Dreptul consumatorului. Obligarea unui ziar virtual la stergerea unui articol ce aduce atingere demnitatii unei persoane. Art.73, 75, 76 C.civ.

Dreptul consumatorului
Obligarea unui ziar virtual la stergerea unui articol ce aduce atingere demnitatii unei persoane .
Art.73, 75, 76 C.civ.

Prin Decizia civila nr. 193/27.03.2014 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 2561/202/2013 a fost admis apelul  declarat de apelantul B.  M.  impotriva sentintei civile nr.3454/02.12.2013 pronuntata de Judecatoria Calarasi, ce a fost schimbata in tot si rejudecand , Tribunalul a admis  in parte cererea.
A constatat  ca prin articolul intitulat "Familia unui "gazetar": Vrem sa se faca dreptate, ajutati-ne!" publicat pe site-ul www.r.ro la data de 09.11.2012, a fost incalcat dreptul la demnitate al reclamantului B. M..
Totodata a fost respins  capatul de cerere avand ca obiect obligarea la despagubiri cu titlu de daune morale si a fost obligata parata sa inlature de pe site-ul www.r.ro articolul anterior mentionat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare , Tribunalul a retinut ca apelantul invoca incalcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate si viata privata ca urmare a articolelor publicate de intimate pe portalul de stiri al caror detinatoare sunt.
Din aceasta perspectiva, se impune a analiza continutul articolelor invocate prin raportare la dispozitiile legale si conventionale incidente, respectiv art.70 si urm. din Codul civil, art.30 din Constitutie, art.8 si 10 CEDO, precum si Legea nr.8/1996, temeiuri invocate partial si prin cererea introductiva. Subsecvent, capatul de cerere avand ca obiect acordarea daunelor morale va fi analizat prin raportare la prevederile art.1357 C.civ. 
Tribunalul constata ca o prima chestiune asupra careia partile au pozitii contradictorii si pe care instanta de fond nu a analizat-o vizeaza problema daca articolele invocate in motivarea cererii introductive apartin intimatei D.GM.  in calitate de autor al acestora, respectiv PFA D.G.M. , in calitate de proprietar al portalului de stiri "R.in Calarasi".
Sub acest aspect, se constata ca atat prin intampinarea depusa la instanta de fond, cat si prin cea depusa in apel, intimatele invoca faptul ca extrasele de pe portal depuse la dosar de catre apelantul reclamant au fost modificate favorabil acestuia, in realitate fiind fragmente si chiar articole care nu exista pe acest site. In sustinerea acestei aparari, intimatele invoca decizia Curtii de Apel Bucuresti prin care s-a constatat ca din computerul reclamantului s-au produs modificari grave asupra continutului portalului de stiri.
Instanta nu va putea retine insa apararile intimatelor, avand in vedere faptul ca din simpla lectura a considerentelor Curtii de Apel Bucuresti din decizia nr.1095/R/29.05.2012 (fila 249 dosar fond) rezulta pe de o parte ca stergerea datelor informatice de pe site-ul intimatelor a fost imputata fiului reclamantului, iar nu reclamantului, iar pe de alta parte faptul ca aceasta actiune a avut loc in data de 12.04.2011, asadar cu mult inainte de data publicarii celui dintai articol invocat in prezenta cauza, respectiv articolul intitulat "Familia unui "gazetar": Vrem sa se faca dreptate, ajutati-ne!" publicat la data de 09.11.2012.
Mai mult decat atat, apelantul reclamant a certificat pentru conformitate cu originalul inscrisurile depuse, conform art.150 C.pr.civ., fiind astfel indeplinite exigentele procedurale in materia probei cu inscrisuri. Totodata, instanta are in vedere si faptul ca articolele imprimate pe suport de hartie constituie o transpunere a continutului disponibil pe reteaua internet, insa proba este admisibila ca inscris, dat fiind ca art.265 C.pr.civ. admite inscrisul ca fiind orice scriere sau consemnare, indiferent de modalitatea de stocare. Se impune a observa insa ca in raport de provenienta continutului inscrisurilor in discutie, intimatele parate nu au avut deschisa calea contestarii acestor acte prin procedurile reglementate de art.301 si urm. din C.pr.civ., insa date fiind motivele invocate, ele aveau posibilitatea de a solicita o expertiza informatica pentru a proba realitatea sustinerilor, proba ce nu a fost solicitata insa in termen legal nici la fond, nici in apel.  
In sfarsit, nici citatia depusa in apel (filele 72,74) nu este de natura sa probeze apararea invocata, aceasta atestand exclusiv faptul ca intimata D.G.M.  este citata in calitate de persoana vatamata in dosarul nr.14D/P/2013 la Serviciul de Combatere a Criminalitatii Organizate Calarasi, in cauza privind accesul neautorizat la un sistem informatic. Nu se probeaza astfel ca acest dosar ar avea legatura cu apelantul reclamant si cu atat mai putin nu se face dovada constatarii de catre organele judiciare a faptului ca apelantul reclamant ar fi efectuat modificari in sistemul informatic asupra portalului de stiri in referire concreta la articolele invocate in prezenta cauza.
Fata de aceste considerente, urmeaza a aprecia ca articolele invocate in motivarea cererii introductive au existat pe portalul de stiri "R.in Calarasi" intocmai in forma redata in inscrisurile depuse de apelantul reclamant.
Desigur, nu trebuie omis faptul ca in masura in care apararea intimatelor va fi confirmata prin declararea acestor inscrisuri ca false, intimata are deschisa calea revizuirii intemeiata pe art.509 al.1 pct.3 C.pr.civ., respectiv ipoteza in care hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals. 
In raport de aceste concluzii, tribunalul urmeaza sa analizeze daca articolele in discutie incalca drepturile nepatrimoniale invocate de reclamant. Sub acest aspect, situatia de fapt se impune a fi raportata la jurisprudenta CEDO in materia drepturilor protejate prin art.8 si 10 din Conventia EDO, problema de drept constand in a stabili daca articolele publicate pe portalul de stiri, ca expresie a libertatii de exprimare, aduc sau nu atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului.
Analiza conflictului dintre dreptul la libera exprimare si dreptul la viata privata, imagine, onoare si demnitate, asa cum corect a retinut si instanta de fond, trebuie sa porneasca de la distinctia intre afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare, distinctie ce corespunde intr-o anumita masura celei realizate in chiar textul art.10, unde se face referire la informatii sau idei. In cauza Lingens c. Austriei, Curtea EDO a aratat ca existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. Totodata, hotararile Curtii de la Strasbourg indica principiul potrivit caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu de luat in considerare in situatia in care se analizeaza o acuzatie de calomnie, elementul determinant trebuind sa fie buna credinta a autorului afirmatiilor care afecteaza reputatia partii vatamate. In consecinta, este necesara analiza atitudinii subiective a autorului articolului in raport cu adevarul afirmatiilor sale (in sensul de a verifica daca a cunoscut sau nu caracterul neveridic al faptelor afirmate si daca a depus diligentele necesare pentru verificarea autenticitatii), dar si cu scopul demersului jurnalistic, in sensul de verifica daca a urmarit sa informeze opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate, sau a avut numai intentia de a afecta in mod gratuit reputatia acesteia. Astfel inteleasa, buna credinta a ziaristului ii atrage protectia articolului 10 al Conventiei.
In alte cauze relevante, printre care Cumpana si Mazare c. Romaniei, Curtea a subliniat faptul ca atunci cand afirmatiile unui ziarist au caracterul unor judecati de valoare, al caror adevar nu poate fi verificat, reprezentand opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art.10 cu conditia ca ele sa se bazeze pe niste fapte adevarate sau sa fie sustinute de o argumentare logica a autorului lor; chiar si o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este totalmente lipsita de o baza factuala.
Raportand continutul articolelor invocate la dispozitiile legale anterior citate si la jurisprudenta europeana, prima instanta a apreciat ca nu se poate antrena raspunderea paratelor, nefiind indeplinita conditia referitoare la fapta ilicita. Tribunalul retine ca aprecierea instantei de fond este intemeiata, argumentele acesteia fiind corecte, cu exceptia articolului intitulat "Familia unui "gazetar": Vrem sa se faca dreptate, ajutati-ne!" publicat la data de 09.11.2012, iar criticile apelantului nu sunt de natura sa atraga o alta solutie decat in privinta atingerilor aduse prin acest articol.
Mai exact, din continutul articolului mentionat rezulta referirea expresa la numele B. M. care este numit in chiar primul paragraf "scursura umana", expresie pe care apelantul o apreciaza defaimatoare. In raport cu definitia din dictionarul explicativ al limbii romane, tribunalul constata ca aceasta expresie este echivalenta cu "om de nimic, decazut, lepadatura". Or, aceasta modalitate de exprimare este pur insultatoare, nu este justificata de dezbaterea unui subiect de interes public, ci priveste exclusiv persoana apelantului in contextul relatiilor cu membrii familiei sale, si nici nu se incadreaza in limitele dozei de exagerare si provocare permise de art.10 CEDO si jurisprudenta Curtii EDO.
Se impune a observa ca intre parti exista o situatie conflictuala ce treneaza de mai multi ani, la dosar fiind depuse numeroase inscrisuri care atesta acest fapt, inclusiv articole publicate in ziarul G. de Calarasi, unde se fac referiri la activitatea intimatei D.G.M. .
De asemenea, in cauza a fost facuta dovada existentei unor schimburi de replici insultatoare si amenintatoare intre parti, prin modalitati de comunicare private, precum posta electronica, sau mesaje scrise pe telefonul mobil. In acest context, chiar daca s-ar putea retine existenta unei provocari din partea apelantului, esential ramane faptul ca, asa cum a aratat si instanta de fond, insulta nu este acceptata si nu poate beneficia de protectie legala sub imperiul dreptului la libera exprimare, cu atat mai mult cu cat aceasta este adresata in cuprinsul unui articol destinat publicului. In concluzie, prin folosirea expresiei "scursura umana" autorul articolului a depasit sfera caracterului informativ care prezinta interes pentru opinia publica, aducand atingere demnitatii persoanei.
Instanta apreciaza rezonabila prezumtia ca orice persoana, publica sau nu, atunci cand identifica un articol de presa in care apare numele sau alaturi de alte elemente certe de identificare, precum varsta sau profesia, cum este cazul in speta, avand asociat atributul "scursura umana", se va simti jignita. In consecinta, urmeaza a concluziona ca folosirea expresiei mentionate este de natura sa aduca atingere dreptului la demnitate al apelantului, astfel cum este instituit prin dispozitiile art.72 din Codul civil.
Tot in referire la acest articol, apelantul invoca incalcarea dreptului la viata privata si de familie, prin faptul publicarii convorbirii reproduse in cuprinsul articolului mentionat, fara a exista acordul sau. Sub acest aspect, instanta retine ca sunt incidente prevederile art.71 alin.3 din Codul civil, text de lege care interzice utilizarea, in orice mod, printre altele, a corespondentei si a informatiilor din viata privata a unei persoane, fara acordul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art.75, precum si dispozitiile art.76 referitoare la prezumtia de consimtamant. Fata de aceste dispozitii legale, dar si de continutul dreptului la viata privata si de familie, astfel cum este interpretat in jurisprudenta CEDO, instanta retine ca publicarea conversatiei nu este de natura sa aduca atingere drepturilor mentionate in ceea ce-l priveste pe apelant. In acest sens, pe langa motivul avut in vedere de instanta de fond, anume acela ca publicarea s-a realizat cu acceptul prezumat al rudelor apelantului, dupa cum reiese din continutul articolului, tribunalul retine si faptul ca aceasta conversatie nu este susceptibila, prin continutul sau, sa afecteze viata privata a apelantului, in sensul de a dezvalui aspecte intime de natura sa-i afecteze onoarea, demnitatea si imaginea publica. Asa cum s-a retinut in jurisprudenta CEDO, notiunea de viata privata cuprinde in primul rand integritatea fizica si morala a persoanei, sfera intima a individului, la care se adauga dreptul individului de a stabili si dezvolta relatii cu semenii sai, precum si viata sociala, fara a exclude activitatea comerciala si profesionala. Or, continutul conversatiei publicate nu este de natura sa afecteze nici una dintre aceste componente ale dreptului protejat de art.8 CEDO, cu consecinta ca solutia primei instante este legala si temeinica sub acest aspect. Mai mult, continutul articolului, coroborat cu cel al conversatiilor, releva existenta unei baze factuale a afirmatiilor intimatei D.G. , constand in formularea unei plangeri adresate organelor de politie de catre sora apelantului, concomitent cu predarea unor astfel de convorbiri organelor judiciare.
In ceea ce priveste celelalte articole invocate in cuprinsul cererii apelantului, tribunalul apreciaza intemeiate argumentele instantei de fond in sensul ca acestea contin judecati de valoare cu referire la aspecte ale vietii politice locale si ale activitatii organelor judiciare, inclusiv in ceea ce priveste cauzele penale ce au facut obiectul plangerilor intimatei.
Mai exact, analizand continutul articolelor invocate, instanta constata ca articolul intitulat "M. N. cere daune morale in valoare de un milion de euro", publicat la data de 04.11.2012, cuprinde nu numai judecati de valoare ale intimatei autoare a articolului in referire la persoana nominalizata in titlu, ci chiar afirmarea unor fapte concrete. Mai precis, articolul face referire la plangerea penala formulata de susnumita, precum si la existenta pe rolul Tribunalului Calarasi a unui dosar civil identificat prin numar, avand ca obiect acoperirea unui prejudiciu moral. Este adevarat ca in articol este precizat numele apelantului B.M., insa acesta apare in cuprinsul relatarii sustinerilor numitei M. N., prin urmare nefiind o afirmatie proprie a jurnalistului de natura sa incalce drepturile apelantului.
Nici informarea publicata la data de 06.12.2012 nu poate fi considerata vatamatoare pentru apelant, din moment ce cuprinsul textului nu face referire concreta, clara, individualizata, la persoana lui. Cu alte cuvinte, un observator extern, obiectiv, care ar fi parcurs acest text, nu ar fi putut asocia cu certitudine referirile din cuprinsul acestuia cu persoana lui B. M. chiar in conditiile in care ar fi cunoscut acuzele intimatelor la adresa apelantului cu privire la infractiunile informatice. O situatie similara se impune a fi retinuta si in referire la articolul intitulat "G. de Calarasi actionata in instanta", publicat la 15.02.2013, pentru aceleasi argumente, ca de altfel si articolul "Umorul e stirbit - Opinii", publicat la 08.04.2013.
In ceea ce priveste articolul intitulat "Afaceri politice cu cartofi - material preluat ilegal de B.M., vandut la RTV", publicat la data de 08.02.2013, instanta constata ca acesta cuprinde numele apelantului, care este acuzat in esenta de preluarea in mod ilegal a unui material de presa pentru care intimatele ar fi detinut drepturi de autor. Desi acuzatia este grava, susceptibila de a afecta onoarea si reputatia persoanei in cauza, afirmatiile din articol se incadreaza in limitele libertatii de exprimare, incluzand aici doza de exagerare si provocare admisa, dat fiind ca ele se constituie in judecati de valoare, mai precis opinii, aprecieri personale ale autorului cu referire la o situatie de fapt concreta, si care nu sunt totalmente lipsite de o baza factuala. Sunt relevante in acest sens referirile concrete la alte subiecte de presa, dar mai ales adresa transmisa de intimata catre R. TV prin fax la data de 08.02.2013 (fila 304 dosar fond), care vine in sprijinul confirmarii bazei factuale a afirmatiilor din articol.
Aceleasi considerente sunt valabile si in legatura cu articolul intitulat "Si justitia raspunde la santaj?! - De ce tac mereu serviciile secrete?!" publicat la data de 10.02.2012, in sensul ca acesta cuprinde judecati de valoare si referiri la fapte concrete in legatura cu un dosar aflat pe rolul Judecatoriei Calarasi. Totodata, la dosarul cauzei a fost depusa rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 12.02.2013 (filele 57-62) emisa in cauza ce a format obiectul dosarului nr.343/P/2013 aflat in instrumentarea DNA, dosar ce a avut ca obiect denuntul formulat de intimata D.G.M. cu privire la pretinsa infractiune de santaj savarsita de B.M., fapta la care se face referire in cuprinsul articolului. Prin urmare, afirmatiile din articol au avut corespondent faptic in realitate, au o baza factuala solida, iar din aceasta perspectiva limitele acceptabile ale libertatii de exprimare nu au fost depasite. Referiri similare se regasesc si in cuprinsul articolului "M. B. cel mai cercetat gazetar - De ce?! Aflati aici!", publicat la 12.02.2013. Pentru aceleasi considerente, afirmatiile referitoare la cauzele penale mentionate in acest ultim articol se inscriu in limitele libertatii de exprimare.
De asemenea, in ceea ce priveste articolul intitulat "DGA a luat la cunostinta acuzele grave aduse de ziaristi", publicat la 28.03.2013, instanta constata ca acesta relateaza despre o alta cauza penala privind pe numitul D.V., in cuprinsul articolului facandu-se doua referiri la apelantul B.M.
 Nici una dintre ele nu are insa caracter insultator, defaimator, si mai mult decat atat, cea de-a doua reprezinta expunerea unei relatari a unor apropiati ai inculpatului din respectiva cauza, iar nu o afirmatie proprie a autorului articolului.
Revenind la continutul articolului "M.B., cel mai cercetat gazetar - De ce?! Aflati aici!", apelantul insista asupra caracterizarii ce ii este atribuita de autorul articolului, respectiv "manipulator, agresiv, inclusiv fizic, speculant, frustrat, anxios, depresiv, cu tendinte de obsesie", apreciind ca instanta de fond a omis aceste elemente. Pentru a aprecia daca aceasta formulare este de natura sa aduca atingere drepturilor apelantului, instanta va avea in vedere argumentatia Curtii EDO din cauza Oberschlick c. Austriei din 1 iulie 1997, unde se punea problema folosirii cuvantului "idiot".  Astfel, Curtea a aratat ca folosirea acestui cuvant in cuprinsul unui articol nu poate fi interpretata drept un atac personal gratuit la adresa persoanei vizate atata timp cat autorul a furnizat in acelasi articol o explicatie obiectiv acceptabila, derivand din discursul persoanei la care facea referire articolul, care era el insusi provocator. Acest principiu a fost reafirmat in cauza De Haes si Gijsels c. Belgiei, unde s-a retinut ca desi comentariile reclamantilor contineau critici foarte severe, acestea sunt pe masura emotiilor si a indignarii cauzate de faptele invocate in respectivele articole.
Raportand reperele jurisprudentiale anterior expuse la situatia din prezenta cauza, instanta constata ca in functie de intelesul cuvintelor folosite, nu poate fi vorba de un atac la persoana, iar caracterizarea, desi in mod evident nu serveste scopului informarii publicului, este justificabila din perspectiva situatiei conflictuale existente intre parti, materializata prin publicarea de articole prin care se fac aprecieri reciproce asupra activitatii profesionale a fiecaruia, ceea ce trebuie asimilat unei provocari.
Pentru o analiza cat mai exacta a acestor formulari trebuie pornit insa de la intelesul termenilor din dictionarul explicativ al limbii romane. Astfel, a manipula inseamna a antrena, prin mijloace de influen?are psihica, un grup uman, o comunitate sau o masa de oameni la ac?iuni al caror scop apar?ine unei voin?e straine de interesele lor, a influen?a opinia publica prin mass-media sau prin alte metode. O astfel de capacitate presupune in mod evident abilitati intelectuale peste medie, astfel ca nu poate fi privita ca o insulta.
De asemenea, in ceea ce priveste caracterizarea apelantului ca agresiv, intimata prezinta o baza factuala, chiar in finalul articolului fiind indicat un alt articol, depus in cadrul probei cu inscrisuri in apel, publicat in ziarul Adevarul, din cuprinsul caruia rezulta ca apelantul ar fi agresat fizic un reporter al acestei publicatii.
Revenind la explicatiile termenilor folositi, notiunea de speculant semnifica persoana care trage foloase dintr-o anumita situatie, anxios inseamna nelinistit, ingrijorat, incordat, iar depresiv inclinat spre tristete, descurajare. In consecinta, urmeaza a aprecia ca expresiile mentionate nu pot fi considerate ca avand caracter insultator, defaimator, care sa aduca atingere demnitatii si imaginii publice a apelantului.
Apelantul a invocat si afectarea dreptului sau la imagine, in privinta caruia sunt incidente prevederile art.73, 75, 76 C.civ. Instanta retine ca in cuprinsul articolului  "M. B., cel mai cercetat gazetar - De ce?! Aflati aici!" a fost publicata o fotografie cu reclamantul, autorul articolului mentionand sursa acesteia, respectiv Facebook.com. De asemenea, in articolul intitulat "Si justitia raspunde la santaj?! - De ce tac mereu serviciile secrete?!" a fost publicata o alta fotografie cu reclamantul, autorul articolului mentionand si de aceasta data sursa acesteia, respectiv Adevarul. Avand in vedere sursele de unde au fost preluate cele doua fotografii, tribunalul apreciaza ca ele au fost preluate din spatiul public, in practica judiciara reteaua de socializare Facebook.com fiind calificata astfel, chiar daca notiunea de public este relativ restransa la un grup. Prin urmare, fotografiile nu au fost preluate ilegal, instanta avand in vedere si faptul ca ipostazele in care apelantul a fost surprins in cele doua fotografii nu ii prejudiciaza imaginea. Fata de aceste considerente, vazand si prevederile art.76 Cod civil, instanta apreciaza ca nu a fost incalcat dreptul apelantului la imagine.
Fata de aceste considerente, in baza art.480 C.pr.civ. se va dispune admiterea apelului declarat de apelantul B. M.  impotriva sentintei civile nr.3454/02.12.2013 pronuntata de Judecatoria Calarasi, pe care tribunalul o va schimba in tot si rejudecand va admite in parte cererea de chemare in judecata, va constata ca prin articolul intitulat "Familia unui "gazetar": Vrem sa se faca dreptate, ajutati-ne!" publicat pe site-ul www.realincalarasi.ro la data de 09.11.2012, a fost incalcat dreptul la demnitate al reclamantului B. M. In consecinta, vor fi obligate paratele sa inlature de pe site-ul www.realincalarasi.ro articolul anterior mentionat.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea la despagubiri cu titlu de daune morale, tribunalul retine ca desi admisibile in principiu, pentru acordarea daunelor morale este totusi nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care sa permita gasirea unor criterii de evaluare a intinderii acestora, nefiind suficienta libera apreciere a instantei bazata pe gradul de percepere al acesteia a universului psihic al fiecarei persoane.
Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, desi acest lucru nu este exclus, dar se pot si trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferinte morale, a impactului concret asupra persoanei vatamate pentru determinarea de la caz la caz, a existentei si a cuantumului acestora.
In speta, dupa cum a retinut si prima instanta, probele administrate in cauza nu sunt edificatoare, in sensul de a face dovada certa a prejudiciului moral produs apelantului urmare a actiunilor intimatelor. Martorii propusi de reclamant afirma ca acesta a fost afectat urmare a articolelor publicate de intimate, insa nu arata in concret in ce anume a constat prejudiciul moral. Din probele administrate nu a rezultat ca onoarea, demnitatea, reputatia si imaginea apelantului ar fi fost afectate prin consecinte faptice, cum ar fi spre exemplu scaderea interesului publicului fata de articolele sau operele sale literare sau prin schimbarea atitudinii persoanelor din cercul sau profesional in raport cu persoana lui. In consecinta, tribunalul va retine ca simpla constatare a incalcarii dreptului sau la demnitate prin prezenta decizie constituie o reparatie echitabila si suficienta a prejudiciului produs, nefiind justificata acordarea de  despagubiri banesti cu titlu de daune morale.