Salarizare. Diminuarea salariului cu 25% in temeiul legii 118/2010. Calitate procesuala pasiva a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

     
    
     
     Dosar nr.6401/120/2010
     

     Asupra conflictului de munca de fata:
     Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. 6401/120/10.12.2010 reclamantul SLI, a chemat in judecata pe paratii ?coala GS, Consiliul Local G S, comuna G S prin primar, ISJ, MECTS, solicitand obligarea paratilor la calcularea indemniza?iei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010, in cuantum integral fara aplicarea diminuarii de 25% prevazuta de legea 118/2010, plata sumei reprezentand diferenta dintre indemnizatia astfel calculata si cea efectiv incasata pentru concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010, precum si obligarea paratilor comuna GS si Consiliul Local GS la asigurarea finantarii pentru plata sumelor mentionate.
     In fapt, in mod nelegal indemnizatia de concediu aferent anului 2009-2010 s-a calculat si platit cu aplicarea diminuarii de 25% prevazuta de legea 118/2010 intrucat insasi prevederile art.1 din aceasta lege stabilesc ca se dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale precum si alte drepturi in lei si valuta, stabilite conform legii cadru 330/2009.
     Prin urmare doar sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale precum si alte drepturi in legi sau valuta prevazute de legea 330/2009 se reduc cu 25%, toate celelalte drepturi nesuferind aceasta reducere.
     Aceste acte normative nu prevad reduceri in ceea ce priveste indemnizatiile de concediu sau cuantumul acestora (art.48, alin.2 din legea 330/2009).
     Personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiaza de concediu de odihna in temeiul legii 128/1997 al Codului Muncii si al Contractului colectiv de munca la nivelul ramurii.
     Paratii au inteles sa ignore prevederile legale si contractuale enumerate  si nu au respectat termenele de plata a indemnizatiei de concediu, cel de 10 zile negociat prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura si cel de 5 zile prevazut de Codul Muncii.
     Ca urmare a nerespectarii termenului imperativ de plata a indemnizatiei de concediu si prin interpretarea gresita a legii paratii au diminuat cu 25% cuantumul indemnizatiei aplicand in mod nejustificat prevederile art.1 din legea 118/2010.
     La data la care ar fi trebuit platita indemnizatia de concediu, legea 118/2010 nici macar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicata in Monitorul Oficial abia la 30.06.2010, intrand in vigoare la 03.07.2010.
     A mai aratat reclamantul ca sunt incalcate si disp. art.1 din protocolul 1 al CEDO.
     In drept, art.112 Codul de Procedura Civila, art.283, alin.1, lit.c sin Codul Muncii, art.67 din legea 168/1999, art.28 din legea sindicatelor, art.103 din legea 128/1997m art.145 din legea 53/2003, art.29 din CCMR.
     In dovedire solicita proba cu inscrisuri.
     Parata MECTS a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru ca intre acesta si reclamanti nu exista un raport de munca, ministerul neavand calitatea de angajator asa cum este definitiva de art.10, 14 din legea 53/2003.
     Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca in conformitate cu art.1, alin.1 din legea 118/2010 cuantumul brut al salariului, soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale precum si alte drepturi in lei si valuta, stabilite conform legii cadru 330/2009, se diminueaza cu 25%. La art.139, alin.1 din legea 53/2003 este prevazut ca toti salariatii beneficiaza de concediu de odihna platit deci indemnizatia de concediu este un venit de natura salariala.
     Prin urmare textul de lege se aplica si in privinta indemnizatiei de concediu intrucat si aceasta este o suma de natura salariala.
     In drept, art.115-118 Codul de Procedura Civila, legea 53/2003,  legea 118/2010.
     In dovedire solicita proba cu inscrisuri.
     Conform art.242 C.P.Civ.solicita judecarea cauzei in lipsa.
     Parata ISJ a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata pentru ca reclamantul nu a nominalizat persoanele fizice pe care le reprezinta in prezentul litigiu.
     De asemenea, parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru ca in conformitate cu art.7 din legea invatamantului unitatile de invatamant au personalitate juridica.
     Angajarea pe post se face de directorul unitatii de invatamant pe baza de repartizare semnata de inspectorul scolar, astfel incat calitatea de angajator o are directorul unitatii scolare care este si ordonatorul tertiar de credite.
     In ce priveste fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii pentru ca in temeiul art.1 din legea 118/2010 indemnizatiei de concediu i se aplica diminuarea de 25%.
     Totodata la punctul 21 din Normele Metodologice privind concediu de odihna, se arata ca pe durata concediului de odihna cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie calculata in raport de numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si a indemnizatiei pentru functia de conducere.
     Legiuitorul prin legea 118/2010 a intentionat reducerea cu 25% a tuturor cheltuielilor aferente drepturilor de natura salariala rezultate, astfel incat  in mod corect unitatile de invatamant au aplicat prevederile legale in vigoare.
     In dovedire solicita proba cu inscrisuri.
     In drept, art.115 Codul de Procedura Civila, legea 118/2010, legea 128/1997, legea 53/2010, HG 250/1992, Ordinul MECTS 4925/2005, legea 84/1995, HG 538/2001, OG 32/2001, legea 354/2004.
     Paratul Consiliul Local GS a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru ca capacitate procesuala are doar unitatea administrativ teritoriala avand in vedere disp. art.21 din legea 215/2001.
     Pe fondul cauzei, conform art.1, alin.1 din legea 118/2010 cuantumul salariului, soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale precum si alte drepturi in lei si valuta, stabilite conform legii cadru 330/2009, se diminueaza cu 25%. La art.139, alin.1 din legea 53/2003 este prevazut ca toti salariatii beneficiaza de concediu de odihna platit deci indemnizatia de concediu este un venit de natura salariala.
     Prin urmare textul de lege se aplica si in privinta indemnizatiei de concediu intrucat si aceasta este o suma de natura salariala. Mai precizeaza parata ca prevederile legii 118/2010 prin care a fost dispusa diminuarea cu 25% a cuantumului brut al indemnizatiilor de concediu de odihna nu au fost declarate neconstitutionale.
     In ceea ce priveste solicitarea reclamantului a obligare la asigurarea finantarii pentru plata sumelor solicitate, paratul a aratat ca din moment ce din bugetul de stat nu le-au fost alocate sumele necesare acoperirii integrale a indemnizatiei de concediu, se afla in imposibilitatea asigurarii finantarii pentru plata sumelor solicitate.
     In drept, art.115 Cod Procedura Civila.
     La dosar au fost depuse inscrisuri.
     Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor incidente in cauza, Tribunalul constata:
     Referitor la excep?iile lipsei calita?ii procesual pasive a para?ilor ISJ, Consiliul local GS, MEF ?i MECTS, tribunalul re?ine ca calitatea procesual pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ce este obigat in raportul juridic dedus judecatii. Art.281 din legea 53/2003 arata ca jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau colective de munca, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.
     Potrivit art.4 din HG 81/05.02.2010 privind organizarea ?i func?ionarea MECTS, acesta are printre alte atribu?ii ?i elaborarea cadrului normativ metodologic, func?ional, opera?ional ?i economico financiar in care se realizeaza politicile din domeniu.
     Art.167, alin.4 din legea 84/1995 a invatamantului arata ca Ministerul Educa?iei, Cercetarii, Tineretului ?i Sportului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar si administrativ din unitatile si institutiile invatamintului de stat, precum si cheltuielile de functionare a acestora. Art. 16, 17 din HG 2192/2004 privind  normele metodologice de finantare si administrare a unitatilor de invatamant preuniversitar de stat prevede ca finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
     Fata de dispozitiile legale enuntate si avand in vedere ca reclamantii sunt salariatii unitatii de invatamant parate, existand deci raporturi de munca intre acestia, rezulta ca paratul MECTS are atributii in ceea ce priveste calcularea si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate.
     In schimb, raportat la disp. art.16- 17 din HG 2192/2004, art.166 din legea 84/1995, OG 32/2001, HG 538/2001 nici Consiliul Local GS, Inspectoratul Judetean Scolar si Ministerul Economiei si Finantelor nu au calitate procesual pasiva, deoarece calculul si plata drepturilor salariale pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar si nedidactic este realizata de unitatile scolare care au calitate de ordonatori de credite.
     In conditiile in care legea priveste conflicte care se raporteaza la contractul de munca si la raporturi juridice dintre partenerii sociali, tribunalul constata ca acesti parati nu au calitate procesual pasiva deoarece nu se afla in raporturi de munca cu reclamantii.
  Pe fondul cauzei, tribunalul retine ca indemnizatia de concediu de odihna este reglementata de art. 145 din Legea nr. 53/2003 in urmatoarea configuratie:
-(1) " pentru perioada concediului de odihna , salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca
-(2) " indemnizatia de concediu de odihna, reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prev. la alin (1) din ultimele trei luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
-(3) " indemnizatia de concediu se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratore inainte de plecarea in concediu ."
Rezulta din aceasta reglementare ca dreptul salariatului la indemnizatia de concediu presupune  obligatia corelativa, statuata in sarcina angajatorului, de a plati aceasta indemnizatie.
Potrivit art. 139 alin 1 din Legea nr. 53/2003, " dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor. Dreptul la concediul de odihna nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari".
Protectia salariatului ce se regaseste in text sub sintagma "garantiei" opereaza chiar impotriva disponibilitatii salariatului asupra drepturilor sale, fiind consacrata atat de disp art. 38 din Lege ("salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege . Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate"), art. 139 alin 2 ( " dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari") art. 144 din Lege ("salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna_")
Aceste reglementari sunt de natura, sa asigure o protectie multilaterala pentru angajati, atat cu privire la conditiile de desfasurare a procesului muncii, cat in ceea ce priveste drepturile ce decurg din incheierea contractului individual de munca.
Dreptul la concediu de odihna platit, ca expresie a ideii de protectie a salariatului se regaseste si in dispozitiile constitutionale. Art. 22 din Constitutie garanteaza dreptul la integritate fizica si psihica, iar art. 41 alin 2 stabileste in terminis dreptul salariatului la concediul de odihna platit .
Aceste reglementari instituie concediul de odihna platit intr-un principiu ce se justifica din situatia speciala a salariatului care presteaza munca prin asumarea anumitor riscuri, in conditii de subordonare, vulnerabil in raporturile de munca pe care le are cu angajatorul, raporturi in care nu se poate prevala decat de pregatirea, aptitudinile si calitatile sale pe care le pune in interesul angajatorului ( art. 10 din lege: "se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator").
Art. 1 din legea 118/2010 prevede diminuarea cu 25% a cuantumurilor unor drepturi de natura salariala (salarii, solde, indemnizatii lunare de incadrare, sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, alte drepturi in lei sau valuta) stabilite in conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009.
Art. 2 din Lege vine sa nominalizeze drepturile care se reduc pentru persoane si categorii socio-profesionale distincte, drepturi ce isi au izvorul in acte normative distincte.
Indemnizatia de concediu are natura juridica a unui drept de creanta protejat de art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Indemnizatia de concediu are o valoare ce poate fi considerata "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, fapt ce conduce la recunoasterea calitatii de victima pentru persoana lipsita, in tot sau in parte, de aceasta indemnizatie.
Potrivit art. 34 din Conventie se poate pretinde victima orice persoana fizica sau juridica  sau grup de particulari care  alega si demonstreaza o atingere adusa dreptului de proprietate asupra unor bunuri in sensul Conventiei drept al carui titular sunt .
Imprejurarea ca salariatul reclamant nu ar fi intrat, inca in posesia sumelor la care se considera indreptatit, percepand direct valoarea patrimoniala a indemnizatiei, nu este de natura a-l exclude de sub incidenta Protocolului, deoarece notiunea de "bunuri" cuprinsa in prima fraza a art. 1 are o acceptie autonoma care nu se limiteaza numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale, anumite alte drepturi si interese ce constituie elemente patrimoniale active putand fi considerate drepturi de proprietate si, in consecinta, "bunuri" in sensul dispozitiilor acestui text.
Tribunalul constata ca, reclamantul este titularul unui interes substantial  proteguit prin art. 1 al Protocolului aditional, este un drept care decurge din Lege si cit timp raporturile de munca se deruleaza potrivit legii, este si un drept actual. Concretizarea dreptului in ceea ce inseamna perceperea valorii patrimoniale prin incasarea in fapt a indemnizatiei de concediu se constituie, pentru salariat, intr-o "speranta legitima" aparata de dispozitiile Protocolului.
Chiar daca in indemnizatia de concediu s-ar asimila drepturilor salariale, asa cum isi justifica paratii masura reducerii cu 25 % , salariatul reclamant nu ar putea fi afectat cat timp actul normativ ce i-a restrans drepturile, intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, urmeaza sa produca efecte pentru viitor.
Data la care angajatorul era obligat sa plateasca indemnizatia de concediu (cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu, potrivit art. 145 alin 3 din Lege sau cu cel putin 10 zile inainte potrivit art. 29 alin 4 din CCM la nivel de ramura) nu intra sub incidenta Normei.
A?a cum rezulta din adeverin?a nr.238/15.02.2011 intocmita de Scoala cu GS, reclamantii reprezentati de sindicat au intrat in concediu de odihna incepand cu 01.07.2011 sau 19.07.2010, primind indemnizatii reduse cu 25%.
     Intrucat in conformitate cu prevederile legale mentionate mai sus, indemnizatia de concediu se cuvine pentru activitatea din anul scolar 2009-2010 si trebuia sa fie achitata cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu, in modalitatea de calcul prevazuta de lege, disp. art.1, alin.1 din legea 118/2010 privind diminuarea cu 25% a cuantumului lunar al salariilor/soldelor/ indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale nu sunt aplicabile reclamantilor intrati in concediu anterior datei de 12.07.2010.
     Potrivit art.4 din legea 118/2010, prevederile art.1-3 se aplica de la data intrarii in vigoare, iar legea a fost publicata in Monitorul Oficial in data de 30.06.2010. In conformitate cu art.78 din Constitutie, legea intra in vigoare in termen de 3 zile de la data publicarii, respectiv  03.07.2010, astfel ca diminuarea indemnizatiei de concediu s-a facut cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii.
     A impune aplicabilitatea normei unei situatii juridice anterioara aparitiei acesteia, inseamna a incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 1 din Codul civil.
     Referitor la capatul de cerere privind obligarea comunei GS la asigurarea finantarii pentru plata concediilor de odihna, tribunalul constata ca in temeiul art. 167, alin.4 din legea 84/1995 a invatamantului ce arata ca MECTS asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar si administrativ din unitatile si institutiile invatamantului de stat, precum si cheltuielile de functionare a acestora, acest capat de cerere este nefondat, unitatea administrativ teritoriala neputand fi obligata la asigurarea finantarii din moment ce nu are atributii in acest sens.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite in parte ac?iunea, pentru salaria?ii ce au inceput concediu de odihna anterior datei de 12.07.2010.
Potrivit art.274 Codul de procedura civila, tribunalul va re?ine culpa procesuala a paratei ?coala GS in determinarea efectuarii acestor cheltuieli, avand in vedere ca, a?a cum s-a re?inut in cuprinsul considerentelor expuse anterior, raportul juridic de munca s-a format intre salariati si angajatorul lor direct, adica unitatea scolara aceasta avand obligatia de a realiza toate demersurile necesare obtinerii veniturilor in vederea achitarii drepturilor salariale fara aplicarea diminuarii de 25%, motiv pentru care o va obliga pe aceasta la plata sumei de 186,8 lei reprezentand onorariu aparator, conform extrasului de cont din 03.02.2011 coroborat cu nota de calcul anexata acestuia.
Tribunalul nu va face aplicarea art.276 Codul de procedura civila, privind diminuarea onorariului avocatial, apreciind ca munca depusa de aparator este aceeasi indiferent de admiterea integrala sau partiala a actiunii.

1          Va atragem atentia ca datele mentionate in prezentul document, se inscriu in cele prevazute de Legea nr. 677/2001, fapt ce confera obligativitatea protejarii, conservarii si folosirii acestora in scopul prevazut de lege.