Inlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa inchisorii, conform art.631 Cod penal. Sustragerea cu rea-credinta de la executarea amenzii. Obligatia dovedirii relei-credinte. Executarea amenzii penale in recurs. Aplicatia principiului ,,non bis in ...

     Inlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa inchisorii, conform art.631 Cod penal. Sustragerea cu rea-credinta de la executarea amenzii.  Obligatia dovedirii relei-credinte. Executarea amenzii penale in recurs. Aplicatia principiului ,,non bis in idem" .
     
     
     Potrivit art.631 Cod penal, amenda penala se poate inlocui cu pedeapsa inchisorii atunci cand se constata reaua credinta a condamnatului in plata amenzii penale.
     Reaua credinta nu se prezuma, trebuind sa fie probata de organele judiciare, astfel cum indica si art.287 Cod procedura penala, care prevede ca ,,Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza".
     Simplul fapt al neplatii amenzii nu atrage concluzia relei credinte, cata vreme pot exista obiectiv si alte circumstante, neimputabile condamnatului, care sa fi condus la neexecutarea pedepsei aplicate.
     
     
                 (Tribunalul Constanta, decizia penala nr.100 din 05.02.2010) Prin sentinta penala nr.1007 din data de 22.09.2009, pronuntata in dosarul penal nr.2111/212/2009, Judecatoria Constanta a admis sesizarea  Biroului  Executari  Penale si in  baza  art.631 Cod penal si art.4491 Cod de procedura penala, a inlocuit pedeapsa  amenzii  penale  in  cuantum de 800 lei  aplicata inculpatului N.A.A. prin sentinta penala nr.1051/2007 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia nr.1074/2007 a Tribunalului Constanta, cu pedeapsa de 3  luni inchisoare, pedeapsa urmand a se executa in regim de detentie, conform  art.57 Cod penal.
     In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitiul drepturilor  prevazute  de  art.64  lit.a teza a II a si  lit.b Cod penal.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele :
     Prin sentinta penala nr.1051/2007 a Judecatoriei Constanta, ramasa definitiva la data de 15.11.2007 prin decizia penala nr.1074/2007 a Tribunalului Constanta, inculpatul N. A. A. a fost condamnat de pedeapsa de 800 lei, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.180 alin. 2 Cod penal, retinandu-se in sarcina acestuia ca la data de 1.05..2005 a lovit-o cu pumnii pe partea vatamata P.G.; pentru vindecarea leziunilor suferite partea vatamata a necesitat 11-12 zile ingrijiri medicale.
     Instanta, prin decizia penala nr.1074/15.11.2007, a facut aplicarea art 631 Cod penal, atragandu-i atentia inculpatului asupra posibilitatii inlocuirii amenzii penale cu pedeapsa inchisorii, in caz de sustragere cu rea-credinta de la executarea amenzii penale.
     Potrivit art. 631 Cod penal, daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita, tinand seama de partea din amenda care a fost achitata.
     Prin decizia pronuntata in recursul in interesul legii nr.50/2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca dispozitiile art.631 Cod penal se interpreteaza in sensul ca, in cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, pedeapsa ce se stabileste de instanta nu poate fi decat cu executare efectiva.
     Asadar, pentru a analiza in ce masura este incident art.631 Cod penal, trebuie sa se stabileasca daca a existat o sustragere cu rea-credinta de la executarea amenzii din partea condamnatului.
     Din actele dosarului se constata ca la data de 10.06.2009 s-a emis un mandat de aducere pe numele condamnatului; parintii acestuia au afirmat ca  N.A.A. este plecat la serviciu si nu a mai venit de o luna la domiciliu; la termenele urmatoare, ca urmare a neprezentarii, au fost emise alte mandate de aducere, tatal condamnatului mentionand ca fiul sau este plecat din localitate de 4 luni in Bucuresti, unde lucreaza.
     Prin adresa de la fila 15 din dosar, inregistrata la data de 14.04.2009, I.T.M. Constanta a comunicat faptul ca in baza de date nu figureaza ca avand calitatea de angajat condamnatul N. A. A.
     Potrivit anchetei sociale efectuate de Primaria Constanta, condamnatul a locuit pana in luna martie 2009 impreuna cu parintii, dupa care a parasit locuinta si nu a tinut legatura cu familia, astfel ca nu s-a putut preciza adresa unde acesta ar putea fi gasit.
     Examinand fisa de cazier judiciar a condamnatului, se constata ca prin sentinta penala nr.193/2006 a Judecatoriei Constanta condamnatului i-a fost aplicata pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru comiterea infractiunii de talharie ; condamnatul a fost arestat la data de 28.11.2005 si eliberat la data de 2.12.2008, avand un rest neexecutat de 725 zile.
     Prin adresa inregistrata la data de 21.05.2009, A.F.P. Ovidiu a comunicat faptul ca pana la data verificarii, condamnatul nu a achitat amenda.
     Fata de cele expuse mai sus, constatand ca din demersurile efectuate a rezultat ca numitul N.A.A. se sustrage cu rea-credinta de la executarea pedepsei amenzii  penale  in  cuantum  de  800  lei, ca de la aceasta condamnare a mai suferit o condamnare definitive cu inchisoarea pentru comiterea unei infractiuni de talharie, raportat la cuantumul amenzii penale aplicate si neexecutate de condamnat, s-a admis sesizarea Biroului Executari Penale din cadrul  Judecatoriei Constanta si, in  baza  art.631 Cod penal si art.4491 Cod de procedra penala, s-a inlocuit pedeapsa  amenzii  penale  in  cuantum  de  800  lei  aplicata  prin sentinta penala nr.1051/2007 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin  decizia nr.1074/2007 a Tribunalului Constanta cu pedeapsa de 3  luni  inchisoare, pedeapsa minima prevazuta de art.180 alin. 2 Cod penal.
     
     Impotriva acestei hotarari a declarat recurs condamnatul N.A.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     In motivele de recurs, condamnatul arata ca neachitarea, pana la data de 13.10.2009 amenzii penale, nu se datoreaza relei-credinte, in conditiile in care acesta a fost liberat in decembrie 2008, iar fata de el nu s-a pronuntat o hotarare de contopire a pedepselor, astfel ca nu a cunoscut ca, pe langa pedeapsa privativa de libertate, mai are de achitat si o amenda penala.
     Mai mult, din procesele verbale incheiate cu ocazia executarii mandatelor de aducere, precum si din referatul intocmit de Serviciul de Probatiune, rezulta ca recurentul, doar 3 luni a domiciliat cu parintii dupa eliberare, apoi a plecat in cautarea unui loc de munca.
     
     Examinand sentinta penala recurata prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu, conform art. 3856 alin 3 Cod procedura penala, tribunalul constata recursul condamnatului ca fiind fondat, urmand a-l admite pentru considerentele care urmeaza :
     In timpul judecatii infractiunii si dupa ramanerea definitiva a sentintei penale nr.1051/2007 a Judecatoriei Constanta, prin care condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 800 lei amenda penala, acesta s-a aflat in stare de detentie, in executarea unei alte pedepse cu inchisoarea, astfel cum rezulta din fisa de cazier judiciar. Astfel, condamnatul N.A.A. s-a aflat in executarea pedepsei de 5 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.193/2006 a Judecatoriei Constanta, in perioada 28.11.2005-02.12.2008, la aceasta data fiind liberat conditionat cu un rest neexecutat de 725 zile inchisoare.
     Tribunalul retine ca in perioada executarii pedepsei inchisorii, pana la 02.12.2008, condamnatul nu a avut posibilitatea materiala de a achita amenda penala definitiv aplicata, intrucat, fiind in stare de detentie, nu a putut desfasura activitati producatoare de venituri care sa-i permita plata amenzii penale.
     Sesizarea Compartimentului executari penale din cadrul Judecatoriei Constanta a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 28 ianuarie 2009, adica la mai putin de 2 luni de la data liberarii conditionate a condamnatului .
     Potrivit adresei Inspectoratului Teritorial de Munca Constanta, condamnatul N.A.A. nu figureaza ca fiind angajat cu contract individual de munca la vreunul din angajatorii avuti in evidenta de ITM.
     Tribunalul retine, insa, ca acest aspect nu poate fi interpretat ca o rea credinta a condamnatului de a se sustrage de la plata amenzii penale, cata vreme cauzele care au putut conduce la neangajarea cu contract de munca a acestuia se pot datora unor imprejurari independente de vointa sa - lipsa unei calificari cerute, refuzul angajatorilor de a angaja o persoana cu antecedente penale, etc .
     Din referatul de ancheta sociala efectuat de Primaria M. K., rezulta ca N.A.A. a plecat de la domiciliu din luna martie 2009, nefiind cunoscut domiciliul sau actual. Din alte informatii rezulta ca recurentul desfasoara activitati lucrative, pentru a se intretine.
     Aceste informatii conduc la concluzia ca recurentul, neavand o locuinta stabila si fiind nevoit sa se intretina atat din punct de vedere alimentar, al vestimentatiei si altor obiecte de stricta necesitate, cat si din punct de vedere al locuintei, si tinand seama si de precaritatea veniturilor obtinute din munca,  nu a avut posibilitatea materiala de a achita amenda penala de 800 lei pana la data pronuntarii sentintei de inlocuire a amenzii penale cu inchisoare.
     Este de retinut ca, desi valoarea in sine a amenzii penale nu este excesiva, cuantumul ei poate fi suficient de important pentru condamnat incat sa nu poata acumula in scurt timp aceasta suma, cata vreme  aceasta depaseste salariul lunar minim pe economia nationala. Rezulta ca este posibil ca recurentul condamnat sa obtina din munca doar acest salariu minim, care nu-i permite acumularea de economii in vederea platii amenzii penale.
     Potrivit art.631 Cod penal, amenda penala se poate inlocui cu pedeapsa inchisorii atunci cand se constata reaua credinta a condamnatului in plata amenzii penale.
     Reaua credinta nu se prezuma, trebuind sa fie probata de organele judiciare, astfel cum indica si art.287 Cod procedura penala, care prevede ca ,,Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza" .
     Ori, in speta, nu s-a facut dovada ca condamnatul a avut mijloacele materiale necesare platii amenzii penale, fara a-si prejudicia propria existenta si intretinere minima, si ca, astfel fiind, s-a sustras cu rea credinta de la plata amenzii penale respective.
     Ansamblul probator, fara a fi suficient de precis, contureaza o situatie materiala precara a condamnatului, aspect care se impune a fi interpretat in favoarea acestuia, in lipsa unor probe concrete care reliefeaza reaua credinta.
     Simplul fapt al neplatii amenzii nu atrage concluzia relei credinte, cata vreme pot exista obiectiv si alte circumstante, neimputabile condamnatului, care sa fi condus la neexecutarea pedepsei aplicate.
     Un alt motiv intemeiat de recurs al condamnatului este acela potrivit caruia nu a cunoscut despre aplicarea pedepsei de 800 lei amenda penala si despre obligatia platii.
     Din cuprinsul dosarului de fond (de condamnare), rezulta ca hotararea de condamnare la pedeapsa amenzii penale a ramas definitiva la 15.11.2007, data la care condamnatul se afla in Penitenciarul Poarta Alba, in executarea unei  pedepse privative de libertate. 
     Din actele dosarului rezulta insa ca acestuia nu i s-a comunicat decizia penala la penitenciar, iar la primirea extrasului, Judecatoria Constanta a emis o comunicare privind obligatia platii amenzii penale de catre condamnat, la domiciliul acestuia din sat P., comuna M.K., si nu la locul de detinere. Astfel, nu exista nici o dovada ca recurentul condamnat a cunoscut, pana la data aducerii sale cu mandat in fata instantei, ca a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale, pe care are obligatia sa o plateasca.
     Pe de alta parte, tribunalul constata ca, in recurs, condamnatul a executat amenda penala aplicata, din acest punct de vedere nemaifiind justificata inlocuirea acesteia cu pedeapsa inchisorii si executarea din nou a unei pedepse pentru aceeasi infractiune savarsita, intrucat ar fi incalcat principiul ,,Non bis in idem" (nimeni nu poate executa doua pedepse - principale - pentru aceeasi fapta).
     Pentru considerentele expuse, recursul condamnatului a fosd admis, a fost casata sentinta penala recurata, iar in rejudecare tribunalul a respins sesizarea  Biroului executari penale din cadrul Judecatoriei Constanta, privind inlocuirea amenzii penale aplicate condamnatului N.A.A. prin sentinta penala nr.051/2007 a Judecatoriei Constanta, cu pedeapsa inchisorii.
     A constatat executata, la data de 13.10.2009,  amenda penala in suma de 800 lei aplicata condamnatului N.A.A. prin sentinta penala nr.1051/2007 a Judecatoriei Constanta.
     A inlaturat din sentinta penala recurata dispozitiile privind inlocuirea amenzii penale cu pedeapsa de 3 luni inchisoare, privind aplicarea art.57 Cod penal, art.71-64 Cod penal, si dispozitiile privind obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
     Cheltuielile judiciare in fond si recurs, avansate de stat, au ramas in sarcina acestuia.