazuta de lege, la fondul de asigurari sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurari sociale de stat se constituie din contributiile pe care le platesc unitatile socialiste, precum si din sumele alocate in acest scop de la bugetul de stat.’’
Aceeasi obligatie legala impusa angajatorului s-a regasit si in prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat si completat Decretul nr. 389/1972.
Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, care la randul ei a fost abrogata, incepand cu data de 01.01.2011, prin Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Tribunalul a retinut insa ca  prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 824/22 noiembrie 2011, s-a statuat  ca "Formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii."
Astfel, dandu-se eficienta principiului contributivitatii ce rezulta din textul art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e), instanta suprema stabileste ca neluarea in considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contributiei de asigurari sociale echivaleaza cu o incalcare a principiului contributivitatii, avand drept finalitate nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contributiei de asigurari sociale) si crearea unei discriminari intre persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000.
Avand in vedere ca si noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie instituita prin Legea nr. 263/2010 este construita in jurul acestui principiu fundamental, tribunalul retine ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Or, in speta, fostul angajator a emis in mod valabil, necontestat, o adeverinta prin care a mentionat intreg venitul brut realizat lunar, care include si salariul cu sporul de acord global realizat de reclamant in calitate de salariat.
Ca urmare, instanta a apreciat ca reclamantul este indreptatit sa beneficieze, la stabilirea drepturilor sale de pensie, de veniturile suplimentare obtinute in acord in perioadele 15.02.1980 - 01.08.1985, 03.03.1986 - 01.07.1991, conform adeverintei nr. 765/07.12.2012 eliberata de S.C. M.G. SRL Turnu Magurele.
Instanta a  respins insa capatul de cerere referitor la acordarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea 263/2010.
S-a retinut  ca prin art. 3 din OUG nr. 1 /2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, articolul 170 a fost modificat, avand urmatorul cuprins:
"ART. 170
(1) Pentru persoanele inscrise la pensie incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat in conditiile art. 95 se aplica un indice de corectie calculat ca raport intre 43,3% din castigul salarial mediu brut realizat si valoarea unui punct de pensie in vigoare la data inscrierii la pensie, actualizata cu rata medie anuala a inflatiei pe anul 2011.
(2) Incepand cu anul 2013, castigul salarial mediu brut realizat, prevazut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut in anul precedent celui in care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul National de Statistica.
(3) Indicele de corectie se aplica o singura data, la inscrierea initiala la pensie.
(4) Punctajul mediu anual rezultat in urma aplicarii indicelui de corectie reprezinta punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizeaza la determinarea cuantumului pensiei."
In speta, drepturile initiale de pensie ale reclamantului s-au nascut la data de 01.01.1996, inainte de intrarea in vigoare a legii 263/2010, astfel ca acesta nu poate beneficia de indicele de corectie prevazut de art. 170 din legea 263/2010, asa cum a fost modificat prin OUG 1/2013, intrucat recalcularea nu reprezinta o stabilire noua de drepturi.