Liberarea provizorie sub control judiciar. Corelatia cu pericolul concret pentru ordinea publica produs de lasarea in libertate a inculpatului.

     Prin incheierea nr. 320/10.03.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 6004/212/2009 s-a dispus in baza art.1608a alin.6 Cod procedura penala respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. N., ca nefondata.
     Masura dispusa s-a comunicat administratiei locului de detinere.
     In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta  a retinut ca prin incheierea nr. 22 din data de 13.02.2009 a Tribunalului Constanta inculpatul M. N. a fost arestat preventiv pentru o durata de 29 de zile, incepand cu data punerii in executare a mandatului de arestare preventiva. Instanta a retinut incidenta cazurilor prevazute de art.148 lit.b, e, f Cod procedura penala. Mandatul a pus in executare la data de 09.03.2009.
S-a retinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.143 alin.1 Cod procedura penala, existand indicii temeinice care justifica presupunerea rezonabila in sensul ca inculpatul ar fi savarsit infractiunea prevazuta de art.215 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Instanta a constatat ca este incident cazul prevazut de art.148 lit.f Cod procedura penala, avand in vedere ca infractiunea pentru care inculpatul este cercetat este sanctionata de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar in cauza exista probe certe ca lasarea in libertate a acestuia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, raportat la imprejurarile concrete de comitere a faptei de a carei comitere este suspectat inculpatul, cat si la rezonanta sociala negativa a acesteia si la circumstantele personale ale inculpatului. Instanta a retinut si incidenta cazurilor prevazute de art.148 lit.b,e Cod penal, apreciind ca la dosar exista date din care ar rezulta ca inculpatul ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor vatamate.
     Conform dispozitiilor art.1602 alin.1 Cod procedura penala, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. Intrunirea acestei conditii privind cuantumul pedepsei stabilite de lege trebuie cumulata cu aprecierea de catre instanta, raportat la persoana inculpatului si la circumstantele reale ale faptei pentru care acesta este cercetat, a imprejurarii ca liberarea provizorie sub control judiciar nu este de natura a pune in pericol aflarea adevarului in cauza.
     Desi nu este prevazuta expres ca o conditie a acordarii liberarii provizorii, din analiza sistematica a dispozitiilor legale, rezulta ca pentru a putea fi admisa o astfel de cerere trebuie analizata si conditia ca lasarea in libertate a inculpatului sa nu prezinte pericol concret pentru ordine publica si aceasta deoarece, atata vreme cat o persoana a fost arestata pentru cazul prevazut de art.148 lit.f Cod procedura penala, trebuie ca acest temei, in conditiile acordarii liberarii provizorii, sa nu mai subziste, fiind incompatibile situatia arestarii cu cea a liberarii provizorii, adica, pe de o parte, sa se aprecieze ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar pe de alta parte ca liberarea lui realizeaza scopul procesului penal.
     Instanta a constatat ca la acest moment procesual asupra inculpatului planeaza suspiciunea ca ar fi comis o fapta cu un grad ridicat de pericol social si cu o puternica rezonanta sociala negativa. Inculpatul este suspectat ca, la intervale scurte de timp, in aceeasi maniera, profitand de naivitatea partilor vatamate F. L. si A. M., si chiar de o relatie de amicitie cu acestea, le-ar fi indus in eroare si ar fi obtinute de la acestea sume mari de bani.
In conditiile in care rezonanta sociala negativa a faptei de a carei comitere este banuit inculpatul persista la acest moment procesual, in raport de elementele care configureaza fapta retinuta in sarcina inculpatului, de modalitatea in care se retine ca ar fi fost comisa si de circumstantele personale ale inculpatului, instanta a apreciat ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol pentru comunitate.
Or, liberarea provizorie poate fi dispusa doar in masura in care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila, ori daca nu mai subzista cazurile pentru care s-a apreciat ca este necesara luarea masurii arestarii preventive.
     De asemenea, la luarea masurii arestarii preventive s-a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.148 lit.b,e Cod procedura penala, ceea ce duce la aprecierea ca nu este indeplinita conditia prevazuta de art.1602 alin.2 Cod procedura penala.
     Instanta a avut in vedere si faptul ca inculpatul se afla in stare de arest de doar doua zile, mandatul de arestare preventiva fiind pus in executare la data de 09.03.2009.
     Impotriva incheierii nr. 320/10.03.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 6004/212/2009 a declarat recurs inculpatul M. N., pentru motivele indicate in practicaua deciziei.
     Examinand legalitatea si temeinicia incheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent si din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. Pr. Pen., tribunalul constata ca recursul formulat este fondat.
     Inculpatul M. N. a fost arestat preventiv prin incheierea nr. 22 din data de 13.02.2009 a Tribunalului Constanta pentru o durata de 29 de zile, iar masura  a fost pusa in executare la data de 09.03.2009.
     La luarea masurii arestarii preventive s-a retinut ca sunt incidente cazurile prevazute de art.148 lit. b, e, f C. Pr. Pen. Cazurile prev. de art. 148 lit. b, e C. Pr. Pen. au fost retinute in raport de imprejurarea ca pe parcursul cercetarilor inculpatul a incheiat cu partea vatamata A. M. un inscris datat 11.02.2009 prin care se atesta ca inculpatul ar fi imprumutat de la partea vatamata suma de 10.000 euro, acest inscris relevand o alta stare de fapt decat cea declarata initial de partea vatamata, conditii in care s-a apreciat ca exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor vatamate.
     Inculpatul a fost audiat in prezenta cauza la data de 11.02.2009, ocazie cu care a cunoscut acuzatiile de inselaciune. Tot in data de 11.02.2009 inculpatul a incheiat cu partea vatamata A. M. un inscris intitulat "proces verbal angajament de plata" prin care se obliga ca pana la data de 01.04.2009 sa restituie partii vatamate suma de 10.000 euro pe care a imprumutat-o de la aceasta. Procesul verbal a fost incheiat prin intermediul S.C. Maria Recuperari Creante SRL Constanta, societate la care a apelat partea vatamata pentru recuperarea creantei pretinse de 10.000 euro.
     Partea vatamata A. M. nu a fost in masura sa prezinte un inscris prin care sa dovedeasca predarea sumei catre inculpat. In aceste conditii, se poate presupune ca incheierea inscrisului intitulat "proces verbal angajament de plata" a avut la baza dorinta partii vatamate de a avea un inscris preconstituit prin care sa faca dovada datoriei inculpatului. Nu exista elemente de fapt care sa sustina ipoteza ca acest inscris a fost incheiat ca urmare a unei intelegeri frauduloase intre inculpat si partea vatamata, cu atat mai mult cu cat incheierea inscrisului a avut loc in chiar data cand inculpatul a aflat despre acuzatiile aduse, neavand timp pentru a ajunge la o eventuala intelegere cu partea vatamata. Ulterior incheierii inscrisului, partea vatamata nu  a mai fost audiata pentru a se constata o modificare a pozitiei procesuale, din care sa se deduca o eventuala intelegere frauduloasa incheiata cu inculpatul. De altfel, din chitanta nr. 41/19.02.2009 eliberata de S.C. Maria Recuperari Creante SRL Constanta rezulta ca dosarul de recuperare a creantei, deschis de aceasta societate, poarta nr. 173/10.02.2009, deci partea vatamata s-a adresat acestei societati pentru a recupera creanta anterior intalnirii cu inculpatul, ceea ce este un argument suplimentar in a aprecia ca intre parti nu a existat o intelegere.
     In aceste conditii, nu se mai poate considera ca fiind incidente cazurile prev. de art. 148 lit. b, e C. Pr. Pen., deci nu se mai constata vreun impediment in admiterea cererii de liberare provizorie, din prisma art. 160 ind. 2 alin. 2 C. Pr. Pen., care prevede ca liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
     De asemenea, sunt indeplinite si cerintele art. 160 ind. 2 alin. 1 C. Pr. Pen. potrivit cu care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, intrucat inculpatul este cercetat pentru comiterea infractiunii de inselaciune prev. de art.215 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, al carei maxim special este de 15 ani inchisoare.
     Prima instanta a apreciat ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisa, intrucat lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar acest pericol este incompatibil cu punerea in libertate a inculpatului.
     Liberarea provizorie sub control judiciar presupune existenta masurii arestarii preventive care a fost luata in conditii de legalitate si temeinicie si care eventual a fost mentinuta in aceleasi conditii. Intrucat masura arestarii preventive este legala si temeinica, consecinta fireasca este aceea ca sunt indeplinite conditiile legale pentru a fi luata sau mentinuta aceasta masura, adica sunt indeplinite cerintele art. 143 C. Pr. Pen. si este incident cel putin unul dintre cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen.
     In cauza, din perspectiva cazurilor prev. de art. 148 alin. 1 C. Pr. Pen., este incident cel prevazut la litera f privind pericolul concret pentru ordinea publica determinat de lasarea in libertate a inculpatului. Dat fiind ca masura arestarii preventive este legala si temeinica, ipoteza premisa in cazul analizarii unei cereri de liberare provizorie, inseamna ca subzista in continuare si cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen., deci lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
     Nu poate fi exclus de la vocatia liberarii provizorii inculpatul care este arestat preventiv pentru ca masura preventiva a fost luata ca urmare a incidentei cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen. Motivele legale care atrag netemeinicia cererii de liberare provizorie sunt reglementate de art. 160 ind. 2 alin. 1,2 C. Pr. Pen., iar acestea nu pot fi extinse si la ipoteza in care masura arestarii preventive se intemeiaza pe incidenta cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen., deoarece s-ar adauga o conditie suplimentara celor reglementate de dispozitiile procesual penale.
     Intr-adevar, pericolul concret pentru ordinea publica constituie un element de fapt in aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, dar nu poate atrage automat respingerea cererii, ci este necesar a se aprecia in ce masura trebuie acordata prevalenta protejarii ordinii publice, in raport de natura acuzatiilor aduse inculpatului, reactia care ar putea fi starnita de punerea sa in libertate, conduita procesuala  a inculpatului, precum si orice alte circumstante reale sau personale care pot contura un grad mai sporit sau mai scazut al pericolului concret pentru ordinea publica.
     In cauza de fata inculpatul a manifestat disponibilitatea in a acoperi prejudiciul invocat de partea vatamata A. M., chiar daca sustine o alta varianta privind natura juridica a raporturilor cu partea vatamata A.                  M., a achitat  in parte prejudiciul pretins de partea vatamata A. M. ( 6.442,5 lei ) si a mentionat ca doreste sa restituie intreaga creanta, care s-ar putea asigura in mai bune conditii daca ar fi in libertate, deoarece in acest fel ar putea desfasura activitati care sa-i aduca venituri, fiind administratorul unei societati comerciale.
     In aceste conditii, avand in vedere si data comiterii faptelor retinute in sarcina inculpatului ( mai si octombrie 2008 ), reducerea fireasca a rezonantei sociale a faptelor, tribunalul apreciaza ca oportuna punerea in libertate a inculpatului M. N. Pericolul concret pentru ordinea publica retinut la luarea masurii arestarii preventive este estompat prin instituirea unui control a conduitei inculpatului, urmare a obligatiilor pe care acesta trebuie sa le respecte, dar al sanctiunii aplicabile in cazul incalcarii acestor obligatii.
     In concluzie, tribunalul apreciaza ca intemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. N.
     Pentru aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. tribunalul va admite recursul formulat de recurentul - inculpat M. N. impotriva incheierii nr. 320/10.03.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 6004/212/2009.
     Se va casa incheierea recurata si, rejudecand, se va dispune in baza art. 1608a alin. 2 C. Pr. Pen. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. N. si se va dispune punerea in libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului M. N.,  de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 20/13.02.2009 emis de Tribunalul Constanta, daca nu este retinut sau arestat in alta cauza.
In baza art. 1608a alin. 3 C. Pr. Pen.  raportat la art. 1602 alin. 3 si 31 C. Pr. Pen., pe timpul liberarii provizorii sub control judiciar, inculpatul M. N. se va supune urmatoarelor obligatii:
  a) sa nu depaseasca limita teritoriala a municipiului Constanta decat cu incuviintarea instantei;
    b) sa se prezinte la organele de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
    c) sa se prezinte la organul de politie in a carui raza teritoriala locuieste, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
    d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
       e) sa nu se apropie de martorii mentionati in rechizitoriul nr. 2864/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect;
    f) sa nu se apropie de partile vatamate F. L. si A. M., membrii familiilor acestora si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
     In baza art. 1602 alin. 32 C. Pr. Pen. se va atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
     Masura dispusa se va comunica administratiei locului de detinere, inculpatului M. N.  si institutiilor prev. de art. 145 alin. 21 C. Pr. Pen.
     In baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea cauzei in prima instanta vor ramane in sarcina acestuia.
     Se vor inlatura din incheierea penala recurata dispozitiile art. 160 ind. 8a alin. 6 C. Pr. Pen. si art. 192 alin. 2 C. Pr. Pen.
     In baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea recursului vor ramane in sarcina acestuia.
1