NECESITATEA COROBORARII CONCLUZIILOR RAPOARTELOR DE EXPERTIZA CU CELELALTE PROBE ADMINISTRATE IN CAUZA .

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Targoviste sub nr. 6969/315 /2007 reclamantul N.L., a chemat in judecata pe paratul B.P., S.E.M., I.M.  si Comisia Locala de Aplicare a Leg. fondului funciar din cadrul municipiului Targoviste, judetul Dambovita, pentru ca  prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligat a-i lasa in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 2100 mp situat in Targoviste, strada Aleea Manastirii Dealu, individualizat in contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3201/29.09.2003, anularea partiala a acestui contract raportat la suprafata de teren revendicata si anularea procesului verbal de punere in posesie pentru aceasta suprafata . A solicitat obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Motivand cererea a aratat ca a mostenit de la tatal sau N.P. terenul revendicat, imprejurare dovedita cu certificatul de mostenitor nr. 4 / 19.04.1996, imobil ce provine in urma unor schimburi legale de terenuri intre orasele Targoviste si Moreni, ca s-a emis procese verbale de punere in posesie pe terenul proprietatea sa , pentru ca ulterior intreaga suprafata reconstituita sa-i fie vanduta paratului B.P. conform contractului 3201 / 29.09.2003.
Paratii I.M. SEM .si  I.C. au formulat cerere de chemare in judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul, impotriva numitilor S.E. , B.D. si A. G. , solicitand ca instanta sa stabileasca care dintre intervenientii fortati ocupa actual suprafata revendicata de reclamanti, ulterior renuntandu-se la judecata cu mostenitorii defunctului A.G.
Ulterior, reclamantul si-a completat cererea de chemare in judecata solicitand constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare cumparare cu referire la acest teren incheiat intre parati, anularea punerilor in posesie evidentiate in cele trei procese verbale de punere in posesie intocmite de parata Comisia Locala de Aplicare a Legii 18 /1991 Targoviste.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 480-481 , art. 5, 790 si urmatoarele din Codul civil, art. 27 si 51 din Leg. 18 /2001, art. 57 , 274 din Codul de procedura civila.
Dupa administrarea probelor, prin sentinta civila nr. 3007 / 29.05.2009 , Judecatoria Targoviste a respins ca nefondata cererea formulata de reclamant si l-a obligat la plata sumei de 900 lei reprezentand cheltuieli de judecata catre parati.
Pentru a hotari astfel a retinut ca toti expertii inclusiv expertul consilier propus de reclamant au aratat ca ceea ce pretinde reclamantul la fata locului ca fiind terenul revendicat de el in prezenta cauza nu este acelasi cu terenul care a fost identificat ca fiind proprietatea acestuia prin sentinta civila nr. 4142 /24.04.1996 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in cauza cu nr 2731 / 1995 si prin raportul de expertiza intocmit de expertul topo T.B.  administrat in acea cauza, ca desi nu opereaza autoritatea de lucru judecat totusi este obligata sa tina cont de aceasta sentinta prin care s-a stabilit in contradictoriu cu prezentul reclamant si cu autorul paratilor I.M., S.E.M. si I.C. , care sunt amplasamentele terenurilor la care sunt indreptatite partile, in temeiul acelorasi titluri de proprietate pe care le invoca si in prezenta cauza.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul solicitand admiterea recursului , modificarea in tot a sentintei si admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte :
.-instanta de fond a incalcat si a aplicat gresit legea materiala, raportat la continutul probelor administrate de parti ceea ce a condus la incalcarea cerintei esentiale a oricarei hotarari judecatoresti de a demonstra in mod logic deplina concordanta intre solutia pronuntata si realitatea rezultata din probe (motivul prev de art 304, pct. 9 Cod procedura civila), existand trei aspecte eronate care nu-si gasesc fundamentul in probele administrate;
.-primul argument eronat, retinut de instanta,  ar fi acela conform caruia aspectele motivate in cuprinsul sentintei civile 4142 / 24.04.1996 pronuntata de Judecatoria Ploiesti in dosarul nr. 2731 /1995 ar reprezenta autoritate de lucru judecat si pentru recurentul reclamant in ceea ce priveste amplasamentul terenului sau, deoarece a avut calitatea de tert detinator in proces, afirmatie ce nu se confirma deoarece reclamantul stapanea terenul de la tatal sau inca din anul 1988 in baza unui act de schimb si a unei schite anexa pe cand autorul intimatilor vanzatori I.V.  , decedat in anul 1988 urma sa fie pus in posesie de catre Comisia Locala, autorul acestor intimati a fost si nesincer deoarece avea dreptul doar la jumatate din suprafata de 7,49 ha teren insa a solicitat reconstituirea intregii suprafete;
.- se poate concluziona ca nerespectarea amplasamentului a existat din partea succesorilor lui I.V.  care doreau cu orice pret sa fie pusi in posesie in aceasta zona, operatiune efectuata cu ajutorul cumnatului lor in anul 1999, fiind pusi in posesie peste terenul recurentului cat si al vecinului sau B.D.  aspect statuat definitiv si irevocabil prin sentinta penala nr. 427/ 09.04.2003 (filele 15 -20 din dosar ) .
.- instanta de fond retinand autoritatea de lucru judecat a ignorat doctrina si practica judiciara care stabilesc cu referire la identitatea de obiect, ca trebuie din ambele actiuni sa rezulte scopul final urmarit, iar pe langa dispozitiv, considerentele hotararii intra in puterea lucrului judecat, numai daca transeaza fondul litigiului, situatie care in speta nu se confirma;
.-a doua eroare a instantei consta in aprecierea eronata a expertizelor, inlocuind concluziile acestor lucrari efectuate in teren cu cele orale ale expertilor ceea ce este de neadmis, masuratorile fiind efectuate cu aparate de specialitate mentionate in mod profesional si constatand suprapunerile de terenuri prin schite, toate acestea inlaturate cu expresii orale determinate de insasi pretinsele noi obiective
.- practica si doctrina de specialitate cu referire la proba expertizei tehnice stabileste  ca in principiu aceasta nu are valoarea unui mijloc absolut de proba dar nici nu trebuie omis atunci cand constatarile expertului nu sunt combatute prin nici o alta proba, iar in cauza este exclusa posibilitatea inlaturarii acestor concluzii, facand dovada pana la inscrierea in fals;
.-ultimul argument retinut gresit de catre instanta il reprezinta faptul ca reclamantul ar revendica un teren care ar avea un alt amplasament in raport de sentinta nr. 4142/24.04.1996 pronuntata de Judecatoria Ploiesti si care in acest context face inaplicabile prevederile art. 480 din Codul civil.
.-declaratiile celor doi martori audiati la cererea recurentului reclamant atesta ca hotarul terenului revendicat in raport de vecinul B.D.  a existat inca de la data schimbului din anul 1988 si a fost initial materializat prin tarusi de lemn si un sant iar in 1990 a fost edificat din stalpi de teava si sarma de catre cel in cauza pe acelasi aliniament iar a doua latura a terenului este data de soseaua betonata nemodificata pana in prezent, celelalte doua laturi nefiind delimitate, fiind terenuri proprietatea primariei pana la operatiunea reconstituirii;
.-in acest context probatoriu nu i se poate imputa recurentului ca ar fi procedat la schimbarea amplasamentului terenului revendicat si ca s-ar afla in culpa deoarece nu avea de unde cunoaste ce suprafete de teren au vecinii sai pentru a le putea pretinde retragerea lor asa cum indirect se pretinde de catre instanta, profitor fiind cumparatorul B.P.  care dorind sa obtina o suprafata de teren cu iesire la calea publica, ocupa suprafata de 700 m pe latura opusa hotarului cu B.D. .
Intimatii parati nu au formulat intampinare .
Examinand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, a dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul constata recursul nefondat pentru cele ce se vor arata in continuare :
Nu este intemeiat motivul de recurs prin care se sustine ca instanta de fond ar fi incalcat si aplicat gresit legea materiala raport la continutul probelor administrate de parti si ca ar rezulta din continutul hotararii trei aspecte eronate care nu-si gasesc fundamentul in probele administrate.
Primul argument eronat retinut de instanta de fond, in opinia recurentului ar fi acela ca sentinta 4142/24.04.1996 pronuntata de Judecatoria Ploiesti in dosarul nr.2731 /1995 reprezinta autoritate de lucru judecat si pentru recurentul reclamant in ceea ce priveste amplasamentul terenului sau deoarece a avut calitatea de tert detinator in proces.
Aceasta sustinere a recurentului reclamant este gresita pentru faptul ca instanta de fond a mentionat in mod expres in considerentele hotararii ca nu opereaza autoritatea de lucru judecat in temeiul dispozitiilor art 1201 din Codul civil insa instanta este obligata sa tina cont de dispozitivul acestei sentinte civile unde s-a stabilit in contradictoriu cu autorul paratilor din prezenta cauza care sunt amplasamentele terenurilor la care partile sunt indreptatite in temeiul acelorasi titluri de proprietate pe care le invoca si in prezenta cauza.
Potrivit doctrinei si jurisprudentei, autoritatea de lucru judecat reprezinta acel efect al puterii lucrului judecat care este exclusivitatea , insa avand in vedere si celelalte efecte ale puterii lucrului judecat se poate trage concluzia ca cele doua expresii "puterea de lucru judecat  si autoritatea de lucru judecat " nu sunt sinonime, cea de-a doua fiind o parte a puterii de lucru judecat.
Instanta de fond, a mentionat ca nu exista autoritate de lucru judecat cu alte cuvinte ca nu se poate respinge actiunea reclamantului in baza acestei exceptii, retinand corect insa ca este obligata sa tina cont de un alt proces judecat intre parti , respectiv ca puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.
Principiul puterii lucrului judecat, impiedica contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces, astfel cum s-a statuat printr-o decizie a fostului Tribunal Suprem.
Critica recurentului referitoare la faptul ca pe langa dispozitiv considerentele hotararii intra in puterea lucrului judecat numai daca transeaza fondul litigiului, situatie care in speta nu s-ar confirma, nu este intemeiata .
Astfel, prin sentinta civila nr. 4142 /24.04.1996  s-a modificat hotararea Comisiei Judetene Dambovita  de Aplicare a Leg. fondului funciar in sensul ca s-a reconstituit dreptul de proprietate al petitionarilor pentru suprafata de 7,45 ha teren pe raza municipiului Targoviste, judetul Dambovita. S-a respins cererea de interventie formulata de intervenientii A.G.  si A.V. ca neintemeiata.
Chiar daca aceasta cauza a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate  al numitilor I.V. si I.E. , cauza a fost judecata in contradictoriu si cu tertii detinatori ai terenurilor care au fost introdusi in cauza respectiv P.F., N.M si N.G. , M.V., T.G., B.D. , P.E., H.S., stabilindu-se care sunt amplasamentele terenurilor la care petitionarii sunt indreptatiti, expertizele ulterioare efectuate, inclusiv in prezenta cauza, urmand a se raporta la terenurile partilor, conform acestor amplasamente.
Ca urmare a acestei hotarari judecatoresti, s-a emis autorului paratilor I.C.,I.M. si SEM, defunctului I.V., suprafata de 7,49 ha teren pe raza municipiului Targoviste, respectandu-se amplasamentul identificat prin expertiza efectuata de expertul B.T., acesta constituind titlul de proprietate in baza caruia a avut loc transferul dreptului de proprietate a unei suprafete de teren catre paratul B.P..
Faptul ca reclamantul stapanea terenul de la tatal sau inca din anul 1988 in baza unui act de schimb si a unei schite anexe pe cand autorul intimatilor vanzatori I.V. urma sa fie pus in posesie ulterior, astfel cum sustine recurentul, sunt aspecte care au fost analizate in cuprinsul sentintei civile nr. 4142/24.04.1996 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, nemaiputand fi puse in discutie in prezenta cauza.
Nici afirmatia recurentului in sensul ca nerespectarea amplasamentului a existat din partea succesorilor lui I.V. , care ar fi dorit cu orice pret sa fie pusi in posesie in aceasta zona si care ar fi fost pusi in posesie peste terenul recurentului cat si al vecinului sau Bulin Dumitru aspecte statuate prin sentinta penala nr. 427/09.04.2003 nu este intemeiata.
Pe de o parte, asa cum s-a aratat mai sus sunt aspecte analizate si definitiv judecate in cadrul dosarului nr.2731 /1995 al Judecatoriei Ploiesti iar pe de alta parte prin sentinta penala nr. 427 /09.04.2003 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 3755 /2002 s-a dispus , in baza art. 11 pct. 2 lit a Cod procedura penala raportat la art 10 lit Cod procedura penala achitarea inculpatilor N.G. si B.D. pentru infractiunea prev. de art. 220 alin. 2 din Codul penal, lasandu-se nesolutionata actiunea civila a partilor vatamate G.I. si SEM .
Prin urmare, prin aceasta sentinta penala nu s-ar fi putut statua definitiv cu privire la aspecte ce tineau de solutionarea laturii civile a cauzei.
In plus, s-au avut in vedere la pronuntarea acestei hotarari sentinte de reconstituire a dreptului de proprietate pentru N.L. si B.D., desfiintate in caile de atac.
Recurentul reclamant mai sustine ca instanta de fond a apreciat in mod eronat expertizele, inlocuind concluziile acestora cu concluziile orale ale expertilor chemati in instanta pentru a da explicatii care ar fi in contradictie cu lucrarile scrise si care constatau suprapunerile de terenuri prin schite.
Imprejurarea ca expertii au fost chemati in instanta pentru a da lamuriri cu privire la concluziile lucrarilor de expertiza efectuate nu poate conduce la concluzia ca au fost inlocuite explicatiile orale cu lucrarile scrise efectuate de experti , aceasta procedura fiind prevazuta de art. 211 din Codul de procedura civila care stabileste ca "expertii sunt datori sa se infatiseze inaintea instantei spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere".
Examinandu-se incheierea din data de 15.01.2009 care contine explicatiile orale ale expertilor topo N.I. si E.A.R. rezulta ca proprietatea reclamantului astfel cum acesta a indicat-o nu coincide nici cu actele acestuia dinainte de revolutie nici cu identificarea in raport de actele privind planul parcelar de dupa revolutie.
Chiar expertul desemnat de instanta E.A.R. a afirmat ca nu exista coincidenta intre terenul asa cum il identifica reclamantul la fata locului cu terenul acestuia rezultat din planul parcelar actual, ca nu a vazut actele existente la OCPI D-ta privitoare la proprietatile din zona, anterioare revolutiei, astfel ca nu a putut sa identifice proprietatea reclamantului, astfel cum aceasta rezulta de la fila 12 din dosar, singurul reper fix existent in acea schita fiind drumul.
Referitor la expertiza efectuata de expert E.A.R. se poate afirma ca aceasta in mod eronat a ajuns la concluzia ca terenul in suprafata de 2100 mp revendicat de reclamat se suprapune peste terenul paratilor, fiind evident ca aceasta identificare s-a facut dupa un amplasament indicat de reclamant fara a se avea in vedere actele existente la OCPI Dambovita, privitoare la proprietatile in litigiu anterioare revolutiei.
Este adevarata sustinerea recurentului reclamant referitoare la faptul ca expertiza tehnica nu are valoarea unui mijloc absolut de proba, motiv pentru care instanta a coroborat concluziile rapoartelor de expertiza efectuate cu celelalte probe administrate in cauza respectiv inscrisuri, martori, interogatorii, lamuririle expertilor audiati nemijlocit de catre instanta de judecata.
Nici motivul de recurs in sensul ca instanta de fond ar fi retinut gresit ca reclamantul ar revendica un teren care ar avea un alt amplasament in raport de sentinta civila nr. 4142 /24.04.1996 pronuntata de Judecatoria Ploiesti nu este intemeiat.
Tribunalul retine ca nu exista nici un dubiu ca terenul revendicat de catre reclamant nu corespunde cu cel din actul de schimb al autorului sau, deoarece conform acestuia la Nord are ca vecin pe Bulin Dumitru, pe cand terenul revendicat de reclamant se regaseste intre proprietatea Pahontu si restul proprietatii B.P., fiind translatat la o distanta apreciabila de proprietatea B.D. Aceasta concluzie este confirmate si de expertul A.A. care arata ca terenul este partial ocupat de B.D. (iar nu de paratul B.P.), iar expertul N.I. arata ca terenul indicat de reclamant si revendicat nu respecta actul de schimb.
Nu sunt relevante declaratiile martorilor audiati la cererea reclamantului fata de celelalte probe administrate, acesti martori atestand ca hotarul terenului revendicat in raport de vecinul B.D. a existat inca de la data schimbului din anul 1988 si a fost materializat prin tarusi de lemn si sant edificandu-se ulterior un gard pe acelasi aliniament , a doua latura fiind soseaua betonata.
Aceasta concluzie este consecinta faptului ca perceptiile martorilor pot fi alterate de trecerea timpului , de varsta, pregatirea si alte elemente particulare , cat si de faptul ca in principal in cadrul unui proces in revendicare proba cu martori este relevanta in ce priveste stabilirea situatiei de fapt si nu in ce priveste stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in litigiu .
Pentru cele ce preced tribunalul , in baza art. 312 din Codul de procedura civila
 a respins recursul declarat de  recurentul reclamant N.L. , , impotriva sentintei civile nr. 3007/29.05.2009, pronuntata de Judecatoria Targoviste, in dosarul cu nr. 6969/315/2007, in contradictoriu cu intimatii parati B.P.  , S.E.M., I.M., I.C., C. L. A. L. F. F. Targoviste. Irevocabila . Obliga recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecata catre I.M., S.E.M si I.C.