In conditiile in care o parte din terenul detinut de reclamanta nu mai poate fi restituit in natura,acesta este privata de dreptul sau de proprietate asupra acestuia,pentru acoperirea prejudiciului suferit reclamanta fiind indreptatita sa obtina val...

Curtea Europeana,in jurisprudenta sa,a retinut in mod constant,ca exista ,in cadrul art.1 din Protocolul 1 al CEDO,un drept intrinsec la indemnizatie in cadrul privarii de proprietate ,atunci cand despagubirea este necesara in vederea respectarii proportionalitatii intre ingerinta in dreptul individului si "utilitatea publica".
In absenta acestui drept,art.1 nu va asigura decat o protectie iluzorie si ineficienta a dreptului de proprietate.Prin urmare nu este suficient ca o privare de liberate sa urmareasca un scop legitim,de utilitate publica,ci trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat.
Principalul efect al actiunii in revendicare il constituie readucerea bunului in natura si liber de sarcini in patrimoniul proprietarului si numai in ipoteza in care acest lucru nu este posibil,ca spre exemplu,in situatia in care bunul a fost instrainat unor terti  de buna credinta ,restituirea se va face prin echivalent.
Ori,pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de catre reclamanta ,privata nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat,se impune obligarea Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata valorii de circulatie a terenului ce nu se poate restitui sau asupra intregii suprafete de teren ce face obiectul litigiului,conform aprecierii ce va reveni instantei de fond,obligatie ce incumba acestuia in virtutea faptului ca Statul Roman este raspunzator de prejudiciul creat prin privarea reclamantei de dreptul de proprietate asupra terenului si instrainarea unei parti din acesta catre apelantul-intervenient.      Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 704/212/2005 reclamanta P.M. a chemat in judecata pe paratii Consiliul Local al Municipiului Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Judetean Constanta solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta  in parte a Deciziei nr. 478/09.12.1987 emisa de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judetului Constanta, prin care s-a trecut in proprietatea statului, contra cost, imobilul situat in Constanta, strada Fagetului nr.13, obligarea paratilor Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 366,91 mp. aferent imobilului situat in Constanta, str. Fagetului nr.13 si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In sustinerea actiunii a aratat reclamanta ca este proprietara imobilului situat in Constanta, str. Fagetului nr.13 in baza actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1919/04.10.1954 si transcris sub nr. 977/1954, teren pe care a edificat o locuinta in suprafata de 55,54 mp.
Prin Decizia 478/09.12.1987 emisa de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judetului Constanta in baza Decretului 223/1974, decizie ce nu le-a fost comunicata partilor, s-a preluat - contra cost - in proprietatea statului imobilul avand o suprafata utila de 55,54 mp., iar terenul aferent constructiei in suprafata de 422,45 mp. a fost preluat fara plata in proprietatea statului.
A mentionat reclamanta ca in anul 1997 casa a fost vanduta in baza dispozitiei Legii 112/1995 numitilor P.C. si S. prin contractul de vanzare-cumparare nr. 28831/08.07.1997, iar terenul in suprafata de 55,54 mp. aferent constructiei a fost atribuit in folosinta noilor proprietari pe durata existentei constructiei.
Reclamanta a aratat ca imobilul revendicat a trecut abuziv in proprietatea statului, intrucat Decretul 223/1974 contravenea Constitutiei din 1965, Codul Civil si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
In drept au fost invocate disp. art. 480, 481 Cod civ.
Paratii Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar au formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
S-a sustinut ca ,in speta, a fost respectat intocmai Decretul 223/1974, pentru constructie instrainarea facandu-se contra cost, iar terenul intrand in proprietatea statului in conditiile art. 13 din Legea 59/1974.
S-a aratat ca decizia administrativa de trecere in proprietatea statului avea caracter constitutiv de drepturi, precum si faptul ca reclamanta  a avut cunostinta de decizie atata timp cat impreuna cu sotul sau in prezent decedat a incasat despagubirea pentru constructie.
Cat priveste neconstitutionalitatea Decretului 223/1974 paratii au invederat instantei ca exceptiile invocate au fost respinse de Curtea Suprema ca inadmisibile data fiind abrogarea acestuia prin Decretul-Lege nr. 9/1989.
Paratul Consiliul Judetean Constanta nu a formulat intampinare.
In sedinta publica din 13.12.2006 numitii P.S., P.G. si P.C. a depus la dosar cerere de interventie in interes alaturat paratilor prin care au inteles sa sprijine apararile acestora.
In sustinerea cererii au aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare 28831/16.07.1997 si certificatul de mostenitor nr. 93/2003 BNP Florin Visan au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului casa de locuit avand o suprafata utila de 55,54 mp. si dreptul de folosinta asupra terenului in suprafata de 55,54 mp. pe toata durata existentei constructiei.
S-a aratat ca admiterea cererii reclamantei ar conduce la declansarea unor litigii in raport cu reclamanta pentru reglementarea situatiei juridice a suprafetei de teren ce le este necesara pentru a-si asigura accesul la locuinta si pentru utilizarea acesteia conform destinatiei sale.
In drept,au fost invocate invoca disp. art. 49 alin.1 si 3, 51 Cod pr. civ.
In sedinta publica din 14.03.2007 instanta a incuviintat in principiu, in baza art. 49 si urm. Cod pr. civ. cererea de interventie in interesul paratilor.
In sedinta publica din 22.03.2006 reclamanta a precizat obiectul cererii (pct.1) in sensul ca solicita a se constata nulitatea absoluta a deciziei in ceea ce priveste terenul in suprafata de 366,91 mp. (diferenta intre terenul trecut in proprietatea statului si terenul atribuit intervenientilor pe durata existentei constructiei).
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnica imobiliara.
     Prin sentinta civila nr.3377/25.02.2008 instanta a admis actiunea,in parte,in sensul ca a constatat nulitatea absoluta partiala a Deciziei nr. 478/09.12.1987 emisa de Consiliul Popular al Judetului Constanta - Biroul permanent al Comitetului Executiv, respectiv in ceea ce priveste terenul aferent constructiei preluat in proprietatea statului fara plata,a obligat  paratii Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafata de 358,46 mp situat in Municipiul constanta, strada Fagetului nr. 13, judet Constanta respectiv terenul astfel cum a fost identificat prin Raportul de expertiza tehnica imobiliara efectuat de expert Niculescu Dorin, mai putin terenul in suprafata de 69,54 mp, pe care este situata constructia cu caracter permanent cu destinatia de locuinta.
     A respins cererea de interventie in interesul paratilor .
     Pentru a hotari in acest fel a retinut instanta de fond ca prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1919/04.101954 Notariatul de Stat Regional Constanta (f.5-6) numitii Georgescu Stefan si Georgescu St. Zinca (Zoe) au instrainat reclamantei si sotului acestuia in prezent decedat, Popa Vasile, imobilul teren loc de casa situat in Constanta, str. Donca Simo 13 formand lotul nr.26 din careul 326, in suprafata de 422,45 mp.
Prin Decizia 478/09.12.1987 emisa de Consiliul Popular al Judetului Constanta - Biroul Permanent al Comitetului Executiv, s-a dispus, in temeiul disp. art. 2 si 4 din Decretul 223/1974 si art. 61 din Legea 57/1968 de organizare si functionare a consiliilor populare, preluarea - contra cost - in proprietatea statului si transmiterea in administrarea intreprinderii de constructii, reparatii si administrare locativa Constanta a imobilului situat in Constanta, str. Fagetului nr.13 avand o suprafata utila de 55,54 mp., proprietatea numitilor Popa Vasile si Popa Maria, imobil identificat prin planul de situatie tehnica anexa ce face parte integranta din decizie.
Conform aceleasi decizii terenul aferent constructiei in suprafata de 422,45 mp. proprietatea numitilor P.V. si M. s-a preluat fara plata in proprietatea statului conform art. 13 din Legea 59/1974 si transmis in administrarea ICRAL Constanta impreuna cu constructia.
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 28831/16.07.1977 incheiat cu RAEDPP Constanta intervenienta P.S. si sotul sau P.C. au cumparat imobilul constructie situat in Constanta, str. Fagetului nr.13 in suprafata utila de 55,54 mp. Terenul aferent constructiei in suprafata de 55,54 mp. a fost atribuit cumparatorilor in folosinta pe durata existentei constructiei (f.102).
Prin cererea formulata reclamanta a solicitat a se constata nulitatea absoluta partiala a deciziei de preluare in proprietatea statului a imobilului, respectiv a terenului ce a  facut obiectul deciziei, mai putin a terenului atribuit in folosinta intervenientilor.
In acest sens instanta a retinut ca emiterea deciziei a avut la baza Decretul 223/1974 art. 2 si 4, art. 13 din legea 59/1974 si art. 61 din legea 57/1968.
Decretul 223/1974 nu poate fi considerat un titlu valabil al statului avand in vedere ca incalca dispozitiile constitutionale in vigoare la data preluarii bunului imobil in proprietatea statului facand aplicarea unei masuri de preluare abuziva si neconstitutionala si nu a unei exproprieri pentru cauza de utilitate publica.
Acest decret incalca dispozitiile art. 36 din Constitutia din 1965 conform carora dreptul de proprietate personala era ocrotit de lege precum si dispozitiile art. 17 conform caruia cetatenii romani sunt egali in drepturi.
Decretul 223/1974, act normativ de rang inferior Constitutiei, incalca aceste prevederi normative care ocrotesc proprietatea cetatenilor romani, deposedandu-i de aceasta la data plecarii definitive din tara, la data expirarii termenului stabilit  pentru inapoierea in tara, si crea, contrar principiului constitutional prevazut de art. 17 din Constitutie o diferentiere intre cetatenii romani cu domiciliul in tara si cei ce nu mai locuiau in Romania, desi ramaneau in continuare cetateni ai aceleiasi tari.
Decretul 223/1974 este contrar si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala ONU la 10.12.1948 la care si Romania este parte semnatara si care prevedea in art.17 pct. 1 si 2 ca orice persoana are dreptul la proprietate si ca nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.
Conform art. 480 Cod civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Potrivit art. 481 Cod civ. nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
In speta reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului teren prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1919/04.10.1954 Notariatul de Stat Regional Constanta (f.5-6).
In conditiile in care s-a constatat nulitatea absoluta partiala a deciziei de preluare a imobilului nr. 478/09.12.1987 emisa de Consiliul Popular al judetului Constanta - Biroul Permanent al Comitetului Executiv paratii Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar nu mai sunt in masura sa justifice un titlu asupra terenului pe care sa il opuna reclamantei.
Impotriva acestei sentinte,in termen legal,au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar,criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.Arata apelantii ca solutia instantei de fond,de constatare a nulitatii absolute partiale a deciziei nr.478/1987 este eronata.Astfel,terenul in litigiu,in suprafata de 55.54 mp.,a carui restituire se solicita, a trecut in proprietatea statului contra cost,iar terenul aferent constructiei,in suprafata de 422,45 mp a fost preluat fara plata,trecand in proprietatea statului in conditiile art.13 al legii nr.59/1974.Prin urmare trecerea terenului in proprietatea statului s-a facut cu respectarea prevederilor art.2 alin.1 din Decretul nr.223/1974.
Este ,de asemenea ,necontestata imprejurarea,arata apelantii ,ca reclamanta a avut cunostinta de decizia de preluare,cata vreme a incasat despagubirea pentru constructie si a cunoscut imprejurarea ca si terenul a trecut in proprietatea statului,ca urmare a preluarii constructiei.
Impotriva sentintei au declarat apel si intervenientii,care au reiterat considerentele de nelegalitate expuse de apelantii persoane juridice.Au mai aratat apelantii ca ,prin raportare la configuratia si dimensiunile intregului lot,diferenta de teren care ar trebui sa fie restituita nu poate fi socotita ca servind exploatarii normale a constructiei,iar mentinerea hotararii apelate va duce la nasterea premiselor unor litigii in fata instantelor in vederea asigurarii accesului proprietarilor imobilului in locuinta si pentru utilizarea acesteia conform destinatiei sale.
Prin intampinare intimata-reclamanta a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
In sedinta publica din data de 27.01.2009 apelantele-interveniente au depus actul de adjudecare al imobilului in litigiu,imprejurare fata de care instanta a luat act de transmiterea calitatii procesuale active a apelantelor catre adjudecatarul I.C.
In suplimentarea probatoriilor s-a efectuat expertiza tehnica imobiliara,avand ca obiectiv identificarea si evaluarea suprafetei de teren care,pe langa suprafata de 69,54 mp.afectata de constructia proprietatea intervenientului Ilie Constantin,care este necesara pentru utilizarea in conditii normale a constructiei.
In sedinta publica din data de 12.01.2010 instanta a pus in discutia contradictorie a partilor considerente de nulitate a hotararii apelate,care vor fi analizate cu prioritate in cele ce urmeaza:
Sub un prim aspect actul de adjudecare depus de apelantele-interveniente poarta data de 23.07.2007(fila 45 dosar de apel),iar hotararea instantei de fond a fost pronuntata la data de 25.02.2008,astfel incat neobservarea transmiterii calitatii procesuale de la interveniente catre numitul Ilie Constantin,anterior pronuntarii hotararii atrage incidenta dispozitiilor art.297 c.pr.civ.,intervenientul in interesul alaturat paratilor fiind lipsit de un grad de jurisdictie.
In alta ordine de idei,din probele administrate a rezultat,fara dubiu,ca restituirea intregii suprafete de teren detinuta de reclamanta nu mai este in prezent posibila, deoarece prin contractul de vanzare-cumparare nr. 28831/16.07.1977 incheiat cu RAEDPP Constanta intervenienta P.S.si sotul sau P.C. au cumparat imobilul constructie situat in Constanta, str. Fagetului nr.13 in suprafata utila de 55,54 mp. Terenul aferent constructiei in suprafata de 55,54 mp. a fost atribuit cumparatorilor in folosinta pe durata existentei constructiei (f.102).Asupra acestei suprafete de teren,precum si asupra suprafetei de teren necesara pentru normala utilizare a locuintei ,in favoarea intervenientelor se naste un drept de proprietate ope legis in temeiul prevederilor legii nr.112/1995,astfel incat reclamanta in calitate de fost proprietar este indreptatita ,asupra acesteia,doar la acordarea de despagubiri.
In conditiile in care o parte din terenul detinut de reclamanta nu mai poate fi restituit in natura,acesta este privata de dreptul sau de proprietate asupra acestuia,pentru acoperirea prejudiciului suferit reclamanta fiind indreptatita sa obtina valoarea de circulatie a imobilului instrainat de stat.
Curtea Europeana,in jurisprudenta sa,a retinut in mod constant,ca exista ,in cadrul art.1 din Protocolul 1 al CEDO,un drept intrinsec la indemnizatie in cadrul privarii de proprietate ,atunci cand despagubirea este necesara in vederea respectarii proportionalitatii intre ingerinta in dreptul individului si "utilitatea publica".
In absenta acestui drept,art.1 nu va asigura decat o protectie iluzorie si ineficienta a dreptului de proprietate.Prin urmare nu este suficient ca o privare de liberate sa urmareasca un scop legitim,de utilitate publica,ci trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat.
Principalul efect al actiunii in revendicare il constituie readucerea bunului in natura si liber de sarcini in patrimoniul proprietarului si numai in ipoteza in care acest lucru nu este posibil,ca spre exemplu,in situatia in care bunul a fost instrainat unor terti  de buna credinta ,restituirea se va face prin echivalent.
Ori,pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de catre reclamanta ,privata nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat,se impune obligarea Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata valorii de circulatie a terenului ce nu se poate restitui sau asupra intregii suprafete de teren ce face obiectul litigiului,conform aprecierii ce va reveni instantei de fond,obligatie ce incumba acestuia in virtutea faptului ca Statul Roman este raspunzator de prejudiciul creat prin privarea reclamantei de dreptul de proprietate asupra terenului si instrainarea unei parti din acesta catre apelantul-intervenient.
Pentru aceste considerente ,apreciem ca ,sentinta instantei de fond,a fost pronuntata intr-un cadru procesual incomplet,ca instanta de fond are obligatia,pentru o justa solutionare a cauzei, de a pune in discutia contradictorie a partilor necesitatea largirii cadrului procesual,prin introducerea in cauza,in calitate de parat si a Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor,imprejurare fata de care,constatand incidenta dispozitiilor art.297 c.pr.civ.instanta va desfiinta sentinta civila apelata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.
Cu ocazia rejudecarii instanta de fond este libera si suverana in a aprecia modalitatea in care va da incidenta dispozitiilor art.33 din Normele Metodologice de Aplicare a legii nr.112/1995,respectiv daca,prin raportare la configuratia si dimensiunile terenului,diferenta de teren de 280,93 mp.va putea fi socotita ca servind exploatarii normale a locuintei si care este modalitatea optima de reparare a prejudiciului suferit de reclamanta,cu posibilitatea valorificarii raportului de expertiza tehnica imobiliara efectuat in fata instantei de apel.
In considerarea argumentelor de fapt si de drept expuse,in temeiul dispozitiilor art.297 alin.1 c.pr.civ.instanta va admite apelul,va desfiinta sentinta civila apelata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante cu complinirea si corectarea cadrului procesual.
1