Nulitate absoluta. Vanzarea unui bun expropriat, care nu se mai afla in circuitul civil. Lipsa obiectului contractului din circuitul civil, ca motiv de nulitate, se analizeaza prin raportare la momentul incheierii contractului, astfel ca nu prezinta ...

       Prin sentinta civila nr.352/C/14.10.2009 Judecatoria Harsova a admis actiunea formulata de reclamantul R.I. in contradictoriu cu paratii B.G. si B.N., a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.56/20 februarie 1967, incheiat intre R.G., in calitate de vanzator si B.D. si B.V., in calitate de cumparatori si a obligat paratii catre reclamant la plata sumei de 512 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a retinut ca prin cererea de chemare in judecata, reclamantul R.I. a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de vinzare cumparare autentificat sub nr.56 din 20 februarie 1967 incheiat intre R.G., pe de o parte, si B.D. si V., pe de alta parte, pentru lipsa obiectului si cauza ilicita.
      In motivare, a aratat ca la data de 20 februarie 1967, intre R.G.-autorul reclamantului, in calitate de vinzator, si B.D. si B.V.-autorii piritilor, in calitate de cumparatori, s-a incheiat actul de vinzare cumparare autentificat sub nr.56, avind ca obiect imobilul din comuna Crucea, judetul Constanta, compus din teren in suprafata de 4.000 mp si casa de locuit. A considerat ca actul, despre a carui existenta a luat cunostinta in procesul derularii procedurii de restituire in baza Legii nr.10/2001, a fost incheiat cu incalcarea prevederilor legale care reglementeaza conditiile de validitate ale actului juridic, respectiv dispozitiile art. 948 pct.3 si 4 din C.civ., adica obiectul contractului de vinzare cumparare (lucrul vindut)  trebuie sa fie in circuitul civil si sa fie proprietatea vinzatorului.
Din adresa nr.1469 din 25 aprilie 2007 a Primariei comunei Crucea, completata de adresa nr.1930 din 5 iunie 2007, rezulta ca exproprierea imobilului apartinind numitului R.G. a avut loc in anul 1949, ultima data cind figureaza in registrul agricol, la pozitia 116, cu suprafata de 4.000 mp in proprietate fiind in anul 1948. Dupa aceasta data, in Registrul agricol al comunei Crucea, la pozitia 116 apare mentiunea " expropriat".
Edificator in acest sens este si continutul procesului verbal din data de     11 iunie 1949 al Comisiei pentru exproprierea mosiilor si imobilelor conform Decretului nr.83/1949 - fond "Sfatul Popular Regional Dobrogea", din anul 1949, comunicat reclamantului la cerere, cu adresa nr.C 537/15 februarie 2007 de Arhivele Nationale - Directia Judeteana Constanta.
Prin urmare, exproprierea imobilului proprietatea lui R.G., in baza Decretului nr. 83/1949 a determinat, in mod inevitabil, scoaterea bunului din circuitul civil si respectiv, din proprietatea acestuia. In aceste conditii, la data de 20 februarie 1967 R.G. nu mai putea vinde, in mod valabil, un bun ce fusese expropriat in folosul statului roman inca din anul 1949.
In al doilea rand, cumparatorii nu au intrat niciodata in posesia imobilului si acesta nu a fost inscris cu rol fiscal la Primaria Crucea de dobinditori, astfel ca nici cu prilejul intocmirii procesului verbal din data de 20 decembrie 1967 presupusii cumparatori nu au fost mentionati ca proprietari.
S-a sustinut ca acest proces verbal nu este unul de preluare a bunului in proprietatea statului, de la fostul proprietar, ci este unul prin care s-a constatat, de Serviciul Buget din cadrul Sfatului Popular al raionului Hirsova, ca Sfatul Popular al comunei Crucea detine din anul 1964 imobilul, fosta proprietate a lui R.G., situat in comuna Crucea, judetul Constanta.
Prin urmare, incheierea actului de vinzare cumparare cu o persoana care nu  mai detinea bunul in proprietate, in conditiile in care bunul era scos din circuitul civil, constituie o operatiune de vinzare anulabila, avind la baza o cauza ilicita, situatia imobilului fiind cunoscuta la acel moment cumparatorilor.
Paratii au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii ca nefondata. Au sustinut ca actul de vinzare cumparare autentificat sub nr.56 din 2002.1967 indeplineste toate conditiile de validitate. R.M.G. a declarat in act ca stapineste imobilul ca bun propriu, dobindit inainte de casatorie, de la M.R. din comuna Satischioi, judetul Constanta, in baza actului de vinzare autentificat sub nr.992 din 1.11.1923. Autorii paratilor au intrat in posesia imobilului si a fost deschis rol fiscal in Registrul de rol al Primariei Crucea la nr.125, s-a platit impozit pe cladiri si teren in anii 1967 -1968, asa cum atesta adeverinta nr.860/11.02.2008.
Reclamantul are obligatia de a respecta actele facute de tatal sau, R.G., in calitatea sa de mostenitor, astfel ca actul de vinzare cumparare autentificat sub nr. 56 din 20.02.1967 ii este pe deplin opozabil.
In considerentele hotararii, instanta a retinut ca la data de 20 februarie 1967, intre R.G. (autorul reclamantului), in calitate de vinzator, si B.D. si B.V. (autorii piritilor), in calitate de cumparatori, s-a incheiat actul de vinzare cumparare autentificat sub nr.56, avind ca obiect imobilul din comuna Crucea, judetul Constanta, compus din teren in suprafata de 4.000 mp si casa de locuit.
In continutul procesului verbal incheiat la data de 11 iunie 1949 de Comisia pentru exproprierea mosiilor si imobilelor conform Decretului nr. 83/1949 - fond " Sfatul Popular Regional Dobrogea", se precizeaza ca "in  gospodaria G.R. nu a fost sigilata nici o camera. Imobilul este compus din 2 camere, sala, grajd si magazie si este solicitat de U.F.D.R. si Org. de Baza P.M.R."
Acest inscris arata ca numitul R.G., autorul reclamantului, fusese expropriat in baza Decretului nr.83/1949 si intrucit, asa cum se precizeaza prin adresa nr.2094/26.05.2009 a Primariei comunei Crucea, a detinut o singura proprietate in intravilan - curti 0,400 ha, se constata ca este vorba de aceeasi proprietate pe care ulterior, in anul 1967, o vinde autorilor paratilor.
Din adresa nr.1469 din 25 aprilie 2007 a Primariei comunei Crucea, completata de adresa nr.1930 din 5 iunie 2007 a aceleasi institutii, rezulta ca exproprierea imobilului apartinand numitului R.G. a avut loc in anul 1949, ultima data cind figureaza in registrul agricol, la pozitia 116, cu suprafata de 4.000 mp in proprietate fiind in anul 1948. Dupa aceasta data, in Registrul agricol al comunei Crucea, la pozitia 116 apare mentiunea "expropriat".
Instanta de fond a retinut ca procesul verbal din 20 decembrie 1967 nu este un act de preluare a bunului in proprietatea statului, ci este un act de constatare a unei stari de fapt : imobilul ce a apartinut numitului R.G. face parte din inventarul comunei Crucea inca din anul 1964. In aceste conditii, preluarea a avut loc anterior acestei date si, in nici un caz, in temeiul dispozitiilor Decretului 218/1960 si a Decretului 712/1966, asa cum sustin paratii.
Pentru a fi valabil incheiata, o conventie trebuie sa aiba, printre altele, si un obiect care sa fie in circuitul civil, sa existe in momentul incheierii contractului, sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil si sa fie proprietatea vinzatorului.
Legea a instituit o derogare de la principiul liberei circulatii a lucrurilor conform careia, in speta dedusa judecatii, nu pot fi vindute (instrainate) bunuri ce nu sunt in comert, in circuitul civil.
Printre altele, un bun poate fi scos din circuitul civil prin expropriere.
Proprietatea autorului reclamantului, R.G., compusa din locuinta si teren aferent in suprafata de 4.000 mp, a fost expropriata si trecuta in proprietatea statului prin Decretul nr.83/1949. De la acel moment, imobilul a iesit din proprietatea lui R.G., astfel ca in decembrie 1967, cind a incheiat contractul de vinzare cumparare cu autorii paratilor B.D. si V., nu era proprietar al bunului si, in consecinta, nu putea sa il vinda. La acea data, bunul facea parte din domeniul public, statul fiind singurul indreptatit sa dispuna de el.
Numitul R.G., desi cunostea situatia juridica a imobilului, a instrainat un lucru ce nu ii apartinea. O asemenea vinzare este o operatiune speculativa, are o cauza ilicita si este nula absolut, potrivit disp. art.948, art.963, art.480 si art.969 Cod civil.
     Impotriva acestei hotarari, paratii au declarat in termen legal recurs, invocand disp. art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, respectiv pronuntarea hotararii cu aplicarea gresita a legii.
     In motivarea cererii de recurs, au sustinut ca in mod eronat a retinut instanta ca vanzatorul ar fi fost expropriat, procesul-verbal din 11.06.1949 nefacand vorbire de expropriere, ci mentionand doar ca in gospodaria G.R. nu a fost sigilata nici o camera. Adresele nr.1469/2007 si nr.1930/2007 emise de Primaria com. Crucea dovedesc ca statul nu a detinut proprietatea in mod legal si nu se cunoaste actul prin care s-a facut exproprierea. Este stiut ca inca din anul 1947 se practica rechizitionarea, insa cu caracter temporar. In consecinta, daca imobilul a fost preluat din posesia titularilor dreptului de proprietate pe baza unor acte de rechizitie si pe timp limitat, asa cum probabil avea in vedere si acel proces-verbal din 1949, acest lucru nu poate fi calificat ca o expropriere, cum gresit a retinut instanta de fond. Statul, prin organele sale, a fost un posesor de rea-credinta, avand o detentie precara si aceasta numai pana la o eventuala expirare a termenului pentru care fusese dispusa rechizitia.
     Imobilul in litigiu nu a trecut in proprietatea statului nici prin Decretul nr.92/1950, iar procesul-verbal din decembrie 1967 intocmit in temeiul Decretului nr.218/1960 si Decretului nr.712/1966 nu poate fi luat in considerare deoarece cele doua acte normative erau contrare prevederilor constitutionale.
     Prin urmare, R.G. nu a fost expropriat, astfel ca obiectul vanzarii nu a fost scos din circuitul civil. In acest sens stau marturie si demersurile facute inainte de autentificarea actului, pe care instanta insa nu le-a avut in vedere. Asadar, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.56/20.02.1967 indeplineste toate conditiile de validitate, iar reclamantul nu  isi poate invoca propria culpa sustinand ca nu mai era proprietar din 1949.
     Au sustinut recurentii ca autorii lor au intrat in posesia imobilului, au facut reparatii pentru a-l face apt de locuit si au deschis rol fiscal la nr.125, platind impozit cladiri si teren in anii 1967-1968, astfel cum atesta si adeverinta nr.860/11.02.2008 pe care instanta insa nu o aminteste.
     Intimatul a solicitat prin intampinare respingerea recursului ca nefondat, aratand ca inscrisurile depuse la dosar probeaza faptul ca autorul sau, R.M.G., a fost expropriat prin aplicarea Decretului nr.83/1949. Faptul ca autorii paratilor au figurat cu rol fiscal pentru imobilul in litigiu in perioada 1967-1968, nu este de natura a da valabilitate contractului de vanzare-cumparare sub aspectul conditiilor cerute de art.948 Cod civil, iar inscrisurile privind efectuarea unor lucrari de renovare la o constructie apartinand lui B.D., autorul recurentilor parati, nu pot suplini neindeplinirea conditiilor de valabilitate a contractului. Daca s-ar accepta ca actul de vanzare-cumparare ar fi unul valabil, ar trebui clarificata problema modalitatii in care a fost preluat acesta in proprietatea acestuia, dupa dobandirea lui de autorii recurentilor parati intrucat, asa cum rezulta din adresa nr.3281/23.09.2008 a Primariei com. Crucea, cladirea (proprietate de stat) a facut obiect al inchirierii in perioada 1973-2004 si al detinerii, fara titlu, in perioada 2004-2006, de alte persoane decat cei care se pretind proprietarii imobilului.
     Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate, tribunalul retine urmatoarele :
     In mod corect prima instanta a retinut ca autorul reclamantului a fost expropriat in anul 1949. Procesul-verbal din 11.06.1949 face vorbire de "desigilarea camerelor in care au fost depozitate bunuri ale expropriatilor" ; este mentionata gospodaria G.R. din com. Crucea, imobil compus din 2 camere, sala, grajd si magazie, ce "este solicitat de U.F.D.R. si Org. de Baza P.M.R.". Daca imobilul nu ar fi fost expropriat, nu ar fi fost inclus in aceasta lista ce viza bunuri ale expropriatilor, dupa cum nu ar fi fost nici solicitat de organizatii ale regimului politic din acea vreme.
     Acest inscris se coroboreaza si cu faptul ca in Registrul agricol din anul 1948, la pozitia 116, figureaza autorul G.R., intre altele cu 0,4 ha curti, in dreptul sau apare mentiunea "expropriat", iar incepand cu anul 1949 acesta nu mai apare inscris cu bunuri in registrul agricol. Aspectele enuntate rezulta din adresele nr.1469/25.04.2007 si nr.1930/5.06.2007 emise de Primaria com. Crucea.
     De asemenea, se retine ca nu prezinta relevanta pentru cauza de fata aspectul, mentionat in adrese, ca restituirea in baza Legii nr.10/2001 a avut in vedere procesul-verbal din 20.12.1967. 
     Procesul-verbal din 20.12.1967 nu reprezinta actul de preluare a imobilului doar pentru ca se face mentiune ca Sfatul Popular detine bunuri ce se incadreaza in prevederile Decretului nr.218/1960 si ale Decretului nr.712/1966. Ceea ce este relevant cu privire la acest inscris este faptul ca se mentioneaza in mod explicit ca locuinta in suprafata de 80 mp si terenul de 4000 mp din com. Crucea erau detinute din anul 1964 de Sfatul Popular al com. Crucea, deci anterior anului 1967 cand s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare contestat.  
     Se retine, de asemenea, ca nu este relevanta imprejurarea rezultata din adeverinta nr.860/11.02.2008 eliberata de Primaria com. Crucea, sub aspectul validitatii contractului de vanzare-cumparare, ca defunctul B.M.D. a figurat cu rol fiscal in Registrul de Rol al Primariei Crucea, ca platitor de taxe si impozite cladiri si teren, in anii 1967-1968. Aceasta este o imprejurare ulterioara incheierii contractului si inregistrarea cu rol fiscal s-a realizat la cererea autorului paratilor, ori lipsa obiectului contractului din circuitul civil ca motiv de nulitate se analizeaza prin raportare la momentul incheierii contractului. Pentru aceleasi motive, este lipsita de relevanta si imprejurarea efectuarii unor lucrari de reparatii de catre autorul paratilor la o casa, neidentificata, din com. Crucea, potrivit celor doua inscrisuri-chitante depuse la dosar in recurs.
     Nici inscrisurile aflate in dosarul notarial intocmit in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare nu pot conduce la o alta concluzie. Adeverinta prin care se atesta ca R.G. este proprietarul imobilului a fost semnata foarte probabil de B.D.-in calitate de presedinte al Sfatului Popular Crucea, astfel cum rezulta din compararea semnaturii de pe aceasta adeverinta cu cea executata pe declaratia sa referitoare la faptul ca intelege sa suporte riscul anularii actului in cazul in care imobilul nu ar mai fi apartinut lui R.G., fiind trecut in proprietate de stat.     
     Pentru considerentele expuse, se constata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca vanzarea este nula absolut, deoarece R.G. a instrainat un bun care nu ii apartinea si care nu se afla in acel moment in circuitul civil, contrar disp. art.948 si art.963 Cod civil, motiv pentru care in temeiul art.312 rap. la art.304 pct.9 din Codul de procedura civila recursul va fi respins ca nefondat.
     Urmeaza ca in baza disp. art.274 din acelasi cod, recurentii aflati in culpa procesuala sa fie obligati catre intimat la plata cheltuielilor de judecata (diferenta taxa judiciara de timbru si timbru judiciar fond, onorariu avocat recurs) in suma de 2028 lei.