Daca apelul a fost declarat de catre inculpat situatia acestuia nu poate fi agravata in propria cale de atac.

infractiuni prevazute in legi si decrete. Infractiuni prevazute de art. 97 alin.1 si 3 si art. 98 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996 ( fostul Cod Silvic ). Retinerea gresita a disp. art. 37 lit.a Cod penal. Pedeapsa nelegala ( sub minimul special ) pentru art. 98 alin.1 si 3 din Codul Silvic devenit art.110 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 ( actualul Cod Silvic ). Daca apelul a fost declarat numai de catre inculpat situatia acestuia nu poarte fi agravata in propria cale de atac, conform principiului " non reformatio in pejus " cu consecinta mentinerii cuantumului pedepsei. Declaratii contradictorii, necesitatea analizarii lor comparative in scopul retinerii celor care corespund adevarului in cauza ( art.63, 69, 78 Cod procedura penala).
Decizia penala nr. 29 din 06.03.2009 pronuntata in dosarul nr. 672/232/2007 de catre Tribunalul Dambovita. Prin sentinta penala nr.293/12.12.2007 pronuntata de Judecatoria Gaesti in dosarul nr. 672/232/2007, s-a dispus, in baza art.97 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996, art.37 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului O.I., la 2 ani inchisoare, iar in baza art. 98 alin.1 si 3 din Legea nr. 26/1006 cu art. 37 lit. a si art. 33 lit.a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la 2 ani inchisoare si in baza art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani inchisoare.
In baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 3 luni inchisoare dispusa prin decizia penala nr.114/21.03.2006 a Tribunalului Dambovita, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 458/ 06.06.2006 a Curtii de Apel Ploiesti, urmand ca inculpatul sa execute 2 ani si 3 luni inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea inculpatului a exercitarii drepturilor prevazute de art.64 lit. a si b Cod penal de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea pedepsei, de asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.352,4 lei daune materiale catre Directia Silvica Dambovita si la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Impotriva acestei solutii, a declarat apel, in termen legal, inculpatul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul ca nu el a comis faptele pentru care a fost trimis in judecata si condamnat de prima instanta ci martorii audiati in apel, M. M. si M.M. acestia fiind persoanele care au sustras materialul lemnos si abandonat la aparitia organelor de politie, solicitand achitarea sa in baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod proc.pen.
Examinand cauza, in baza actelor si lucrarilor dosarului, in raport de motivele de apel si de disp. art.371, 378 Cod proc.pen., tribunalul apreciaza ca fiind fondat apelul declarat de inculpat, potrivit considerentelor mai jos expuse:
Instanta de fond a stabilit corect si complet situatia de fapt, a retinut, in mod just, vinovatia inculpatului, a dat incadrarea juridica legala si temeinica faptelor comise de acesta - acelea de a taia si sustrage 6 arbori de pe terenul cu vegetatie forestiera apartinand Ocolului Silvic Gaesti si partii vatamate N.D., insa, a aplicat gresit, la individualizarea judiciara a pedepselor stabilite, circumstanta agravanta a recidivei postcondamnatorii (art.37 alin.1 lit.a Cod penal), desi , in mod corect, a aplicat disp. art.83 Cod penal (revocand suspendarea conditionata a executarii unei pedepse de 3 luni inchisoare).
Sub acest aspect, hotararea primei instante este nelegala si urmeaza a fi indreptata astfel:
Pedeapsa anterioara de 3 luni inchisoare - aplicata prin sentinta penala nr.204/4.04.2005, pronuntata in dosarul nr.1780/2004 de Judecatoria Gaesti, modificata prin decizia penala nr.114/21.03.2006, pronuntata in dosarul nr.3514/2005 de Tribunalul Dambovita, definitiva prin decizia penala nr.458/6.06.2006, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - nu constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, nefiind mai mare de 6 luni inchisoare, asa cum impun dispozitiile art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
Insa, savarsirea cu intentie, in cursul termenului de incercare prev. de art.82 alin.1 Cod penal, a unei alte infractiuni, obliga instanta la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei respective si care se va executa alaturat de pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
In speta, dupa descontopirea pedepselor stabilite de prima instanta, se va inlatura gresita aplicare a art.37 alin.1 lit.a Cod penal, si se vor aplica disp. art.13 Cod penal, intrucat legea anterioara (art.97 alin.1 si 3 si art.98 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996), este mai favorabila inculpatului, fata de legea noua, art.108 alin.1 lit.d, respectiv art.110 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008, care este mai represiva (limitele pedepselor sunt mai mari).
Este de retinut ca, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultanta - in prezenta cauza - fiind comise la data de 29.08.2006, deci in interiorul termenului de incercare stabilit la 2 ani si 3 luni si care curge de la 5.06.2006, in mod corect si obligatoriu, s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 luni inchisoare, urmand a fi efectiv executate.
Asadar, apreciindu-se ca fiind just individualizate de catre prima instanta, pedepsele aplicate - de cate 2 ani inchisoare, in raport de circumstantele reale si personale ale cauzei si de disp. art.72 Cod penal, considerate in integralitatea lor, in scopul prev. de art.52 Cod penal, ele vor fi din nou contopite, urmand sa se execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, evident, alaturi de pedeapsa revocata, de 3 luni inchisoare, in final inculpatul O.I., urmand sa execute 2 ani si 3 luni inchisoare, in conditiile art.71,64 alin.1 lit.a teza a II si lit.b Cod penal.
Totodata, instanta de control judiciar trebuie sa tina cont si de disp. art.372 alin.1 Cod proc.pen., conform carora "instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel".
In speta, apelul a fost declarat numai de inculpat, iar instanta de fond a aplicat o pedeapsa nelegala, de 2 ani inchisoare, pentru infractiunea prev. de art.98 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996, fara a retine circumstante atenuante, desi limita minima a pedepsei prevazute de aceasta infractiune era la data judecatii in fond, de 3 ani ( minim de pedeapsa mentinut si in noul Cod Silvic - Legea nr. 46/2008 ).
Asadar, instanta de apel, solutionand cauza, nu a putut crea o situatie mai grea pentru cel ce a declarat apelul (inculpatul), adica nu a putut aplica acestuia o pedeapsa mai mare (3 ani inchisoare), deoarece i-ar fi agravat situatia acestuia in propria cale de atac, ceea ce ar fi contravenit principiului "non reformatio in pejus".
Referitor la vinovatia/nonvinovatia inculpatului, s-a constatat din probatoriul administrat in cauza - procesul-verbal incheiat la 29.08.2006, de agentii Postului de Politie Visina, judetul Dambovita, procesele-verbale, incheiate de acelasi organ judiciar, de cercetare la cioata din 29 si 31.08.2006, de perchezitie la domiciliul inculpatului din 29.08.2006, de custodie si de predare-primire din 31.08.2006, de imbinare a cioatelor din 31.08.2006, alaturi de plansele fotografice privind aceasta reconstituire, raportul de constatare tehnico-stiintifica nr.41143 din 8.09.2006, intocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J Dambovita, procesul-verbal intocmit de Politia orasului Gaesti la 5.09.2006 privind constatarile vizionarii CD-ului, pe care au fost descarcate inregistrarile video efectuate de agentii Postului de Politie Visina, vizand aspecte din prinderea in flagrant a inculpatului, adresele partii civile Directia Silvica Targoviste, de la urm.pen. si din apel , raportul de expertiza tehnico-judiciara, intocmit de expert-inginer silvic V.N., declaratiile inculpatului (inclusiv cea mentionata cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala), ale martorilor M.M., M.I., N.M.A., M.M., I.M., N.C., procesul-verbal incheiat in instanta de apel la termenul de judecata din 12.12.2008 privind rezultatul vizionarii si audierii CD-ului  mai sus descris - rezulta, in mod cert, savarsirea de catre inculpat a faptelor pentru care a fost trimis in judecata.
Astfel, in data de 29.08.2006, in jurul orelor 12, 30, agenti ai Postului de Politie Visina, judetul Dambovita - aflati in exercitarea atributiilor de serviciu vizand prevenirea sustragerii de material lemnos din padurea C. din comuna Visina, judetul Dambovita, l-au surprins pe inculpat cand iesea din aceasta padure cu un atelaj hipo tras de doi cai albi si in care se aflau 6 arbori, proaspat taiati, iar la vederea agentilor, inculpatul a fugit in padure, iar politistii au mers cu atelajul hipo spre Postul de Politie.
La un moment dat a venit inculpatul, cerand sa duca el lemnele la postul de politie, intrucat caii sunt obositi si ar putea crea accidente, politistii au fost de acord, insa inculpatul a luat-o la fuga cu caruta si cu materialul lemnos, nu a oprit la semnalele acustice si luminoase, intrand in domiciliul sau, nepermitand si accesul politistilor, dupa care, cu o drujba a sectionat arborii respectivi, evident pentru a impiedica reconstituirea lor.
Secvente din aceasta desfasurare faptica a fost inregistrata cu telefonul personal de catre un politist, descarcata pe un CD-ROM si vizionata atat la urmarire penala, cat si in instanta de apel, evidentiindu-se o caruta incarcata cu lemne trasa de doi cai albi, in fuga, condusa de o persoana de sex masculin, si urmarita de masina politiei, care emitea semnale strident sonore, apoi glasul unui politist pronuntand numele inculpatului.
In aceeasi zi, s-a obtinut autorizatie de perchezitie, s-a patruns in domiciliul inculpatului, rezultatele cercetarii, fiind consemnate in procesul-verbal incheiat la orele 16,45, iar materialul lemnos a fost preluat la 31.08.2006, executandu-se operatiuni de imbinare/reconstituire a lui cu cioatele respective, stabilindu-se prin raportul de constatare tehnico-stiintifica, ca exista identitate intre fragmente din materialul lemnos gasit la domiciliul inculpatului si cioatele din arborii taiati ilegal din padurea C.
Din declaratia inculpatului, de la urmarirea penala ( inclusiv la prezentarea materialului de urmarire penala si din prima instanta ) rezulta ca acesta, asistat de aparator ales, a sustinut ca lemnele gasite in domiciliul sau au fost cumparate de la persoane necunoscute, de pe drum, ca alte probe nu are de administrat si, deci, nu recunoaste faptele de care este acuzat.
In faza procesuala a apelului, inculpatul asistat de aparator ales, a declarat ca nu mai mentine depozitiile date anterior, fiindca nu corespund adevarului sustinand ca faptele pentru care este acuzat au fost comise de martorii M. Marius si M. Mihai, carora, la cererea acestora, le-a imprumutat caruta, proprietatea tatalui sau si care i-au spus, ulterior, ca au parasit caruta incarcata cu lemne fiind urmariti de politisti.
In dovedirea acestei variante propuse de inculpat, apararea sa a solicitat si instanta i-a incuviintat proba cu martori, fiind audiati Mihai M., Mihai I., N. M. Adrian, Mihai M., I.M. si N.C., depozitiile acestora confirmand, in general, sustinerile din apel ale inculpatului.
Insa, instanta de control judiciar nu poate primi apararile inculpatului - in sensul ca nu el a taiat si sustras materialul lemnos respectiv, ci alte persoane, eventual, cei doi martori - fratii Mihai M. si Marius, pentru urmatoarele considerente:
Probele administrate de-a lungul procesului penal, in diferite faze, nu au o valoare prestabilita, conform art.63 Cod penal, astfel incat, in urma unei analize temeinice, organul judiciar poate retine, ca reflectand realitatea, pe oricare dintre acestea, fie ca au fost administrate la urmarirea penala, fie in instanta.
Retractarea totala sau partiala a unor declaratii anterioare, nu este de natura, prin ea insasi, sa inlature acea depozitie, caci, astfel, s-ar lipsi de efecte judiciare, o proba administrata in mod legal.
In speta, declaratiile din apel ale inculpatului - care retracteaza pe cele date in faza de urmarire penala si in prima instanta, si ale martorilor M.M., Mihai I., N.M.A., Mihai M., I.M. si N. Costin - propusi de aparare, in premiera in apel, nu sunt temeinic motivate (inculpatul afirmand ca datorita aparatorului sau nu a declarat in prima faza adevarul), sau, sunt contradictorii, nu se coroboreaza cu alte probe (cele tehnico-stiintifice administrate la urmarire penala si in apel),  iar circumstantele reale si personale cauzei formeaza convingerea ca aceste probe tehnico-stiintifice reprezinta realitatea.
Astfel, martorii Mihai M. si M. Marius declara ca ei au condus caruta incarcata cu lemne si la vederea politistilor au fugit, sustineri infirmate de procesul-verbal de constatare a flagrantei, coroborat cu inregistrarile video consemnate in procesul-verbal din 12.12.2008 si din care rezulta in mod cert ca inculpatul este cel care a fost surprins de politisti conducand atelajul hipo.
De asemenea, aceiasi martori declara ca de la bar au plecat spre domiciliul inculpatului pentru a imprumuta caruta, insotiti fiind de tatal lor ( martorul M.I.) si martorul N.M.A., ultimii doi martori declarand diferit, in sensul ca inculpatul impreuna cu M. M. au plecat de la bar sa ia caruta, ei ramanand la bar, martorul I. M. declarand si el altfel, anume, ca inculpatul impreuna cu cei doi frati M. au plecat de la bar pentru a lua caruta, in final martorul N.C. declarand si el in mod diferit, privitor la aceeasi secventa faptica, anume ca, el impreuna cu inculpatul si cu martorii I.M. si Mihai M. au plecat de la bar pentru a lua caruta.
Asadar, aceste declaratii contradictorii, privind atat persoanele care au plecat de bar la domiciliul inculpatului pentru a inchiria caruta, cat si persoana care a dus caruta incarcata cu lemne acasa la inculpat ( de exemplu, martorul N.C. a afirmat ca el a adus-o acasa la inculpat, iar acesta l-a infirmat pe martorul sau, sustinand ca s-a furisat de politisti si a dus lemnele acasa la el, aspect ce s-a coroborat cu probele acuzarii ), nu au putut fi retinute ca reflectand adevarul, ele necoroborandu-se cu alte probe administrate in cauza (cele tehnico-stiintifice mai sus examinate), asa incat, prezentarea de catre inculpat si martorii sai, a mai multor si contradictorii versiuni asupra acelorasi imprejurari, a reprezentat temeiul concluziei ca depozitiile acestora din apel nu pot servi la aflarea adevarului, necorespunzand realitatii.
Fata de aceste imprejurari, tribunalul a constatat ca in cauza nu sunt temeiuri de admitere a apelului declarat de inculpat (si deci, de achitare a sa), fiind nefondat.