PENAL- Cazurile prev de art 148 alin 1lit d, f CPP. Lipsa incidentei cazului prevazut la lit d, resp lipsa pericolului concret pt ord publica. Aplicarea cazului de casare prev de art 385 pct 19 CPP

                        Cazurile prevazute de art.148 alin.1
                        lit. d si f Cod procedura penala. Lipsa incidentei  cazului prevazut
                        la lit.d, respectiv lipsa   pericolului concret  pentru ordinea
                        publica. Aplicarea cazului de casare prev. de disp. art. 385 pct. 19
                        Cod procedura penala. Incheierea nr. 35 din 21.07.2010 pronuntata
                         in rec urs in dosarul nr. 1534/283/2010

                  Prin incheierea din sedinta din Camera de consiliu din 13 iulie 2010, pronuntata in dosarul nr. 1453/283/2010, Judecatoria Pucioasa a dispus in baza art. 143, 148, 149 Cod procedura penala, respingerea propunerii de arestare formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Pucioasa, privind pe inculpatul M.I.C., pentru infractiunile prevazute si pedepsite de art.86 alin.1 si art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002. Totodata, s-a dispus punerea in libertate a inculpatului. Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere urmatoarele :
Prin cererea adresata Judecatoriei Pucioasa si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1534/283/2010, Parchetul de pe langa Judecatoria Pucioasa a  solicitat in baza art.148 lit. d si f Cod procedura penala si art.5 lit. c din C.E.D.O., arestarea preventiva  pe timp de 29 zile a inculpatului M.I.C. pentru infractiunea prevazuta de art.86 alin.1 si art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic.art.37 lit. a Cod penal.
                   In motivarea cererii s-a aratat ca in ziua de 02.07.2010, inculpatul a condus autoturismul fara a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, prezentand  o concentratie alcoolica de peste 3 ori mai mare decat limita valorica de incriminare, autoturism  cu care a produs  un accident de circulatie, soldat cu avarierea a 3 autoturisme. De asemenea, s-a aratat ca inculpatul se afla in termenul de incercare al pedepsei rezultante de 2 ani inchisoare, pronuntata de Judecatoria Targoviste, pentru infractiunile de taiere ilicita de arbori si sustragere de material lemnos.
                   In consecinta, parchetul a apreciat ca sunt intrunite prevederile art.148 lit.d si f Cod procedura penala si art.5 lit. c din CEDO.
                   In ceea ce priveste pericolul lasarii in libertate a inculpatului, parchetul a aratat ca inculpatul prin conduita sa dovedeste ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica si ca numai hazardul a fost acela urmare caruia nu s-au inregistrat victime, ci numai pagube materiale.
Prima instanta, analizand propunerea procurorului a apreciat-o ca fiind netemeinica, motivand ca sunt indeplinite in cauza conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala, dar lasarea in libertate a inculpatului nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar gravitatea faptelor si limitele de pedeapsa prevazute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului public.
De asemenea, s-a invocat jurisprudenta CEDO, care a relevat constant caracterul exceptional al masurii arestari preventive si care trebuie dispusa in cazuri temeinic justificate, iar probele existente la dosar sa indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publica daca s-ar lasa un acuzat in libertate, daca aceasta ar fi efectiv amenintata, nu sa fie invocata de o maniera abstracta si bazata pe prezumtii si presupuneri.
In continuare, motivandu-si solutia dispusa, prima instanta a observat ca inculpatul s-a prezentat in fata autoritatilor si ca la dosar nu sunt date ca incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului si nici dovezi ca exista temerea ca inculpatul ar savarsi alte fapte de acelasi gen; in final, a apreciat ca nu este indeplinita in cauza conditia prevazuta de art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedura penala.
Cu privire la cazul de arestare preventiva prevazut de art. 148 lit. d Cod procedura penala, s-a apreciat ca starea de recidiva in care se gaseste inculpatul ( in raport de faptul ca se afla in termenul de incercare al suspendarii executarii unei pedepsei de 2 ani inchisoare pentru infractiuni silvice ), nu poate justifica luarea masuri arestarii preventive, inculpatul beneficiind de prezumtia de nevinovatie ( cauza Scundeanu contra Romaniei ).
Impotriva acestei solutii a declarat recurs, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Pucioasa, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica, intrucat situatia de fapt asa cum a fost relatata in propunerea de arestare preventiva si rezultata din probele de la dosar, dovedesc ca inculpatul este un pericol concret pentru ordinea publica.
Astfel, inculpatul a condus un autoturism care a produs un accident de circulatie, soldat cu avarierea a 3 autoturisme, paguba fiind de peste 13.000 euro, iar din buletinul de analiza toxicologica rezulta ca acesta avea o imbibatie alcoolica de peste 3 ori mai mare decat valoarea de incriminare ( 2,75 g/l alcool pur in sange, respectiv, 2,65 g/l alcool pur in sange ).
Mai mult, acelasi inculpat a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea declaratiilor unor martori, in sensul ca nu el este autorul accidentului de circulatie.
Sub aspectul cazului de arestare preventiva prevazut de art. 148 lit. d Cod procedura penala, procurorul a motivat ca prin sentinta penala nr. 97/30.01.2007, Judecatoria Targoviste, inculpatul a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru doua infractiuni silvice, beneficiind de clementa suspendarii executarii pedepsei, dar a savarsit alte fapte ( pentru care s-a cerut arestarea preventiva ) de extrema gravitate, in conditiile spetei, autoturismul condus de inculpat reprezenta o adevarata arma de ucidere si numai hazardul a determinat lipsa victimelor omenesti.
Se solicita admiterea recursului si pe fond arestarea preventiva pe timp de 29 de zile a inculpatului. 
Tribunalul, examinand incheierea recurata, pe baza materialului probator administrat in cauza, in raport de criticile invocate circumscrise cazului de casare prevazut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedura penala si de dispozitiile art. 385 ind. 6 alin. 3 si 385 ind. 14 Cod procedura penala, apreciaza recursul declarat de procuror ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente :
Sub aspectul cazului de arestare preventiva prevazut de art. 148 alin. 1 lit. d  Cod procedura penala : Nu sunt incidente in speta dispozitiile legale mai sus aratate, fiindca legiuitorul nu a avut in vedere situatia cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, infractorul mai savarseste o alta fapta penala, recidiva nemaifiind in legislatia interna caz exclusiv de arestare preventiva.
Din materialul probator administrat de procuror rezulta ca faptele care s-ar fi comis si pentru care s-a propus arestarea preventiva au fost savarsite in perioada termenului de incercare stabilit prin sentinta penala nr. 97/30.01.2007, prin care inculpatul a fost condamnat la 2 ani inchisoare cu suspendarea executarii, pentru infractiuni silvice( conform fisa cazier  - fila 64 dosar urmarire penala ).
Tribunalul apreciaza ca art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, poate fi aplicat numai in situatia in care inculpatul aflat in stare de libertate  intr-o anumita cauza, savarseste cu intentie o noua infractiune, ceea ce nu este cazul in speta.
Fata de cele ce preced, in cauza nu sunt imprejurari de admitere a recursului procurorului si in consecinta de a dispune arestarea preventiva a inculpatului, motivele invocate fiind nefondate.
Sub aspectul cazului de arestare preventiva prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f  Cod procedura penala :
Intr-adevar, in cauza, sunt indicii temeinice in sensul prevazut de art. 68 ind. 1 Cod procedura penala si probe in sensul prevazut de art. 143 Cod procedura penala, din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul MIC  a savarsit faptele pentru care s-a propus arestarea preventiva, prevazute cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani.
In ziua de 2.07.2010, inculpatul, neposesor al permisului de conducere pentru vreo categorie de autovehicule si prezentand o alcoolemie de 2,75 g/l alcool pur in sange, respectiv, 2,65 g/l alcool pur in sange ( conform buletinului de analiza toxicologica - alcoolemie nr. 607/6.07.2010 emis de Serviciul Medicina legala Dambovita  - fila 81 dosar urmarire penala ), a condus pe drumurile publice din comuna V.P., judetul Dambovita, autoturismul  marca Renault, cu numarul 1293 - XV - 93, apartinand martorului S.I.  a produs un accident de circulatie, soldat cu avarierea a trei autoturisme ( paguba fiind estimata de procuror la 13.000 euro ), fapte ce constituie infractiunile prevazute de art. 86 alin. 1 si 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Sub aspectul cazului de arestare preventiva  prevazut de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedura penala , referitor la cea de-a doua conditie a cazului de arestare preventiva,  tribunalul apreciaza ca aceasta ( existenta probelor ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica ) nu este indeplinita in cauza.
          Intr-adevar, cum a apreciat si prima instanta, arestarea preventiva a unui inculpat este o masura exceptionala care priveaza de libertate o persoana si care trebuie luata numai dupa ce se ajunge la concluzia ca s-ar afecta grav buna desfasurare a procesului penal si ar avea urmari imediate, directe asupra ordinii publice.
Reprezentand o exceptie de la regula de baza a desfasurarii a procesului penal -  starea de libertate, legea procesual penala a reglementat riguros si limitativ conditiile pentru luarea masurilor preventive, garantand dreptul individului la libertate, stabilit in art. 23 din Constitutia Romaniei, cat si exigentele Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
In fapt, inculpatul, retinut 24 de ore, este cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 86 alin. 1 si 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si pe care le-a recunoscut, constant ; mai mult, in cauza s-au administrat probe testimoniale suficiente ( declaratii de parti civile si ale martorilor directi si indirecti ), probe stiintifice ( stabilirea alcoolemiei ), asa incat nu se poate rationa in sensul ca s-ar afecta grav buna desfasurare a procesului penal, lasand inculpatul in libertate.
De asemenea, aprecierile procurorului in legatura cu rezonanta faptei in colectivitate, cu sentimentul de insecuritate creat celor ce au asistat in mod direct la savarsirea faptelor, nu pot fi deduse numai din imprejurarile in care s-au comis faptele, natura si gravitatea acestora, ci, trebuie avut in vedere existenta unor probe certe din care sa rezulte pericolul concret pentru ordinea publica al lasarii in libertate a inculpatului, ceea ce nu este cazul in speta.  
Mai mult, atitudinea psihica si comportamentul inculpatului care a recunoscut constant savarsirea faptelor, a colaborat cu organele de urmarire penala, precizand in detaliu activitatea infractionala, si acestea sunt aspecte care dovedesc ca inculpatul, lasat in libertate, nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica ( asa cum reiese si din caracterizarea nr. 4350/21.07.2010 depusa la dosarul instantei, emisa de Primaria comunei T. ).Fata de toate aceste imprejurari, se constata ca in cauza nu sunt temeiuri de admitere a recursului declarat de procuror, criticile fiind nefondate.
  
1