Apel exercitat de un tert. Inadmisibilitate

         Cererea de recunoastere a continuitatii entitatii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate, intemeiata pe dispozitiile speciale ale Legii nr.10/2001. Procedura de judecata caracterizata prin contradictorialitate. Inaplicabilitatea disp.art.336 alin.3 C.proc.civ. in ceea ce priveste calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii pronuntate asupra unei astfel de cereri.
     
           Cererea de recunoastere a continuitatii entitatii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate, intemeiata pe dispozitiile speciale ale Legii nr.10/2001, nu are nici o legatura cu solicitarea privind "darea autorizatiilor judecatoresti", la care se refera art.331 C.proc.civ.; prin urmare, in lipsa unei dispozitii legale exprese, nu poate fi caracterizata ca o cerere necontencioasa.
           Asadar, hotararea instantei de fond nefiind pronuntata in cadrul unei  proceduri necontencioase, nu isi gasesc aplicabilitatea in speta disp.art.336 alin.1 si 3 C.proc., care prevad posibilitatea promovarii caii de atac a recursului de catre orice persoana interesata, chiar daca nu a participat la judecata in fond, ci disp.art.282 alin.1 C.proc.civ., potrivit carora hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal,  apel ce nu poate fi exercitat decat de partile litigante si succesorii in drepturi ai acestora, adica de persoanele care au participat la dezbaterea cauzei sau cei care le reprezinta. Tertii, care nu au fost parti in proces, nu au dreptul de a face apel, chiar daca ar fi interesati in cauza respectiva.           Prin sentinta civila nr.10409/12.06.2008 Judecatoria Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta Comunitati E. "E." din Constanta in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, si a constatat ca reclamanta are calitatea de unic continuator al fostei Comunitati E. din Constanta.
          In considerentele hotararii, instanta de fond a retinut ca la data de 16.03.1990, prin sentinta civila nr.144 pronuntata de Tribunalul Constanta, a fost constituita Comunitatea E. din Constanta, organizatie apolitica de reprezentare si de aparare a intereselor nationalitatii ellene din Constanta, conform art.2 din Statut, cu personalitate juridica. Prin actul aditional nr.172000 denumirea comunitatii a fost schimbata in Comunitatea E. "E" Constanta iar prin actul aditional nr.1/2007 s-a statuat ca aceasta organizatie ne-guvernamentala romana cu personalitate juridica este  succesoarea si continuatoarea de drept a Comunitatii E. din Constanta, desfiintata de regimul comunist in anul 1948(f.11).
         Din declaratiile martorilor audiati in cauza, membri ai Comunitatii E. "E." din Constanta, s-a retinut ca, pe de o parte, reclamanta este singura entitate juridica care apara interesele etnicilor greci din Constanta si, pe de alta parte, aceasta este continuatoarea fostei Comunitati E. din aceasta localitate.                           
         Avand in vedere art.1 alin.3 din OUG 83/1999 si materialul probator administrat in cauza, instanta a constata temeinicia actiunii, reclamanta fiind o persoana juridica ne-guvernamentala romana cu personalitate juridica, care a succedat in drepturi si continua activitatea vechii Comunitatii E. din Constanta, desfiintata de regimul comunist in anul 1948.
         La data de 24.11.2009, impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs numita T. M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
         In dezvoltarea motivelor, a aratat ca ocupa in calitate de chirias un apartament in imobilul situat in Constanta, str.Decebal nr.53, imobil ce a fost retrocedat Comunitatii E. "E." Constanta prin Decizia nr.211/28.09.2009 a Comisiei Speciale pentru retrocedarea bunurilor imobile ce au apartinut comunitatilor minoritatilor nationale.
         A precizat recurenta ca sentinta civila nr.10409/12.06.2008 a Judecatoriei Constanta, prin care  s-a constatat ca reclamanta Comunitatea E. “E." din Constanta are calitatea de unic continuator al fostei Comunitati.E. din Constanta, a fost obtinuta doar cu scopul intrarii frauduloase in posesia bunurilor ce au apartinut C. E. din Constanta.
          Totodata, recurenta s-a considerat indreptatita sa formuleze recurs impotriva acestei sentinte in raport de prevederile art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001, din care ar rezulta ca procedura de recunoastere a continuitatii entitatii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate este necontencioasa, supusa prevederilor art.331 si urm.C.proc.civ., fiind o procedura "privitoare la darea autorizatiilor judecatoresti", prin care nu se urmareste stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana. Prin urmare, fata de prevederile art.336 alin.3 C.proc.civ., a sustinut ca recursul declarat de orice persoana interesata, cum este si cazul ei, este admisibil.
          In sustinerea motivelor de recurs s-au atasat inscrisuri.
          La termenul de judecata din 21.01.2010, calea de atac exercitata in cauza a fost calificata apel, in considerarea obiectului cererii deduse judecatii si a dispozitiilor art.282 C.proc.civ.
           In sedinta publica de la acelasi termen, a fost invocata din oficiu exceptia inadmisibilitatii apelului pe care, examinand-o cu prioritate in temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., tribunalul o gaseste intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
           Judecata cauzei la fond s-a purtat intre Comunitatea E. "E." din Constanta, in calitate de reclamanta si Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, in calitate de parat.
           In principiu, hotararea judecatoreasca data in materie civila are putere de lucru judecat numai intre partile litigante pentru ca, in mod obisnuit,  hotararea civila produce efecte numai fata de acestea. De aici rezulta consecinta ca dreptul de a ataca pe calea apelului o hotarare de fond apartine numai partilor litigante si succesorilor in drepturi ai acestora, adica persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celor care le reprezinta. Tertii, care nu au fost parti in proces, nu au dreptul de a face apel, chiar daca ar fi interesati in cauza respectiva.
           Cum apelanta nu are calitatea de parte care sa fi participat la judecata in prima instanta, iar calea de atac poate fi exercitata numai de partile din proces, ea nu are deschisa calea apelului impotriva sentintei civile nr.10409/12.06.2008 Judecatoria Constanta.
           Prin urmare, calea de atac promovata in speta se impune a fi respinsa ca inadmisibila, apelanta neindeplinind cerintele consacrate pentru exercitiul dreptului la actiune.
           In cuprinsul notelor de sedinta depuse la data de 03.03.2010, apelanta sustine ca nu trebuia sa se procedeze la calificarea caii de atac la termenul din 21.01.2010, in conditiile in care ea formulase cerere de amanare in vederea angajarii unui aparator.
           Ori, atata timp cat chestiunea caii de atac ce poate fi exercitata in cauza fusese antamata prin insasi cererea de recurs, fiind expuse pe larg argumentele pentru care hotararea instantei de fond ar fi supusa recursului, nu se poate pretinde ca apelanta a fi fost vatamata prin stabilirea caii de atac in sedinta publica din 21.01.2010, intrucat si-a expus in scris punctul de vedere asupra acestei chestiuni. Mai mult, la termenul respectiv a fost prezenta personal in sala de judecata si a declarat ca lasa la aprecierea instantei calificarea caii de atac, la termenul din 04.03.2010 nu s-a mai prezentat, desi solicitase termen pentru angajarea unui aparator, iar prin notele de sedinta la care am facut referire anterior nu a invocat alte aspecte decat cele expuse in cererea de apel, care sa justifice recalificarea caii de atac in recurs.
           Argumentele pentru care apelanta s-a considerat indreptatita sa promoveze calea de atac a recursului nu au fost avute in vedere la calificarea caii de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
          Codul de procedura civila, in art.331, se refera la cererile pentru dezlegarea carora este nevoie de mijlocirea instantei, fara insa sa se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana.
          Procedura necontencioasa se deosebeste esential de procedura de solutionare a litigiilor civile, atata datorita materiei suspuse judecatii, cat si rolului partilor in cadrul acestei institutii, prima si cea mai importanta particularitate a procedurii reglementate de textul sus-mentionat rezidand in absenta unui litigiu.
          Printre cererile care au un asemenea caracter textul in discutie enunta exemplificativ pe "cele privitoare la darea autorizatiilor judecatoresti sau la luarea unor masuri legale de supraveghere, ocrotire sau asigurare". In acest mod, jaloneaza si liniile generale ale materiei specifice procedurii gratioase.
          Contrar sustinerilor apelantei, dispozitiile art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu pot fundamenta  ideea ca procedura de judecata a cererii formulate de reclamanta Comunitatea E. "E." din Constanta  se caracterizeaza prin lipsa contradictorialitatii.
           Potrivit textului amintit, "Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945; indreptatirea la masurile reparatorii prevazute de prezentul articol este conditionata de continuarea activitatii ca persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de imprejurarea ca activitatea lor sa fie fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea sa-si fi reluat activitatea dupa data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa (_)".
           Cererea de recunoastere a continuitatii entitatii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate, intemeiata pe dispozitiile speciale ale Legii nr.10/2001, nu are nici o legatura cu solicitarea privind "darea autorizatiilor judecatoresti", la care se refera art.331 C.proc.civ.; prin urmare, in lipsa unei dispozitii legale exprese, nu poate fi caracterizata ca o cerere necontencioasa.
           Este de necontestat ca finalitatea cererii de constatare a calitatii de unic continuator al fostei Comunitati E. din Constanta, formulate de reclamanta in cauza, este aceea de stabilire a unor drepturi impotriva Statului Roman, care a preluat bunurile fostei Comunitati E. din Constanta, in perioada de referinta a Legii nr.10/2001.
           Procedura de judecata in fata primei instante nu putea fi caracterizata prin lipsa contradictorialitatii si nu se putea finaliza printr-o hotarare care sa nu beneficieze de autoritatea de lucru judecat (cum este cazul incheierilor date in procedura necontencioasa), din moment ce recunoasterea calitatii de continuatoare a activitatii fostei Comunitati E. din Constanta o va indreptati pe reclamanta, potrivit legii speciale, sa se indrepte impotriva statului, in scopul obtinerii de masuri reparatorii pentru bunurile ce au apartinut Comunitatii Eline din Constanta si au fost preluate in mod abuziv in patrimoniul statului.
           Asadar, hotararea instantei de fond nefiind pronuntata in cadrul unei  proceduri necontencioase, nu isi gasesc aplicabilitatea in speta disp.art.336 alin.1 si 3 C.proc., care prevad posibilitatea promovarii caii de atac a recursului de catre orice persoana interesata, chiar daca nu a participat la judecata in fond, ci disp.art.282 alin.1 C.proc.civ., potrivit carora hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal.
1