Rolul activ al judecatorului.

ROLUL ACTIV AL JUDECATORULUI

Dispozitiile art. 129 - 130 Cod procedura civila, care reglementeaza rolul activ al judecatorului in procesul civil nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa dea eficienta intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite sa concure la solutionarea cauzelor in mod legal si intr-un termen rezonabil.

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Pucioasa  sub nr. 243/283 din 06.02.2009 reclamantul R.V.  a chemat in judecata pe paratul  P.C. pentru ca prin sentinta ce se va pronunta debitoarea sa fie obligat sa plateasca suma de 6.500 lei.
          In motivarea cererii reclamantul arata ca a dus autoturismul sa marca FORD nr. de inmatriculare DB 05 SDF, la atelierul auto al paratului pentru a i se efectua o reparatie la sistemul electric. Acesta a efectuat anumite lucrari la alternator, pentru care a perceput suma de 250 lei. Desi, in prezenta reclamantului masina a fost pornita si mergea, a doua zi acesta a fost anuntat de catre parat sa mearga sa ia masina pentru ca aceasta nu mai functioneaza.
            Ulterior, arata reclamantul, masina a fost reparata la un service auto, unde s-a constatat ca fusese ars calculatorul de bord si unde costul reparatiei a costat 6500 lei.
           Reclamantul apreciaza ca paratul se face vinovat de defectiunea pentru care a fost nevoit sa plateasca suma de 6500 lei, respectiv arderea calculatorului de bord si solicita obligarea acestuia la plata costului reparatiei.
Prin sentinta civila nr. 826/30.06.2009 Judecatoria Pucioasa a respins actiunea, retinand ca din probele administrate in cauza nu se face dovada certa ca interventia paratului la autoturismul reclamantului a constituit cauza defectiunii calculatorului de bord si ca martorul audiat in cauza si care este una din persoanele care au participat la remedierea defectiunii nu a facut o confirmare in acest sens.
Impotriva sentintei civile a declarat recurs reclamantul sustinand ca judecatorul fondului nu a manifestat un rol activ, ca la prima instanta a solicitat orice proba admisa de lege pentru a dovedi faptul ca  a suferit o paguba, ca atat depozitiile martorilor cat si inscrisurile prezentate atesta ca a suferit un prejudiciu si ca se impunea efectuarea in cauza a expertizei tehnice.
S-a mai aratat ca a fost de acord cu efectuarea expertizei tehnice considerand ca era utila solutionarii cauzei insa a formulat obiectiuni privind modul de repartizare a onorariului pentru expert si ca prima instanta nu a facut nici o referire la relatiile solicitate firmei de autoturisme.
In termen legal paratul a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului intrucat recurentul desi a administrat proba cu inscrisuri si martori nu a putut sa dovedeasca implicarea sa in defectarea calculatorului de bord al autoturismului.
Examinand sentinta civila in raport de motivele de recurs, de probele administrate ca si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul va respinge recursul pentru urmatoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs potrivit caruia judecatorul fondului nu a avut rol activ, acesta este nefondat.
Rolul activ al instantei nu poate excede principiului disponibilitatii din procesul civil, deoarece probele se solicita de parti prin actiunea introductiva, se incuviinteaza si se administreaza de instanta.
Dispozitiile art.129 - 130 Cod procedura civila care reglementeaza rolul activ al judecatorului in procesul civil, nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa se imbine cu obligatia partilor de a-si exercita drepturile procesuale cu buna - credinta, obligatie a carei neindeplinire este sanctionata de normele Codului procedura civila.
Asadar, rolul activ al judecatorului este important pentru asigurarea calitatii si celeritatii actului de justitie fara a deveni insa un mijloc de promovare al conduitei procesuale arbitrare a partilor.
In speta, se constata ca la instanta de fond reclamantul a renuntat de a se solicita relatii de la firma de autoturisme cu privire la defectiunile constatate si care ar fi cauzele acestora, asa cum rezulta din practicaua sentintei civile si de asemenea a refuzat efectuarea in cauza a unei expertize tehnice neavand nici o relevanta faptul ca obiectiunile acestuia s-ar fi referit doar la modul de suportate a onorariului pentru expert asa cum arata in motivele de recurs.
Depaseste obligatiile instantei pretentia reclamantului recurent de a solicita firmei de autoturisme relatii scrise cu privire la cauza defectiunilor, in conditiile in care asa cum s-a aratat acesta a renuntat in fata instantei de fond la o astfel de solicitare.
Motivul de recurs legat de faptul ca paguba pe care a suferit-o a fost atestata de depozitiile martorilor este de asemenea nefondat.
Din depozitiile celor trei martori audiati in cauza nu rezulta ca paratul prin fapta sa ar fi produs o paguba recurentului ci asa cum in mod corect a retinut prima instanta simplul fapt ca paratul a insotit pe recurent la service-ul auto sau ca a efectuat o anumita lucrare nu poate dovedi culpa intimatului pentru defectiunea respectiva, cu atat mai mult cu cat unul din martorii audiati in cauza si care este una din persoanele care a participat la remedierea defectiunii nu a facut o confirmare in acest sens.
Prin urmare, fata de considerentele de mai sus tribunalul apreciaza ca admiterea recursului, casarea sentintei  si trimiterea cauzei spre rejudecare asa cum a solicitat reclamantul recurent, nu se justifica si pe cale de consecinta in temeiul art.312 Cod procedura civila va respinge recursul.

(Decizia civila nr. 86/19.01.2010)