Taharie prin intrebuintarea de violente fizice si psihice. Intelesul notiunii de “arma", in raport de instrumentul folosit si continutul art.151 alin.2 Cod penal

Taharie prin intrebuintarea de violente fizice si psihice. Intelesul notiunii de “arma", in raport de instrumentul folosit si continutul art.151 alin.2 Cod penal. 

(Decizia Tribunalului Constanta nr.56/30.01.2009, definitiva prin decizia 144/19.03.2009 a Curtii de Apel Constanta) Prin sentinta penala nr.693/18.06.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.9524/212/2007, in baza art.334 Cod procedura penala, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatului M.D.F. din infractiunile prevazute de art.211 alin.1 si alin.2 lit.b,c Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.a,b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, in infractiunile prevazute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
A fost respinsa cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de aparatorul inculpatului ca neintemeiata.
In baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal si art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.D.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal si art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In temeiul art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului in pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de la 20.03.2006 ora 1600 la 21.03.2006 ora 1600.
S-a dispus executarea pedepsei in regim de detentie, potrivit art.57 Cod penal.
In baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit.a - teza a doua si b Cod penal, pe durata executarii pedepsei inchisorii.
S-a luat act ca partile vatamate B.I. si C.S.C. nu  s-au constituit parti civile in cauza.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
 
1. In noaptea de 18/19.03.2006, in jurul orei 030, partea vatamata B.I. a plecat din barul Orizont Star din orasul Navodari spre domiciliul sau.
In timp ce se deplasa pe strada Crinului, dinspre strada Panselutelor catre strada Lalelelor, partea vatamata B.I. a fost ajuns din urma de catre inculpatul M.D.F.
Inculpatul l-a acostat pe partea vatamata, cerandu-i tigari, timp in care, din buzunarul pantalonilor, i-a sustras telefonul mobil marca Nokia 3410, incarcatorul aferent si suma de 130.000 rol, dupa care a plecat.
Pe parcursul cercetarilor, la data de 20.03.2006, martora M.M., mama inculpatului, a predat organelor de politie telefonul mobil si incarcatorul, care au fost restituite pe baza de dovada partii vatamate.

2. In noaptea de 19/20.03.2006, in jurul orei 2300, inculpatul M.D.F. s-a deplasat impreuna cu numitul J.C.G. la barul apartinand S.C. Vio Alex S.R.L. 2000 din orasul Navodari.
In bar, inculpatul a remarcat-o pe partea vatamata C.S.C., careia i-a cerut bani pentru a juca la aparatele electronice. Dupa ce a cheltuit banii dati de partea vatamata, inculpatul si numitul J.C.G. au plecat din bar, revenind in jurul orei 0200, insotiti de martorul M.V.P.
Cei trei s-au asezat la masa la care se afla partea vatamata si martorul C.G., inculpatul solicitandu-i partii vatamate sa le cumpere bautura.
Simtindu-se amenintat, partea vatamata C.S.C. s-a ridicat de la masa, spunand ca merge acasa sa mai ia bani, intrucat nu mai are.
Inculpatul a iesit in urma partii vatamate, pe care l-a ajuns pe strada Panselutelor si, amenintandu-l ca ii taie tendoanele, cu o unghiera pe care o avea in buzunarul de la piept, i-a cerut partii vatamate telefonul mobil si inelul de aur de pe deget.
Crezand ca este o lama de cutit si simtindu-se amenintat, partea vatamata i-a dat inculpatului telefonul mobil marca Samsung E360 si inelul, dupa care a fugit in blocul unde locuieste, anuntand organele de politie.
Cu bunurile sustrase asupra sa, inculpatul s-a intors in barul S.C. Vio Alex S.R.L. Navodari, fiind observat de martorul M.V.P. In aceeasi noapte, martorul M.V.P. a condus-o pe partea vatamata la locul unde inculpatul ascunsese telefonul mobil sustras.
Astfel, partea vatamata si-a recuperat telefonul mobil dintr-un gard viu, aflat la aproximativ 400-500 metri de barul S.C. Vio Alex S.R.L,. precum si cartela, pe care inculpatul o ingropase in pamant.
Situatia de fapt retinuta a fost dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: declaratiile partilor vatamate B.I. si C.S.C., procesele-verbale de cercetare la fata locului si plansele fotografice, dovada de ridicare de la numita M.M., mama inculpatului, a telefonului mobil marca Nokia 3410, apartinand partii vatamate B.I., dovada de predare catre partea vatamata B.I. a telefonului mobil marca Nokia 3410, procesul-verbal de depistare a inculpatului, intocmit de organele de politie la data de 20.03.2006, declaratiile martorilor B.G., A.N., N.M., B.C.C., C.G., M.M., M.V.P.
In baza art.334 Cod procedura penala, prima instanta a schimbat incadrarea juridica a faptelor din infractiunile prevazute de art.211 alin.1 si alin.2 lit.b,c Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.a,b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal in infractiunile prevazute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, si a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de aparatorul inculpatului ca neintemeiata.
Astfel, cu privire la fapta din noaptea de 18/19.03.2006, partea vatamata a precizat ca inculpatul nu a exercitat violente asupra sa si nici nu l-a amenintat. Partea vatamata a aratat ca inculpatul i-a luat telefonul mobil din buzunarul pantalonilor, la inceput crezand ca este o gluma, realizand faptul ca telefonul i-a fost sustras atunci cand inculpatul a plecat.
Pe cale de consecinta, in opinia primei instante nu se poate retine savarsirea infractiunii de talharie, partea vatamata nefiind deposedata de bunuri prin intrebuintarea de violente sau amenintari.
Cu privire la fapta din noaptea de 19/20.03.2006, prima instanta nu a retinut agravanta prevazuta de alin.21 lit.a, intrucat, in opinia acesteia, din probele administrate in cauza nu a rezultat ca inculpatul a savarsit fapta impreuna cu o alta persoana.
Pe de alta parte insa, instanta de fond a apreciat ca se impune retinerea agravantei prevazute de alin.21 lit.b, respectiv savarsirea faptei de catre o persoana avand asupra sa o arma, fiind indeplinite cerintele prevazute de art.151 alin.2 Cod penal.
Considera, astfel, instanta fondului ca unghiera gasita asupra inculpatului, avand o lungime de 18 cm, este un obiect de natura a putea fi folosit ca arma, fiind intrebuintat pentru atac, inculpatul amenintand partea vatamata ca ii taie tendoanele, aratandu-i  lama unghierei, iar partea vatamata crezand ca inculpatul are asupra sa un cutit.

Impotriva acestei sentinte penale a declarat apel inculpatul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
O prima critica vizeaza gresita respingere a cererii de schimbare a incadrarii juridice, in sensul ca prima instanta nu a inlaturat circumstanta agravanta prevazuta de art.211 alin.2 lit.b Cod penal cu privire la fapta comisa la data de 19/20.03.2006.
Sub acest aspect, s-a sustinut ca prima instanta si-a format convingerea bazandu-se pe declaratia partii vatamate, in sensul ca inculpatul a amenintat-o, insa nu a folosit cutitul impotriva sa. Cu toate acestea, la perchezitia corporala efectuata asupra inculpatului s-a gasit o unghiera, insa nu exista nici o proba din care sa rezulte ca acesta a folosit-o impotriva partii vatamate, cu scopul de a ameninta sau agresa.
Mai mult, potrivit art.151 al.2 Cod penal, sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac, ori, fata de aceasta teza, nu exista probe ca inculpatul a folosit unghiera in scopul de a ataca.
 Al doilea motiv de apel il constituie gresita interpretare a probatoriului administrat, in baza caruia inculpatul a fost condamnat pentru cele doua fapte.
Astfel, cu privire la fapta din data de 18/19.03.2006, instanta de fond a retinut vinovatia inculpatului, avand in vedere declaratia partii vatamate B.I., pe care a coroborat-o cu procesul verbal de predare-primire a telefonului mobil de catre mama inculpatului M.M.
Aceste declaratii, in opinia apararii, nu pot face dovada faptei retinute, in conditiile in care partea vatamata a declarat initial ca inculpatul a amenintat-o si a agresat-o, dupa care, in faza de cercetare judecatoreasca, a afirmat ca bunul i-a fost luat fara consimtamantul sau, crezand ca este o gluma.
Intrucat aceste dubii profita inculpatului, faptei de furt ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective, respectiv luarea bunului din sfera de stapanire a partii vatamate, fara consimtamantul acesteia.
Cu privire la fapta din data de 19/20.03.2006, instanta de fond a dat eficienta in totalitate declaratiei partii vatamate C.S., pe care a coroborat-o cu procesul verbal de perchezitie corporala, in care se arata ca asupra inculpatului a fost gasita o unghiera, si declaratia martorului M.V.P.
Partea vatamata a declarat ca inculpatul i-a luat telefonul mobil folosind amenintarea si violenta, declaratia acestuia necoroborandu-se cu nici un alt mijloc de proba care sa confirme o asemenea sustinere, prin urmare, fata de dispozitiile art.75 si art.63 alin.2 Cod de procedura penala, nu se confirma daca bunul a fost luat prin amenintare sau violenta.
In consecinta, s-a solicitat achitarea apelantului inculpat, in baza art.11 pct.2 lit.a in ref.la art.10 lit.d Cod de procedura penala pentru ambele fapte.
In subsidiar, sub forma unui al treilea motiv de apel, se critica modul de individualizare a pedepsei, sub aspectul modalitatii de executare, in sensul ca instanta de fond nu a dat eficienta tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevazute de art.72 Cod penal.
In sustinerea celui de al treilea motiv de apel, se arata ca in ceea ce priveste gradul de pericol social al faptelor, acesta in concret este unul scazut, intrucat inculpatul a sustras doua telefoane mobile, apartinand unor persoane cu care se cunostea si pe care ulterior le-a inapoiat. De asemenea, inculpatul este tanar, integrat in societate, are un loc de munca, fiind singurul intretinator al familiei, are parintii bolnavi si nu poseda antecedente penale.
Drept urmare, se apreciaza ca in cauza se poate pronunta o hotarare de condamnare la o pedeapsa rezultanta de 3 ani, cu aplicarea art.861 Cod penal, avand in vedere ca inculpatul a inteles gravitatea faptelor, iar scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea ei in regim privativ de libertate.

Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca prima instanta a stabilit in mod corect situatia de fapt si incadrarea juridica a infractiunilor, in modalitatea retinuta prin sentinta apelata, faptele inculpatului M.D.F. care, in noaptea de 18/19.03.2006, i-a sustras partii vatamate B.I., din buzunarul pantalonilor, telefonul mobil, incarcatorul aferent si suma de 130.000 rol, in timp ce partea vatamata se deplasa pe strada Crinului din orasul Navodari, in scopul insusirii pe nedrept a acestor bunuri, si care, in noaptea de 19/20.03.2006, avand asupra sa o unghiera, a deposedat-o pe partea vatamata C.S.C., care se deplasa pe strada Panselutelor din orasul Navodari, prin intrebuintarea de amenintari, de un telefon mobil si un inel de aur, in scopul insusirii pe nedrept, constituind infractiunile de furt calificat prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal si talharie prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal, aflate in concurs real.
Apararile inculpatului, invocate sub forma primelor doua motive de apel, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infractiunilor, sub aspectul modalitatii de deposedare, specifica atat infractiunii de furt calificat, cat si infractiunii de talharie, nu pot conduce la exonerarea de raspundere penala. 
Astfel, cu privire la fapta din noaptea de 18/19.03.2006, partea vatamata B.I. a precizat ca in timp ce se deplasa pe strada Crinului din orasul Navodari, inculpatul a acostat-o, sustragandu-i din buzunarul stang al pantalonilor telefonul mobil si incarcatorul, precum si suma de 130.000 Rol.
Din procesul-verbal intocmit de organele de politie la data de 20.03.2006 rezulta ca mama inculpatului, a predat, in prezenta martorului asistent B.G., telefonul mobil si incarcatorul sustrase in noaptea de 18/19.03.2006 de la partea vatamata.
Fiind audiata, mama inculpatului a precizat ca in noaptea de 18/19.03.2006 inculpatul M.D.F. a venit acasa, avand asupra sa telefonul mobil Nokia 3410 si incarcatorul aferent.
Prin urmare, nu exista nici un motiv pentru a inlatura declaratia partii vatamate, aceasta coroborandu-se cu probele de mai sus si fiind in masura sa conduca la stabilirea adevarului, in conditiile art.75 Cod de procedura penala.
De asemenea, este lipsita de relevanta imprejurarea ca in cursul judecatii partea vatamata a declarat ca initial a crezut ca luarea bunului s-ar fi facut in gluma de catre inculpat, deoarece, chiar si in aceste conditii, deposedarea s-a realizat fara consintamantul victimei, in scopul insusirii bunului pe nedrept.
Lipsa oricarui consintamant rezulta fara echivoc din continutul declaratiei partii vatamate, care, in fata instantei de fond, a sustinut ca a strigat dupa inculpat, dupa ce a fost deposedata de telefonul mobil si suma de bani, insa acesta nu a dat curs solicitarii si a plecat.    
Cu privire la fapta din noaptea de 19/20.03.2006, partea vatamata C.S.C. a declarat ca, in timp ce se deplasa pe strada Panselutelor din orasul Navodari, inculpatul a amenintat-o ca ii taie tendoanele, aratandu-i o unghiera pe care o avea in buzunarul drept al bluzei, in acest mod deposedandu-l de telefonul mobil si de un inel de aur. Partea vatamata a mai precizat ca s-a speriat, s-a simtit amenintat de inculpat, crezand ca in buzunarul de la piept inculpatul avea un cutit.
Declaratia partii vatamate se coroboreaza cu procesul-verbal de depistare a inculpatului, intocmit la data de 20.03.2006, din care rezulta ca asupra inculpatului s-a gasit o unghiera de 18 cm, in buzunarul drept al bluzei, precum si cu declaratiile testimoniale luate in cauza.
Martorul M.V.P. a precizat ca, dupa ce a plecat din bar in urma partii vatamate, inculpatul a revenit, avand asupra sa telefonul mobil al partii vatamate C.S.C., precizand ca acesta i l-a imprumutat pentru a-l folosi. Ulterior, martorul l-a condus pe partea vatamata la locul unde inculpatul ascunsese telefonul mobil si cartela, partea vatamata recuperandu-si bunurile, in prezenta martorilor A.N. si N.M..
La randul ei, martora B.C.C., barman la S.C. Vio Alex S.R.L., a precizat ca in noaptea de 19/20.03.2006 i-a observat pe partea vatamata, inculpat si pe numitii J.C. si C.G., care au plecat din bar, iar in jurul orei 0330 au revenit inculpatul, J.C. si M.V.P.
Imprejurarea ca un obiect cum este unghiera nu este asimilat notiunii de “arma", in acceptiunea art.151 alin.1 din Cod penal, nu exclude asimilarea acesteia cu celelalte obiecte care pot fi folosite ca arme, conform alineatului 2 al textului de lege, chiar daca in mod obisnuit ele nu servesc unui asemenea scop.
Important in stabilirea regimului obiectelor indicate de art.151 alin.2 Cod penal este aptitudinea lor de a fi folosire ca arme si intrebuintarea lor efectiva in atingerea rezultatului infractional, ori, din aceasta perspectiva, orice apreciere revine judecatorului, functie de circumstantele spetei si temerea provocata victimei.
In situatia dedusa judecatii, partea vatamata a declarat ca s-a simtit amenintata, prin aceea ca inculpatul a afirmat ca ii va taia tendoanele, crezand ca aceasta poarta in buzunarul de la piept un cutit, chiar daca agresorul nu a intrebuintat un obiect ascutit-taietor cum este unghiera.
Pe de alta parte, elementele constitutive ale infractiunii de talharie sunt intrunite prin simpla proferare a unei amenintari, cum este cea de fata, iar faptul ca inculpatul i-a aratat partii vatamate unghiera pe care o avea asupra sa constituie un element suficient de natura a insufla victimei o stare de temere, in scopul deposedarii.
Nu in ultimul rand, telefonul mobil si cartela sustrase au fost gasite in locul unde fusesera abandonate de catre inculpat, in prezenta martorilor M.V.P., N.M. si A.N., ceea ce dovedeste ca partea vatamata a fost deposedata impotriva vointei sale, fara ca inculpatul sa fi facut demersuri in vederea restituirii.
In ceea ce priveste modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, acestea corespund gradului ridicat de pericol social al faptelor, evidentiat de modalitatea lor de savarsire si circumstantele reale, pe timp de noapte, in locuri publice, prin intrebuintarea de amenintari.
Desi inculpatul este in varsta de 29 de ani si nu poseda antecedente penale, consideram ca nu se impune reducerea pedepselor aplicate, in conditiile in care prima instanta a dat dovada de clementa, prin retinerea circumstantei atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, constand in buna conduita a inculpatului anterioara savarsirii faptelor.
De asemenea, in considerarea gradului de pericol social al faptelor, apreciem ca nu se impune schimbarea modalitatii de executare, in sensul aplicarii dispozitiilor art.861 Cod penal, intrucat nu exista nici o dovada ca scopul pedepsei poate fi atins fara executare in regim de detentie.
Raportandu-ne la conduita procesuala a inculpatului, trebuie avut in vedere ca acesta nu a recunoscut faptele in modalitatea descrisa prin actul de sesizare, nu s-a prezentat in fata primei instante si nici la judecata in apel spre a fi audiat, prin urmare, nu se poate concluziona ca aceasta a inteles semnificatia si gravitatea faptelor comise, printr-o atitudine sincera si de regret.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca sentinta primei instante nu comporta elemente de nelegalitate sau netemeinicie, iar criticile formulate nu-si gasesc corespondent in materialul probator aflat la dosar, tribunalul urmeaza a respinge apelul ca nefondat, in baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedura penala.
De asemenea, in baza art.192 alin.2 va obliga pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.