Masura reincredintarii copilului minor spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt, isi gaseste justificarea si poate fi luata atunci cand se stabileste ca interesele minorului o cer, adica atunci cand parintele in a carui ingrijire se af...

Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea inregistrata in cadrul dosarului civil nr.25009/212/2008 apelantul reclamant M.D.a solicitat instantei completarea deciziei civile nr.565/17.11.2009,in sensul admiterii si a capatului de cerere privind sistarea platii pensiei de intretinere,la care fusese indatorat prin sentinta civila nr.13059/05.11.1996,pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr.11522/1996,incepand cu data de 20.10.2008.
In sustinerea cererii a aratat apelantul ca,desi instanta de apel,a admis apelul si a schimbat,in tot,sentinta civila apelata in sensul  ca a dispus reincredintarea minorei ,precum si obligarea paratei la plata pensiei de intretinere,instanta a omis sa se pronunte asupra capatului de cerere privind sistarea platii pensiei de intretinere de catre apelant.
Actiunea nu este intemeiata in drept.
Analizand actele si lucrarile dosarului,retinem urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.2812 c.pr.civ.daca prin hotararea pronuntata instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri incidentale sau conexe,se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara si calea de atac.
     Prin decizia civila nr.565/17.11.2009,pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul civil nr.25009/212/2008 a fost admis apelul declarat de apelantul -reclamant M.D., impotriva sentintei civile nr.4805/12.03.2009 pronuntate de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr.25009/212/2008, in contradictoriu cu intimata-parata S.L.M., si autoritatea tutelara CONSILIUL LOCAL CONSTANTA,iar sentinta civila  apelata a fost schimbata,in tot,in sensul ca a admis actiunea formulata de reclamantul M.D. in contradictoriu cu parata S.L. M.,a dispus reincredintarea catre reclamantul M.D., spre crestere si educare, a minorei M.D.- A., nascuta la data de 31.03.1992,cu obligarea paratei la plata catre reclamant, in favoarea minorei, a unei pensii lunare de intretinere in cota procentuala de 17% din venitul net realizat, incepand cu data pronuntarii hotararii (12.03.2009) si pana la majoratul minorei.
    Pentru a hotari in acest fel a retinut instanta de control judiciar ca prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 25009/212/2008, reclamantul M. D.a chemat in judecata pe parata S.L.M., solicitand instantei sa dispuna reincredintarea minorei D.A. catre reclamant, sistarea pensiei de intretinere pe care reclamantul o datoreaza minorei si obligarea paratei la pensiei de intretinere.
In motivare, a aratat ca minora a fost incredintata paratei prin hotararea de divort, dar in ultima vreme relatiile dintre parata si minora s-au degradat, minora fiind lovita de parata si de actualul ei sot, motiv pentru care a venit sa locuiasca cu reclamantul.
In dovedire, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri,interogatoriu si martori.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si a aratat ca intre minora si reclamant nu au existat relatii apropiate, reclamantul luand-o cateva zile pe an in domiciliul parintilor sai. A mai aratat ca minora, ajunsa la adolescenta, a intrat intr-un anturaj care o perturba de la invatatura si ca discutiile dintre mama si fiica au culminat cu plecarea fetei din domiciliu, pentru a iesi de sub controlul mamei.
In contraproba, parata a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
          Prin sentinta civila nr.4085/12.03.2009 Judecatoria Constanta a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamant, retinand ca este in interesul superior al minorei sa ramana incredintata paratei spre crestere si educare, avand in vedere ca reclamantul nu a  sustinut si nu a dovedit vreo neglijenta a paratei fata de minora ci, dimpotriva exigenta mamei pentru ca minora sa nu devieze de la cursul normal si moral al vietii.
          In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus a declarat apel reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
           S-a aratat in dezvoltarea motivelor de apel ca instanta de fond a apreciat ca este in interesul minorei sa ramana la mama printr-o interpretare gresita a situatiei de fapt rezultate din probe si prin inlaturarea nejustificata a argumentelor aduse prin cererea de chemare in judecata.
        A sustinut apelantul ca situatia avuta in vedere la incredintarea minorei s-a modificat, deoarece intre mama si fiica au aparut neintelegeri ce s-au agravat in timp, parata a inceput sa o neglijeze pe minora dupa ce s-a recasatorit si a nascut un alt copil, insistand ca minora sa aiba grija de fratele mai mic si sa-si  neglijeze astfel indatoririle scolare.
         De asemenea, apelantul a precizat ca minora gaseste la el linistea si sprijinul moral si material de care are nevoie, ca la domiciliul sau este atent supravegheata, nu are absente la scoala si invata bine si ca intre tata si fiica exista un atasament puternic, asa cum rezulta din declaratiile de martori si din ancheta sociala, la care instanta de fond nu a facut nici o referire.
          S-a mai aratat ca, minora avand 17 ani, trebuia sa se tina cont de punctul ei de vedere si de faptul ca nu mai doreste sa revina in domiciliul mamei, relatia dintre ele fiind lipsita de orice comunicare si deosebit de incordata din vina exclusiva a paratei.
          In sustinerea motivelor de apel, reclamantul a solicitat administrarea probei cu declaratia martorei Boboc Silvia, pentru dovedirea conditiilor de ingrijire a minorei pe care le poate oferi, precum si reaudierea minorei in Camera de consiliu.
          Intimata-parata a depus intampinare, prin care a solicitat, in principal, respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii primei instante, pentru considerentele expuse la judecata in fond a cauzei. In subsidiar, in eventualitatea admiterii apelului cu consecinta reincredintarii minorei catre reclamant, a solicitat ca la stabilirea pensiei de intretinere sa se tina cont de faptul ca mai are in ingrijire un copil minor.
A apreciat instanta de apel ca,din probele administrate a rezultat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.44 din Codul Familiei ce prevad ca in caz de schimbare a imprejurarilor care au determinat incredintarea copilului, instanta judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii.
          Aceasta masura a reincredintarii copilului minor spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt, isi gaseste justificarea si poate fi luata atunci cand se stabileste ca interesele minorului o cer, adica atunci cand parintele in a carui ingrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare.Cum din probele administrate a rezultat ca apelul este intemeiat a fost dispusa reincredintarea minorei catre tata,cu consecinta fireasca a obligarii mamei la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei.
In mod evident o atare dispozitie a instantei atragea de plin drept ,sistarea platii pensiei de intretinere la care era indatorat tatal minorei,o atare cerere ramanand fara obiect.Deoarece apelantul a inteles a formula aceasta cerere in mod distinct,iar instanta de apel a omis sa se pronunte asupra acesteia,in temeiul prevederilor art. 2812 c.pr.civ. cererea de completare va fi admisa,decizia civila urmand a fi completata insa in sensul respingerii capatului de cerere privind sistarea obligatiei de plata a pensiei de intretinere la care reclamantul era obligat,deoarece solutia de reincredintare a minorei in favoare sa ,cu obligarea corespunzatoare a mamei la plata pensiei de intretinere,face ca pretentia reclamantului sa fie lipsita de orice interes sau fundament juridic.