Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata a procurorului. Scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia la parchetul ierarhic superior, dupa parcurgerea procedurii prealabile. Lipsa de relevanta a manifestarii de vointa din partea pe...

     Prin sentinta penala nr.263/13.03.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.1613/212/2008 s-a luat act ca petentul A.N. nu a formulat plangere impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta nr.647/II/2/2007, in temeiul art.2781 Cod de procedura penala.
     S-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta pentru ca plangerea petentului sa fie solutionata potrivit art.275-278 Cod de procedura penala.
In baza art.192 alin.3 Cod de procedura penala, s-a dispus ca in sarcina statului sa ramana cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
La data de 04.02.2008, pe rolul Judecatoriei Constanta s-a inregistrat cauza cu nr.1613/212/2008, privind plangerea formulata de petentul A.N. impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta nr.31/P/2007 din data de 22.11.2008.
In sustinerea plangerii, petentul a aratat ca este nemultumit de solutia de neincepere a urmaririi penale dispusa fata de M.R.S., intrucat considera ca acesta, in calitate de primar, nu si-a indeplinit atributiile de serviciu, prin neatribuirea unei suprafete de teren, conform hotararii judecatoresti irevocabile.
La primul termen de judecata cu procedura legal indeplinita, petentul a invocat faptul ca instanta nu este legal sesizata, intrucat numai el era cel care putea sa o sesizeze, iar la acest moment a solicitat ca plangerea sa fie trimisa la Procurorul General de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, adresarea acesteia catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta facandu-se din eroare.
Avand in vedere actele aflate la dosar, precum si precizarile facute de catre petent, prima instanta a retinut ca prin rezolutia nr.31/P/22.11.2007 a Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta s-a confirmat propunerea organelor de politie de a nu se incepe urmarirea penala fata de faptuitorul M.R.S., cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanei prev. de art.246 C.pen., intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia faptuitoruilui de a-si indeplini in mod necorespunzator atributiile de serviciu si, prin aceasta, de a aduce atingere intereselor legale ale partii vatamate.
Impotriva acestei solutii petentul a formulat plangere la prim procuror, care a fost respinsa prin rezolutia nr.647/II/2/2007 din data de 04.01.2008.
La data de 29.01.2008 petentul s-a adresat cu plangere la procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, insa s-a apreciat ca plangerea a fost gresit indreptata, iar in conformitate cu dispozitiile art.2781 Cod de procedura penala aceasta a fost inaintata la Judecatoria Constanta spre competenta solutionare, formandu-se dosarul penal nr.1613/212/2008.
Fata de pozitia exprimata de catre petent, in sensul ca acesta nu doreste ca plangerea sa fie judecata de catre instanta in conformitate cu dispozitiile art.2781 C.proc.pen, instanta a apreciat ca nu poate trece la judecarea cauzei, in lipsa unei manifestari de vointa exprese.
Pentru aceste motive, instanta a luat act ca petentul nu a formulat plangere si a dispus scoaterea cauzei de pe rol, in sensul trimiterii la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, in vederea solutionarii ei in conformitate cu prevederile art.275-278 C.proc.pen.
Instanta nu a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, asa cum a precizat petentul in cursul judecatii, ci a  inaintat-o Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, unde petentul a depus initial plangerea.

Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs in termen legal Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, criticand-o pentru nelegalitate, cu motivarea ca instanta nu putea trimite plangerea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, dispozitiile art.2781 Cod de procedura penala reglementand o singura cale de atac speciala, respectiv plangerea la instanta competenta, dupa parcurgerea procedurii prealabile la procuror.
Prin urmare, in opinia parchetului, calea de urmat este data de lege, si nu lasata la latitudinea partii interesate, astfel incat instanta trebuia sa respinga cererea de scoatere a cauzei de pe rol ca inadmisibila, urmand a lua act ca petentul nu a formulat plangere sau sa procedeze la solutionarea pe fond a acesteia.
Analizand actele si lucrarile dosarului, examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate, tribunalul constata ca recursul este intemeiat.
In mod corect judecatoria, tinand cont de manifestarea de vointa a petentului, in sensul ca acesta nu intelege sa uzeze de procedura reglementata de art.2781 Cod de procedura penala, a luat act ca in cauza nu a fost formulata plangere la instanta.
In egala masura insa, prima instanta nu putea trimite cauza Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, pentru ca plangerea sa fie analizata conform art.275-278 Cod de procedura penala, deoarece prin aceasta s-ar adauga la lege, recunoscandu-se partii o noua cale de atac pe care legea nu a consacrat-o.
Cu alte cuvinte, in materia solutiilor de netrimitere in judecata, legea a reglementat numai posibilitatea contestarii solutiei la prim procurorul Parchetului sau ceilalti procurori indicati de art.278 alin.1 si 2 Cod de procedura penala, fara posibilitatea parcurgerii tuturor gradelor ierarhice, fapt ce rezulta din folosirea sintagmei "...sau, dupa caz...", precum si din trimiterea pe care art.2781 o face in legatura cu modul de rezolvare a plangerii prevazut de art.275-278.
Odata parcursa procedura prealabila, petentul are deschisa calea plangerii la instanta, din ratiuni care privesc celeritatea solutionarii acestui gen de cauze si necesitatea institurii unei reglementari unitare in materie, care sa-si gasesca expresie in activitatea practica.
Solutia contrara ar face ca persoana interesata sa poata formula plangere atat la instanta, dar concomitent si la procurorul ierarhic superior, fara nici un fel de ingradiri, ceea ce legiuitorul nu a recunoscut si nici nu a dorit in mod expres.
De altfel, mergand pe linia rationamentului impartasit de prima instanta, plangerea trebuia trimisa Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si nu Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, unde plangerea a fost initial indreptata, potrivit precizarilor si manifestarii de vointa exprimate in cursul judecatii.
Pentru aceste considerente, apreciind ca in cauza nu se impunea sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, in sensul celor solicitate de catre petent, urmeaza a se admite recursul, a se casa sentinta atacata si a se inlatura dispozitia de trimitere a plangerii pentru a fi solutionata in conformitate cu prevederile art.275-278 Cod de procedura penala.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii din sentinta recurata.
Vazand si prevederile art.192 alin.3 Cod de procedura penala,