Drept civil

3.Cadru procesual pasiv incomplet. Chemarea in judecata a Statului Roman, pentru asigurarea reparatiei integrale a prejudiciului suferit prin privarea de un bun- dec.civila nr.7/12.01.2010 - dosar nr.704/212/2005.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 704/212/2005 reclamanta P.M. a chemat in judecata pe paratii Consiliul Local al Municipiului Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Judetean Constanta solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta  in parte a Deciziei nr. 478/09.12.1987 emisa de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judetului Constanta, prin care s-a trecut in proprietatea statului, contra cost, imobilul situat in Constanta,  obligarea paratilor Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 366,91 mp. aferent imobilului situat in Constanta, si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In sustinerea actiunii a aratat reclamanta ca este proprietara imobilului situat in Constanta, str. Fagetului nr.13 in baza actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1919/04.10.1954 si transcris sub nr. 977/1954, teren pe care a edificat o locuinta in suprafata de 55,54 mp.
Prin Decizia 478/09.12.1987 emisa de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judetului Constanta in baza Decretului 223/1974, decizie ce nu le-a fost comunicata partilor, s-a preluat - contra cost - in proprietatea statului imobilul avand o suprafata utila de 55,54 mp., iar terenul aferent constructiei in suprafata de 422,45 mp. a fost preluat fara plata in proprietatea statului.
A mentionat reclamanta ca in anul 1997 casa a fost vanduta in baza dispozitiei Legii 112/1995 numitilor P.C. si S. prin contractul de vanzare-cumparare nr. 28831/08.07.1997, iar terenul in suprafata de 55,54 mp. aferent constructiei a fost atribuit in folosinta noilor proprietari pe durata existentei constructiei.
Reclamanta a aratat ca imobilul revendicat a trecut abuziv in proprietatea statului, intrucat Decretul 223/1974 contravenea Constitutiei din 1965, Codul Civil si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
Prin sentinta civila nr.3377/25.02.2008 instanta a admis actiunea,in parte,in sensul ca a constatat nulitatea absoluta partiala a Deciziei nr. 478/09.12.1987 emisa de Consiliul Popular al Judetului Constanta - Biroul permanent al Comitetului Executiv, respectiv in ceea ce priveste terenul aferent constructiei preluat in proprietatea statului fara plata,a obligat  paratii Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafata de 358,46 mp situat in Municipiul Constanta, mai putin terenul in suprafata de 69,54 mp, pe care este situata constructia cu caracter permanent cu destinatia de locuinta.
Pentru a hotari in acest fel a retinut instanta de fond ca prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1919/04.101954 numitii G.S.si G.Z. au instrainat reclamantei si sotului acestuia in prezent decedat, imobilul teren loc de casa situat in Constanta, in suprafata de 422,45 mp.
Prin Decizia 478/09.12.1987 emisa de Consiliul Popular al Judetului Constanta - Biroul Permanent al Comitetului Executiv, s-a dispus, in temeiul disp. art. 2 si 4 din Decretul 223/1974 si art. 61 din Legea 57/1968 de organizare si functionare a consiliilor populare, preluarea - contra cost - in proprietatea statului si transmiterea in administrarea intreprinderii de constructii, reparatii si administrare locativa Constanta a imobilului situat in Constanta, avand o suprafata utila de 55,54 mp., proprietatea numitilor P.V. si P.M., imobil identificat prin planul de situatie tehnica anexa ce face parte integranta din decizie.
Conform aceleasi decizii terenul aferent constructiei in suprafata de 422,45 mp. s-a preluat fara plata in proprietatea statului conform art. 13 din Legea 59/1974 si transmis in administrarea ICRAL Constanta impreuna cu constructia.
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 28831/16.07.1977 incheiat cu RAEDPP Constanta P.S. si sotul sau P.C. au cumparat imobilul constructie situat in Constanta, in suprafata utila de 55,54 mp. Terenul aferent constructiei in suprafata de 55,54 mp. a fost atribuit cumparatorilor in folosinta pe durata existentei constructiei.
Decretul 223/1974 nu poate fi considerat un titlu valabil al statului avand in vedere ca incalca dispozitiile constitutionale in vigoare la data preluarii bunului imobil in proprietatea statului facand aplicarea unei masuri de preluare abuziva si neconstitutionala si nu a unei exproprieri pentru cauza de utilitate publica.
Acest decret incalca dispozitiile art. 36 din Constitutia din 1965 conform carora dreptul de proprietate personala era ocrotit de lege precum si dispozitiile art. 17 conform caruia cetatenii romani sunt egali in drepturi.
Impotriva acestei sentinte,in termen legal,au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar,criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.Arata apelantii ca solutia instantei de fond,de constatare a nulitatii absolute partiale a deciziei nr.478/1987 este eronata.Astfel,terenul in litigiu,in suprafata de 55.54 mp.,a carui restituire se solicita, a trecut in proprietatea statului contra cost,iar terenul aferent constructiei,in suprafata de 422,45 mp a fost preluat fara plata,trecand in proprietatea statului in conditiile art.13 al legii nr.59/1974.Prin urmare trecerea terenului in proprietatea statului s-a facut cu respectarea prevederilor art.2 alin.1 din Decretul nr.223/1974.
Este ,de asemenea ,necontestata imprejurarea,arata apelantii ,ca reclamanta a avut cunostinta de decizia de preluare,cata vreme a incasat despagubirea pentru constructie si a cunoscut imprejurarea ca si terenul a trecut in proprietatea statului,ca urmare a preluarii constructiei.
In sedinta publica din data de 12.01.2010 tribunalul a pus in discutia contradictorie a partilor considerente de nulitate a hotararii apelate,care vor fi analizate cu prioritate in cele ce urmeaza:
Din probele administrate a rezultat,fara dubiu,ca restituirea intregii suprafete de teren detinuta de reclamanta nu mai este in prezent posibila, deoarece prin contractul de vanzare-cumparare nr. 28831/16.07.1977 incheiat cu RAEDPP Constanta, P.S. si sotul sau P.C. au cumparat imobilul constructie situat in Constanta, in suprafata utila de 55,54 mp. Terenul aferent constructiei in suprafata de 55,54 mp. a fost atribuit cumparatorilor in folosinta pe durata existentei constructiei.Asupra acestei suprafete de teren,precum si asupra suprafetei de teren necesara pentru normala utilizare a locuintei ,in favoarea intervenientelor se naste un drept de proprietate ope legis in temeiul prevederilor legii nr.112/1995,astfel incat reclamanta in calitate de fost proprietar este indreptatita ,asupra acesteia,doar la acordarea de despagubiri.
In conditiile in care o parte din terenul detinut de reclamanta nu mai poate fi restituit in natura,acesta este privata de dreptul sau de proprietate asupra acestuia,pentru acoperirea prejudiciului suferit reclamanta fiind indreptatita sa obtina valoarea de circulatie a imobilului instrainat de stat.
Curtea Europeana,in jurisprudenta sa,a retinut in mod constant,ca exista ,in cadrul art.1 din Protocolul 1 al CEDO,un drept intrinsec la indemnizatie in cadrul privarii de proprietate ,atunci cand despagubirea este necesara in vederea respectarii proportionalitatii intre ingerinta in dreptul individului si "utilitatea publica".
In absenta acestui drept,art.1 nu va asigura decat o protectie iluzorie si ineficienta a dreptului de proprietate.Prin urmare nu este suficient ca o privare de liberate sa urmareasca un scop legitim,de utilitate publica,ci trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat.
Principalul efect al actiunii in revendicare il constituie readucerea bunului in natura si liber de sarcini in patrimoniul proprietarului si numai in ipoteza in care acest lucru nu este posibil,ca spre exemplu,in situatia in care bunul a fost instrainat unor terti  de buna credinta ,restituirea se va face prin echivalent.
Or, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de catre reclamanta ,privata nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat,se impune obligarea Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata valorii de circulatie a terenului ce nu se poate restitui sau asupra intregii suprafete de teren ce face obiectul litigiului,conform aprecierii ce va reveni instantei de fond,obligatie ce incumba acestuia in virtutea faptului ca Statul Roman este raspunzator de prejudiciul creat prin privarea reclamantei de dreptul de proprietate asupra terenului si instrainarea unei parti din acesta catre apelantul-intervenient.
Pentru aceste considerente ,apreciem ca ,sentinta instantei de fond,a fost pronuntata intr-un cadru procesual incomplet,ca instanta de fond are obligatia,pentru o justa solutionare a cauzei, de a pune in discutia contradictorie a partilor necesitatea largirii cadrului procesual,prin introducerea in cauza,in calitate de parat si a Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor,imprejurare fata de care,constatand incidenta dispozitiilor art.297 c.pr.civ.instanta va desfiinta sentinta civila apelata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.